R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA I PENALĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

(XXXXXXXX)

DECIZIA PENALĂ NR. 1316/A

Ședința publică de la 8 octombrie 2015

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE - M______ C_____________

JUDECĂTOR - D____ G_____ M____

GREFIER - G_______ A____ I______

* * * * * * * *

MINISTERUL PUBLIC – P________ DE PE L____ CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - reprezentat de procuror M_____ C____.

Pe rol, pronunțarea apelurilor declarate de P________ DE PE L____ JUDECĂTORIA SECTORULUI 1 BUCUREȘTI și inculpatul D____ I_____ împotriva sentinței penale nr. 862 din 8 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 24 septembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta, când Curtea, în temeiul art. 391 alin. 1 Cod procedură penală, a stabilit data pronunțării pentru astăzi, 8 octombrie 2015 când, in aceiași compunere a hotărât următoarele :

C U R T E A ,

Deliberând asupra apelului penal de față, din actele și lucrările dosarului, constată și reține următoarele:

Prin sentința penală nr. 862 din 8 decembrie 2014, pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București, în baza art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, a fost admisă cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care este cercetat inculpatul D____ I_____ din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe, prevăzută în art. 86 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), în infracțiunea de „conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, prevăzută în art. 335 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 44 din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

În baza art. 335 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 44 din Codul penal și art. 5 din Codul penal, a fost condamnat inculpatul D____ I_____ la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de „conducere a unui vehicul fără permis de conducere”.

În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal, a fost aplicată inculpatului D____ I_____ pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe o perioada de 2 (doi) ani, care se calculează, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal.

În baza art. în baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului D____ I_____ pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, care se execută, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

Conform art. 96 alin. (4) din Codul penal, a fost revocată suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 590/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. xxxxx/299/2012, definitivă la data de 12.06.2012 prin nerecurare.

A fost recunoscută, pe cale incidentală, Sentința penală pronunțată F.N. din data de 17 iulie 2011 a Tribunalului de Grande Instance de Bobigny în dosarul nr. xxxxxxxxxx, definitivă prin hotărârea F.N. din data de 15.05.2012, prin care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea faptei de furt agravat de două circumstanțe (faptă care are corespondent în dreptul român infracțiunea de furt calificat, prevăzută în art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din Codul penal).

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 din Codul penal din 1968, a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală pronunțată F.N. din data de 17 iulie 2011 a Tribunalului de Grande Instance de Bobigny în dosarul nr. xxxxxxxxxx, definitivă prin hotărârea F.N. din data de 15.05.2012, astfel cum a fost recunoscută prin prezenta hotărâre.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 590/01.06.2012, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. xxxxx/299/2012, definitivă la data de 12.06.2012 prin nerecurare și prin Sentința penală pronunțată F.N. din data de 17 iulie 2011 a Tribunalului de Grande Instance de Bobigny în dosarul nr. xxxxxxxxxx, definitivă prin hotărârea F.N. din data de 15.05.2012 sunt infracțiuni concurente. S-a dispus contopirea celor două pedepse de 4 luni închisoare, respectiv 10 luni închisoare aplicate prin aceste două sentințe penale, în pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare (pedeapsa rezultantă).

În baza art. 44 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în stare de pluralitate intermediară în raport de infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 590/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. xxxxx/299/2012, definitivă la data de 12.06.2012 prin nerecurare și prin Sentința penală pronunțată F.N. din data de 17 iulie 2011 a Tribunalului de Grande Instance de Bobigny în dosarul nr. xxxxxxxxxx, definitivă prin hotărârea F.N. din data de 15.05.2012.

În baza art. 44 alin. (2) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal, raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în speță cu pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare stabilită anterior, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni și 10 zile închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă de 10 luni închisoare), urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an, 3 luni și 10 zile închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului D____ I_____ pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, pe o perioada de 2 (doi) ani, care se calculează, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din Codul penal.

În baza art. în baza art. 65 alin. (1) din Codul penal, s-a aplicat inculpatului D____ I_____ pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, prevăzute în art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din Codul penal, care se execută, conform art. 65 alin. (3) din Codul penal de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa închisorii a fost executată sau considerată ca executată.

În baza art. 44 alin. (2) rap. la art. 40 alin. (5) din Codul penal, s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive din perioada 05.10.2011 – 08.11.2011 (din dosarul penal nr. xxxxx/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 București).

În baza art. 274 alin. (1) din Codul de procedură penală, a fost obligat inculpatul D____ I_____ la plata către stat a sumei de 1.200 lei reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat (600 lei din faza de urmărire penală și 600 lei din faza de judecată).

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul fondului - analizând ansamblul probator administrat în ambele faze ale procesului penal, prin prisma acuzațiilor și a apărărilor formulate, precum și a dispozițiilor legale în materie – a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 11.11.2013, în jurul orei 23:20, inculpatul D____ I_____ a condus pe drumurile publice, respectiv pe ____________________________ _______________________, București autovehiculul marca BMW cu număr de înmatriculare IF-xxxxxx, fără a poseda permis de conducere, pentru nicio categorie de vehicule.

În acest sens, din procesul verbal din data de 19.01.2014 întocmit de D.G.P.M.B. – Poliția Sectorului 1 – Secția 5 Poliție –Biroul de Investigații Criminale (fila 42 din dosarul de urmărire penală), a rezultat că inculpatul nu figurează în baza automată de date ca posesor de permis de conducere pentru nicio categorie, acest înscris coroborând-se de altfel și cu declarația inculpatului din care rezultă că posedă un astfel de act.

De asemenea, situația de fapt reținută de instanță a fost dovedită cu procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante; proces verbal privind efectuarea actelor premergătoare; declarațiile învinuitului; declarațiile martorului F_____ L_____; proces verbal de recunoaștere însoțit de planșe fotografice; proces verbal de vizionare însoțit de un suport optic tip CD.

Astfel, din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 1-2 din dosarul de urmărire penală), a rezultat că patru agenți de poliție aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu au observat în data de 11.11.2013, ora 23:20, autovehiculul marca BMW cu număr de înmatriculare IF-xxxxxx pe ______________________________ cu ocazia încercării opririi regulamentare a acestuia, s-a constatat că această încercare a eșuat din cauza faptului că autovehiculul a demarat în trombă îndreptându-se spre _____________________ același proces verbal, s-a menționat că la acel moment în autovehicul se afla doar conducătorul auto care a refuzat să oprească la semnal, motiv pentru care s-a anunțat acest aspect prin stația de emisie – recepție. În scurt timp, autovehiculul a fost observat în stația peco OMV de pe _____________________________ de camerele de supraveghere video și observat de un lucrător OMV. Cu ocazia verificării camerelor de supraveghere, a fost identificat inculpatul D____ I_____, cunoscut că nu deține permis de conducere, a alimentat combustibil – în valoare de 50 lei (singur fiind în autovehicul), după care a plecat cu autovehiculul în direcție necunoscută. Aceste ultime aspecte rezultă și din înregistrările video din stația peco în cauză (filele 37 – 40 din dosarul de urmărire penală), precum și din declarația martorului F_____ L_____ (filele 23 – 25 din dosarul de urmărire penală și fila 56 dosar instanță) și procesul verbal de recunoaștere însoțit de planșe fotografice (filele 26 – 34 din dosarul de urmărire penală).

Tot din procesul verbal de constatare a infracțiunii flagrante (filele 1-2 din dosarul de urmărire penală), a rezultat că în jurul orei 23:40 din data de 11.11.2013, la intersecția dintre _____________________ _________________________________________ dat în atenție a trecut în mare viteză pe lângă agenții de poliție, a încălcat culoarea roșie a semaforului de la intersecția străzilor ______________________________ ________________ dispărut pe ____________________________ cauză și inculpatul au fost depistați la intersecția __________________. Verbinelor, ocazie cu care s-a procedat la oprirea inculpatului și legitimarea acestuia. Condus fiind la sediul Secției 5 Poliție, inculpatul nu a dorit să dea declarații cu privire la cele întâmplate. În finalul procesului verbal, s-a menționat că și martorul F_____ L_____ a refuzat inițial să dea declarații în scris despre cele observate la stația peco deoarece ar fi fost amenințați de fratele inculpatului D____ I_____. Cu privire la acest ultim aspect, de subliniat este faptul că martorul F_____ L_____ a dat în final declarații, chiar și în fața instanței de judecată, confirmând cele surprinse de camerele video montate în stația peco, însă cu ocazia audierii sale a dat dovadă de o stare de nervozitate și emoție care depășea starea de emoție a unui om normal cauzată de chemarea sa în fața organelor judiciare în vederea audierii în calitate de martor.

Mai mult decât atât, probele menționate anterior se coroborează și cu declarația inculpatului dată în fața procurorului (filele 11 – 12 din dosarul de urmărire penală) în stare de reținere, ca urmare a formulării de către organele de cercetare penală a propunerii de sesizare a instanței de judecată în vederea arestării preventive a inculpatului. Astfel, din această declarație rezultă că recunoaște că a condus autoturismul în cauză fără a poseda permis de conducere (însă urmează cursurile unei școli de șoferi) și regretă acest lucru, arătând că mașina nu era a lui, ci o proba în scopul de a o cumpăra.

Din coroborarea întregului material probatoriu, se poate considera, în mod neîndoielnic, că inculpatul D____ I_____ este cel care a săvârșit fapta reținută în sarcina sa.

Referitor la apărarea inculpatului învederată instanței de judecată, în sensul că a condus autovehiculul în cauză doar în interiorul stației peco (care nu reprezintă drum public), până la stația peco și după stația peco acesta fiind condus de către martorul S_____ G_____, proprietarul în fapt a acestui autovehicul, versiune ce este confirmată de martorul S_____ G_____, instanța de fond a apreciat că aceasta este neverosimilă, motiv pentru care declarațiile inculpatului și ale martorului S_____ G_____ au fost înlăturate ca fiind nesincere.

Astfel, s-a arătat că această versiune a fost creată de către inculpat abia în faza de judecată, în cursul urmăririi penale nefăcând nicio mențiune privind conducerea autovehiculului în ziua de 11.11.2013 de către martorul S_____ G_____. Dacă aceasta era versiunea corectă, nimic nu-l împiedica pe inculpat să o precizeze organelor de cercetare penală și procuror la acel moment, mai ales că această declarație ar fi fost în favoarea sa și putea să conducă la exonerarea sa de răspundere penală dacă se corobora cu celelalte probe. Cu toate acestea, în data de 11.11.2013, fiind oprit de organele de poliție la intersecția __________________. Verbinelor, inculpatul a ales să se prevaleze de dreptul la tăcere, iar ulterior să dea trei declarații contradictorii. în fața organelor de cercetare penală, a procurorului și a instanței de judecată. Astfel, în data de 19.01.2013, înainte de reținerea sa, inculpatul a afirmat că în seara de 11.11.2013 a mers numai pe jos, fiind legitimat pe trotuar – pe _______________________ de poliție și condus la sediul Secției 5 Poliție întrucât nu avea actele asupra sa (declarație filele 14 – 15 din dosarul de urmărire penală). A doua zi, în data de 20.01.2014, inculpatul rectifică declarația din data de 19.01.2014, probabil în scopul de a se respinge propunerea de arestare preventivă formulată de organele de cercetare penală, precizând în fața procurorului (filele 11 – 12 din dosarul de urmărire penală) că recunoaște că a condus autoturismul în cauză fără a poseda permis de conducere (însă urmează cursurile unei școli de șoferi) și regretă acest lucru, arătând că mașina nu era a lui, ci o proba în scopul de a o cumpăra. Ulterior, inculpatul în fața instanței de judecată precizează o situație de fapt cu totul diferită de cele menționate în cele două declarații anterioare.

În acest context, instanța de fond a reținut că dintre cele trei declarații ale inculpatului, cea din data de 20.01.2014 este cea care se coroborează armonios cu celelalte probe administrate, motiv pentru care aceasta a fost reținută în ansamblul probator, cu consecința evidentă a înlăturării celorlalte două declarații ale inculpatului (și cea a martorului S_____ G_____) ca fiind neverosimile.

D____ urmare, judecătorul fondului a concluzionat că, în drept, fapta inculpatului D____ I_____ constând în aceea că, la data de 11.11.2013, în jurul orei 23:20, a condus pe drumurile publice, respectiv pe ____________________________ _______________________, București autovehiculul marca BMW cu nr. de înmatriculare IF-xxxxxx, fără a poseda permis de conducere pentru nicio categorie de vehicule, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de „conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, faptă prevăzută în 335 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 44 din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

Sub aspectul încadrării juridice, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriu s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană fără a poseda permis de conducere”, faptă prevăzută în art. 86 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei).

Cu toate acestea, la termenul de judecată din data de 12.11.2014, apărătorul inculpatului a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei pentru care este cercetat inculpatul D____ I_____ din infracțiunea de conducere a unui vehicul sub influența alcoolului sau a altor substanțe” prevăzută în art. 86 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), în infracțiunea de „conducere a unui vehicul fără permis de conducere”, prevăzută în art. 335 alin. (1) din Codul penal cu aplicarea art. 44 din Codul penal și art. 5 din Codul penal.

Instanța de fond, în temeiul art. 386 alin. (1) din Codul de procedură penală, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul solicitat, întrucât Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014 este legea penală mai favorabilă în acest sens.

Astfel, instanța nu s-a raportat la limitele de pedeapsă care sunt aceleași pentru pedeapsa închisorii în cele două reglementări penale succesive, ci la tratamentul sancționator al pluralității intermediare. Astfel, raportat la pedepsele de 4 luni închisoare și 10 luni închisoare aplicate anterior inculpatului pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere, respectiv suspendarea condiționată a executării pedepsei și la faptul că inculpatul a săvârșit pedeapsa în cursul termenului de încercare stabilit de instanțele penale, instanța de fond a reținut că la data săvârșirii faptei inculpatul se afla în stare de recidivă postcondamnatorie prevăzută în art. 37 alin. (1) lit. a) din Codul penal din 1968 (în cauză fiind incidente și art. 83 din Codul penal din 1968), respectiv în stare de pluralitate intermediară potrivit art. 44 din Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014. În aceste condiții, potrivit art. 83 din Codul penal din 1968, la pedeapsa pe care instanța ar stabili-o pentru infracțiunea dedusă judecății ar trebui adăugate în totalitate pedepsele anterioare pentru care s-a dispus suspendarea sub supraveghere sau suspendarea condiționată a executării pedepsei, însă potrivit art. 44 alin. (2) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal, raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, la pedeapsa pe care instanța ar stabili-o pentru infracțiunea dedusă judecății ar trebui adăugat doar o treime din aceste pedepse (aceeași soluție fiind menționată și în art. 96 alin. (5) din Codul penal care se referă la revocarea suspendării sub supraveghere).

În aceste condiții, raportat la tratamentul sancționator al pluralității intermediare prevăzute în Codul penal, instanța de fond a apreciat că aceasta reprezintă legea penală mai favorabilă inculpatului, urmând să dispună schimbarea încadrării juridice a faptei în sensul solicitat.

Procedând în continuare la individualizarea judiciară a pedepselor, instanța de fond a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 74 alin. (1) și alin. (2) din Codul penal, respectiv, gradul de pericol social al faptei, conduita după săvârșirea infracțiunii, nivelul de educație și situația socială a inculpatului.

Referitor la limitele de pedeapsă stabilite de legea penală pentru infracțiunea săvârșită, instanța de fond a arătat că art. 335 alin. (1) din Codul penal prevede pentru fapta reținută în sarcina inculpatului pedeapsa închisorii de 1 la 5 ani.

În ceea ce privește gradul de pericol social concret al faptei săvârșite (împrejurările comiterii faptei, locul și timpul în care aceasta a fost săvârșită), instanța a reținut, că inculpatul a săvârșit fapta la o oră înaintată (noaptea, în jurul orei 23:40), oră la care traficul rutier nu este la fel de aglomerat ca în timpul zilei, iar fapta nu a avut ca urmare producerea vreunei pagube.

Raportat la circumstanțele personale ale inculpatului, s-a reținut că acesta este cunoscut cu antecedente penale (având aplicate și alte trei sancțiuni cu caracter administrativ pentru săvârșirea unor fapte prevăzute de legea penală, inclusiv pentru conducerea unui vehicul fără a poseda permis de conducere), astfel cum reiese din fișa de cazier existentă la dosarul cauzei, are vârsta de 23 de ani, are studii 6 clase, nu are ocupație, nu are loc de muncă, nu este căsătorit.

Referitor la conduita după săvârșirea infracțiunii, instanța de fond a reținut că atât în cursul urmăririi penale, cât si în faza de judecată, inculpatul a dat o singură declarație prin care a recunoscut săvârșirea faptei, în rest dând declarații contradictorii.

Prin raportare la criteriile analizate, judecătorul fondului a apreciat că se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea, constatând că scopul pedepsei poate fi atins prin aplicarea unei pedepse la minimul special prevăzut de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina sa.

Raportat la faptele similare ale inculpatului pentru care i s-au aplicat sancțiuni cu caracter administrativ de către P________ de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, judecătorul fondului a arătat că nu se impune renunțarea la aplicarea pedepsei și, din aceleași considerente, nu se impune a se reține în cauză circumstanțe atenuante.

Conform art. 96 alin. (4) din Codul penal, având în vedere săvârșirea faptei deduse judecății în termenul de încercare stabilit prin Sentința penală nr. 590/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, instanța de fond a dispus revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicate inculpatului prin Sentința penală nr. 590/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. xxxxx/299/2012, definitivă la data de 12.06.2012 prin nerecurare.

În cursul cercetării judecătorești a fost formulată o cerere de recunoaștere pe cale incidentală a hotărârii judecătorești străine de condamnare pe numele inculpatului, astfel cum această hotărâre este menționată în cazierul judiciar al inculpatului.

Analizând actele dosarului și normele legale incidente, instanța de fond a constatat îndeplinite condițiile prevăzute la alin. (1) al art. 136 din actul normativ sus – menționat, precum și neîndeplinirea în cauză a condițiilor prevăzute în alin. (2) al art. 136 din același act normativ. Astfel inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea unei infracțiunii de furt agravat de două circumstanțe, care nu reprezintă o infracțiune politică sau militară, ci este o infracțiune de drept comun. De asemenea, hotărârea străină nu încalcă ordinea publică a statului român și este susceptibilă de a produce efecte juridice, atâta timp cât este necesară pentru a se rezolva situația juridică a inculpatului (stabilirea pluralității de infracțiuni sub forma pluralității intermediare). Totodată, din studierea hotărârii judecătorești străine în cauză nu rezultă că ar fi fost încălcat dreptul la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, încheiată la R___ la 4 noiembrie 1950, ratificată de România prin Legea nr. 30/1994, iar la dosarul cauzei nu există dovezi privind existența unei condamnări pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane în România și nici cu privire la existența unei condamnări pentru aceleași fapte împotriva aceleiași persoane într-un alt stat, care a fost recunoscută în România.

Potrivit art. 132 alin. (4) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, instanța, ascultând concluziile procurorului și declarațiile condamnatului, dacă constată că sunt întrunite condițiile legale, recunoaște hotărârea penală străină sau actele judiciare străine, iar în cazul în care pedeapsa pronunțată prin acea hotărâre nu a fost executată sau a fost executată numai în parte, substituie pedepsei neexecutate sau restului de pedeapsă neexecutat o pedeapsă corespunzătoare potrivit legii penale române.

În aceste condiții, instanța a recunoscut, pe cale incidentală, Sentința penală pronunțată F.N. din data de 17 iulie 2011 a Tribunalului de Grande Instance de Bobigny în dosarul nr. xxxxxxxxxx, definitivă prin hotărârea F.N. din data de 15.05.2012 prin care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea faptei de furt agravat de două circumstanțe (faptă care are corespondent în dreptul român infracțiunea de furt calificat, prevăzută în art. 228 alin. (1) – art. 229 alin. (1) lit. d) și alin. (2) lit. b) din Codul penal).

Având în vedere săvârșirea faptei deduse judecății în termenul de încercare de 5 ani stabilit prin Sentința penală pronunțată F.N. din data de 17 iulie 2011 a Tribunalului de Grande Instance de Bobigny în dosarul nr. xxxxxxxxxx, definitivă prin hotărârea F.N. din data de 15.05.2012, în baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 din Codul penal din 1968, s-a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală pronunțată F.N. din data de 17 iulie 2011 a Tribunalului de Grande Instance de Bobigny în dosarul nr. xxxxxxxxxx, definitivă prin hotărârea F.N. din data de 15.05.2012, astfel cum a fost recunoscută prin prezenta hotărâre.

Pentru soluționarea situației juridice a inculpatului, judecătorul fondului a reținut următoarele: pe de o parte este vorba de o pluralitate de infracțiuni sub forma concursului de infracțiuni prevăzut în art. 33 lit. a) din Codul penal din 1968 care are corespondent art. 38 alin. (1) din Codul penal (infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 590/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. xxxxx/299/2012, definitivă la data de 12.06.2012 prin nerecurare și prin Sentința penală pronunțată F.N. din data de 17 iulie 2011 a Tribunalului de Grande Instance de Bobigny în dosarul nr. xxxxxxxxxx, definitivă prin hotărârea F.N. din data de 15.05.2012).

Pe de altă parte, în cauză, există o pluralitate de infracțiuni sub forma pluralității intermediare în sensul că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în termenul de încercare stabilit prin cele două sentințe penale sus menționate. Instanța constată că o astfel de situație nu este reglementată în art. 44 din Codul penal în sensul că nu stabilește care sunt regulile pentru calcularea pedepsei rezultante finale. În această situație, impunându-se soluționarea situației juridice a inculpatului chiar și în lipsa unei astfel de reglementări, instanța de fond a interpretat legea în sensul favorabil inculpatului (respectiv va aplica regulile prevăzute în lege de așa natură încât să se ajungă la stabilirea unei pedepse rezultante care să fie cea mai mică dintre cele posibile) și va aplica regulile prevăzute în art. 44 alin. (2) din Codul penal în sensul că prin „pedeapsa anterioară” prevăzută în textul acestui articol se are în vedere pedeapsa rezultantă intermediară rezultată în urma contopirii pedepselor aplicate pentru infracțiunile concurente.

În aceste condiții, instanța de fond a efectuat prima dată operațiunea de contopire a infracțiunilor concurente pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 590/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București și prin Sentința penală pronunțată F.N. din data de 17 iulie 2011 a Tribunalului de Grande Instance de Bobigny, iar ulterior a stabilit pedeapsa rezultantă finală, prin contopirea pedepsei rezultante intermediare cu pedeapsa aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății.

Dacă în ceea ce privește legea aplicabilă pentru pluralitatea intermediară este evident că aceasta nu poate fi decât Codul penal intrat în vigoare la data de 01.02.2014 întrucât pluralitatea intermediară se constată pentru prima dată în prezenta cauză (pentru respectarea Deciziei nr. 265/2014 a Curții Constituționale), în ceea ce privește legea aplicabilă pentru pluralitatea de infracțiuni sub forma concursului de infracțiuni, instanța de fond a apreciat că nu este niciun impediment pentru a aplica regulile de la concursul de infracțiuni prevăzut în art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 5 din Codul penal, aceasta fiind legea penală mai favorabilă pentru concursul de infracțiuni în condițiile în care în aceste texte legale nu este prevăzut un spor obligatoriu de adăugat la pedeapsa cea mai grea.

Astfel, constatarea infracțiunilor concurente și contopirea pedepselor aplicate pentru acestea se putea realiza independent de prezenta cauză, putea să reprezinte o judecată separată, situație în care judecătorul ar fi ales legea penală mai favorabilă în concret, doar prin raportare la tratamentul sancționator al concursului de infracțiuni. Sub acest aspect, în mod evident legea penală mai favorabilă era reprezentată de Codul penal din 1968.

În acest context, în baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal din 1968 cu aplicarea art. 5 din Codul penal, instanța de fond a constatat că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 590/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. xxxxx/299/2012, definitivă la data de 12.06.2012 prin nerecurare și prin Sentința penală pronunțată F.N. din data de 17 iulie 2011 a Tribunalului de Grande Instance de Bobigny în dosarul nr. xxxxxxxxxx, definitivă prin hotărârea F.N. din data de 15.05.2012 sunt infracțiuni concurente.

Astfel, s-a dispus contopirea celor două pedepse de 4 luni închisoare, respectiv 10 luni închisoare aplicate prin aceste două sentințe penale, în pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare (pedeapsa rezultantă intermediară).

În baza art. 44 din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal, s-a constatat că infracțiunea dedusă judecății a fost săvârșită în stare de pluralitate intermediară în raport de infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin Sentința penală nr. 590/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. xxxxx/299/2012, definitivă la data de 12.06.2012 prin nerecurare și prin Sentința penală pronunțată F.N. din data de 17 iulie 2011 a Tribunalului de Grande Instance de Bobigny în dosarul nr. xxxxxxxxxx, definitivă prin hotărârea F.N. din data de 15.05.2012.

În baza art. 44 alin. (2) din Codul penal cu aplicarea art. 5 din Codul penal, raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din Codul penal, a fost contopită pedeapsa de 1 an închisoare aplicată în speță, cu pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare stabilită anterior, în pedeapsa cea mai grea de 1 an închisoare, la care s-a adăugat un spor de 3 luni și 10 zile închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă de 10 luni închisoare), urmând ca inculpatul să execute în final pedeapsa de 1 an, 3 luni și 10 zile închisoare.

Cu privire la individualizarea judiciară a executării pedepsei rezultante ce a fost aplicată inculpatului, deși în cauză, teoretic, ar fi îndeplinite, astfel cum de altfel a precizat și avocatul ales al inculpatului, condițiile prevăzute în art. 91 alin. (1) lit. a) – c) pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii rezultante, raportat la perseverența infracțională a inculpatului ce rezultă din săvârșirea faptelor care au fost contopite în pedeapsa rezultantă, raportat la cele 3 sancțiuni cu caracter administrativ ce i-au fost aplicate pentru săvârșirea de fapte prevăzute de legea penală (inclusiv una similară cu cea dedusă judecății), raportat la faptul că inculpatul a mai beneficiat de clemența organelor judiciare și cu toate acestea a perseverat în rezoluția infracțională, raportat la conduita inculpatului pe parcursul procesului penal până în prezent care a încercat zădărnicirea aflării adevărului în cauză, instanța de fond a apreciat că îndreptarea inculpatului nu se poate realiza decât prin executarea pedepsei în regim de detenție.

Împotriva acestei sentințe, în termenul legal, au declarat apel P________ de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București și inculpatul D____ I_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel arătate în scris, Ministerul Public a criticat sentința atacată pentru două aspecte, respectiv acela al greșitei combinări a prevederilor din noul Cod penal, cu cele din vechiul Cod penal și nelegala deducere a reținerii și arestării preventive.

Cu ocazia dezbaterilor orale, apelantul inculpat – prin apărător ales – a solicitat - în principal - achitarea pe temeiul prevăzut de art. 16 lit. c Cod procedură penală, în sensul că nu există probe că inculpatul a săvârșit infracțiunea, pentru ca – în subsidiar – față de actele în circumstanțiere depuse la dosar, să se solicite aplicarea disp.art.91 Cod penal, respectiv aplicarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Analizând hotărârea pronunțată de instanța de fond, în raport cu toate actele și lucrările dosarului, cu motivele anterior menționate, dar și în conformitate cu art.417 și următoarele din Codul de procedură penală, Curtea constată că apelurile declarate de procuror și inculpat sunt fondate, în limitele și în considerarea următoarelor argumente:

Prima instanță a reținut în mod corect situația de fapt, Curtea urmând a și-o însuși.

Va reține, în raport cu opinia primei instanțe că, în data de 11.11.2013,inculpatul D____ I_____ a condus autoturismul marca BMW cu număr de înmatriculare IF-xxxxxx în municipiul București, pe ________________________ pe ____________________________________-se de la toate încercările de oprire efectuate de lucrătorii de poliție.

În faza apelului, s-a procedat și la audierea martorilor direcți M____ S_____ și E_____ G______, lucrători de poliție, care au perceput în mod nemijlocit cum inculpatul a condus autovehiculul pe drumurile publice, arătând și cum au încercat să îl oprească și să-l urmărească în trafic pe inculpat, dar acesta s-a sustras urmăririi.

În aceste condiții, susținerile sale, formulate în cadrul motivelor de apel, conform cărora nu ar fi condus autovehiculul, apar ca fiind vădit nefondate, față de probele administrate la dosarul cauzei.

Curtea apreciază că, în cauză, se impune aplicarea, pentru această faptă, a unei pedepse de 2 ani închisoare.

Pentru aceste argumente, Curtea, în baza art.421 pct.2 lit. a din Codul procedură penală, va admite apelurile declarate de P________ de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București și de inculpatul D____ I_____ împotriva sentinței penale nr. 862 din XXXXXXXXXX, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, pe care o va desființa – în parte - și, în fond, rejudecând:

Va înlătura dispoziția privind schimbarea încadrării juridice.

În baza art. 86 alin. (1) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), cu art. 37 lit. a Codul penal anterior și art. 5 din Codul penal, va condamna pe inculpatul D____ I_____, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

Va face aplic. art. 71 și art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Codul penal anterior privind aplicarea și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 15 alin. (2) și art. 16 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 din Codul penal anterior, va revoca suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 590/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. xxxxx/299/2012, definitivă la data de 12.06.2012 prin nerecurare.

Va recunoaște, pe cale incidentală, sentința penală pronunțată F.N. din data de 17 iulie 2011 a Tribunalului de Grande Instance de Bobigny în dosarul nr. xxxxxxxxxx, definitivă prin hotărârea F.N. din data de 15.05.2012 prin care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea faptei de furt agravat de două circumstanțe, faptă care are corespondent în dreptul român infracțiunea de furt calificat.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 din Codul penal anterior, va revoca suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală pronunțată F.N. din data de 17 iulie 2011 a Tribunalului de Grande Instance de Bobigny în dosarul nr. xxxxxxxxxx, definitivă prin hotărârea F.N. din data de 15.05.2012, astfel cum a fost recunoscută prin prezenta hotărâre.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal anterior cu aplicarea art. 5 din Codul penal, va constata că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 590/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. xxxxx/299/2012, definitivă la data de 12.06.2012 prin nerecurare și prin sentința penală pronunțată F.N. din data de 17 iulie 2011 a Tribunalului de Grande Instance de Bobigny în dosarul nr. xxxxxxxxxx, definitivă prin hotărârea F.N. din data de 15.05.2012 sunt infracțiuni concurente și va dispune contopirea celor două pedepse de: 4 luni închisoare și 10 luni închisoare aplicate prin aceste două sentințe penale, în pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare (pedeapsa rezultantă).

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 din Codul penal anterior cu aplicarea art. 5 din Codul penal, raportat la Decizia nr.13 din data de 06 mai 2015 a Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, va cumula pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare stabilită anterior, inculpatul D____ I_____ având de executat, în final, pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art.71 din Codul penal anterior, va interzice drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal anterior pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 72 alin. 1 rap. la art. 40 alin. (5) din Codul penal, va deduce perioada reținerii și arestării preventive de la 05.10.2011 la 08.11.2011 (din dosarul penal nr. xxxxx/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 București și durata reținerii din prezenta din data de 19.01.2014.

Întrucât hotărârea va fi reformată în parte, Curtea va menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate (referitoare la cheltuielile judiciare), iar față de soluția ce urmează a se pronunța, va face aplicarea art. 275 alin.3 C.p.p..

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

În baza art.421 pct.2 lit. a CPP admite apelurile declarate de P________ de pe lângă Judecătoria sectorului 1 București și de inculpatul D____ I_____ împotriva sentinței penale nr. 862 din XXXXXXXXXX, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX.

Desființează, în parte, sentința penală apelată și, în fond, rejudecând:

Înlătură dispoziția privind schimbarea încadrării juridice.

În baza art. 86 alin. (1) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în forma în vigoare la data săvârșirii faptei), cu art. 37 lit. a Codul penal anterior și art. 5 din Codul penal, condamnă pe inculpatul D____ I_____, la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere a unui vehicul fără permis de conducere.

Face aplic. art. 71 și art. 64 alin. 1 lit. a) teza a II-a și lit. b) Codul penal anterior privind aplicarea și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 15 alin. (2) și art. 16 din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 din Codul penal anterior, revocă suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicate inculpatului prin sentința penală nr. 590/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosarul nr. xxxxx/299/2012, definitivă la data de 12.06.2012 prin nerecurare.

Recunoaște, pe cale incidentală, sentința penală pronunțată F.N. din data de 17 iulie 2011 a Tribunalului de Grande Instance de Bobigny în dosarul nr. xxxxxxxxxx, definitivă prin hotărârea F.N. din data de 15.05.2012 prin care inculpatului i-a fost aplicată pedeapsa de 10 luni închisoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o perioadă de 5 ani, pentru săvârșirea faptei de furt agravat de două circumstanțe, faptă care are corespondent în dreptul român infracțiunea de furt calificat.

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 din Codul penal anterior, revocă suspendarea condiționată a executării pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin Sentința penală pronunțată F.N. din data de 17 iulie 2011 a Tribunalului de Grande Instance de Bobigny în dosarul nr. xxxxxxxxxx, definitivă prin hotărârea F.N. din data de 15.05.2012, astfel cum a fost recunoscută prin prezenta hotărâre.

În baza art. 33 lit. a) și art. 34 alin. (1) lit. b) din Codul penal anterior cu aplicarea art. 5 din Codul penal, constată că infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat prin sentința penală nr. 590/01.06.2012 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în dosarul nr. xxxxx/299/2012, definitivă la data de 12.06.2012 prin nerecurare și prin sentința penală pronunțată F.N. din data de 17 iulie 2011 a Tribunalului de Grande Instance de Bobigny în dosarul nr. xxxxxxxxxx, definitivă prin hotărârea F.N. din data de 15.05.2012 sunt infracțiuni concurente și dispune contopirea celor două pedepse de 4 luni închisoare, respectiv 10 luni închisoare aplicate prin aceste două sentințe penale, în pedeapsa cea mai grea de 10 luni închisoare (pedeapsa rezultantă).

În baza art. 15 alin. (2) din Legea nr. 187/2012 rap. la art. 83 din Codul penal anterior cu aplicarea art. 5 din Codul penal, raportat la Decizia nr.13 din data de 06 mai 2015 a Î.C.C.J. – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, cumulează pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta cu pedeapsa rezultantă de 10 luni închisoare stabilită anterior, inculpatul având de executat în final pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 10 luni închisoare.

În baza art.71 din Codul penal anterior interzice drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) din Codul penal anterior pe durata executării pedepsei închisorii.

În baza art. 72 alin. 1 rap. la art. 40 alin. (5) din Codul penal, deduce perioada reținerii și arestării preventive din perioada 05.10.2011 – 08.11.2011 (din dosarul penal nr. xxxxx/299/2012 al Judecătoriei Sectorului 1 București și durata reținerii din prezenta din data de 19.01.2014.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate (referitoare la cheltuielile judiciare).

În baza art. 275 alin.3 C.p.p., cheltuielile judiciare din apel rămân în sarcina statului.

Onorariul parțial al apărătorului din oficiu pentru inculpat în cuantum de 55 de lei se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 08.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M______ C_____________ D____ G_____ M____

GREFIER,

G_______ A____ I______

red.D.G.M.

dact.L.G.

ex.5

red.M.M.O_____-Jud.Sect.1