Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 1556/2015

Ședința publică de la 17 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: M___ G_______ C_______ - judecător

Judecător: M_____ G______ B_______

Judecător: Olguța L____ T______

Grefier: L_____-D______ D______

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Astăzi a venit spre judecare recursul declarat de recurentul-reclamant A________ G_________, împotriva sentinței civile nr. 191 din 05 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C___ de A________ de Sănătate Bacău, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică atât la prima, precum și la a doua strigare, s-a constatat lipsa pățrilor.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că dosarul se află la primul termen de judecată după repunerea cauzei pe rol, procedura de citare este legal îndeplinită, iar intimata-pârâtă C___ de A________ de Sănătate Bacău a înaintat la dosar relațiile solicitate de instanță, după care:

Instanța constată că intimata-pârâtă C___ de A________ de Sănătate Bacău a înaintat la dosar relațiile solicitate pentru acest termen.

S-au verificat actele și lucrările dosarului și, având în vedere că atât recurentul-reclamant A________ G_________, cât și intimata-pârâtă C___ de A________ de Sănătate Bacău au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în temeiul art. 411 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

C U R T E A:

- deliberând –

Constată că prin sentința civilă nr. 191/05 Februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Bacău s-a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamantul A________ G_________, în contradictoriu cu pârâta C___ de A________ de Sănătate a Județului Bacău.

Pentru a pronunța această soluție a reținut tribunalul că, prin decizia de impunere din oficiu nr. 1818/20.10.2011, emisă de C___ de A________ de Sănătate a Județului Bacău în baza prevederilor art. 83 alin. 4 Cod procedură fiscală, a fost stabilită în sarcina reclamantului A________ G_________ obligația de plată a sumei de 1.693 lei, reprezentând contribuție la fondul de asigurări sociale de sănătate și accesorii.

Prin adresa nr. xxxxx/2011 C___ de A________ de Sănătate Bacău a respins contestația formulată de contribuabil.

În ceea ce privește invocarea lipsei calității de organ fiscal, instanța a apreciat că aceasta nu este întemeiată, față de dispozițiile articolului 35 din Ordinul nr. 617/2007, în forma în vigoare la data emiterii deciziei de impunere. Astfel, conform acestor dispoziții „În conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege și art. 81 din Codul de procedură fiscală, pentru obligațiile de plată față de fond ale persoanelor fizice care se asigură pe bază de contract de asigurare, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanță îl constituie, după caz, declarația prevăzută la art. 32 alin. (4), decizia de impunere emisă de organul competent al CAS, precum și hotărârile judecătorești privind debite datorate fondului. Decizia de impunere poate fi emisă de organul competent al CAS și pe baza informațiilor primite pe bază de protocol de la ANAF.”, De asemenea, art. 39 alineat 2 din același act normativ prevede că „Pentru activitatea de colectare a contribuțiilor realizată de CAS, acestea vor utiliza formularele utilizate în domeniul colectării creanțelor fiscale adaptate la situația proprie.”

În speță, decizia de impunere a fost emisă de C___ de A________ de Sănătate Bacău, în baza dispozițiilor Ordinului nr. 617/2007, raportat la dispozițiile articolului 83 alineat 4 Cod procedură fiscală și are ca obiect obligația de plată a unei creanțe fiscale, fiind astfel respectate cerințele impuse de definiția legală a titlului de creanță fiscală.

Nu se poate susține că obligația de plată nu are un caracter fiscal față de definiția dată de dispozițiile articolului 21 Cod procedură fiscală și care încadrează contribuția de asigurări sociale de sănătate în categoria veniturilor fiscale. Caracterul fiscal al creanței statului este dat de natura juridică a raporturilor dintre cele două părți implicate și de criteriul puterii de constrângere a statului, acesta având dreptul de a proceda la perceperea directă a contribuției.

În ceea ce privește invocarea sentinței civile nr. 835/2012 a Curții de Apel București, prin care s-au anulat în parte dispozițiile art. 35 alin. 1 din Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007 în privința posibilității organului competent al CAS de a emite decizii de impunere, instanța a reținut că această hotărâre a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 243 din 04.04.2014. Ori, în contextul în care sentința produce efecte doar pentru viitor și doar din momentul publicării în Monitorul Oficial, reclamantul nu se poate prevala de dispozitivul acesteia. Condițiile de legalitate ale unui act administrativ se raportează la data emiterii acestuia.

În ceea ce privește motivul referitor la lipsa calității de asigurat, instanța a reținut că nu este întemeiat, față de natura legală a obligației de plată.

În drept, potrivit dispozițiilor articolului 215 din Legea nr. 95/2006 (forma în vigoare pentru perioada avută în vedere de organul fiscal):

„(1) Obligația virării contribuției pentru asigurările sociale de sănătate revine persoanei juridice sau fizice care angajează persoane pe bază de contract individual de muncă ori în baza unui statut special prevăzut de lege, precum și persoanelor fizice, după caz.

(2) Persoanele juridice sau fizice la care își desfășoară activitatea asigurații sunt obligate să depună lunar la casele de asigurări alese în mod liber de asigurați declarații nominale privind obligațiile ce le revin față de fond și dovada plății contribuțiilor.

(3) Prevederile alin. (1) și (2) se aplică și persoanelor care exercită profesii libere sau celor care sunt autorizate, potrivit legii, să desfășoare activități independente.”

A reținut tribunalul faptul că, obligația de plată a contribuției la fondul național de asigurări sociale de sănătate derivă astfel direct din norma legală, calitatea de contribuabil fiind dată de calitatea de persoană care desfășoară activități independente, nefiind necesar încheierea unui contract de asigurare între cele două părți, raporturile juridice stabilite nefiind de natură privată, fiind născute din desfășurarea de către reclamant a unor activități independente, generatoare de venituri impozabile.

Având în vedere aceste aspecte instanța a apreciat faptul că actul de impunere a fost întocmit în conformitate cu dispozițiile legale, contestatorul și-a asumat calitatea de asigurat prin desfășurarea unei activități independente, având obligația legală de a plăti contribuțiile aferente, în cauză nefiind necesară încheierea unui contract scris pentru determinarea drepturilor și obligațiilor părților, acestea fiind stabilite de lege. Contribuția stabilită în sarcina reclamantului derivă din obținerea de venituri impozabile, fiind o taxă datorată bugetului de stat, raportul juridic fiind unul de natură fiscală. Faptul că partea nu a apelat la servicii medicale, respectiv faptul că nu a fost informată asupra serviciilor medicale nu este de natură să conducă la înlăturarea calității de asigurat, fiind o opțiune a părții cu privire la modul în care își exercită drepturile legale.

Instanța a înlăturat apărările reclamantului referitoare la lipsa calității de asigurat atât timp cât legiuitorul a stabilit caracterul obligatoriu al participării asiguraților la formarea Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate, obligația neavând natură contractuală, ci fiscală. Alegerea casei de sănătate s-a realizat prin stabilirea domiciliului în raza teritorială a Casei de Sănătate Bacău, în speță importanță având caracterul obligatoriu al taxei, întrucât obiectul de analiză îl reprezintă titlul de creanță fiscală. Dreptul de colectare al acestei contribuții este reglementat de O.G. nr. 92/2003, raporturile juridice dintre reclamant, în calitate de asigurat și C___ de Sănătate Bacău, în calitate de asigurător născându-se din prestarea de activități generatoare de venituri impozabile pe raza municipiului Bacău.

Partea nu poate invoca necunoașterea legii, respectiv necunoașterea obligației legale de plată a contribuției la fondul asigurărilor de sănătate, termenul de scadență a obligației fiind stabilit de lege și nefiind condiționat de comunicarea notificării.

Instanța a înlăturat și apărarea referitoare la încălcarea articolului 9 Cod procedură fiscală, fiind respectat dreptul la apărare a contribuabilului prin emiterea notificării nr. xxxxx/09.08.2011, ascultarea părții nefiind obligatorie în situația de față, având în vedere prevederile alineatului al doilea din același text de lege, informațiile fiind preluate din declarațiile depuse de acesta la organul fiscal.

În ceea ce privește împrejurarea că reclamantul ar fi procedat la alegerea unei alte Case de A________, în conformitate cu dispozițiile art. 208, alin. 3 din Legea nr. 95/2006 și ale art. 1 alin. 2 din O.U.G. nr. 150/2002, în speță OPSNAJ, din adresa nr. CR-F1978/21.01.2015 emisă de această instituție, reiese că partea figurează ca asigurat doar în calitatea sa de pensionar și nu și ca persoană fizică autorizată. Deci, ca persoană fizică autorizată, reclamantul nu a declarat la OPSNAJ nici un venit provenit din activitatea profesională liberală pe care o desfășoară și nici nu a plătit contribuții la fondul de asigurări sociale de sănătate în această calitate.

Întrucât nu s-a făcut însă dovada că reclamantul, ca persoană fizică autorizată, era asigurat în anul 2006 la OPSNAJ, apărarea este neîntemeiată.

În ceea ce privește baza de impunere instanța a reținut faptul că aceasta este dată de veniturile obținute de contribuabil din desfășurarea activităților independente. Legea conferă dreptul organului fiscal de a proceda la calcularea din oficiu a obligațiilor de plată (articolul 83 alineat 4 Cod procedură fiscală), în caz de nedepunere a declarației fiscale, pasivitatea contribuabilului fiind astfel sancționată prin stabilirea din oficiu a contribuțiilor.

Potrivit dispozițiilor articolului 8 din Ordinul nr. 617/2007„Contribuabilii care realizează venituri din activități independente virează trimestrial contribuția calculată la venitul estimat, până la data de 15 a ultimei luni din fiecare trimestru”.

Având în vedere faptul că reclamantul nu și-a îndeplinit la termen obligația de plată, tribunalul a reținut că, în mod corect creditorul a procedat la stabilirea cuantumului creanței pe baza declarațiilor fiscale, impunerea din oficiu având la bază neexecutarea obligațiilor legale, partea fiind informată printr-o adresă cu privire la obligația declarării veniturilor impozabile.

Decizia de impunere nu are rolul de a stabili obligația și termenul de plată, acest act reprezentând titlul de creanță fiscală pentru a se da posibilitatea creditorului de a proceda la executare silită, motivat de nedepunerea declarațiilor de către contribuabil și de neachitarea la termen a obligațiilor. Obligația debitorului nu se naște de la data emiterii deciziei, ci de la data prevăzută de lege pentru efectuarea plății, acest termen având semnificația scadenței obligației, decizia de impunere fiind un act ulterior neexecutării, încheiat în urma constatării neregularităților.

Cu privire la motivul referitor la modul de calcul al sumei, instanța a reținut că nici acest motiv nu este întemeiat, reclamantul neproducând dovezi din care să rezulte o diferență între cuantumul veniturilor obținute în perioada analizată și cel avut în vedere de organul fiscal. Din examinarea conținutului actului administrativ instanța a reținut faptul că acesta cuprinde date referitoare la modalitatea de stabilire a obligației, la perioada avută în vedere, existând elemente suficiente pentru ca debitorul să cunoască măsura adoptată de creditorul fiscal și consecințele juridice ale acesteia asupra patrimoniului său. Astfel reiese clar din cuprinsul deciziei: anul pentru care se datorează contribuția (2006), natura debitului (contribuții la fondul de asigurări sociale de sănătate și accesorii - dobânzi și penalități), numărul de zile pentru care s-au calculat accesoriile, data scadenței debitului principal care a antrenat curgerea accesoriilor, cuantumul debitului final (2.272 lei, din care s-a scăzut suma de 579 lei, ca urmare a calculării venitului net efectiv realizat în raport cu cel inițial estimat, rezultând în final suma de 1.693 lei).

În ceea ce privește prescrierea debitului, instanța a reținut că, raportând termenul de 5 ani aplicabil creanțelor fiscale, (și nu de 3 ani cum susține reclamantul), la data scadenței, debitul imputat de pârâtă reclamantului nu este prescris. Împrejurarea că prin aceeași decizie i s-au imputat atât debitul principal cât și accesoriile nu este de natură a atrage vreo vătămare a părții, atât timp cât reiese clar din cuprinsul actului atacat sumele datorate, penalitățile și accesoriile acestea din urmă fiind calculate prin raportare la data scadenței contribuțiilor datorate pârâtei și neachitate.

În ceea ce privește invocarea de reclamant a lipsei semnăturii și ștampilei, instanța, raportat la prevederile Ordinului nr. 1364/2007, a apreciat critica adusă ca nefondată, C___ de A________ de Sănătate fiind abilitată prin acest act normativ să emită decizii de impunere fără semnătură.

Astfel, potrivit dispozițiilor articolului art. 1 din Ordinul nr. 1364/2007, următoarele acte administrative emise prin intermediul mijloacelor informatice, în procesul de colectare a creanțelor fiscale, sunt valabile fără semnătura și ștampila organului emitent, îndeplinind cerințele legale aplicabile actelor administrative: 1. Decizie referitoare la obligațiile de plată accesorii, al cărei model este prezentat în anexa nr. 1; iar potrivit art. 39 alineat 2 din Ordinul nr. 617/2007 pentru activitatea de colectare a contribuțiilor realizată de CAS, aceasta poate utiliza formularele folosite în domeniul colectării creanțelor fiscale. Ordinul nr. 1107/2012, care abilitează expres doar organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală să emită acte administrative fiscale și procedurale valabile fără semnătura și ștampila organului emitent nu era în vigoare la momentul emiterii deciziei de impunere.

Cu privire la critica referitoare la nerespectarea de către pârâtă a obligației de înștiințare a contribuabilului, prevăzută de art. 83 alin. 4 Cod procedură fiscală, tribunalul a reținut faptul că, prin decizia civilă nr. 821/20.02.2014 Curtea de apel a stabilit deja, că acest motiv este neîntemeiat.

Împotriva sentinței tribunalului a formulat recurs reclamantul A_________ G_________.

În motivele de recurs invocate, recurentul consideră că instanța de fond în mod nelegal a reținut că sentința nr. 835/2012 a Curții de apel București nu produce efecte juridice în prezenta cauză, apreciind recurentul că această sentință produce efecte juridice pentru cauza de față atâta timp cât hotărârea judecătorească nu este definitivă, interpretarea corectă fiind aceea că nu se poate interveni asupra unei situații juridice tranșată definitiv.

Referitor la calitatea sa de asigurat al casei OPSNAJ arată recurentul că a făcut dovada opțiunii sale, faptul că în prezent este pensionar militar nu are nici o relevanță, contractul de asigurări sociale de sănătate fiind încheiat anterior dobândirii calității de pensionar.

Arată recurentul că tribunalul nu a răspuns la toate motivele contestației sale, respectiv la cele referitoare la forma și conținutul deciziei, nerespectarea de către pârâtă a dispozițiilor art. 210 și 211 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, adresele prin care a fost înștiințat că i s-a respins contestația nu cuprind preambulul, considerente și dispozitiv, nu reprezintă o decizie înregistrată și mai mult pentru accesorii trebuia întocmită o decizie de impunere separată.

Este inadmisibil apreciază recurentul, ca abia în anul 2011 C___ de A________ de Sănătate Bacău să arate că nu a știut de existența sa, în condițiile în care Ordonanța Guvernului nr. 92/2003 se aplică din anul 2004.

Potrivit art. 222 din Legea nr. 95/2006 C___ de A________ de Sănătate are obligația anuală de informare în legătură cu drepturile și obligațiile asiguraților iar conform dispozițiilor art. 270 lit. c) CNAS avea obligația de a întocmi și actualiza Registrul unic de evidență a asiguraților, această obligație de informare a contribuabilului fiind prevăzut și de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 150/2002 și este prevăzută și Codul de procedură fiscală.

C___ de A________ de Sănătate ar trebui să analizeze, arată recurentul, că starea de fapt fiscală i se datorează culpei acesteia în administrarea acestor creanțe, că nu a îndeplinit nici o procedură prealabilă pentru încheierea contractului și nu a informat contribuabilul asupra drepturilor și obligațiilor pe care le are.

Datorită culpei Casei de A________ de Sănătate nu este corect ca un contribuabil să plătească majorări, dobânzi și penalități pentru 5 ani în urmă, nelegalitatea calculării majorărilor și penalităților pentru perioada anterioară rezidă și din faptul că acestea se datorează de la data constituirii bazei de impunere. Pe de altă parte, arată recurentul, din cuprinsul deciziei nu rezultă modalitatea de calcul a debitului și nici a accesoriilor având în vedere succesiunea în timp a actelor normative care au modificat atât contribuția cât și dobânzile, penalitățile și majorările.

Nu în ultimul timp arată recurentul, decizia este lovită de nulitate întrucât nu s-a respectat obligația de înștiințare a contribuabilului prevăzută de art. 83 alin. 4 din Codul de procedură fiscală.

Creanța fiscală nu este determinată și detaliată atât sub aspectul cuantumului cât și a conținutului, instanța de fond în mod greșit motivând respingerea contestației invocând pasivitatea contribuabilului deși obligația de informare aparținea pârâtei.

Referitor la lipsa elementelor esențiale ale actului administrativ fiscal, arată recurentul faptul că, instanța de fond analizează doar lipsa semnăturii și a ștampilei fără a avea în vedere celelalte elemente obligatorii a căror lipsă a semnalat-o: motivare în fapt și în drept, categoria de taxă, impozit, contribuție, modul de calcul.

Referitor la lipsa semnăturii, instanța de fond, apreciază recurentul că face aplicarea greșită a legii, întrucât decizia de impunere nu este prevăzută ca act care poate fi emis astfel și se referă doar la organele din cadrul Agenția Națională de Administrare Fiscală care au această prerogativă.

Intimata trebuia să procedeze la emiterea unei decizii separate pentru obligațiile de plată accesorii, potrivit art. 119 alin. 4 din Codul de procedură fiscală și anexa 1 al Ordinului nr. 1364/2007.

Intimata C___ de A________ de Sănătate Bacău a formulat precizări, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând sentința recurată sub aspectul criticilor formulate, curtea apreciază că recursul de față este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Reclamantul A________ Gheoghiță a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C___ de A________ de Sănătate a Județului Bacău pronunțarea unei hotărâri, prin care să se anuleze decizia de soluționare a contestației nr. xxxxx/2011, împreună cu adresa nr. 718/2012 și decizia de impunere nr. 1818/20.10.2011, ambele emise de pârâtă.

A arătat reclamantul în motivare că deciziile contestate nu întrunesc condițiile de formă și conținut prescrise de dispozițiile legale, respectiv acestea nu cuprind preambul, considerente și dispozitiv. C___ de A________ de Sănătate Bacău nu avea competența de a emite decizii de impunere conform Codului de procedură fiscală, întrucât Legea nr. 95/2006 nu dă în sarcina pârâtei o astfel de posibilitate. Pentru situația în care se va aprecia că aceste decizii au fost emise conform O.G. nr. 92/2003, a solicitat să se constate că acestea nu cuprind elementele obligatorii prevăzute de art. 43 și 87 din O.G. nr. 92/2003 sub sancțiunea nulității, respectiv: datele de identificare ale contribuabilului, data de la care produce efecte, motivele de fapt și temeiul de drept, semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, ștampila, categoria de contribuție, baza de impunere, cuantumul, data scadenței, fiind de fapt ,,o înștiințare de plată. Mai mult, pentru accesorii trebuia întocmită o decizie de impunere separată. Această decizie nu conține sumele avute în vedere pentru calculul contribuției, perioada de calcul, accesoriile și modul de calcul. A mai arătat reclamantul că pentru pretinsa creanță corespunzătoare începutului anului 2006, termenul de prescripție de 3 ani reglementat de O.U.G. nr. 150/2002, aplicabilă la acel moment s-a împlinit. A susținut reclamantul că nu a fost notificat de CAS pentru a încheia contract de asigurare, normele legale îi privesc doar pe asigurați, adică persoanele ce au încheiat contract de asigurare; că ambele acte normative instituie ca principiu al asigurărilor sociale de sănătate alegerea liberă de către asigurați a Casei de A________, conform art. 222 din Legea nr. 95/2006, CAS avea obligația anuală de informare în legătură cu drepturile și obligațiile asiguraților. Decizia este lovită de nulitate și pentru nerespectare a obligației de înștiințare a contribuabilului, prevăzută de art. 83 alin. 4 Cod procedură fiscală și a fost emisă și cu încălcarea dreptului la apărare.

Prin sentința civilă nr. 1231/16.05.2013, Tribunalul Bacău a admis acțiunea reclamantului, sentința fiind casată de Curtea de Apel Bacău prin Decizia nr. 821/20.02.2014, în motivare instanța de control reținând că prima instanță s-a pronunțat doar cu privire la un singur motiv de nulitate, respectiv acela că reclamantul nu ar fi fost înștiințat anterior emiterii deciziei de impunere, Curtea apreciind că, dispozițiile art. 83 alin. 4 din Codul de procedură fiscală au fost respectate de către C___ de A________ de Sănătate Bacău acesta fiind neîntemeiat, dispunându-se ca în rejudecare instanța să analizeze toate motivele de nulitate.

În rejudecare, reclamantul a arătat că a optat pentru înscrierea ca asigurat la OPSNAJ, astfel încât pârâta nu avea dreptul de a emite decizia în prezent contestată. De asemenea a învederat că înțelege să se prevaleze și de sentința civilă nr. 835/2012 a Curții de apel București prin care s-a stabilit că o casă de asigurări de sănătate nu poate emite decizii de impunere.

Deși instanța de recurs a analizat înainte de casarea cu rejudecare motivul de recurs referitor la nerespectare a obligației de înștiințare a contribuabilului, prevăzută de art. 83 alin. 4 Cod procedură fiscală, recurentul în prezentul recurs după rejudecare, reia din nou acest motiv. Instanța de recurs nu va mai analiza acest motiv pe fond, având în vedere că acesta a fost analizat anterior, irevocabil prin decizia nr. 821/20.02.2014.

Cu privire la motivul de recurs referitor la faptul că instanța de fond în mod nelegal a reținut că sentința nr. 835/2012 a Curții de apel București nu produce efecte juridice în prezenta cauză, instanța de recurs reține că acesta nu este întemeiat. Potrivit art. 23 fraza I din Legea nr. 554/2004 „hotărârile judecătorești definitive și irevocabile prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor”.

Prin urmare, raporturile juridice și efectele juridice produse de actul administrativ normativ în perioada executării acestuia până la data anulării irevocabile a acestuia rămân în ființă și produc efecte juridice.

În speță, publicarea sentinței nr. 835/4 aprilie 2012 a avut loc în anul 2014, ulterior datei la care cele două decizii au fost emise, deciziile atacate fiind anterioare atât momentului pronunțării sentinței nr. 835/2012, cât și publicării sale în Monitorul Oficial, sentința neavând niciun efect asupra valabilității celor două acte administrative ce fac obiectul prezentului dosar, sentința producând consecințe numai cu privire la deciziile emise de CAS după pronunțarea sentinței.

Referitor la motivul de recurs prin care recurentul arată că are calitatea de asigurat al casei OPSNAJ, instanța de recurs reține faptul că, din adresa emisă de către CASAOPSNAJ (fila 37 dosar Tribunal), rezultă că recurentul reclamant figurează în baza de date ca persoană asigurată în calitate de pensionar, acesta nemaicomunicând casei de asigurări modificările intervenite în statul său, în conformitatea cu prevederile art. 219 lit. d) din Legea nr. 95/2006 și nici nu a declarat alte venituri din activități independente, respectiv din profesii liberale, nu figurează cu dosar de persoană fizică autorizată și nu a plătit CASS în vreuna din aceste calități.

Urmare a solicitării de relații de la C___ de A________ de Sănătate Bacău, s-a comunicat instanței de recurs cu adresa nr. 19.187/16.09.2015 că recurentul reclamant apare în sistem ca persoană asigurată înscris la medicul de familie P________ M____, medic aflat în relație contractuală cu C___ de A________ de Sănătate Bacău, din data de 01.07.2011 și până în prezent, anterior recurentul fiind înscris din anul 2000 până în 2011 la dr. M____ Deliana și respectiv T________ L_______.

Din relațiile aflate la dosar se reține faptul că recurentul reclamant nu a dovedit că, a optat pentru calitatea de asigurat în calitate de pensionar a acestei case de asigurări, inclusiv pentru calitatea de asigurat în calitate de persoană care desfășoară o profesie liberală, CASAOPSNAJ neeliberându-i acestuia o adeverință de asigurat, ci dimpotrivă, rezultă că recurentul reclamant figurează pe lista unui medic civil aflat în relație contractuală cu CAS Bacău. În raport de situația reținută, în mod legal CAS Bacău, în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art. 216 din Legea nr. 95/2006, a procedat la calcularea obligațiilor fiscale aferente veniturilor obținute de recurentul reclamant din activități independente.

În ce privește criticile referitoare la faptul că tribunalul nu a răspuns la toate motivele contestației sale, respectiv la cele referitoare la forma și conținutul deciziei, nerespectarea de către pârâtă a dispozițiilor art. 210 și 211 din Ordonanța Guvernului nr. 92/2003, respectiv că adresele prin care a fost înștiințat că i s-a respins contestația nu cuprind preambulul, considerente și dispozitiv, că nu reprezintă o decizie înregistrată și mai mult pentru accesorii trebuia întocmită o decizie de impunere separată, instanța de recurs le reține ca fiind de asemenea neîntemeiate. Tribunalul chiar dacă nu a răspuns la toate argumentele reclamantului a analizat apărările acestuia în __________________________ completând-o pe cea a tribunalului.

Potrivit dispozițiilor art. 210 - art. 211 din Codul de procedură fiscală, în soluționarea contestației, organul competent se pronunță prin decizie sau dispoziție, după caz. Decizia de soluționare a contestației se emite în formă scrisă și va cuprinde: preambulul, considerentele si dispozitivul. Preambulul cuprinde: denumirea organului investit cu soluționarea, numele sau denumirea contestatorului, domiciliul fiscal al acestuia, numărul de înregistrare a contestației la organul de soluționare competent, obiectul cauzei. Considerentele cuprind motivele de fapt si de drept care au format convingerea organului de soluționare competent în emiterea deciziei. Dispozitivul cuprinde soluția pronunțată, calea de atac, termenul în care aceasta poate fi exercitată și instanța competentă. Decizia se semnează de către conducătorul direcției generale, directorul general al organului competent constituit la nivel central, conducătorul organului fiscal emitent al actului administrativ atacat sau de înlocuitorii acestora, după caz.

Față de aceste dispoziții ale legii, instanța de recurs constată că, chiar dacă intimata pârâtă nu a denumit adresa prin care a comunicat recurentului reclamant modalitatea de soluționare a contestației sale - decizie sau dispoziție, răspunsul intimatei pârâte întrunește condițiile prevăzute de art. 211 Cod procedură fiscală, conținând elementele prevăzute de către legiuitor, dovadă fiind chiar faptul că acest răspuns deși nu a fost intitulat decizie sau dispoziție, a fost atacat în instanță de către reclamant, care a solicitat anularea deciziei (adresei) nr. xxxxx/2011, acesta nefiind vătămat în vreun fel de faptul că soluționarea contestației sale s-a făcut printr-o altă denumire.

Susținerile reclamantului referitoare la nulitatea actului prin care s-a soluționat contestația fiscală motivat de emiterea răspunsului în cadrul unei adrese și nu a unei decizii nu sunt, de natură să conducă la desființarea actului. Denumirea actului prin care autoritatea îndeplinește obligațiile nu constituite un element obligatoriu, prevăzut sub sancțiunea nulității, fiind o condiție de formă care nu afectează valabilitatea actului administrativ, drepturile și interesele contribuabilului nefiind vătămate prin inserarea acestei titulaturi. Articolul 46 Cod procedură fiscală definește elementele care generează sancțiunea nulității, elemente între care nu se numără și denumirea actului, articolul 210 Cod procedură fiscală care definește actul de soluționare a contestației ca fiind decizie sau dispoziție neprevăzând și o sancțiune pentru utilizarea altei titulaturi, importantă fiind calificarea actului și nu denumirea inserată în antet.

Prin urmare, nerespectarea condițiilor de formă, prevăzute de art. 211, nu sunt de natură a afecta valabilitatea actului administrativ fiscal, cu atât mai mult cu cât nu există o vătămare reală a drepturilor și intereselor reclamantului care a exercitat acțiunea judiciară împotriva acestuia, iar instanța i-a analizat pe fond motivele invocate.

Din aceleași considerente, instanța de recurs constată neîntemeiate și criticile referitoare la faptul că, pentru accesorii trebuia întocmită o decizie de impunere separată. Recurentul reclamant chiar dacă nu a fost întocmită o decizie separată pentru accesorii, acestea fiind incluse în decizia de impunere din oficiu, a avut posibilitatea să atace inclusiv aceste sume din decizie referitoare la accesorii, nesuferind vreo vătămare.

Referitor la lipsa informării recurentului, potrivit art. 222 din Legea nr. 95/2006, respectiv criticile referitoare la obligația anuală a Casei de A________ de Sănătate de informare în legătură cu drepturile și obligațiile asiguraților, instanța de recurs constată că potrivit art. 222 din Legea nr. 95/2006, „Fiecare asigurat are dreptul de a fi informat cel puțin o dată pe an, prin casele de asigurări, asupra serviciilor de care beneficiază, a nivelului de contribuție personală și a modalității de plată, precum și asupra drepturilor și obligațiilor sale”.

Existența acestei prevederi cu privire la dreptul de a fi informat, menită să asigure transparența sistemului de asigurări de sănătate, nu susține totodată existența unei obligații în sarcina caselor de asigurări de sănătate, de a comunica asiguraților date și informări cu privire la întinderea contribuției personale și a modalităților de plată, din oficiu sau în lipsa unei cereri din partea contribuabilului.

Dacă s-ar considera ca atare, dispoziția cuprinsă în art. 257 alin. (1), alin. (2) lit. b) și alin. (5) lit. b) ar rămâne fără efecte, de vreme ce obligația de plată s-ar naște numai după informarea contribuabilului.

Dimpotrivă, legea are în vedere posibilitatea reclamantului de a cere informații, iar nu obligația organului fiscal de a comunica din oficiu astfel de relații, cu atât mai mult cu cât datele respective nu se află la dispoziția reprezentanților CAS în lipsa unei declarații din partea contribuabilului.

Totodată, legea nu reglementează efectele juridice ale unei asemenea informări, pentru a determina concluzia că nerespectarea acestei „obligații” de către organele statului ar atrage înlăturarea obligației contribuabilului.

În ceea ce privește criticile recurentului privind greșita apreciere a instanței referitoare la abilitarea Casei de A________ de Sănătate să emită decizii de impunere fără semnătură, curtea le găsește de asemenea neîntemeiate.

Potrivit art. 43 alin. 3 din O.G. nr. 92/2003, actul administrativ fiscal emis în condițiile alin. (2) prin intermediul unui centru de imprimare masivă este valabil și în cazul în care nu poartă semnătura persoanelor împuternicite ale organului fiscal, potrivit legii, și ștampila organului emitent, dacă îndeplinește cerințele legale aplicabile în materie, iar potrivit alin. 4, prin ordin al ministrului finanțelor publice se stabilesc categoriile de acte administrative fiscale care se emit în condițiile alin. (3), de către organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală.

Potrivit art. 216 din Legea nr. 95/2006, în cazul neachitării la termen, potrivit legii, a contribuțiilor datorate fondului de către persoanele fizice, altele decât cele pentru care colectarea veniturilor se face de Agenția Națională de Administrare Fiscală, denumită în continuare ANAF, CNAS, prin casele de asigurări sau persoane fizice ori juridice specializate, procedează la aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite bugetului fondului și a majorărilor de întârziere în condițiile Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare, dreptul recurentei de a utiliza procedura prevăzută de O.G. nr. 92/2003 fiind expres prevăzut de lege.

Ordinul nr. 617/2006 a fost emis în executarea acestei dispoziții legale și potrivit art. 39 alin. 2 din acest ordin, pentru aprobarea Normelor metodologice privind stabilirea documentelor justificative pentru dobândirea calității de asigurat, respectiv asigurat fără plata contribuției, precum și pentru aplicarea măsurilor de executare silită pentru încasarea sumelor datorate la Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate „Pentru activitatea de colectare a contribuțiilor realizată de CAS, acestea vor utiliza formularele utilizate în domeniul colectării creanțelor fiscale adaptate la situația proprie.”

În raport de toate considerentele expuse, hotărârea tribunalului fiind temeinică și legală nu se impune a fi modificată și, pe cale de consecință, Curtea, în temeiul art. 312 din Codul de procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul, ca nefondat, declarat de recurentul-reclamant A________ G_________, cu domiciliul în Bacău, _____________________, _____________, județul Bacău, împotriva sentinței civile nr. 191 din 05 februarie 2015 pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-pârâtă C___ de A________ de Sănătate Bacău, cu sediul în Bacău, _____________________, județul Bacău.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17 septembrie 2015.

Președinte, M___ G_______ C_______	Judecător, M_____ G______ B_______	Judecător, Olguța L____ T______
	Grefier, L_____-D______ D______

Red. s. C_______ C______ S_______

Red./Tehnored. d.r. Olguța L____ T______/21.09.2015

L.D.D. – ex. 2

L.D.D. – 25 septembrie 2015