ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA Operator 2928

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 6516

Ședința publică din 23 noiembrie 2015

PREȘEDINTE: C_______ P__

JUDECĂTOR: PROF. UNIV. DR. L____ B____

JUDECĂTOR: M____ L______

GREFIER: A____- M______ T_________

S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T____ împotriva sentinței civile nr. 1093/05.08.2015 pronunțată de Tribunalul T____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu reclamantul M_________ M_____ M_______ și pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația F_______ pentru Mediu, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

La apelul nominal făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care Curtea, văzând că s-a solicitat judecata în lipsă, constată recursul în stare de judecată și îl reține spre soluționare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1093/05.08.2015 pronunțată de Tribunalul T____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația F_______ pentru Mediu; a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice T____; a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul M_________ M_____ M_______ în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T____, având ca obiect pretenții; a obligat pârâta la restituirea către reclamant a sumei de 6119 lei și a dobânzii fiscale aferente acestei sume, începând cu data de 30.11.2011 și până la achitarea integrală; a respins în rest acțiunea; a obligat pârâta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 800 lei.

Împotriva acestei hotărâri, pârâta a declarat recurs, criticând hotărârea prin aceea că nu are calitate procesuală pasivă, întrucât taxa în cauză este deținută de Administrația F_______ pentru Mediu București, nefiind "încasată" de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T____, în sensul de beneficiar final al acesteia, transferul către Administrația F_______ pentru Mediu București realizându-se în baza Hotărârii de Guvern nr. 686/2008.

Pe fondul cauzei, se susține că acțiunea a fost admisă nelegal, dat fiind că la data de 13.01.2012 a intrat în vigoare Legea nr. 9/2012 din 06.01.2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, care a abrogat Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, instanța ignorând aplicarea în cauză a Legii nr. 9/2012, care elimină discriminările vechii legislații, cât și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 9/2012, potrivit cu care se impunea a se realiza o compensare legală, între suma achitată în baza Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și cea datorată în baza Legii nr. 9/2012, cu restituirea eventualelor diferențe nedatorate dintre taxa de poluare și taxa pe emisii poluante.

Reclamantul intimat nu a depus întâmpinare.

Verificând recursul declarat, Curtea constată legalitatea și temeinicia hotărârii, din perspectiva dispozițiilor art. 483 și urm. Cod procedură civilă, în cauză nefiind incidente temeiurile de casare/modificare a hotărârii, prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă, motiv pentru care va respinge recursul, ca nefondat, în baza art. 496 alin. (1) Cod procedură civilă.

Astfel, cu privire la lipsa calității procesuale pasive a pârâtei, Curtea constată că instanța de fond în mod legitim a respins această excepție, întrucât pârâta este cea care a perceput taxa în litigiu, iar împrejurarea că această taxă este gestionată de Administrația F_______ pentru Mediu București, intrând în conturile sale, nu conduce la pierderea calității procesuale pasive, între reclamantă și pârâtă existând un raport juridic direct.

Cât privește dispozițiile Legii nr. 9/2012, Curtea observă că Legea nr. 9/2012 privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 17 din 10 ianuarie 2012, a abrogat Ordonanța de urgență nr. 50/2008, iar conform art. 12 alin. (1) din noul act normativ „în cazul în care taxa pe poluare pentru autovehicule achitată de către contribuabili începând cu 1 iulie 2008 până la data intrării în vigoare a prezentei legi, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 50/2008, aprobată prin Legea nr. 140/2011, cu modificările și completările ulterioare, este mai mare decât taxa rezultată din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa pentru emisiile poluante provenite de la autovehicule, calculată în lei la cursul de schimb valutar aplicabil la momentul înmatriculării în România, se pot restitui sumele reprezentând diferența de taxă plătită, numai către titularul obligației de plată, pe baza procedurii stabilite prin normele metodologice de aplicare a prezentei legi. Calculul diferenței de restituit se face pe baza formulei de calcul din prezenta lege, în care se utilizează elementele avute în vedere la momentul înmatriculării autovehiculului în România”.

Curtea constată că norma în discuție tinde la înlocuirea retroactivă a reglementării taxei de poluare cu cea cuprinsă în norma legală, prin ajustarea vechii taxe de poluare la nivelul noii taxe, în vigoare din luna ianuarie 2012, aspect care face ca, în anumite cazuri, dreptul contribuabilului la restituirea integrală a taxei, percepute în baza unui act normativ neconform cu dreptul Uniunii Europene, să fie limitat, ceea ce echivalează cu nesocotirea efectelor hotărârii interpretative a Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza T___ contra României.

Sub acest aspect recurenta este în eroare, atunci când afirmă că hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a referit la Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, iar nu la Legea nr. 9/2012, căci Curtea s-a referit, potrivit limitelor sale de competență, la interpretarea art. 110 din TFUE, iar nu la interpretarea legii interne românești.

Judecătorul național este cel abilitat să verifice conformitatea legilor interne cu art. 110 din TFUE, astfel cum acesta este interpretat de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, interpretare obligatorie pentru toate Statele membre.

Pe de altă parte, instanța de recurs constată că, deși Legea nr. 9/2012 și-a propus să înlăture efectele discriminatorii indirecte produse de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008, prin aceea că taxa prevăzută de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 nu era impusă și vehiculelor similare, puse în vânzare pe piața națională, cu ocazia înmatriculării/reînmatriculării lor -, extinzând obligația de plată a taxei pentru emisiile poluante și în cazul autovehiculelor înstrăinate pe piața națională, tocmai această normă cuprinsă în Legea nr. 9/2012, a făcut obiectul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 1/2012, fiind suspendată de la aplicare, la data soluționării litigiului.

Pe cale de consecință, efectele discriminatorii indirecte menționate, continuă să fie prezente, inclusiv în cazul de speță, astfel că judecătorul fondului în mod corect a reținut incompatibilitatea dintre legea internă în vigoare și dispozițiile art. 110 din TFUE, căci nu există nicio diferență, sub aspectul efectelor discriminatorii indirecte analizate, între Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 50/2008 și normele cuprinse în Legea nr. 9/2012, în vigoare la momentul soluționării prezentei cauze, aspect sub care Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din cuprinsul Legii nr. 9/2012, evident că produce efecte juridice, independent de caracterul temporar al suspendării (01.01.2013), statul neavând nici o legitimitate în a ignora hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene, în continuare.

Mai mult Legea nr. 9/2012 nu a fost activată, ci înlocuită printr-o nouă reglementare legislativă, astfel că și OUG nr. 1/2012 de suspendare a unor norme din dispozițiile Legii nr. 9/2012 a devenit caducă la momentul soluționării prezentului recurs.

Văzând că nu au fost solicitate cheltuieli de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice T____, cu sediul în Timișoara, __________________. 9B, jud. T____, împotriva sentinței civile nr. 1093/05.08.2015 pronunțată de Tribunalul T____, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu reclamantul M_________ M_____ (CNP xxxxxxxxxxxxx), cu domiciliul în _______________________, ____________________, jud. T____, și pârâtele Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara și Administrația F_______ pentru Mediu, cu sediul în București, Splaiul Independenței nr. 194, Corp A, sector 6, având ca obiect contestație act administrativ fiscal.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 23.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

C_______ PUPPROF. UNIV. DR. L____ B____ M____ L______

GREFIER,

A____- M______ T_________

Red. L.B.- 02.12.2015; tehnored. C.J.- 02.12.2015; 5 ex.

Emis 3 __________________________="PlainText">

Primă instanță: Tribunalul T____; Judecător: G_______ B______