R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A II-A PENALĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX (XXXXXXXXX)

DECIZIA PENALĂ NR. 1253/A

Ședința publică din data de 01.10.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: L______ C_________ C_____________

JUDECĂTOR: V______ C_______

GREFIER: E____ L____ N__

Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel București reprezentat de procuror B____ E____ Eliana.

Pe rol se află cauza penală având ca obiect soluționarea apelului declarat de inculpatul C________ E____ împotriva sentinței penale nr. 245 din data de 14.04.2015 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data 23 septembrie 2015 fiind consemnate în încheierea de ședință din aceeași dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 01 octombrie 2015 pentru când a hotărât următoarele:

CURTEA

Asupra apelului penal de față:

Prin sentința penală nr.245 din 14.04.2015, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, în temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen. s-a dispus schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul C________ E____ a fost trimis în judecată din infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.334 alin.1 C.pen. și art.335 alin.1 C.pen., ambele cu aplic. art.38 alin.2 C.pen. în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată și art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002, republicată, ambele cu aplic. art.33 C.pen. din 1969 și cu aplic. art.5 C.pen.

În temeiul art.85 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplic. art.5 C.pen. și art.396 alin.10 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul C________ E____, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de punere în circulație pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat.

În temeiul art.71 alin.2 C.pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 republicată, cu aplic. art.5 C.pen. și art.396 alin.10 C.proc.pen. a fost condamnat inculpatul C________ E____ la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere.

În temeiul art.71 alin.2 C.pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei și s-a constatat că faptele pentru care inculpatul a fost condamnat sunt concurente.

În temeiul art.33 alin.1 lit.a și b C.pen. din 1969 și art.34 alin.1 lit.b din același Cod au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul C________ E____ să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare.

În temeiul art.71 alin.2 C.pen. din 1969 s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 alin.1 lit.a teza a II-a și lit.b C.pen., pe durata executării pedepsei.

În temeiul art.81 C.pen. din 1969 s-a suspendat condiționat executarea pedepsei pe un termen de încercare de 2 ani și 8 luni calculat potrivit dispozițiilor art.82 C.pen. din 1969.

În temeiul art.71 alin.5 C.pen. din 1969 s-a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată inculpatului pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei.

S-a atras atenția inculpatului C________ E____ asupra dispozițiilor care atrag revocarea suspendării condiționate a pedepsei prevăzute de art.83 C.pen. din 1969.

În temeiul art.274 alin.1 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul C________ E____ să plătească suma de 800 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către stat.

Instanța a reținut prin rechizitoriul nr.xxxxx/P/2013 din data de 23.10.2014 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpatului C________ E____, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de punere în circulație sau conducere a unui vehicul neînmatriculat și conducerea unui vehicul fără permis de conducere, prevăzute și pedepsite de art.334 alin.1 C.pen. și art.335 alin.1 C.pen., ambele cu aplic. art.38 alin.2 C.pen.

În fapt, s-a constatat că la data de 04.11.2013, în jurul orelor 11:00, inculpatul C________ E____ a fost oprit de un echipaj de poliție din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București – Secția 5 Poliție, în timp ce conducea un moped fără a avea nr. de înmatriculare.

Urmare a verificărilor efectuate s-a constatat că inculpatul C________ E____ nu deține permis de conducere pentru nicio categorie de autovehicule.

Astfel, potrivit procesului verbal din data de 01.04.2014, încheiat de organele de poliție, se arată că s-a procedat la verificarea în baza de date și s-a constatat că inculpatul C________ E____ nu figurează ca deținător permis conducere.

De asemenea, potrivit procesului verbal din data de 13.10.2014, mopedul având _____________________/2007 și nr. omologare L82TCAPCxxxxxxxxx, care a fost condus de inculpatul C________ E____ nu este înregistrat sau înmatriculat.

Cu ocazia audierii, în cursul urmăririi penale, inculpatul C________ E____ a declarat că mopedul este proprietatea fiului său, că a condus mopedul neînmatriculat și că nu deține permis de conducere.

Instanța a mai reținut și motivat că potrivit art.5 C.pen. în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei a intervenit o altă lege penală, se va face aplicarea legii celei mai favorabile. Astfel, având în vedere data comiterii faptei (04.11.2013) și cea a pronunțării sentinței, se impune analiza prevederilor incidente potrivit ambelor legi penale, urmând a fi aplicată reglementarea care permite, în concret, o situație mai favorabilă inculpatului.

Potrivit art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, fapta de punere în circulație sau de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar potrivit art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Potrivit art.334 alin.1 C.pen. punerea în circulație sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat sau neînregistrat se pedepsește cu închisoarea de la unu la 3 ani sau cu amendă, iar potrivit art.335 C.pen. conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani.

În ceea ce privește concursul de infracțiuni, potrivit art.34 alin.1 lit.b C.pen. din 1969, când s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător se poate adăuga un spor de până la 5 ani, iar potrivit art.39 alin.1 lit.b C.pen. actual când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite.

Având în vedere orientarea instanței către aplicarea unei pedepse cu închisoarea față de faptul că inculpatul a săvârșit două infracțiuni în concurs, dar și de împrejurarea că nu are ocupație și loc de muncă și că nu este cunoscut cu antecedente penale, dar și în raport de constatarea că nu este necesară executarea acesteia în regim de detenție, s-a făcut analiza instituției amânării aplicării pedepsei prevăzute de noul cod penal în comparație cu suspendarea condiționată a executării pedepsei prevăzute de Codul penal anterior.

Instanța a mai constatat că deși amânarea aplicării pedepsei pare a fi o instituție asemănătoare cu suspendarea condiționată a executării pedepsei, între aceste instituții există o ________ diferențe. S-a reținut faptul că persoana cu privire la care se dispune amânarea aplicării pedepsei va trebui să respecte cinci măsuri de supraveghere, instanța putând totodată să îi impună și respectarea uneia sau mai multor obligații, în timp ce condamnatul care beneficiază de suspendarea condiționată a executării pedepsei nu va fi supus niciunei măsuri de supraveghere sau obligații și, prin urmare, față de aceste considerente, legea penală mai favorabilă în cauza de față este vechiul cod penal.

Având în vedere dispozițiile art.5 C.pen., privind aplicarea legii penale mai favorabile, precum și Decizia Curții Constituționale nr.265/06.05.2014, instanța, în temeiul art.386 alin.1 C.proc.pen. a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul C________ E____ a fost trimis în judecată, din infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.334 alin.1 C.pen. și art.335 alin.1 C.pen., ambele cu aplic. art.38 alin.2 C.pen., în infracțiunile prevăzute și pedepsite de art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată și art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, cu aplic. art.33 C.pen. din 1969 și cu aplic. art.5 C.pen.

În drept, fapta inculpatului C________ E____, care la data de 04.11.2013 a fost depistat conducând pe ____________________________ 1 din municipiul București un moped ce avea _____________________/2007 și nr. de omologare L82TCAPCxxxxxxxxx fără a fi înmatriculat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute și pedepsite de art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată.

Infracțiunile săvârșite de inculpat au fost unele de pericol, rezultatul faptei constând într-o stare sub imperiul căreia valoarea socială constând în siguranța circulației pe drumurile publice este amenințată, relațiile create în jurul și datorită acestei valori neputându-se desfășura normal.

Cum starea de pericol se produce prin însăși săvârșirea infracțiunilor, legătura de cauzalitate între ele este implicită, rezultând din materialitatea faptelor.

Sub aspectul laturii subiective, faptele au fost săvârșite cu intenție indirectă, modalitate prevăzută de art.19 alin.1 lit.b C.pen. din 1968, dat fiind faptul că inculpatul a prevăzut starea de pericol care rezultă din săvârșirea infracțiunilor, respectiv rezultatul, și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Pe plan subiectiv, inculpatul a avut o atitudine de indiferență față de eventualitatea producerii unui accident de circulație, urmare a faptului că a condus vehiculul deși nu avea permis de conducere.

Întrucât faptele deduse judecății există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de către inculpatul C________ E____, atrăgând răspunderea penală conform art.17 C.pen. din 1969, instanța urmează să pronunțe o soluție de condamnare a acestuia.

La individualizarea sancțiunii și proporționalizarea acesteia, instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 C.pen. din 1969 și ale art.52 din același Cod, și anume gradul de pericol social concret al faptelor săvârșite, circumstanțele personale ale inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

În ceea ce privește persoana inculpatului C________ E____, acesta a avut o atitudine sinceră, atât în cursul urmăririi penale, cât și în cursul judecății, recunoscând săvârșirea faptei și cooperând cu organele judiciare, se afla la prima abatere de la dispozițiile legii penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier atașată la dosarul cauzei.

În privința limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, instanța reține că potrivit art.85 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, fapta de punere în circulație sau de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani, iar potrivit art.86 alin.1 din O.U.G. nr.195/2002, republicată, fapta de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Totodată, având în vedere că la termenul din data de 31.03.2015 inculpatul Cilifică E____ a solicitat aplicarea procedurii prevăzute de art.396 alin.10 C.proc.pen., în sensul ca judecarea cauzei să se facă pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale, arătând că recunoaște săvârșirea faptelor reținute în actul de sesizare a instanței, fără a solicita administrarea altor probe, instanța a dat eficiență dispozițiilor art.396 alin.10 C.proc.pen., potrivit cărora inculpatul beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, care devin astfel închisoarea de la 8 luni la 3 ani și 4 luni.

Astfel, instanța a apreciat că în cauză se impune aplicarea unei pedepse cu închisoarea în cuantum de 8 (opt) luni, pentru fiecare infracțiune, fiind orientată spre minimul special prevăzut de lege după aplicarea dispozițiilor art.396 alin.10 C.proc.pen., aceasta fiind aptă să atingă scopul preventiv și punitiv al sancțiunii.

Ca urmare, având în vedere că faptele au fost săvârșite în concurs, instanța a contopit cele două pedepse aplicate, potrivit art.34 alin.1 lit.b C.pen. din 1969, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) luni închisoare.

Sub aspectul modalității de executare a pedepsei aplicate, instanța a considerat că nu se impune o sancțiune în regim de detenție, motiv pentru care a analizat îndeplinirea condițiilor necesare aplicării suspendării condiționate a executării pedepsei, prevăzute de art.81 C.pen. din 1969.

În privința scopului preventiv și educativ al pedepsei consacrat de art.52 C.pen. din 1969, instanța a considerat că acesta poate fi atins fără a fi necesară executarea în regim de detenție, ci doar prin simpla condamnare a inculpatului, întrucât acestuia i s-a atras atenția asupra gravității și a consecințelor negative ale faptelor, condamnarea constituind un avertisment suficient.

De asemenea, în cauza „S____ și P_______ c. României și Hirst c. Marii Britanii”, Curtea Europeană a Drepturilor Omului - a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, a stabilit că exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate gravă și importantă.

Instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de către inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu i-a interzis exercițiul acestui drept.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel Ciufulică E____.

Inculpatul nu a fost prezent la termenul de judecată, nu și-a motivat apelul, iar apărătorul desemnat din oficiu a arătat că solicită redozarea pedepsei și aplicarea unei măsuri mai blânde în raport cu textul de lege incriminator.

Examinând apelul în raport de dispozițiile art.408 și urm. C. pr. pen., Curtea reține că acesta este întemeiat, în sensul considerentelor ce succed.

Instanța de fond a stabilit în mod corect, dincolo de orice dubiu, situația de fapt și vinovăția inculpatului.

Încadrarea juridică dată activității sale infracționale de către parchet este corectă și se circumscrie dispozițiilor art.335 alin.1 C. pr. pen. și art.334 alin.1 C. pr. pen. cu aplicarea art.38 alin.2 C. pen.

În acest context, cu privire la individualizarea judiciară a răspunderii penale, Curtea apreciază, coroborând criteriile instituite prin art.74 C. pen., în raport de ansamblul circumstanțelor concrete ale cauzei, că sunt incidente prevederile art.80 și urm. C. pen. privind instituția renunțării la aplicarea pedepsei.

Potrivit prevederilor art.80 C. pen., „instanța poate dispune renunțarea la aplicarea pedepsei dacă sunt întrunite următoarele condiții:

a) infracțiunea săvârșită prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit;

b) în raport de persoana infractorului, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de eforturile depuse de acesta pentru înlăturarea sau diminuarea consecințelor infracțiunii, precum și de posibilitățile sale de îndreptare, instanța apreciază că aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acesteia”.

Curtea constată că persoana inculpatului, ca și infracțiunile comise de către acesta, întrunesc în mod cumulativ condițiile sus menționate. Faptul că inculpatul, aflat la prima încălcare a legii penale, cu o comportare anterioară bună din punct de vedere familial, social și profesional, a condus pe o distanță scurtă mopedul neînmatriculat al fiului său, fără a avea permis de conducere, prezintă o gravitate și urmări socialmente periculoase reduse, ceea ce justifică incidența dispozițiilor art.80 C. pen., cu atât mai mult cu cât nu este îndeplinită niciuna dintre condițiile negative prevăzute de alin.2 al textului.

Așa fiind, în temeiul dispozițiilor art.421 pct.2 lit.a C. pr. pen. va fi admis apelul, se va desființa în parte hotărârea atacată și se va face aplicarea prevederilor art.80 C. pen. referitoare la renunțarea la aplicarea pedepsei pentru cele două infracțiuni reținute în sarcina inculpatului.

Conform prevederilor art.81 C. pen. se va aplica inculpatului C________ E____ măsura avertismentului.

Se vor menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Văzând și dispozițiile art.275 C. pr. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de inculpatul C________ E____ împotriva sentinței penale nr. 245/14.04.2015, pronunțate de Judecătoria Sectorului 1 București.

Desființează, în parte, sentința atacată și în fond, rejudecând:

În temeiul art. 80 din Codul penal dispune renunțarea la aplicarea pedepsei inculpatului C________ E____, pentru infracțiunile prev. de art.334 alin.1 din Codul penal și art. 335 alin.1 din Codul penal.

Conform art. 81 din Codul penal aplică inculpatului un avertisment.

Menține celelalte dispoziții ale sentinței.

Cheltuielile judiciare, în apel, avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

L______ C_________ ConstantinescuViorica C_______

GREFIER,

E____ L____ N__

Red. C.V.

Dact. A.L. 2 ex./14.10.2015

Jud. Sect. 1 București – jud.: O______ V.