Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECTIA CIVILĂ,

DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ NR. 4015

Ședința publică din 22 octombrie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE: E____ B___

GREFIER: L______ B_____

S-a luat în examinare cauza în contencios administrativ având ca obiect anulare act administrativ + suspendare act administrativ privind pe reclamanții S_______ D______ și S_______ DUMITRIȚA, ambii cu domiciliul procesual ales în mun. Tulcea __________________ __________ __________________ și pe pârâta A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în mun. Tulcea ______________________, jud. Tulcea.

Dezbaterile asupra cererii au avut loc în ședința publică din 08 octombrie 2013, susținerile părților prezente fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea la data de 15 octombrie 2013, precum și la această dată când a pronunțat prezenta hotărâre.

T R I B U N A L U L ,

Prin cererea înregistrată sub nr.400/36/07.05.2013 la Curtea de Apel C________, reclamanții S_______ D______ și S_______ Dumitrița au solicitat în contradictoriu cu A.N.A.F. -D.G.F.P. Tulcea, anularea „deciziei" de respingere a contestației administrativ fiscale ca tardiv formulată nr.6225/22.04.2013, ca fiind netemeinică și nelegală și, în principal, obligarea organului fiscal să soluționeze pe fond contestația, iar în subsidiar, admiterea contestației astfel cum a fost formulată în fața organului fiscal; suspendarea, până la soluționarea definitivă a cauzei pe fond, a actelor administrativ fiscale: Decizie de Angajare a Răspunderii Solidare nr.938/ 26.01.2013, Decizie de Angajare a Răspunderii Solidare nr.939/26.01.2013, proces-verbal de sechestru nr.XXXXXXXXXXXXX/20.03.2013 și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Cu privire la tardivitatea depunerii contestației administrativ fiscale reținută de pârâtă, reclamanții au arătat că actele administrativ fiscale Decizia de angajare a răspunderii solidare nr.938/26.01.2013, Decizia de angajare a răspunderii solidare nr.939/26.01.2013 și proces-verbal de sechestru nr.XXXXXXXXXXXXX/ 20.03.2013, au fost comunicate reclamanților cu adresa nr. xxxxxx/28.03.2013.

Cu privire la susținerea organelor fiscale că plicul inițial trimis de acestea s-a întors cu mențiunea „destinatar mutat”, reclamanții au susținut că nu au nici o culpă, organul fiscal fiind cel care trebuia să îngrijească ca această comunicare să se facă în mod regulat și să retrimită comunicarea, iar în ceea ce privește susținerea organului fiscal că a publicat aceste acte pe site-ul Ministerului `Finanțelor Publice în data de 10.02.2013, reclamanții au considerat că acest mod de comunicare nu le este opozabil întrucât nu au acces la internet.

Prin urmare, comunicarea făcută în data de 28.03.2013 a fost singura aptă să asigure transmiterea corectă și legală a textului actului și abia la acea dată aceștia au fost în măsură să își exercite dreptul la contestație conform art. 205 și următoarele din Codul de procedură fiscală. Contestația administrativă a fost depusă la data de 01.04.2013, sub nr.6225, prin urmare în termenul de 30 de zile de când eu am avut cunoștință efectiv ie aceste acte.

Pe fondul cauzei, reclamanții au arătat că, organul fiscal, în cele două decizii de atragere a răspunderii solidare, a afirmat că începând cu data de 24.05.1995, cei doi reclamanți nu ar fi făcut nimic pentru depășirea dezechilibrului patrimonial în care se afla societatea în care erau asociați _______________ Tulcea și a prezumat că reclamanții au provocat cu rea credință insolvabilitatea debitoarei falite _______________ Tulcea, aflată în insolvență (dosar XXXXXXXXXXXX al Tribunalului Tulcea, lichidator cii Ianuși M______).

Consideră reclamanții că organul fiscal încearcă să înfrângă toate principiile de bază ale dreptului, iar unul dintre acestea este „bona fides presumitur _________________________", deci nu se poate prezuma reaua credință, organul fiscal trebuind să o demonstreze dincolo de orice dubiu.

În acest sens, reclamanții arată că legea specială, în speță, O.G. 92/2003 tace cu privire la definirea bunei sau relei credințe, situație în care se va face aplicarea dreptului comun, respectiv a Noului Cod Civil care, în art.14 alin.2, consacră prezumția de bună credință și arată că această prezumție poate fi răsturnată prin probă contrară, dovadă contrară care nu a fost făcută de organul fiscal.

Au mai arătat reclamanții că _______________ Tulcea a fost suspendată o perioadă de trei ani datorită problemelor grave de sănătate ale administratorului (operație pe cord deschis), fapt confirmat și de raportul lichidatorului, care infirmă cele susținute de organul fiscal, apreciind că nu sunt indicii din care să rezulte că s-ar impune atragerea răspunderii personale și solidare a administratorului și asociaților, prin urmare nu se pune problema vreunei rele credințe a administratorului s-au a asociaților în persoana celor doi reclamanți.

În privința sumei datorate au făcut precizarea că organul fiscal s-a înscris la masa credală a societății debitoare falite cu suma de 59.597 lei, iar prin deciziile atacate solicită suma de 117.157 lei, nefiind justificată în acest sens diferența, astfel că suma nu este certă, lichidă și exigibilă.

Referitor la capătul doi al cererii de chemare în judecată, prin care se solicită suspendarea actelor administrativ-fiscale până la până la data soluționării definitive pe fond a cauzei, reclamanții au arătat că a fost întocmit și procesul verbal de sechestru – act accesoriu al celor două decizii de atragere a răspunderii asupra imobilului proprietatea reclamanților, bun comun – prin urmare, este iminentă vânzarea silită a acestuia, sens în care solicită admiterea acestei cereri, în temeiul art.215 din Codul de procedură fiscală raportat la art.14 și 15 din legea nr.554/2004.

Reclamanții au solicitat și obligarea intimatei la cheltuielile judiciare ocazionate de proces, invocând dispozițiile art.451 și urm. din Noul Cod de Procedură Civilă.

În drept, au invocat dispozițiile art.205 și următoarele, art. 215 din Codul de procedură fiscală (OG 92/2003 republicată), art.7 și următoarele, art.14, 15 din Legea nr.554/2004.

Pârâta legal citată, a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat declinarea competenței materiale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, făcând trimitere la dispozițiile art.10 alin.1 teza a II-a din Legea nr.554/2004 și la faptul că deciziile de angajare a răspunderii solidare nr.938/26.01.2013 si nr.939/26.01.2013 contestate privesc suma de 117.157 lei.

Totodată, a solicitat respingerea cererii reclamanților, având ca obiect contestație îndreptată împotriva deciziilor de angajare a răspunderii solidare nr.938/26.01.2013 si nr.939/26.01.2013, ca fiind tardiv formulată, iar în cazul în care instanța de judecată va respinge excepția tardivității, cu consecința repunerii in termen a contestației prealabile, a solicitat transmiterea contestației formulate de reclamanți pentru resoluționare la organul fiscal pentru analiza pe fond a cauzei.

Referitor la capătul de cerere privind suspendarea deciziilor de angajare a răspunderii solidare nr.938/26.01.2013 si nr.939/26.01.2013, pârâta a arătat că reclamanții au solicitat suspendarea actelor administrative menționate prin acțiune separată, formându-se dosarul nr.XXXXXXXXXXXX aflat pe rolul Tribunalului Tulcea cu termen de judecată la 06.06.2013.

De asemenea, au invocat dispozițiile art.215 din O.G. nr.92/2003 potrivit cărora „instanța competentă poate suspenda executarea, dacă se depune o cauțiune de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2.000 lei”.

Prin răspunsul la întâmpinare, reclamanții au solicitat respingerea excepției necompetenței materiale a Curții de Apel C________ ca nefondată, cu motivarea că, în conformitate cu prevederile art. 96 pct.1 din NCPC, care guvernează litigiul de față, Curțile de Apel sunt prima instanță pentru cererile în materie de contencios administrativ, iar la art.95 din NCPC, nu se prevede vreo competență a Tribunalului în materia contenciosului administrativ.

Prin sentința civilă nr.234/CA/03 iulie 2013 pronunțată de Curtea de Apel C________ s-a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel C________ și s-a declinat cauza în favoarea Tribunalului Tulcea.

La Tribunalul Tulcea cauza a fost înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXX din 26 iulie 2013.

La termenul din data de 05 septembrie 2013 instanța a luat act de cererea reclamanților de renunțare la judecata capătului de cerere privind suspendarea actelor administrativ fiscale.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Urmare verificărilor efectuate de către A.F.P. Tulcea privind obligațiile fiscale ale ___________________. Tulcea, s-a constatat că aceasta este înscrisă în evidența analitică pe plătitori a A.F.P. Tulcea cu obligații restante și neachitate de 117.157 lei.

In vederea recuperării sumei, organele fiscale au început acte de executare, au emis somații, au comunicat titlurile executorii, au înființat popriri pe conturile bănești, dar societatea nu a avut lichidități pentru acoperirea acestor sume.

Prin procesul-verbal nr. xxxxx/04.11.2009 a fost declarată starea de insolvabilitate cu bunuri sau venituri urmăribile ale societății debitoare pentru obligațiile fiscale restante înregistrate în evidențele fiscale și întrucât asociatul S_______ D______ nu a întreprins nicio măsură pentru a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței pentru obligațiile fiscale din perioada 2003 – 2011, Administrația Finanțelor Publice Tulcea a emis decizia nr. 938/26.01.2012 privind angajarea răspunderii solidare a contestatorilor.

In cuprinsul deciziei s-a precizat că, împotriva deciziei se poate face contestație în termen de 30 zile de la comunicare, sub sancțiunea decăderii.

Impotriva acestei decizii contestatorii au formulat contestație a D.G.F.P. Tulcea, înregistrată sub nr. 6225/01.04.2013 și prin adresa 6225 din 22.04.2013, A.F.P. Tulcea a răspuns contestatorilor că s-a depășit termenul de contestare de 30 zile de la data comunicării, astfel că s-a reținut tardivitatea formulării contestației.

Impotriva modului de soluționare a contestației la organele fiscale, contestatorii au formulat contestație la instanța de contencios administrativ, susținând că data de la care se calculează termenul de 30 zile este 28.03.2013, când li s-au comunicat contestatorilor actele administrativ-fiscale, respectiv deciziile de angajare a răspunderii solidare nr. 938 din 26.01.2013, nr. 939/26.01.2013 și procesul-verbal de sechestru.

Din examinarea înscrisurilor aflate la dosar rezultă că deciziile ce fac obiectul contestației au fost comunicate inițial în plic prin poștă ce însă a fost returnat cu mențiunea „destinatar mutat”, după care au fost publicate pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice la 10.02.2013.

Ulterior acestor operațiuni ce vizează comunicarea actelor administrativ-fiscale, organele fiscale au comunicat integral deciziile de angajare a răspunderii și procesul-verbal de sechestru, cu plic poștal, la 28.03.2013, dată după care contestatorii au formulat contestație.

De principiu, conform art. 44 din O.G. nr. 92/2003 actul administrativ-fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat, iar comunicarea are loc prin remiterea acestuia contribuabilului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actelor administrativ-fiscale sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.

Potrivit art. 44 alin. 2¹⁾, mai există și o altă formă de comunicare prin alte mijloace, cum ar fi: fax, mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ-fiscal și confirmarea primirii acestuia.

Și în următoarea variantă, dacă nu s-a reușit comunicarea conform modalităților arătate mai sus, poate avea loc o comunicare prin publicitate, prin afișare, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a A.N.A.F. a unui anunț privind pe contribuabil și actul fiscal emis.

Din actele dosarului rezultă că singura variantă de comunicare a deciziilor de angajare a răspunderii care a asigurat comunicarea conform principiului care vizează, în principal, remiterea actului contribuabilului sub semnătură, este cea datată din 28 martie 2013, cu adresa nr. xxxxxx, care s-a adresat contestatorilor ca persoane fizice și nu pe numele societății, cum s-a procedat la prima comunicare nereușită, de la acest moment curgând termenul de 30 zile pentru formularea contestației.

D____ urmare, cum organele fiscale au calculat greșit termenul de 30 zile doar de la data publicării anunțului pe internet, decizia de respingere a contestației pe motivul tardivității este greșită, în condițiile în care de la data de 28.03.2013 când a avut loc comunicarea legală, termenul de 30 zile nu era expirat la data învestirii organelor fiscale cu contestație.

In consecință, se va admite contestația și, întrucât deciziile nu au făcut obiectul analizei de fond, se va anula decizia 6225/22.04.2013 ca nelegală și va dispune ca organul fiscal să soluționeze contestația pe fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E:

Admite contestația având ca obiect anulare act administrativ + suspendare act administrativ privind pe reclamanții S_______ D______ și S_______ DUMITRIȚA, ambii cu domiciliul procesual ales în municipiul Tulcea, ___________________ ____________ ______________________, în contradictoriu cu pârâta A.N.A.F. – DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TULCEA, cu sediul în municipiul Tulcea ___________________ Bis, județul Tulcea.

Anulează decizia nr. 6225/22.04.2013 a D.G.F.P. Tulcea ca nelegală.

Dispune ca intimata D.G.F.P. Tulcea să soluționeze pe fond contestația înregistrată de către contestatori la nr. 6225/01.04.2013.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare ce se va depune la Tribunalul Tulcea.

Pronunțată în ședința publică din data de 22 octombrie 2013.

PREȘEDINTE, GREFIER,

E____ B___ L______ B_____

20.11.2013

Red.jud.EB

Tehnored.DS/ex. 4

21.1.2013