Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G_____

SECTIE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 949/2015

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 30 SEPTEMBRIE 2015

COMPLETUL COMPUS DIN:

PREȘEDINTE L______ A_______ O_____

GREFIER C_______ P_________

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe reclamanta _________________ lichidator judiciar PRICEWATERHOUSECOOPERS BUSINESS RECOVERY IPURL, cu sediul in București, _____________________________ Lakeview nr. 301 – 311, ___________ pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ (D.G.R.F.P. G_____), cu sediul in G_____, ___________________, având ca obiect „anulare act administrativ suspendare executare act administrativ”.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 16.09.2015, consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată care face parte integrantă din prezenta când, Tribunalul având nevoie de timp pentru deliberare, a amânat pronunțarea la data de 23.09.2015 si, ulterior, la 30.09.2015, pronunțând următoarea hotărâre:

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra cauzei de față , constată următoarele;

P___ cererea înregistrată pe rolul Tribunalului G_____ – Secția de C_________ Administrativ și Fiscal la data de 29.04.2015, contestatoarea S.C. B_____ S.A., prin lichidator judiciar PricewaterhouseCoopers Business Recovery Services IPURL, în contradictoriu cu intimata Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice G_____ - Administrația Județeană a Finanțelor Publice G_____, a solicitat desființarea Deciziei nr. 6/24.02.2015 și a deciziei nr. xxxxxx/18.12.2014, cu consecința obligării organului fiscal la utilizarea sumelor plătite de debitoarea S.C. B_____ S.A. pentru stingerea creanțelor născute în timpul procedurii de faliment. De asemenea s-a solicitat suspendarea executării deciziei de compensare nr. xxxxxx/18.12.2014 privind compensarea obligațiilor fiscale emisă de A.J.F.P. G_____.

În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că prin sentința nr. 230/26.02.2009 pronunțată de Tribunalul G_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost deschisă procedura de insolvență împotriva S.C. B_____ S.A., potrivit disp. Legii nr. 85/2006 iar prin încheierea din data de 09.07.2009 pronunțată în același dosar a fost desemnat administrator judiciar definitiv al S.C. B_____ S.A., PricewaterhouseCoopers Business Recovery Services IPURL. P___ declarația de creanță formulată, D.G.R.F.P. G_____ a solicitat înscrierea la masa credală a creanțelor acumulate împotriva debitoarei anterior deschiderii procedurii de insolvență. Ulterior, la data de 16.01.2012, a fost deschisă procedura falimentului debitoarei iar PricewaterhouseCoopers Business Recovery Services IPURL a fost desemnat lichidator judiciar.

La data de 08.01.2015 a fost comunicată decizia de compensare a obligațiilor fiscale nr. xxxxxx/18.12.2014, în temeiul art. 116 și a art. 117 alin. 6 – 8 din O.G. 92/2003, pentru aceleași titluri de creanță avute în vedere în declarația de creanță formulată la data deschiderii procedurii de insolvență. Împotriva deciziei de compensare, s-a formulat contestație, respinsă de către organul fiscal prin Decizia nr. 6/24.02.2015.

Contestatoarea a apreciat că, nu sunt îndeplinite condițiile compensării legale prevăzute de Codul civil din 1864, în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenței, potrivit art. 52 din Legea nr. 85/2006 rap. la art. 1143 – 1144 din Codul civil, respectiv, la data deschiderii procedurii, între creditorul bugetar și B_____ să existe deopotrivă creanțe bănești care să fie certe, lichide și exigibile. S-a susținut că pentru creanțele înregistrate anterior deschiderii procedurii insolvenței sau pentru cele născute între data deschiderii procedurii de insolvență și faliment ar fi putut opera o compensare legală numai până la momentul depunerii cererilor de declarare a creanței pentru fiecare perioadă în parte, în caz contrar aceste creanțe urmând a fi înscrise în tabelul definitiv, respectiv suplimentar al creanțelor datorate de debitoare.

Cu privire la sumele plătite de S.C. B_____ S.A. menționate în documentele de plată la care face trimitere organul fiscal prin decizia de compensare, acestea urmau să stingă creanțe curente, înregistrate împotriva S.C. B_____ S.A. de la data deschiderii falimentului (16.01.2012), potrivit art. 64 alin. 6 din Legea nr. 85/2006.

Astfel, s-a apreciat că orice compensare de sume efectuată de organul fiscal pentru creanțe anterioare deschiderii procedurii de insolvență (26.02.2009) cu sume plătite de contestatoare pentru creanțele născute în perioada ulterioară deschiderii procedurii falimentului (16.01.2012), încalcă regulile imperativ instituite de Legea nr. 85/2006, inclusiv ordinea de prioritate instituită de disp. art. 123 din Legea nr. 85/2006, potrivit cărora creanțele bugetare au ordinea de prioritate nr. 4, în timp ce alte categorii de creanțe se achită cu prioritate față de aceste creanțe precum și disp. art. 115 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003 care stabilesc ordinea de stingere a obligațiilor fiscale în cazul societăților aflate sub incidența disp. Legii nr. 85/2006.

Față de aceste aspecte, s-a apreciat că nu sunt aplicabile disp. art. 117 alin. 6 – 8 din Legea nr. 92/2003.

În drept, a invocat dispozițiile art. 52, 64 alin. 6, art. 121 din Legea nr. 85/2006, art. 1143 – 1144 din vechiul Cod civil, art. 2, 11, 14, 15 din Legea nr. 115 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003.

În susținerea acțiunii, contestatoarea a depus la dosar înscrisuri în copii necertificate (filele 7 - 53).

Intimata A.J.F.P. G_____, legal citată, nu a fost reprezentată în fața instanței însă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea contestației formulate ca nefondată.

În apărare s-a precizat că, în cauză nu sunt incidente disp. art. 52 din Legea nr. 85/2006, iar în speță nu a intervenit o compensare propriu – zisă, în sensul disp. art. 116, 117 din Codul de procedură fiscală, în pofida denumirii deciziei contestate. Intimata a precizat că S.C. B_____ S.A. nu înregistrează și nici nu a înregistrat vreo creanță împotriva Statului român, fiind improprie exprimarea potrivit căreia prin deciziile de compensare contestate ar fi intervenit compensări ale unor creanțe reciproce. În fapt, s-a procedat la distribuirea unor sume încasate de la contestatoare, potrivit dispozițiilor legale aplicabile în cazul societăților aflate în faliment, potrivit disp. art. 114 alin. 2 ind. 7 din O.G. nr. 92/2003 raportat la art. 115 alin. 3 lit. c din O.G. nr. 92/2003.

Cu privire la sumele înscrise la masa credală, s-a susținut că acestea au fost ajustate corespunzător, toate sumele datorate de contestatoare fiind înscrise în tabelul definitiv consolidat al creanțelor, nu numai cele născute anterior deschiderii procedurii de insolvență, potrivit disp. art. 108 alin. 5 din Legea nr. 85/2006.

S-a mai susținut că în cauză nu poate fi vorba despre o înfrângere a ordinii de prioritate instituite de art. 123 din Legea nr. 85/2006, disp. art. 115 alin. 3 din Codul de procedură fiscală conținând dispoziții derogatorii de la ordinea instituită prin art. 123 din Legea nr. 85/2006.

Intimata a depus înscrisurile care au stat la baza soluționării contestației administrative formulate (file 91 – 96).

P___ încheierea din data de 25.05.2015 a fost respinsă cererea de suspendare a efectelor deciziei privind compensare obligațiilor fiscale nr. xxxxxx/18.12.2014 emisă de A.J.F.P. G_____, având în vedere că nu a fost achitată suma de plată cu titlu de cauțiune, stabilită potrivit art. 215 alin. 2 din Codul de procedură fiscală.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

P___ Decizia privind compensarea obligațiilor fiscale nr. xxxxxx/18.12.2014, emisă de A.J.F.P. G_____, în temeiul art. 116 și art. 117 alin. 6 – 8 din O.G. nr. 92/2003, s-a dispus compensarea obligațiilor fiscale scadente și neachitate de către S.C. B_____ S.A., respectiv sume de rambursat/de restituit/de plată de la buget, exigibile la data de 11.12.2014, în sumă totală de 2546 lei cu obligații fiscale exigibile la datele de 26.01.2009 respectiv de 25.02.2009, în sumă totală de 2546 lei, datorate bugetului de stat.

Contestatoarea S.C. B_____ S.A., prin lichidator judiciar PricewaterhouseCoopers Business Recovery Services IPURL a formulat contestație împotriva deciziei de compensare mai sus menționată, în temeiul art. 205 din Codul de procedură fiscală.

P___ decizia nr. 6/24.02.2015 intimata A.J.F.P. G_____ a respins în parte, ca neîntemeiată contestația formulată, apreciind că sumele achitate de contribuabil după data deschiderii procedurii de faliment, 16.01.2012, înscrise în decizia contestată, au stins obligații fiscale născute anterior deschiderii procedurii de insolvență, în ordinea vechimii lor, cu respectarea prevederilor art. 115 alin. 3 pct. c din O.G. nr. 92/2003.

Verificând actele dosarului, Tribunalul reține că decizia contestată a fost emisă în temeiul art. 116 și a art. 117 alin. 6 – 8 din Codul de procedură fiscala, care stabilesc reguli speciale privind stingerea creanțelor fiscale prin compensare.

Potrivit art. 116 alin. 1 din Codul de procedură fiscală prin compensare se sting creanțele statului sau ale unităților administrativ teritoriale ori ale subdiviziunilor acestora reprezentând impozite, taxe, contribuții și alte sume datorate bugetului general consolidat cu creanțele debitorului reprezentând sume de rambursat, de restituit sau de plată de la buget, până la concurența celei mai mici sume, când ambele părți dobândesc reciproc atât calitatea de creditor cât și pe cea de debitor, cu condiția ca respectivele creanțe să fie administrate de aceeași autoritate publică, inclusiv unitățile subordonate acesteia. Potrivit alin. 2 al aceluiași articol, creanțele fiscale ale debitorului se compensează cu obligații datorate aceluiași buget, urmând ca din diferența rămasă să fie compensate obligațiile datorate altor bugete, în mod proporțional cu respectarea condițiilor prev. la alin. 1.

Potrivit art. 117 alin. 6 din Codul de procedură fiscală, dacă debitorul înregistrează obligații restante, sumele prevăzute la alin. 1 (ce se solicită a fi restituite urmare a plății în lipsa unui titlu de creanță, a plății în plus față de obligația fiscală, urmare unei erori de calcul, urmare a aplicării eronate a prevederilor legale, sumele de rambursat de la bugetul de stat, sau a celor rămase după efectuarea distribuirii prev. la art. 170), la alin. 2 (sumele de restituit reprezentând diferențe de impozite rezultate după regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice) și alin. 2 ind. 1 (sumele încasate prin poprire în plus față de creanțele fiscale pentru care s-a înființat poprirea), se vor restitui numai după efectuarea compensării potrivit prezentului cod.

Față de susținerile făcute de organul fiscal atât prin decizia nr. 6/24.02.2014 de soluționare a contestației administrativ fiscale cât și prin întâmpinarea formulată în cauză, instanța apreciază că nu sunt realizate condițiile legale aplicabile compensării ca modalitate de stingere a unor creanțe fiscale.

Însăși intimata, prin întâmpinare a precizat că nu este vorba despre o compensare „propriu – zisă” întrucât contestatoarea nu a înregistrat creanțe împotriva Statului român, fiind „improprie exprimarea potrivit căreia prin decizia de compensare contestată au intervenit compensări ale unor creanțe reciproce”.

În aceste condiții, organul fiscal a susținut că „nu se poate vorbi nici despre necesitatea îndeplinirii condițiilor ce trebuie realizate în cazul compensării legale, respectiv exigibilitatea, lichiditatea și certitudinea creanțelor reciproce”.

Este cert astfel că actul administrativ fiscal contestat prin care se compensează anumite obligații fiscale, în lipsa creanțelor reciproce certe, lichide și exigibile, este nelegal iar operațiunea la care procedează organul fiscal, invocând un temei legal inaplicabil, este întocmit contrar principiului legalității care trebuie să domine întreaga activitate a administrației fiscale.

Potrivit practicii Înaltei Curți de Casație și Justiție (decizia nr. 529/2011) motivarea actului administrativ constituie practic justificarea rațiunilor de fapt și de drept care au stat la baza emiterii acestuia și reprezintă o garanție a respectării legii și a ocrotirii drepturilor individuale, o formă de protejare a cetățeanului împotriva arbitrariului puterii publice, care în aceste condiții devine evident și poate fi cenzurat pe cale jurisdicțională.

Cum justificarea măsurii dispuse, aceea că s-a procedat de fapt la stingerea unor obligații fiscale născute anterior deschiderii procedurii de insolvență, în ordinea vechimii lor, cu respectarea prevederilor art. 115 alin. 3 pct. c din O.G. nr. 92/2003, nu poate fi întemeiată de prevederile legale invocate referitoare la compensarea unor creanțe reciproce, instanța apreciază că măsura luată are un caracter arbitrar, astfel că actul administrativ fiscal emis, respectiv decizia privind compensarea obligațiilor fiscale nr. xxxxxx/18.12.2014 emis de A.J.F.P. G_____, este nelegală.

Pentru aceste considerente, instanța va admite în parte contestația formulată și va dispune anularea deciziei nr. 6/24.02.2015 emisă de intimata A.J.F.P. G_____ și, pe cale de consecință și a deciziei privind compensarea obligațiilor fiscale nr. xxxxxx/18.12.2014 emisă de intimata A.J.F.P. G_____.

Instanța va respinge capătul de cerere privind obligarea organului fiscal să utilizeze sumele plătite de contestatoare pentru stingerea creanțelor născute în timpul procedurii de faliment, având în vedere prevederile pct. 6 din Decizia Comisiei de proceduri fiscale nr. 2/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 864/22.12.2008, potrivit căruia, în aplicarea art. 115 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pentru contribuabilii aflați în procedura insolvenței, stingerea creanțelor fiscale se realizează în ordinea stabilită de judecătorul-sindic, pentru toată perioada în care contribuabilul se află în această procedură, indiferent de modalitatea de stingere a obligațiilor fiscale.

Văzând și dispozițiile art. 453 alin. 1 NCPC. , instanța va lua act de faptul că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite în parte contestația formulată de contestatoarea S.C. B_____ S.A., prin lichidator judiciar PricewaterhouseCoopers Business Recovery Services IPURL, cu sediul in București, _____________________________ Lakeview nr. 301 – 311, _______________________ cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ - DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ (D.G.R.F.P. G_____), cu sediul in G_____, ___________________.

Dispune anularea Deciziei nr. 6/24.02.2015 și a deciziei privind compensarea obligațiilor fiscale nr. xxxxxx/18.12.2014 emise de intimata A.J.F.P. G_____.

Respinge restul pretențiilor ca nefondate.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare, ce va fi depus la Tribunalul G_____.

Pronunțată în ședință publică, azi, 30.09.2015.

	Președinte, L______ A_______ O_____
	Grefier, C_______ P_________

Red. L.A.O.

Dact. C.P.

4 ex. / 08.10.2015

_____________ _________