Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL G_____

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA nr. 1589/2015

Ședința publică din 01 octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE V_____ S_____

Judecător I______ M______ D___

Judecător D_____ V_____

Grefier D______ M______

.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-.-

La ordine fiind soluționarea recursului în contencios administrativ, având ca obiect „anulare act administrativ” promovat de recurenta reclamantă D______ N_____, cu domiciliul procesual ales la „Cabinetul Individual de Avocatură N______ M_______” – municipiul G_____, ________________, __________________, ______________________, împotriva sentinței civile nr. 344/22.05.2015 pronunțată de Tribunalul B_____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____, cu sediul în municipiul B_____, ______________________, județul B_____.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință învederându-se faptul că este primul termen de judecată în recurs, s-a achitat taxa de timbru în sumă de 100 lei, așa cum s-a dispus de instanță, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Totodată s-a precizat că nu s-a depus întâmpinare de către intimata pârâtă.

Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat și excepții de invocat, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA

Asupra recursului în contencios administrativ și fiscal de față;

Examinând actele și lucrările dosarului constată următoarele:

P___ cererea înregistrată la Tribunalul B_____ sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamanta D______ N_____ a chemat în judecată pe pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____ pentru a se dispune obligarea acesteia de a restitui de îndată și integral suma de 1571 lei reprezentând taxa pentru emisiile poluante, actualizată de la data plății și până la data restituirii efective, precum și a sumei de 839 lei cheltuieli de judecată stabilite prin sentința nr.1330/2014 a Tribunalului B_____ și deciziei nr.1594/13.02.2014 a Curții de Apel G_____.

În fapt, reclamanta a precizat că a achiziționat un autoturism din Uniunea Europeană. Pentru a putea înmatricula acest autoturism, a fost nevoită să achite suma de 1571 lei, reprezentând „taxă pentru emisii poluante provenite de la autovehicule”, prevăzut de Legea nr.9/2012.

P___ sentința nr. 1330/2014 a Tribunalului B_____, rămasă irevocabilă prin decizia nr. 1594/13.02.2014 a Curții de Apel G_____, a fost admisă acțiunea și a fost obligată pârâta să-i restituie taxa de emisii poluante achitate.

Reclamanta a precizat că la data de 27.03.2014 a solicitat pârâtei restituirea sumelor încasate cu încălcarea dreptului comunitar, conform hotărârilor judecătorești, cererea fiind înregistrată sub nr.xxxxxx/27.03.2014.

P___ adresa nr.xxxxx/13.08.2014 pârâta i-a răspuns că soluționarea cererii intră sub incidența prevederilor O.U.G. nr.8/2014, potrivit căreia: „plățile restante la sumele aferente titlurilor executorii emise până la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență și pentru care nu a fost demarată procedura de executare silită se efectuează cu respectarea prevederilor alin.1 – 6”, respectiv plata va fi fracționată în 5 tranșe anuale egale cu 20% din totalul sumei de restituit. Mai mult, până la apariția instrucțiunilor date de care A.F.M. și A.N.A.F, nu pot restitui aceste sume, neexistând o procedură în acest sens.

Reclamantul a precizat că prin restituirea în 5 ani a sumelor prevăzute în hotărâri judecătorești definitive, sume ce au fost încasate de către pârâtă cu încălcarea dreptului comunitar, îi sunt încălcate, din nou, în mod flagrant drepturile prevăzute de tratatele internaționale la care România este parte.

În cazul său, restituirea sumei de 2410 lei în cinci ani, câte 20% pe an, respectiv 167.8 lei/an, este de natură să afecteze însăși substanța dreptului său, neputând fi vorba de repararea prejudiciului suferit prin plata acestei taxe, chiar dacă aceasta este actualizată cu dobânda legală care, prin aceeași O.U.G.nr.8/2014 a scăzut de la 0,04%/zi la 0,03%/zi, conform art. III pct.14.

Prejudiciul nu este recuperat în totalitate și datorită faptului că restituirea cheltuielilor de judecată se face în cinci ani, actualizarea acestora cu indicele prețurilor de consum nefiind de natură să acopere întreg prejudiciul produs. Actualizarea cu indicele prețurilor de consum nu e de natură să compenseze oportunitățile pierdute sau daunele de natură morală.

Jurisprudența Curții Europene a consacrat, cu titlu de regulă, ca executarea unei hotărâri, indiferent de instanța care a pronunțat-o, trebuie considerată ca parte integrantă a procesului, sensul art.6 din Convenție, iar în ipoteza în care autoritățile sunt obligate să acționeze în vederea executării unei hotărâri judecătorești și manifestă abstențiune, această conduită este apreciată ca angajând răspunderea statului, în condițiile art.6 paragraful 1 din convenție, obligația statului de a asigura celeritatea procedurilor judiciare fiind una de rezultat (cauza Di Pepe împotriva Italiei – paragrafele 20 – 24, cauza Zappia împotriva Italiei – paragrafele 16 – 20, Hornsby împotriva Greciei – paragraful 40).

De asemenea, în jurisprudența referitoare la neexecutarea hotărârilor judecătorești definitive și executorii pronunțate de către instanțele interne, CEDO a sancționat nu doar neexecutarea hotărârilor interne, dar și întârzierea în executarea lor, inclusiv prin eșalonarea pe o perioadă rezonabilă a sumelor datorate.

În plus consideră reclamantul că prevederile art. XV din O.U.G. nr.8/2014 nu i se pot aplica deoarece a depus cererea de restituire a sumelor prevăzute în hotărâri definitive și executorii la A.J.F.P. B_____ la data de 17.02.2014 iar O.U.G. nr.8/2014 a intrat în vigoare la data de 28.02.2014. Potrivit art.15 alin.2 din Constituție: „Legea dispune numai pentru viitor, excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Legal citată pârâta nu a depus întâmpinare.

P___ sentința civilă nr. 344/FCA/22.05.2015 a Tribunalului B_____ a fost respinsă acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta D______ N_____, criticând-o ca fiind nelegală conform art. 488 alin. 1 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă.

Astfel, recurenta a susținut în esență că hotărârea instanței de fond cuprinde motive străine de cererea acestuia, intimata era obligată să-i soluționeze cererea înregistrată sub nr. xxxxxx/27.03.2014, în sensul restituirii de îndată și integral a sumei de 2410 lei, reprezentând taxă pe emisii poluante, conform sentinței civile nr. 1330/2014 a Tribunalului B_____ și a deciziei civile nr. 1594/13.02.2014 a Curții de Apel G_____.

Instanța de fond nu a analizat în niciun fel criticile aduse O.U.G. nr. 8/2014, faptul că prin restituirea în 5 ani a sumelor prevăzute în hotărârile judecătorești definitive, îi sunt încălcate din nou drepturile prevăzute în tratatele internaționale la care România este parte.

De asemenea, art. XV din O.U.G. nr. 8/2014 contravin dispozițiilor din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Tratatul Uniunii Europene și Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene.

Articolul XV din O.U.G. nr. 8/2014 este discriminatoriu, deoarece stabilește eșalonarea pe cinci ani a restituirii sumelor prevăzute prin hotărârile judecătorești privind restituirea taxei de poluare și a taxei pentru emisii poluante, în timp ce justițiabilii ce au hotărâri judecătorești bazate pe încălcarea dreptului intern se bucură de prev. de art. 70 din Codul de procedură fiscală.

Restituirea sumei de 2410 lei, în tranșă de câte 20% pe an, este de natură să afecteze însăși substanța dreptului, conform art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO, precum și principiul prev. de art. 6 din CEDO.

Conform art. 17, art. 20 și art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, instanțele naționale au obligația să nu pună în aplicare orice dispoziție din legislația națională, care contravin drepturilor comunitare.

Examinând sentința civilă recurată prin prisma motivelor de recurs invocate conform art. 488 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele:

Conform art. XV din O.U.G. nr. 8/2014 „Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei de poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisii poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.

(1) Plata sumelor prevăzute prin hotărâri judecătorești având ca obiect restituirea taxei pe poluare pentru autovehicule și a taxei pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, dobânzile calculate până la data plății integrale și cheltuielile de judecată, precum și alte sume stabilite de instanțele judecătorești, devenite executorii până la data de 31 decembrie 2015, se va realiza pe parcursul a 5 ani calendaristici, prin plata în fiecare an a 20% din valoarea acestora.

(2) Cererile de restituire ale contribuabililor prevăzuți la alin. (1) se soluționează, conform prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în termen de 45 de zile de la înregistrare, iar plata tranșelor anuale se efectuează conform graficului stabilit de Administrația Fondului pentru Mediu.

Instanța de fond a reținut că, prin cererea nr. xxxxxx/27.03.2014, recurentul a solicitat restituirea sumei de 1571 lei, reprezentând taxă pentru emisii poluante și a sumei de 839 lei, cheltuieli de judecată, iar prin răspunsul nr. xxxxx/13.08.2014, intimata a comunicat acestuia că cererea intră sub incidenta prevederilor O.U.G. nr. 8/26.02.2014, respectiv plata eșalonată în cinci tranșe anuale.

Critica recurentului că potrivit art. 488 pct. 6, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau motive străine de natura cauzei, nu poate fi primită, având în vedere că instanța de fond a reținut în speță aplicabilitatea art. XV din O.U.G. nr. 8/2014, iar alte motive contradictorii nu există.

Nici critica cu privire la disp. art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material nu poate fi primită, cât timp instanța de judecată nu are competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, apreciind că ar fi discriminatorii, așa cum susține recurentul.

Critica recurentului că prin eșalonarea pe cinci ani, este de natură să afecteze executarea unei hotărâri într-un termen rezonabil, conform art. 6 paragraful I din CEDO precum și noțiunea de bun, în sensul art. 1 din Protocolul adițional nr. 1 la CEDO nu poate fi primită având în vedere considerentele notei de fundamentare avută în vedere la emiterea O.U.G. nr. 8/2014, respectiv impactul negativ pe care o are executarea silită a titlurilor executorii, în condițiile dreptului comun, atât asupra bugetului Administrației Fondului de Mediu, cât și asupra bugetului general consolidat, pentru menținerea echilibrelor bugetare, precum și respectarea angajamentelor pe care România le are în calitate de stat membru al Uniunii Europene.

Și în practica CEDO (vezi cauza M____ A_______ și alții împotriva României) s-a reținut marja de apreciere a statului în alegerea măsurilor destinate să asigure un just echilibru între interesele particulare și interesul general al colectivității, aceasta implicând și modalitatea de eșalonare.

Acest aspect al marjei de apreciere a statului este reflectat și prin deciziile Curții Constituționale.

Astfel, prin decizia nr. 190/2010 a Curții Constituționale privind neconstituționalitatea unor prevederi ale O.U.G. nr. 71/2009 privind plata unor sume prevăzute în titluri executorii având ca obiect acordarea de drepturi salariale personalului din sectorul bugetar s-a reținut că rezolvarea unei situații extraordinare, prin reglementarea unor măsuri cu caracter temporar și derogatoriu de la dreptul comun în materia executării hotărârilor judecătorești nu sunt neconstituționale, cât timp urmăresc un scop legitim, respectiv asigurarea stabilității economice a țării și păstrează un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și obiectivul avut în vedere – executarea eșalonată a hotărârilor judecătorești în cauză.

Având în vedere cele mai sus arătate, Curtea constată că nu pot fi reținute motivele prev. de art. 488 pct. 6 și 8 Cod procedură civilă și în baza art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul în contencios administrativ, având ca obiect „anulare act administrativ” promovat de recurenta reclamantă D______ N_____, cu domiciliul procesual ales la „Cabinetul Individual de Avocatură N______ M_______” – municipiul G_____, ________________, __________________, ______________________, împotriva sentinței civile nr. 344/22.05.2015 pronunțată de Tribunalul B_____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____, cu sediul în municipiul B_____, ______________________, județul B_____, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 01 octombrie 2015.

Președinte, V_____ S_____	Judecător, I______ M______ D___	Judecător, D_____ V_____
	Grefier, D______ M______

Red. I.M.D./28.10.2015

Tehnored. 4 ex./D.M./28.10.2015

Fond: M.S____

_____________________