ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMISOARAOperator 2928

SECTIA I CIVILĂ

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.717/R

Ședința publică din 7 martie 2012

P_________:F_____ Ș___

JUDECĂTOR:G_______ O___________

JUDECATOR:RUJIȚA R____

GREFIER:M______ M____

S-a fixat termen de pronunțare asupra recursului declarat de pârâtul C________ T______ împotriva Deciziei civile nr.687/A din 14.10.2011, pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu reclamantul A_____ I__, având ca obiect obligație de a face.

La apelul nominal, se constată lipsa părților.

Procedura completă.

Recursul a fost declarat în termen și este legal timbrat cu suma de 6 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.

Dezbaterea în fond a recursului și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 29 februarie 2012, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, iar pronunțarea cauzei s-a amânat pentru data de 7 martie 2012.

C U R T E A

În deliberare constată că prin Decizia civilă nr.687/A din 14.10.2011, pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, Tribunalul T____ a respins apelul declarat de pârâtul C________ T______ împotriva Sentinței civile nr.7680/29.-03.2011, pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu reclamantul intimat A_____ I__.

In consecință, Tribunalul a menținut hotărârea primei instanțe, care a admis în parte acțiunea reclamantului și l-a obligat pe pârât să restituie reclamantului Titlul de proprietate nr.xxxxx/71 emis la data de 14.11.1995 de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T____, respingând în rest acțiunea, precum și cererea reconvențională formulată de pârât și obligându-l pe pârât la plata către reclamant a sumei de 8,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Din cuprinsul procurii speciale de administrare autentificată sub nr. 1547/1291/29.03.2001 la BNP M_______-L_______ din D___ (f. 6) reiese că reclamantul l-a mandatat pe pârât să efectueze demersurile necesare în vederea intabulării terenului dobândit de mandant în baza Legii nr. 18/1991 și, în viitor, să încheie contracte de vânzare-cumpărare având ca obiect suprafața înscrisă în titlul de proprietate cu cumpărătoarea S.C. Das Construcții S.R.L., mandatarul fiind împuternicit să declare ca mandantul a primit integral prețul vânzării la data încheierii procurii.

În data de 14.03.2008, prin actul autentificat sub nr. 461 de B.N.P. C______ A__-Ș_______ (f. 7), reclamantul a revocat procura arătată anterior, cu excepția declarației de primire integrală a prețului terenului, în aceeași dată împuternicindu-l pe numitul De Filippo Stefano să efectueze toate demersurile necesare în vederea obținerii titlului de proprietate, intabulării dreptului reclamantului și vânzării terenului către S.C. Das Construcții S.R.L., la prețul stabilit anterior și încasat de către mandant (f. 8, 9).

Potrivit dispozițiilor art. 1541 Cod civil ”mandatarul este dator, oricând i se va cere, a da seama mandantului de lucrările sale și de a-i remite tot aceea ce ar fi primit în puterea mandatului, chiar când ceea ce ar fi primit nu s-ar fi cuvenit mandantului”.

Pârâtul a recunoscut existența titlului de proprietate al reclamantului și a mandatului dat de aceasta, însă a negat faptul că acest titlu de proprietate i-a fost predat vreodată de către mandant.

Cu toate acestea, instanța a reținut că remiterea materială a titlului de proprietate în original de către reclamantul mandant către pârâtul mandatar a fost constatată de către organele de urmărire penală, în urma probatoriului administrat în aceasta fază a procesului penal, constatările procurorilor cu privire la starea de fapt nefiind infirmate (f.71-78). Această probă se coroborează cu refuzul nejustificat al pârâtului de a răspunde la întrebările 1, 2, 4 și 5 din interogatoriu (f. 97), urmând a se aplica dispozițiile art. 225 Cod procedură civilă în acest sens.

Deoarece pârâtul s-a aflat în posesia titlului de proprietate în original al reclamantului și nu a făcut dovada că l-a restituit acestuia, pârâtul are legitimare procesuală pasivă în prezenta cauză, motiv pentru care, în baza art.137 alin 2 Cod procedură civilă, instanța a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.

Având în vedere cele arătate anterior, deoarece pârâtul mandatar refuză în mod nejustificat să remită reclamantului mandant la cererea acestuia titlul de proprietate primit în baza contractului de mandat încheiat între părți, în baza dispozițiilor art.1541 Cod civil instanța a admis în parte acțiunea reclamantului și a obligat pârâtul să restituie în original reclamantului Titlul de proprietate nr. xxxxx/71 emis la data de 14.11.1995 de către Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor T____.

Instanța a respins în rest ca nefondată acțiunea deoarece reclamantul nu a probat că în executarea contractului de mandat încheiat între părți pârâtul ar fi dobândit alte documente (adeverințe de proprietate, documentații cadastrale etc.), iar al doilea petit al acțiunii nu privește faza de judecată a procesului civil, dispozițiile art. 580³ Cod procedură civilă referindu-se la executarea silită a unei obligații intuitu personae de a face sau de a nu face, această modalitate indirectă de constrângere a debitorului realizându-se doar de către instanța de executare după începerea executării silite a acestei obligații, așa cum s-a stabilit în mod obligatoriu și prin Decizia nr. 3/17.01.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție prin care s-a admis recursul în interesul legii formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție („amenda civilă prevăzută de dispozițiile art. 580³ Cod procedură civilă poate fi aplicată debitorului unei obligații de a face cu caracter strict personal, doar în cadrul procedurii execuționale ce debutează prin încuviințarea executării silite în condițiile art. 373¹ Cod procedură civilă, urmată de somația prevăzută de art. 387, art. 572 și art. 580² Cod procedură civilă”).

Deoarece pârâtul este în culpă procesuală, în baza art. 274 Cod procedură civilă instanța a respins ca nefondată cererea de cheltuieli de judecată formulată de acesta și l-a obligat la plata către reclamant a sumei de 8,30 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru și timbrul judiciar.

Având în vedere că la termenul de judecată din data de 08.02.2011 a fost admisă excepția inadmisibilității cererii reconvenționale, instanța a respins-o ca inadmisibilă.

Împotriva hotărârii a declarat apel pârâtul, solicitând schimbarea în totalitate a acesteia, în sensul admiterii cererii reconvenționale și respingerii acțiunii.

In motivarea apelului, apelantul a arătat că din analiza procurii depuse la dosarul cauzei, nu rezultă că a intrat în posesia titlului în original, odată cu semnarea procurii, având in vedere că nu există un proces verbal de predare a acestui titlu. Reclamantul nu a făcut dovada predării acestui titlu către pârât în condițiile art.1169 Cod civil, iar declarațiile de revocare a procurilor si procurile date noului mandatar De Filippo Stefano nu cuprind nicio referire cu privire la recuperarea titlurilor de proprietate în original de la apelant. Câtă vreme reclamantul a vândut terenul către ______________________, încasând integral prețul, acesta nu poate invoca interesul societății, reclamantul nesuferind niciun prejudiciu și neavând trebuință de titlul de proprietate pe terenurile vândute.

S-a mai arătat de către apelant că prima instanță a respins întregul probatoriu propus de pârât (interogatoriul reclamantului pentru a clarifica dacă titlurile au fost predate pârâtului și proba testimonială asupra înțelegerii între pârât și mandatarul reclamantului prin care pârâtul dobândea dreptul de proprietate asupra terenurilor), deși acesta era hotărâtor pentru dezlegarea pricinii raportat la dispozițiile legale invocate de către pârât; în plus, instanța nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.225 Cod proc.civilă, deși reclamantul nu s-a prezentat la interogatoriu.

Apelantul a apreciat că instanța a încălcat art.6 din Convenție și dreptul său la apărare, iar prin necitarea societății la domiciliul acesteia, i s-a încălcat dreptul la apărare în cadrul unui proces echitabil; dreptul la apărare este consacrat și garantat de art.24 alin.1 și 2 din Constituție, iar în virtutea contradictorialității, părțile își aduc reciproc la cunoștință pretențiile, apărările și probele de care înțeleg să se folosească în proces.

In apel, pârâtul apelant a solicitat încuviințarea probei testimoniale și a interogatoriului reclamantului, probă respinsă de către instanță pentru motivele arătate în practicaua deciziei.

Deliberând asupra apelului, atât prin prisma motivelor invocate, cât și din perspectiva dispozițiilor art.296 C.pr.civ., Tribunalul a apreciat că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele de mai jos.

Coroborând constatările procurorilor din ordonanța de reluare a urmăririi penale întocmită în dosarul 387/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara cu refuzul pârâtului de a răspunde la întrebările din interogatoriul privind predarea documentelor pretinse de reclamant, prima instanță a reținut în mod corect că a fost dovedit faptul remiterii titlului de proprietate în original de către reclamantul mandant către pârâtul mandatar. Probele propuse de către reclamant sub acest aspect sunt concludente, nefiind necesar ca remiterea titlului de proprietate în original să fie consemnată în procura acordată de reclamant pârâtului, în declarația de revocare a procurii ori în procura acordată noului mandatar. Remiterea titlului de proprietate în original, fiind un fapt juridic, poate fi dovedită prin orice mijloc de probă.

Cât privește interesul reclamantului în promovarea acțiunii, acesta există, chiar în eventualitatea în care reclamantul ar fi vândut terenul către ______________________, întrucât, în calitate de vânzător, reclamantul are obligația de a preda societății cumpărătoare înscrisurile doveditoare ale dreptului de proprietate.

Referitor la criticile aduse primei instanțe sub aspectul respingerii probelor solicitate de către pârât (proba cu interogatoriul reclamantului pentru a clarifica dacă au fost sau nu predate către pârât titlurile de proprietate și proba testimonială asupra înțelegerii între pârât și mandatarul reclamantului, De Filipo Stefano, înțelegere prin care pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului), tribunalul a apreciat că acestea sunt nefondate.

Astfel, după cum reiese din încheierea de ședință din 22.03.2011, însăși apărătorul pârâtului a arătat că nu insistă în administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, împrejurare în care nu se poate reține că prima instanță a respins proba cu interogatoriul propusă de pârât; în condițiile în care pârâtul a arătat în mod expres că nu insistă în administrarea probei cu interogatoriul reclamantului, nu putea fi făcută nici aplicarea dispozițiilor art. 225 C.proc.civilă. De altfel, Tribunalul a apreciat că proba cu interogatoriul reclamantului sub aspectul clarificării dacă au fost sau nu predate către pârât titlurile de proprietate nici nu ar fi fost utilă conform art. 167 C.proc.civ., câtă vreme reclamantul și-a exprimat poziția față de acest aspect atât prin cererea de chemare în judecată cât și de-a lungul procesului, susținând de fiecare dată că titlul a fost predat pârâtului.

Cât privește proba testimonială solicitată de pârât asupra cererii reconvenționale pentru a dovedi înțelegerea între pârât și mandatarul reclamantului, De Filipo Stefano, înțelegere prin care pârâtul a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului, prima instanță a respins în mod corect cererea de administrare a acestei probe. Astfel, tribunalul a apreciat că, atât timp cât cererea reconvențională a fost respinsă ca inadmisibilă, această probă nu era pertinentă și concludentă în cauză potrivit art. 167 C.proc.civ.; soluția de respingere a probei testimoniale propusă de reclamant cu privire la aspectele anterior precizate este corectă și în cazul în care aspectul pretinsei vânzări a terenurilor către pârât ar fi apreciat ca o simplă apărare în cererea principală, câtă vreme vânzarea terenurilor și transferul dreptului de proprietate a acestora către pârât pot fi dovedite doar prin act autentic, iar nu prin depoziții ale martorilor.

Deși apelantul a invocat încălcarea art. 6 din Convenție prin nesocotirea dreptului său la apărare și a principiului contradictorialității, nu a făcut decât afirmații generale, cu iz de principiu referitoare la aceste drepturi pretins încălcate, fără a arăta în ce constă atingerea adusă lor de către prima instanță. Tribunalul a considerat că aprecierea de către prima instanță asupra pertinenței, concludenței și utilității probelor propuse de părți nu poate fi acceptată, prin sine însăși, ca o încălcare a dreptului la apărare și a contradictorialității dezbaterilor, judecătorul nefiind obligat să administreze orice probă propusă de parte, ci doar dovezile cu privire la care socotește că pot să aducă dezlegarea pricinii, conform aceluiași art. 167 alin. 1 C.proc.civilă.

A fost invocată de către apelant și necitarea societății, fapt care, în opinia sa, atrage încălcarea dreptului acesteia la apărare. Tribunalul a constatat însă că ______________________ nu este parte în cauză, neimputându-se deci citarea sa, iar pe de altă parte încălcarea dreptului la apărare poate fi invocată doar de partea prejudiciată, iar nu de partea adversă.

Cât privește soluția de respingere a cererii reconvenționale, apelantul a arătat doar că aceasta a fost respinsă în mod nelegal, fără însă a argumenta critica sa. Având în vedere că apelul nu a fost motivat sub aspectul criticii aduse soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii reconvenționale, instanța s-a pronunțat numai pe baza celor invocate la prima instanță, conform art. 292 alin. 2 C.proc.civilă. Astfel, Tribunalul a apreciat că în mod corect Judecătoria a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională apreciind că aceasta nu întrunește condițiile prevăzute de art. 119 C.proc.civ., în sensul că pârâtul nu invocă pretenții proprii în legătură cu cererea reclamantului. Astfel, cererea principală vizează executarea unui contract de mandat, în temeiul obligației pârâtului mandatar de a da socoteală, în vreme ce prin cererea reconvențională pârâtul tinde la stabilirea dreptului său de proprietate asupra unui imobil. Chiar dacă există o oarecare legătură între cele două cereri, ele nu izvorăsc din același raport juridic, ci din acte distincte înfăptuite de părți, cererile având o individualitate proprie.

Având în vedere toate aceste considerente, în baza artz.296 C.pr.civ., Tribunalul a respins apelul pârâtului.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul C________ T______, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii cererii reconvenționale și respingerii acțiunii reclamantului.

In drept, pârâtul recurent a invocat dispozițiile art.304 pct.7,8 și 9 C.pr.civ., arătând că instanța de apel a apreciat eronat că se impune admiterea acțiunii formulate de reclamanta, câtă vreme din analiza procurorilor aflate la dosar nu rezultă că a intrat în posesia titlului în original, precizând că reclamantul nu a făcut dovada predării către el a acestor titluri, în condițiile art.1169 Cod civil.

Că, el nu este titularul acestor titluri de proprietate și nu există un motiv legitim ca acestea să se afle în posesia sa, astfel că nu poate fi obligat la predarea lor.

Pârâtul recurent a mai susținut că a existat o înțelegere între el și reclamantul intimat, prin care au convenit ca el să dobândească un drept de proprietate asupra cotei de ½ din suprafețele de teren arabil situate pe raza comunei Moravița, care fac obiectul acțiunii reclamanților, astfel că solicită instanței să se constatate existența acestei înțelegeri, să se constate existența dreptului de proprietate cu privire la cota de ½ din aceste terenuri și să se dispună întabularea în CF.

Recurentul a învederat că instanța nu s-a pronunțat asupra probelor solicitate, respectiv asupra interogatoriului reclamantului și probei testimoniale, pentru a dovedi înțelegerea mai sus menționată, iar prima instanță, deși reclamantul nu s-a prezentat la interogatoriu, nu a făcut aplicarea art.225 C.pr.civilă.

Astfel, în opinia recurentului, instanța a încălcat art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, respectiv i-a încălcat dreptul la apărare, garantat și de art.24 din Constituție, precum și principiul contradictorialității.

Prin întâmpinare, reclamantul intimat A_____ I__ a solicitat respingerea recursului, arătând că în mod corect Tribunalul a respins apelul pârâtului și a menținut hotărârea primei instanțe, reținând că titlul de proprietate în original a fost predat pârâtului, conform probelor administrate, respectiv ordonanța penală nr.387/II/2/2007 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Timișoara și ordonanța din 12 decembrie 1007, pronunțată în dosarul nr.85/P/2007 a Parchetului de pe lângă Tribunalul T____.

Intimatul a mai susținut că hotărârile atacate sunt temeinice și în privința cererilor de probațiune formulate în cele două faze procesuale, precizând că recurentul a renunțat la interogatoriul său, iar proba testimonială nu putea fi admisă pentru a dovedi o înțelegere dintre el și actualul său mandatar.

In urma examinării deciziei atacate, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.304 pct.7,8 și 9 C.pr.civ., Curtea apreciază că este neîntemeiat recursul pârâtului.

Astfel, Curtea reține că, odată cu abrogarea punctelor 10 și 11 ale art.304 C.pr.civ., pe calea recursului poate fi verificată hotărârea instanței de apel doar din perspectiva legalității acesteia, nu și a temeiniciei ei, iar din modul în care este motivată cererea de recurs, rezultă că pârâtul recurent invocă o pretinsă interpretare greșită a probelor administrate sub aspectul deținerii titlurilor de proprietate, ceea ce nu poate fi admis.

Dar, și în ipoteza în care s-ar admite că recursul poate viza, potrivit art.304 C.pr.civ., netemeinicia hotărârii instanței de apel, Curtea are în vedere că în mod corect ambele instanțe au apreciat că se impune soluția admiterii acțiunii reclamantului și obligării pârâtului la restituirea titlului de proprietate, câtă vreme, din interpretarea coroborată a celor două ordonanțe ale parchetului cu refuzul nejustificat al pârâtului de a răspunde la unele întrebări din interogatoriu, reiese că titlul de proprietate a fost remis de către reclamant pârâtului.

In al doilea rând, critica hotărârii din perspectiva dispozițiilor art.304 pct.7 C.pr.civ. nu poate fi primită, deoarece aceasta cuprinde suficiente motive, pertinente, concludente și necontradictorii.

Nici cazul de modificare prevăzut de art.304 pct.8 C.pr.civ., întrucât recurentul nu precizează care act juridic a fost interpretat greșit sau căruia i s-a schimbat natura ori înțelesul lămurit.

De asemenea, nu poate fi primită nici critica făcută deciziei atacate prin prisma dispozițiilor art.304 pct.9 C.pr.civ. și art.6 din CEDO, deoarece ambele probe au fost respinse în mod justificat; interogatoriul reclamantului pentru aceea că acesta și-a exprimat poziția sub aspectul predării titlului prin cererea de chemare în judecată și pentru că, așa cum reiese din încheierea de ședință din 22.03.2011, apărătorul său nu a mai insistat în administrarea probei, iar proba testimonială a fost respinsă pentru că transferul dreptului de proprietate asupra terenului poate fi dovedit doar prin act autentic.

Prin urmare, contrar susținerilor recurentului, nu se poate reține încălcarea dreptului la apărare și a principiului contradictorialității.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că decizia recurată nu este susceptibilă de modificare în condițiile prevăzute de art.304 pct.7,8 și 9 C.pr.civ., astfel că în baza art.312 alin.1 C.pr.civ. urmează să respingă recursul pârâtului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge recursul declarat de pârâtul C________ T______ împotriva Deciziei civile nr.687/A din 14.10.2011, pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 7 martie 2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F_____ Ș___ G_______ O___________ RUJIȚA R____

GREFIER,

M______ M____

Red.: GO/12.03.2012

Tehnored./MM./ 2 ex./02.04.2012

Inst.fond :Judecătoria Timișoara jud.M____ B____

Inst.apel.Tribunalul T____.jud.M______ R____;A____ C__________