Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXOperator - 2711

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA PENALĂ

DECIZIA PENALĂ NR. 834/A

Ședința publică din 17 septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: L____ ANI B_____

JUDECĂTOR: A___ N___

GREFIER: C______ U________

Pe rol fiind soluționarea apelurilor declarate de inculpatul M______ D______ B_____ și părțile civile H______ I___, Ț___ G___ și F_____ M____ împotriva sentinței penale nr. 169/20.04.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul apelant M______ D______ B_____, asistat de avocat ales B____ N______, lipsă fiind inculpata apelantă Ț__ G___, părțile civile apelante H______ I___ și F_____ M____, nereprezentate fiind partea responsabilă civilmente _____________________, și ____________________________-Reasigurare SA și partea civilă intimată S_______ C_____ Județean nr. 1 Timișoara –Clinica de Neurochirurgie.

P________ de pe lângă Curtea de Apel Timișoara este reprezentat de procuror E____ B_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care, instanța constată încetat mandatul apărătorului din oficiu al inculpatului, care solicită acordarea onorariului parțial.

Apărătorul ales al inculpatului solicită vizarea raportului de necropsie și a completării acestuia de către INML „M___ Minovici”, întrucât există o declarație dată de victimă din care rezultă că aceasta nu are nici o pretenție și că s-a împăcat cu inculpatul, iar decesul acesteia s-a produs la 6 luni de la producerea accidentului, probă care a fost respinsă de către prima instanță.

Instanța pune în discuție proba solicitată de apărătorul ales al inculpatului.

Procurorul solicită respingerea cererii de probațiune ca fiind inutilă.

Instanța, în deliberare, respinge cererea de avizare a actelor medicale, având în vedere adresa aflată la fila 113 din dosarul Judecătoriei Lugoj în care I.N.M.L. „M___ Minovici” comunică aspecte privind competența și procedura de urmat, precum și împrejurarea că s-a efectuat în cauză o expertiză medico-legală de către prima instanță, neexistând concluzii contradictorii.

Se procedează la audierea inculpatului apelant M______ D______ B_____, după ce i-au fost aduse la cunoștință dispozițiile legale, declarația fiind consemnată și atașată la dosar.

Nemaifiind alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă și cuvântul pentru dezbaterea apelului.

Apărătorul ales al inculpatului apelant, avocat B____ N______, solicită admiterea apelului și ca și consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât a fost încălcat dreptul la apărare al inculpatului, datorită faptului că acesta nu a avut cunoștință de raportul de expertiză medico-legală întocmit de IML Timișoara, nefiindu-i comunicat și prin urmare, nu a avut posibilitatea de a depune eventuale obiecțiuni. Totodată se arată că raportul de expertiză medico-legală trebuia să fie avizat de INML București. Totodată se mai arată că victima suferea de multiple afecțiuni, boli ce puteau să-i cauzeze decesul, avea o vârstă înaintată, fiind diagnosticată printre alte afecțiuni ci cu etilism cronic ce se manifestă prin pierderea echilibrului, fiind posibil ca acesta să se fi dezechilibrat, lovindu-se de mașină. Pe de altă parte, se arată că victima s-a împăcat cu inculpatul, iar decesul a survenit la mai mult timp după producerea accidentului.

În subsidiar, solicită admiterea apelului și aplicarea art. 74, 75 Cp, iar la individualizarea pedepsei să fie avute în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a avut o atitudine sinceră și cooperantă, a acoperit integral prejudiciul cauzat persoanei vătămate, considerând că pedeapsa este cu mult prea mare.

Referitor la apelul formulat de părțile civile, solicită respingerea acestuia.

Procurorul solicită respingerea apelurilor formulate, arătând că în speță, raportul medico-legal de necropsie concluzionează că există legătură directă de cauzalitate între traumatismul victimei și decesul acesteia, existând probe că accidentul s-a produs din vina inculpatului. Totodată se arată că dreptul constituțional la viață nu are semnificație sub aspectul vârstei unei persoane, iar în trafic conducătorul auto trebuie să aibă o atenție continuă, prin urmare, consideră că prima instanță în mod corect a dispus condamnarea inculpatului.

Inculpatul apelant M______ D______ B_____, având ultimul cuvânt, se arată de acord cu susținerile apărătorului său ales, arătând că regretă fapta.

CURTEA

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lugoj, întocmit la data de 23.06.2014 în dosarul nr. 383/P/2013, înregistrat la data de 24.06.2014 pe rolul Judecătoriei Lugoj sub nr. XXXXXXXXXXXX, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului M______ D______ B_____ pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178 alin. 2 C. pen. (art. 192 alin. 2 din noul C. pen.) cu aplicarea art. 5 din noul C. pen.

În fapt, prin actul de inculpare, s-a reținut că inculpatul, angajat în calitate de conducător auto la _____________________ București, în seara zilei de 18.02.2013 a plecat în interes de serviciu din municipiul București spre Timișoara, conducând autoutilitara marca M__ cu nr. XXXXXXXX (proprietatea firmei) oprindu-se pe traseu în localitatea Filiași, unde a înnoptat. În dimineața zilei de 19.02.2013 a plecat spre Timișoara, circulând pe DN-6, iar la ieșirea din localitatea Jena a observat că în fața sa, pe acostament (ce era consolidat) se deplasa în aceeași direcție de mers un biciclist (numitul H______ C______). Față de situația ivită în trafic, inculpatul nu și-a luat măsuri de prevedere, ci dimpotrivă nu a apreciat corect distanța laterală față de biciclist, deplasându-se foarte aproape de acesta, ignorând și dispunerea laterală a lămpii agabaritice față de lățimea constructivă a cabinei și, ajungându-l din urmă, intră în coliziune cu biciclistul (aripa dreapta față îl șterge pe acesta, apoi ușa dreaptă față intră în contact cu partea laterală stânga a ghidonului bicicletei, iar lampa agabaritică față dreapta îndoaie apărătoarea bicicletei), impact ce are ca urmare proiectarea bicicletei și a numitului H______ C______, care se lovește puternic la cap în urma contactului cu carosabilul. În urma accidentului, numitul H______ C______ a suferit un traumatism cerebral, fiind internat în repetate rânduri în S_______ C_____ Județean nr. 1 Timișoara – Clinica de Neurochirurgie, în perioadele 19.02 – 22.03.2013, 14.05-27.05.2013 și 08.07-30.07.2013 unde a fost supus la o ________ intervenții chirurgicale, starea sa agravându-se, astfel că la data de 30.07.2013 a decedat. Prin raportul medico-legal de necropsie nr. 349/31.07.2013 s-a stabilit că moartea numitului H______ C______ a fost violentă, iar între traumatismul inițial și deces există legătură de cauzalitate.

Din probatoriul administrat, procurorul a reținut că accidentul s-a produs din culpa inculpatului, care a încălcat prevederile art. 35 alin.1 din OUG 195/2002 și art. 77 alin.2 și 118 lit. „c” din Regulamentul de aplicare a actului normativ susmenționat.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 25.08.2014, în baza art. 346 al. 2 C.pr.pen. judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală și a dispus începerea judecății.

Prin sentința penală nr. 169/20.04.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, În temeiul art. 178 alin. 2 C.pen. din 1969, cu aplicarea art. 5 C.pen., a fost condamnat inculpatul M______ D______ B_____, la o pedeapsă de 2 (doi) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.

În temeiul art. 12 din Legea 187/2012 și a art. 71 C.pen. din 1969, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen. din 1969, respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

În temeiul art. 81 C.pen. din 1969 cu aplicarea art. 5 C.pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, stabilind termen de încercare de 4 ani, în condițiile art. 82 C.pen. din 1969.

În temeiul art. 71 alin. 5 CP din 1969, a fost suspendată executarea pedepselor accesorii, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.

În temeiul art. 404 C.pr.pen. s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. din 1969 (dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța revocă suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopește cu pedeapsa pentru noua infracțiune).

În temeiul art. 7 alin. 1 din Legea nr. 76/2008, s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice în vederea introducerii profilului genetic al acestuia în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, cu îndeplinirea obligației de informare prevăzută de art. 5 alin. 5 al Legii nr. 76/2008.

În baza art. 25 și 397 C.pr.pen. raportat la art. 1357, 1373, 1382 și 2223-2226 Cod civil, cu aplicarea art. 49, 50, 54 si 55 din Legea 136/1995 și a art. 313 din Legea 95/2006, a fost admisă acțiunea civilă formulată de partea civilă S_______ C_____ Județean de Urgenta Timișoara și a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente _____________________ și ____________________________-Reasigurare SA, să-i plătească acestei părți civile suma de xxxxx,83 lei, daune materiale, reprezentând cheltuieli de spitalizare și tratament.

În baza art. 25 și 397 C.pr.pen. raportat la art. 1357, 1373, 1382, 1391, 1392 și 2223-2226 Cod civil, cu aplicarea art. 49, 50, 54 si 55 din Legea 136/1995, a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de părțile civile H______ I___, Ț___ G___ și F_____ M____ si a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente _____________________ și ____________________________-Reasigurare SA, să le plătească acestor părți civile suma de 30.000 Euro, daune morale (câte 10.000 euro pentru fiecare parte civilă). Respinge în rest pretențiile civile ale părților civile H______ I___, Ț___ G___ și F_____ M____.

În baza art. 276 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu părțile responsabile civilmente _____________________ și ____________________________-Reasigurare SA, la plata următoarelor sume reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de părțile civile: 6846 lei către partea civila H______ I___, 5000 lei către partea civilă Ț___ G___ și 5000 lei către partea civilă F_____ M____.

În temeiul art. 274 alin. 1 și 3 C.pr.pen., a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente _____________________ la plata sumei de 1725 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat, din care 957 lei se vor vira în contul IML Timișoara nr. RO10TREZ62120G330400XXXX, deschis la Trezoreria Timișoara.

Pentru a pronunța această hotărâre, Judecătoria Lugoj a reținut aceeași stare de fapt cu cea descrisă în rechizitoriu.

Astfel, s-a constatat că faptul că inculpatul nu a păstrat distanța laterală suficientă față de biciclist rezultă din coroborarea procesului-verbal de cercetare la fața locului (fila 10 urmărire penală, care a evidențiat existența unei urme de frânare ce are începutul pe marcajul alb continuu ce delimitează marginea sensului de mers spre Lugoj de acostamentul din asfalt), cu fotografiile nr. 9 și 10 aflate la fila 16 urmărire penală (care evidențiază aceleași aspecte) și cu declarația inculpatului (fila 30 urmărire penală: „când am ajuns în dreptul său, am auzit o bufnitură, moment în care am frânat și am oprit ...”). S-a reținut că aceasta a fost concluzia la care a ajuns și expertul G_____ R___ în raportul de expertiză efectuat în dosarul de urmărire penală, apreciindu-se în mod corect că șoferul autoutilitarei a încălcat prevederile art. 77 al. 2 și 118 lit. c din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006.

Prima instanță a reținut că în urma accidentului, numitul H______ C______ a suferit un traumatism cerebral, fiind internat în repetate rânduri în S_______ C_____ Județean nr. 1 Timișoara – Clinica de Neurochirurgie, în perioadele 19.02 – 22.03.2013, 14.05-27.05.2013 și 08.07-30.07.2013 unde a fost supus la o ________ intervenții chirurgicale, starea sa agravându-se, astfel că la data de 30.07.2013 a decedat. Prin raportul medico-legal de necropsie nr. 349/31.07.2013 s-a stabilit că moartea numitului H______ C______ a fost violentă, iar între traumatismul inițial și deces există legătură de cauzalitate.

S-a mai reținut că inculpatul, prin apărătorul ales, a contestat concluziile raportului medico-legal de necropsie, la solicitarea acestuia fiind efectuat în cauză un raport de primă expertiză medico-legală pe baza actelor medicale, potrivit concluziilor acestui raport de expertiză, „moartea numitului H______ C______ a fost violentă. Ea s-a datorat contuziei cerebrale, dilacerării cerebrale, hematomului subdural cronic evolutiv și hematomului intraparenchimatos consecutive unui traumatism cranio-cerebral închis, complicat în evoluție cu bronhopneumonie. Leziunile traumatice cerebrale constatate la autopsie s-au putut produce prin lovire cu sau de corpuri/planuri dure, în condițiile ce vor fi stabilite prin date de anchetă. Între traumatismul incriminat din 19.02.2013 și decesul victimei care a survenit la data de 30.07.2013 există legătură de cauzalitate.”

S-a constatat că în drept, fapta inculpatului M______ D______ B_____, constând în aceea că a pricinuit decesul numitului H______ C______, ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale care reglementează circulația pe drumurile publice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă în forma agravată prev. de art. 178 al. 2 C.pen. din 1969 (art. 192 al. 2 C.pen.).

În privința legii mai favorabile, conform art. 5 C.pen., prima instanță a constatat că limitele de pedeapsă nu s-au modificat în noua reglementare, iar vechiul C.pen. conține dispoziții mai favorabile în ceea ce privește modalitățile de executare a pedepsei, astfel încât soluția în cauză va fi pronunțată în baza vechiului Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului de a produce suprimarea vieții numitului H______ C______, în timp ce conducea autoutilitara marca M__ cu nr. de înmatriculare XXXXXX, pe DN 6, la ieșirea din localitatea Jena, prin neaprecierea corectă a distanței laterale față de biciclistul H______ C______, ce se deplasa în aceeași direcție de mers și ________________________ acesta, impactul având ca urmare proiectarea bicicletei și a numitului H______ C______, care se lovește puternic la cap în urma contactului cu carosabilul, ulterior survenind decesul victimei.

S-a mai reținut că legătura de cauzalitate dintre faptă și rezultat este dovedită prin raportul de primă expertiză medico-legală pe baza actelor medicale întocmit de IML Timișoara, în care s-a arătat că între traumatismul incriminat din 19.02.2013 și decesul victimei care a survenit la data de 30.07.2013 există legătură de cauzalitate.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că inculpatul a săvârșit infracțiunea din culpă fără prevedere, în accepțiunea art. 19 pct. 2 lit. b C.pen. din 1969, inculpatul neprevăzând rezultatul acțiunilor sale, deși trebuia și putea să-l prevadă.

Întrucât accidentul s-a produs ca urmare a nerespectării de către inculpat a dispozițiilor legale privind circulația pe drumurile publice cuprinse în art. 77 al. 2 și 118 lit. c din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002, aprobat prin HG 1391/2006, prima instanță a apreciat că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 178 al. 2 C.pen, astfel încât fapta inculpatului se încadrează în forma agravată a infracțiunii prevăzută de acest text de lege.

Pe cale de consecință, apreciind că fapta săvârșită de inculpat este prevăzută de legea penală, constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat cu forma de vinovăție prevăzută de lege, prima instanță a dispus condamnarea inculpatului, la individualizarea judiciară a pedepsei aplicate inculpatului, avându-se în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 Cod penal, respectiv dispozițiile generale privind temeiul răspunderii penale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite, aceasta prezentând un grad ridicat de pericol social pentru circulația pe drumurile publice.

Având în vedere că inculpatul nu posedă antecedente penale, la stabilirea pedepsei pentru infracțiunea săvârșită de inculpat instanța de fond s-a prientat către minimul special prevăzut de textul de incriminare, astfel încât, în temeiul art. 178 al. 2 C.pen., l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă în formă agravată.

În ceea ce privește pedeapsa accesorie, în concordanță cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului (cauza S____ și P_______ contra României și cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii), care a stabilit că exercițiul unui drept poate fi interzis doar în măsura în care există o nedemnitate, instanța de fond a considerat că natura faptelor comise de inculpat reflectă o atitudine de sfidare în raport cu valoarea socială ocrotită, ceea ce relevă indubitabil existența unei nedemnități de a participa la organizarea și reprezentarea comunității din care face parte, deci a unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prev. de art. 64 al. 1 lit. a) teza a II-a și b) Cod penal. În consecință, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat i-au fost interzise inculpatului pe durata executării pedepsei principale.

Cu privire la dreptul de a alege, având în vedere decizia 74/2007 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a stabilit că interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin.1 lit. a) nu se va face automat, prin efectul legii, ci se va supune aprecierii instanței, în funcție de criteriile stabilite în art. 71 alin. 3 Cod penal, precum și cauza Hirst contra Regatului Unit al Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând astfel o încălcare a articolului 3 din Protocolul 1 din Convenție, instanța de fond a apreciat că în speță, în raport cu natura faptelor comise de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercitarea acestui drept.

Întrucât inculpatul nu a suferit condamnări anterioare, iar prin prezenta sentință i-a fost aplicată o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru infracțiunea comisă, instanța de fond raportându-se și la consecințele concrete pe care fapta sa le-a produs pentru inculpat, consideră că pronunțarea unei condamnări constituie un avertisment suficient pentru acesta, chiar fără executarea pedepsei, fiind astfel îndeplinite condițiile suspendării condiționate ale executării pedepsei prevăzute de art. 81 al. 1 C.pen și în consecință s-a dispus suspendarea condiționată a pedepsei de 2 ani aplicată inculpatului pe un termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 al. C.p., iar în temeiul art. 71 al. 5 C.pen., a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.

Cu privire la latura civilă, la cuantificarea daunelor morale acordate părților civile au fost avute în vedere de către prima instanță suferințele psihice determinate de accidentarea tatălui acestora, care, urmare a accidentului, a fost internat în repetate rânduri în spital și supus mai multor intervenții chirurgicale, în final intervenind decesul victimei după aproximativ 5 luni de la producerea accidentului.

Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, s-a reținut că nu este supusă unor criterii legale de determinare, daunele morale se stabilesc prin apreciere, ca urmare a aplicării criteriilor referitoare la consecințele negative suferite de cel în cauză, în plan fizic, psihic și afectiv, importanța valorilor lezate, măsura în care acestea au fost lezate, intensitatea cu care au fost percepute, consecințele vătămării, etc., toate aceste criterii subordonându-se conotației aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs.

Instanța de fond a apreciat că suma pretinsă de către părțile civile pentru repararea acestui prejudiciu moral (în total 500.000 euro) este una exagerată în raport de suferințele părților civile, de raportul de rudenie existent între părți și ținând cont și de vârsta victimei – 79 de ani, astfel încât pretențiile civile cu titlul de daune morale au fost admise admise doar în parte, si anume în limita sumei de 10.000 euro pentru fiecare parte civilă.

În privința daunelor materiale, s-a constatat de către prima instanță că părțile civile nu au propus probe în dovedirea acestora, astfel încât instanța nu le-a acordat nicio sumă cu acest titlu.

Împotriva sentinței penale nr. 169 din 20.04.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj, au declarat apel în termen legal inculpatul M______ D______ B_____ și părțile civile F_____ M____, Ț___ G___ și H______ I___, apeluri înregistrate la Curtea de Apel Timișoara la data e 02.07.2015.

În motivarea apelului declarat de către inculpat se solicită admiterea acestuia, desființarea sentinței penale apelate și urmare rejudecării, reducerea cuantumului pedepsei la care a fost condamnat și a cuantumului daunelor morale care au fost excesiv acordate.

În motivarea apelului declarat de părțile civile se solicită ca în rejudecare să fie obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilimente _____________________ și ____________________________-Reasigurare la plata a 20.000 lei daune materiale și 75.000 euro daune morale către partea civilă H______ I___, a sumei de 50.000 euro daune morale către partea civilă Ț___ G___, a sumei de 50.000 euro daune morale către partea civilă F_____ M____ și condamnarea inculpatului la o pedeapsă cu închisoare în regim de detenție. Astfel, se arată că în mod nelega și netemeinic prima instanță a limitat în mod excesiv cuantumul daunelor morale solicitate, cu toate că sumele se justifică pe deplin în condițiile în care, în urma accidentului produs de inculpat, părțile civile și-au pierdut tatăl, decesul survenind după o cumplită suferință. Cu privire la acest aspect se arată că nu au fost avute în vedere relațiile bune existente între victimă și copii acesteia, suferința pe plan psihic a membrilor familiei, situația excepțională înc are se află partea civilă H______ I___, care este încadrat în grad accentuat de handicap, acesta devenind dependent material și psihic de tatăl său, împreună cu care și locuia. Totodată se arată că a fost ignorată de prima instanță și limita de asigurare de răspundere civilă auto pentru deces pentru anul 2013 în materia polițelor asigurărilor obligatorii de răspundere civilă, dar și împrejurarea că inculpatul și părțile responsabile civilmente nu au solicitat o limitare a cuantumului despăgubirilor care să fie acordate părților civile. Se mai arată că suma stabilită de instanța de fond cu titlu de daune morale nu ține cont nici de practica judiciară constantă în materie stabilită la nivelul Curții de Apel Timișoara. De asemenea, se consideră că în mod neîntemeiat au fost respinse în totalitate daunele materiale solicitate de partea civilă H______ I___, acestea fiind dovedite cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, respectiv facturile nr. 3945/2013 și 3946/2013 emise de ___________________ Lugoj și de adeverința nr. 543/2015 emisă de aceeași societate comercială, precum și cu declarațiile martorilor. Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului, se arată în motivele de apel că aceasta este mult prea blândă în raport cu gravitatea faptei sale, a modalității de săvârșire, a consecințelor acesteia și a atitudinii ulterioare săvârșirii faptei, de ascundere și negare a vinovăției sale și de încercare de a induce în eroare cu privire la împrejurările în care s-a produs accidentul rutier.

Analizând sentința penală apelată din prisma motivelor de apel, dar și din oficiu potrivit art. 417 al.2 Cpp, instanța de apel apreciază că hotărârea penală atacată este legală și temeinică, în deplină concordanță cu starea de fapt și ansamblul probator administrat în cauză.

Starea de fapt reținută de prima instanță este corectă, fiind rezultatul evaluării probelor administrate în cauză și din care rezultă că la data de 19.02.2013, la ieșirea din localitatea Jena inculpatul a observat că în fața sa, pe acostament se deplasa pe aceeași direcție de mers un biciclist și fără a aprecia distanța laterală față de biciclist, ignorând dispunerea laterală a lămpii agabaritice față de lățimea constructivă a cabinei, a acroșat biciclistul, respectiv victima H______ C______, care s-a dezechilibrat lovindu-se puternic în zona capului, în urma contactului cu partea carosabilă a drumului. Victima a suferit un traumatism carnio-cerebral fiind internat la S_______ C_____ Județean nr. 1 Timișoara de mai multe ori și fiind supus unor serii de intervenții chirurgicale, decedând la data de 30.07.2013.

În fața instanței de fond – filele 91-93 dosar fond, inculpatul arată că nu se consideră vinovat de producerea accidentului de circulație, că posedă permis de conducere de 25 de ani și că a ajutat victima, s-a interesat de starea de sănătate a acesteia, achitând rudelor suma de 2.000 lei pentru spitalizare și tratament.

Raportul de expertiză tehnică auto întocmit în cauză în cursul urmăririi penale – filele 80-90 dosar urmărire penală, a stabilit că șoferul autoutilitarei circula la ieșirea din localitatea Jena spre Gavojdia deplasându-se cu extremitatea dreaptă foarte aproape de partea dreaptă a părții carosabile delimitată prin marcaj linie continuă, în același timp când pe acostament, relativ aproape sau chiar la nivelul liniei albe cu extremitatea stângă a ghidonului, se deplasa victima. S-a mai stabilit împrejurarea potrivită căreia conducătorul autoutilitarei, respe4ctiv inculpatul, nu a apreciat corect distanța laterală față de biciclist, respectiv victima, continuând deplasarea foarte aproape de acesta și ignorând dispunerea laterală a lămpii agabaritice față de lățimea constructivă a cabinei, astfel încât a intrat în contact cu aripa dreaptă față, apoi ușa dreapta față, cu partea laterală stângă a ghidonului bicicletei, iar lampa agabaritică față dreaptă îndoaie apărătoarea bicicletei, contact în urma căruia rezultă proiectarea bicicletei după un rulaj scurt în acest contact pe carosabil și a biciclistului în alunecare, după desprinderea de pe bicicletă, pe acostamentul consolidat. Expertiza întocmită în cauză a stabilit că biciclistul H______ C______ a respectat prevederile în vigoare, nu se face vinovat de producerea accidentului de circulație a cărui victimă este, astfel că nici nu putea evita producerea acestuia, în timp ce inculpatul M______ D______ B_____ a încălcat prevederile art. 77 al. 2 și 118 lit. c din HG 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a OUG 195/2002.

Instanța de apel își însușește concluziile raportului de expertiză tehnică întocmit în cauză și care a stabilit că inculpatul este unicul vinovat de producerea accidentului în cauză, soldat cu vătămarea corporală și ulterior decesul biciclistului, iar împrejurarea că victima nu purta vestă reflectorizată nu este de natură să ducă la exonerarea de răspundere a inculpatului, câtă vreme accidentul de circulație s-a produs la data de 19.02.2013, în jurul orelor 11:00, vizibilitatea fiind foarte bună, pe timp de zi, fapt ce nu face necesară purtarea vestei.

A fost criticată hotărârea pronunțată de prima instanță, apreciindu-se că decesul victimei nu a survenit urmare a accidentului de circulație, dat fiind faptul că de la data producerii acestuia și până la data decesului au trecut 5 luni iar victima avea afecțiuni anterioare accidentului.

Raportul medico-legal de necropsie nr. 39 din 31.07.2013 – filele 50-53 dosar fond întocmit de către IML Timișoara a stabilit că moartea numitului H______ C______ în vârstă de 79 ani a fost violentă, s-a datorat contuziei cerebrale, dilacerării cerebrale, hematomului subdural cronic evolutiv și hematomului intra-parenchimatos, consecutive unui traumatism cranio-cerebral închis, leziunile traumatice cerebrale producându-se prin lovire cu sau de corpuri dure. Același raport medico-legal concluzionează că deși decesul a survenit la peste 5 luni post-traumatic se constată pe lângă concordanța de sediu și o continuitate în timp a evoluției leziunilor inițiale, în sensul unei înlănțuiri obiectivate clinic și paraclinic în decursul repetatelor internări și intervenții neurochirurgicale, existând o legătură de cauzalitate între traumatismul inițial și deces. Aceeași concluzie se regăsește și în raportul de primă expertiză medico-legală pe baza actelor medicale, întocmit de IML Timișoara sub nr. 2355/2014, aflat la filele 136-139 dosar fond.

Legătura de cauzalitate este liantul între elementul material (cauză) și urmarea imediată (efectul) cerut de lege pentru existența infracțiunii.

Sunt considerate cauze ale rezultatului produs toate condițiile care l-au precedat și fără de care rezultatul nu s-ar fi produs. Deci, orice condiție care a precedat și a avut o legătură cât de mică cu rezultatul este cauză a acestuia, este echivalentul cu cauza. Este considerat drept cauză a rezultatului orice condiție necesară pentru producerea acestuia ținându-se seama de contribuția concretă adusă de fiecare condiție.

În literatura penală s-au formulat mai multe teorii referitoare la legătura de cauzalitate care pot fi cuprinse în două categorii. Din prima categorie fac parte teoriile care susțin că dintre acțiunile care au precedat rezultatul una singură trebuie considerată drept cauză a lui, celelalte având semnificația unor condiții. În cea de-a doua categorie se includ teoriile care admit o pluralitate de cauze ce concură la producerea rezultatului. Din totalitatea de teorii care o explică, cele mai reprezentative sunt teoria cauzei eficiente, teoria cauzei preponderente și teoria cauzei adecvate (tipice).

Potrivit teoriei echivalenței condițiilor, sau teoria condiției sine qua non, cea mai răspândită teorie și acceptată în doctrina și practica penală se presupune a fi cauză a unui efect orice condiție necesară fără de care nu s-ar fi produs acel defect. Această teorie larg răspândită a fost formulată pentru prima data în 1860 de penalistul german Von Buri. Demonstrația faptului că o condiție a fost sau nu cauzală se face prin metoda eliminări și dacă se observă că fără o anumită condiție rezultatul nu s-ar fi produs, i se atribuie valoare de condiție. În urma acestei verificări condițiile devin echivalente, univoce și necesare, având un caracter indispensabil în conduita umană.

Chiar dacă vârsta înaintată a victimei în momentul producerii accidentului de circulație avut un rol în intervenirea decesului acesteia, cauza generativă au fost leziunile traumatice consecutive accidentului rutier, fără de care victima nu ar fi necesitat multiplele intervenții chirurgicale și spitalizări, fiind evident că acestea au dus la decesul biciclistului acroșat de autoutilitara condusă de inculpat.

Prin urmare, în mod corect a fost stabilită vinovăția inculpatului în ceea ce privește săvârșirea infracțiunii de ucidere din culă, pedeapsa aplicată acestuia fiind corect individualizată.

Potrivit art. 74 alin.1 C.p. actual: „Stabilirea duratei ori a cuantumului pedepsei se face în raport cu gravitatea infracțiunii săvârșite și cu periculozitatea infractorului, care se evaluează după următoarele criterii: a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite; b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită; c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii; d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit; e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului; f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal; g) nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și socială.” Prin urmare, instanța de apel apreciază că raportat la criteriile generale de individualizare a pedepselor prevăzute art.74 din codul penal, pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului satisface exigențele menționate, fiind în măsură să asigure reeducarea acestuia și prevenirea comiterii de noi fapte antisociale, iar ca modalitate de individualizare judiciară a pedepsei, instanța de apel apreciază că suspendarea condiționată a executării acesteia pe un termen de încercare de 4 ani, constituie un avertisment suficient și necesar pentru inculpat.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, instanța de apel reține că instanța de fond a obligat inculpatul în solidar cu părțile responsabile civilmente ______________________ și ____________________________ - Reasigurare SA la plata a câte 10.000 euro pentru fiecare parte civilă, reprezentând daune morale și a sumei de 6.846 lei către partea civilă H______ I__ și câte 5.000 pentru părțile civile F_____ M____ și Ț___ G___.

Literatura juridică a definit dauna morală sau prejudiciul moral astfel: dauna morală constă în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existenta fizică și psihică a omului, la sănătate și integritate corporală, la cinste, demnitate, onoare, la prestigiu social și profesional, precum și a altor valori.

În absența unor criterii legale pe baza cărora să se poată realiza o cuantificare obiectivă a daunelor morale, acestea sunt stabilite de instanța de judecată în raport cu consecințele negative suferite de părțile civile, importanța valorilor lezate ale acestora, în ce măsură au fost lezate aceste valori, intensitatea și consecințele traumei fizice și psihice suferite, în ce măsură le-au fost afectate situația familială, socială.

Secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin Decizia nr. 2617 din 9 iulie 2009 pronunțată în recurs, referitor la despăgubirile ce reprezintă daune morale, a statuat că despăgubirile pentru daune morale se disting de cele pentru daune materiale prin faptul că acestea nu se probează, ci se stabilesc de instanța de judecată prin evaluare. În acest scop, pentru ca evaluarea sa nu fie una subiectivă ori pentru a nu se ajunge la o îmbogățire fără just temei, în cazul infracțiunilor contra persoanei este necesar să fie luate în considerare suferințele fizice și morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârșită de inculpată, precum și de toate consecințele acesteia, așa cum rezultă din probe administrate. Înalta Curte a mai apreciat că întinderea răspunderii civile delictuale nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită.

Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția Civilă și de Proprietate Intelectuală, prin Decizia nr. 1179 din 11 februarie 2011, referitor la acordarea daunelor morale statuează principiul judecării în echitate. Astfel, atât instanțele naționale, cât și Curtea Europeană a Drepturilor Omului nu operează cu criterii de evaluare prestabilite, ci judecă în echitate, procedând la o apreciere subiectivă a circumstanțelor particulare ale cauzei, în funcție de care se stabilește întinderea reparației pentru prejudiciul suferit.

Despăgubirile reprezentând daunele morale trebuie să fie rezonabile, aprecierea și cuantificarea acestora să fie justă și echitabilă, să corespundă prejudiciului moral real și efectiv suferit de părțile civile, în așa fel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără just temei a celui îndreptățit să pretindă și să primească daune morale, dar nici să nu fie derizorii.

Este unanim acceptat că, în timp ce drepturile patrimoniale au un conținut economic, evaluabil în bani, ce poate determina cuantificarea prejudiciului material, drepturile personale nepatrimoniale au un conținut care nu poate fi exprimat material, având în vedere că ele vizează componente ale personalității umane. Cu toate acestea, despăgubirea bănească acordată pentru repararea unui prejudiciu nepatrimonial fiind, prin însăși destinația ei – aceea de a ușura situația persoanei lezate, de a-i acorda o satisfacție, o categorie juridică cu caracter special, nu poate fi refuzată, din cauza imposibilității, cu totul firești, de stabilire a unei concordanțe valorice exacte între cuantumul său și gravitatea prejudiciului la a cărui reparare este destinată să contribuie.

Repararea daunelor morale este și trebuie să fie înțeleasă într-un sens mai larg, nu atât ca o compensare materială, care fizic nici nu este posibilă, ci ca un complex de măsuri nepatrimoniale și patrimoniale, al căror scop este acela ca, în funcție de particularitățile fiecărui caz în parte, să ofere părților o anumită satisfacție sau ușurare, pentru suferințele îndurate, în speța de față prin pierderea intempestivă a fratelui.

În privința cuantumului daunelor morale, instanța este în drept să aprecieze în raport de consecințele, pe orice plan, suferite de reclamanți. În concret, repercusiunile de ordin moral asupra reclamanților sunt confirmate probele administrate în cauză, reținându-se că acesta a fost afectate de deces.

Cuantificarea valorică, materială trebuie admisă printre măsurile de reparare a prejudiciilor morale, în virtutea acelorași rațiuni, pentru care sunt admise și așa-zisele mijloace adecvate de natură nepatrimonială, adică pentru faptul că, deși nu compensează nimic, în sensul propriu al termenului, aceasta poate oferi persoanei lezate o anumită compensație pentru răul suferit, o anumită satisfacție sau ușurare a suferințelor suportate, care poate fi nu atât un efect al cuantumului sumei acordate – deși nici acest aspect nu este de neglijat – cât al simplului fapt că despăgubirea i-a fost recunoscută și acordată.

În stabilirea cuantumului despăgubirilor morale, urmează a se proceda la examinarea legislației și jurisprudenței din România, pentru ca, pe de o parte, părțile vătămate să fie just despăgubite, dar pe de altă parte, această despăgubire să nu constituie o îmbogățire fără just temei. Cuantumul daunelor morale trebuie să asigure repararea prejudiciului moral, ținându-se cont de criteriile stabilite de actele normative respective, dar și de contextul economico-social în care părțile vătămate se află, stabilirea cuantumului despăgubirilor morale fiind, într-adevăr, atributul instanței de judecată, însă nu pe criterii subiective, ci pe criteriile obiective arătate mai sus, care trebuie să fie relevate și justificate.

Raportat la aceste criterii, la vârsta pe care o avea victima în momentul producerii accidentului de circulație, precum și la suferințele de ordin psihic cauzate părților civile, copiii defunctului, instanța apreciază că suma acordată cu titlu de daune morale este corect individualizată.

Cu privire la daunele materiale solicitate prin constituirea de parte civilă aflată la fila 67 dosar fond, respectiv 20.000 lei, reprezentând contravaloarea cheltuielilor de înmormântare și a celor efectuate pentru organizarea ceremonialului religios și pomenilor, conform datinilor și tradițiilor creștinești la 9 zile, 6 săptămâni, 6 luni și 1 an de la data decesului, instanța de apel apreciază că în mod corect nu s-a dispus obligarea inculpatului în solidar cu părțile responsabile civilmente la plata unor sume de bani, câtă vreme părțile civile nu au produs nici o probă și nu au făcut dovada cheltuielilor efectuate. Părțile civile aveau obligația de a depune la dosarul cauzei dovada achitării contravalorii cheltuielilor de înmormântare, în condițiile în care se face vorbire despre sume de bani pentru construirea monumentului funerar, fără a se depune la dosarul cauzei factura și chitanța privind plata acestuia, după cum nu s-a făcut dovada nici cheltuielilor efectuate pentru pomenirea victimei, conform tradiției și obiceiului locului. Cel ce face o susținere în fața instanței are obligația de a depune la dosarul cauzei probe în susținerea afirmațiilor sale, probe care nu au fost depuse de către părțile civile, astfel încât în mod corect instanța de fond nu a acordat nici o sumă cu titlu de daune materiale.

Astfel, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. vor fi respinse ca nefondate apelurile declarate de inculpatul M______ D______ B_____ și părțile civile H______ I___, Ț___ G___ și F_____ M____ împotriva sentinței penale nr. 169/20.04.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. va fi obligat inculpatul apelant la plata sumei de 450 lei, iar părțile civile apelante la câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C.p.p. respinge ca nefondate apelurile declarate de inculpatul M______ D______ B_____ și părțile civile H______ I___, Ț___ G___ și F_____ M____ împotriva sentinței penale nr. 169/20.04.2015 pronunțată de Judecătoria Lugoj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

În temeiul art. 275 alin. 2 C.p.p. obligă inculpatul apelant la plata sumei de 450 lei, iar părțile civile apelante la câte 100 lei fiecare, cheltuieli judiciare către stat în apel.

Dispune plata din fondurile Ministerului Justiției către Baroul T____ a sumei de 130 lei, onorariu parțial avocatul din oficiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 17.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

L____ ANI B_____ A___ N___

Grefier,

C______ U________

Red.-A.N. -13.10.2015

Tehnored- C.U.-13.10.2015

Prima inst.: Jud. O_____ Ș_____ S__________ – Judecătoria Lugoj