Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA Nr. 3144/2014

Ședința publică de la 30 Octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____ O____

Grefier L___ M________

Pe rol pronunțarea asupra cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe reclamantul N______ M_____ și pe pârâta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______, având ca obiect anulare act administrativ.

Prezența părților și dezbaterile au fost consemnate în Încheierea de ședință din data de 23.10.2014, care face parte integrantă din prezenta hotărâre și prin care, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 30.10.2014

INSTANȚA

Asupra cauzei de față

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului D___, sub nr. XXXXXXXXXXXX din 04. iunie 2014, reclamantul N______ M_____ a chemat în judecată pe pârâta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să dispuneți anularea deciziei nr. xxxxxx din 02.12.2013 precum șia deciziei nr. xxxxx din 12.06.2008 privind atragerea răspunderii solidar a reclamantului în solidar cu ___________________.

Prin decizia nr. xxxxx/12.06.2008 s-a dispus antrenarea răspunderii solidare a subsemnatului pentru obligațiile restante ale debitoarei ____________________ C______, identificată cu C.U.I. xxxxxxx, societate la care am avut calitatea de administrator.

împotriva acestei decizii am formulat contestație, prin care am arătat că motivul pentru care nu subsemnatul nu am depus declarațiile și situațiile financiare pe perioada 2002-2009 a fost starea de sănătate precară și imposibilitatea de a lua legătura cu ceilalți asociați în vederea revocării mele din funcția de administrator. Am arătat că în această perioadă societatea nu a mai desfășurat activitate, fiind dizolvată de drept conform Legii 31/1990.

Contestația a fost respinsă prin decizia nr. xxxxxx/02.05.2012, organul fiscal considerând că nu a fost depusă în termenul legai de 30 zile de la comunicarea deciziei contestate. Ulterior, dupa pronunțarea instanței de contencios administrativ competente prin care a fost obligata partea adversa la soluționarea pe fond a contestației, s-a respins din nou contestația administrativa, prin decizia 175.248 din 2.12.2013, decizie ce mi-a fost comunicata la 3.12.2013.

Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) lit. b) din Codul de Procedură Fiscală, in forma in vigoare la data emiterii deciziei, răspund solidar cu societatea, administratorii, asociații, acționarii sau orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea-credință a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia.

În decizia contestată s-a reținut faptul că „prin nedepunerea situațiilor financiare semestriale sau anuale la care sunt incluse elementele patrimoniale ale debitorului s-a ascuns cu rea-credință organelor de executare silită patrimoniul debitorului", de acestea „făcându-se vinovat" subsemnatul, „având calitatea de asociat, administrator la ____________________".

Decizia nu este, în realitate, motivată în fapt, întrucât o motivare în fapt ar trebui să cuprindă o descriere a faptelor persoanei fizice care conduc la concluzia aplicabilității textului de lege, o astfel de motivare neregăsindu-se în cuprinsul deciziei contestate. De asemenea, între temeiul de drept indicat și cele arătate la capitolul „Motivare în fapt" nu există concordanță, nedepunerea situațiilor financiare semestriale sau anuale neavând nicio legătură cu înstrăinarea sau ascunderea cu rea - credință a bunurilor mobile și imobile ale debitoarei.

Mai mult, reaua-credință a subsemnatului care să fi generat starea de insolvabilitate a debitoarei, necesară pentru a se putea face aplicarea lit. b) a alin. (1) al art. 27, nu poate exista, raportat la cele arătate mai sus și nu a fost dovedită; în actul administrativ atacat se regăsește doar o enumerare a unor aspecte de fapt care nu sunt de natură a demonstra reaua-credință a subsemnatului. Simpla apreciere ori bănuială, nemotivată, a organului de control nu este suficientă în antrenarea răspunderii solidare. Or, în lipsa relei credințe ca element esențial al angajării răspunderii solidare în condițiile art. 27 alin. (1) lit. b) Cod Procedură Fiscală, măsura dispusă de organul fiscal este vădit lipsită de suport legal.

Pe de altă parte, prin procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate, s-a constatat, în temeiul art. 176 din O.G. 92/2003, starea de insolvabilitate cu bunuri și venituri urmăribile a ____________________ C______, întrucât debitoarea datora o sumă reprezentând obligații la Bugetul General Consolidat al Statului. Urmare a procesului-verbal a fost emisă Decizia privind răspunderea subsemnatului în solidar cu debitoarea.

Arăt că art. 176 din Codul de Procedură Fiscală definește debitorul insolvabil ca fiind cel care ale cărui venituri sau bunuri urmăribile au o valoare mai mică decât obligațiile fiscale de plată (aplicabil in speță) sau care nu are venituri urmăribile. însă acest articol nu conține nicio dispoziție privitoare la procedura de declarare a insolenței, astfel că devin incidente prevederile art 177 din Codul de Procedură Fiscală, care fac referire la deschiderea procedurii de insolvență. Potrivit alin. (3) al acestui articol, cererile organelor fiscale privind începerea procedurii insolenței se vor înainta instanțelor judecătorești. Astfel, în lipsa altor dispoziții, urmează a se aplica dispozițiile Legii 85/2006, care prevăd faptul că starea de insolvență poate fi declarată decât de Tribunal, căreia îi aparține exclusiv această competență. O astfel de hotărâre, prin care Tribunalul să fi declarat starea de insolvență a ____________________ C______, nu exista la momentul emiterii deciziei privind atragerea răspunderii în solidar. In consecință, procesul-verbal de declarare a stării de insolvabilitate a debitoarei nu prezintă relevanță cu privire la insolvență acesteia, întrucât organul fiscal nu este abilitat să emită acte declarative ale insolenței, deci nu poate produce efecte juridice. Mai mult decât atât, pe de o parte, crearea unei proceduri, nereglementată de un text cu putere de lege, prin care organul fiscal poate declara starea de insolvabilitate a unui agent economic echivalează cu adăugarea la lege. Pe de altă parte, prin această procedură separată, diferită de cea aplicabilă celorlalți creditori, s-ar ajunge la acordarea unei poziții privilegiate pentru un creditor (organul fiscal) pentru valorificarea creanței sale, în detrimentul celorlalți, teză ce nu poate fi admisă.

Pe de alta parte, prin încheierea nr. 16.627 din 30 martie 2005, judecătorul delegat la ORC a constatat ca debitoarea ____________________ C______ este dizolvata de drept, iar prin încheierea nr. 4325 din 16 mai 2006 stata in dosarul cu nr. xxxxx/11.05.2006 al Tribunalului D___, s-a admis cererea D G F P D___ privind înscrierea de mențiuni având ca obiect numirea unui lichidator, stabilirea remunerației acestuia si a modalității de achitare, precum si înregistrarea lichidatorului in Registrul Comerțului. Prin urmare, de la aceasta data eu nu mai puteam reprezenta societatea potrivit dispozițiilor legale.

De altfel, acest lichidator a solicitat deschiderea procedurii simplificate de insolenta a societății, cerere care a fost admisa prin sentința nr. 189 din xxxxxxxxxxx.

In concluzie, organul fiscal a emis documentele analizate in timp ce instanța numise deja un lichidator, firma era dizolvata de drept iar eu nu mai aveam calitate.

Pe fond, nu au fost analizate cauzele insolentei, reaua - credință si vinovăția subsemnatului si nici raportul de cauzalitate dintre pretinsa fapta culpabila si starea de insolvabilitate a societății.

Pârâta nu a depus întâmpinare..

Analizand actele și lucrarile dosarului , instanța reține următoarele:

Prin decizia nr. xxxxx/12.06.2008, emisă de AFP C______, s-a stabilit atragerea răspunderii în solidar cu ____________________, a reclamantului N______ M_____ in calitate de administrator, pentru suma de xxxxxx lei.

Această decizie a fost contestată și soluționată prin decizia nr.xxxxxx/02.05.2012, emisă de Administratia Finantelor Publice a mun. C______ în sensul respingerii contestatiei

Potrivit art.26 alin.1 din O.G. nr.92/2003, „Plătitor al obligatiei fiscale este debitorul sau persoana care în numele debitorului, conform legii, are obligatia de a plăti sau de a retine si de a plăti, după caz, impozite, taxe, contributii, amenzi si alte sume datorate bugetului general consolidat”, iar art. 27 din lege, „Răspunderea solidară” – în al.1 lit.”b” prevede că:”Pentru obligatiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil în conditiile prezentului cod răspund în solidar cu acesta, următoarele persoane :

b)administratorii, asociatii, actionarii si orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credintă, sub orice formă, a bunurilor mobile si imobile proprietatea acesteia”.

Din această reglementare rezultă fără de tăgadă că pentru a fi antrenată răspunderea administratorului societătii debitoare în temeiul dispozitiilor din Codul de procedură fiscală, trebuie îndeplinite cumulativ conditiile enumerate : provocarea insolvabilitătii societătii debitoare, prin înstrăinare sau ascundere, cu rea credintă, a unor bunuri ale acesteia.

În cauză, nu s-a dovedit nici existenta faptei, nici săvârsirea acesteia, nici vinovătia (sub forma intentiei) a persoanei chemate să răspundă.

Simpla emitere a unei decizii privind atragerea răspunderii administratorului în temeiul art.27 alin.1 lit.”b” din O.G.nr.92/2003, nu este suficientă pentru ca acesta să si răspundă în acest sens, legea instituind doar posibilitatea angajării acestei răspunderi, însă numai după administrarea de dovezi în sensul îndeplinirii conditiilor prevăzute de legiuitor, intimatei revenindu-i obligatia de a dovedi.

Cum din reglementare rezultă că răspunderea astfel instituită întruneste caracterul unei răspunderi delictuale comerciale, în cauză se constată că gresit intimata a retinut prin decizia nr.xxxxx/12.06.2008 îndeplinirea conditiilor enumerate , considerentele avute în vedere neîncadrându-se în nici una din ipotezele instituite de art.27 alin.1 lit.”b” din O.G. nr.92/2003

În raport de obiectul cererii de chemare în judecată si textul de lege sus mentionat, se constată că legiuitorul nu a prevăzut instituirea acestei răspunderi, pentru nedepunerea situațiilor financiare semestriale sau anuale .

Dispozitiile legale anterior citate instituie conditia ca starea de insolvabilitate sa fie provocata de persoanele acolo prevazute prin înstrăinarea sau ascunderea cu rea credintă, sub orice formă, a bunurilor mobile si imobile proprietatea acesteia .

Or, în cauză, nu s-a dovedit nici existenta faptei, nici săvârsirea acesteia, nici vinovătia (sub forma intentiei) a persoanei chemate să răspundă.

Referitor la nedepunerea situatiilor financiare, Tribunalul reține ca starea de insolvabilitate a societatii a fost constatată prin Sentinta nr.189/19.02.2009 pronuntata de Tribunalul D___ - Sectia Comerciala in dosarul nr. xxxxx/63/xxxxxxx, prin care a fost admisa cererea debitoarei ____________________ prin lichidator judiciar cab. Ind. av. I__ S_______ pentru deschiderea procedurii simplificate de insolventa împotriva sa.

De asemenea , instanța retine că prin incheierea nr.4325/16.05.2006 pronuntata de judecatorul delegat la ORC de pe langaTribunalul D___ s-a dispus numirea in calitate de lichidator la ____________________ a domnului av. S_______ I__ , caz in care raspunderea pentru nedepunerea situatiilor financiare nu poate fi retinuta decât in cazul administratorului judiciar

Prin urmare, este evident că sustinerile intimatei pârâte în justificarea emiterii actului contestat au un caracter pur formal, nedovedindu-se că reclamantul , administrator al S.C. Euromarex & Co SA , a înstrăinat sau ascuns cu rea credintă bunurile mobile și imobile ale societătii.

Pentru aceste considerente și in raport de dispozitiile legale anterior evocate urmeaza ca instanta sa admita contestatia și să dispuna anularea deciziei nr. xxxxx/12.06.2008 emisa de Administrația Finanțelor Publice a mun. C______ precum și a deciziei nr. xxxxxx/02.12.2013 emisa de Administratia Judeteana a Finantelor Publice D___

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite contestația formulată de reclamantul N______ M_____ cu domiciliu în C______, ___________________.14, ____________ __________________ în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______ cu sediul în C______, ____________________________. 2 județul D___.

Dispune anularea deciziei nr. xxxxx/12.06.2008 emisă de Administrația Finanțelor Publice a mun. C______ precum si a deciziei nr. xxxxxx/02.12.2013 emisă de Administrația Județeana a Finanțelor Publice D___

Cu recurs in termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusa la Tribunalul D___

Pronunțată în ședința publică de la 30 Octombrie 2014

Red.M.O____

Tehnored.L.M.

4ex./24.11.2014