Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

Decizia civilă nr. 1430

Ședința publică de la 01 Octombrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE M_______ B____

Judecător A____ C_____

Grefier I____ L____ P______

Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI - IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTORULUI 3 A FINANTELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.1720/20.02.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât G______ P___ A_____.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă intimatul pârât prin avocat G_____ M________ cu împuternicire avocațială colectivă depusă la fila 14 dosar lipsind apelanta reclamantă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe apel.

Intimatul pârât, prin avocat, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii atacate ca fiind legală și temeinică. Arată că potrivit dispozițiilor art. 138 coroborat cu art. 139, art. 140 și art. 142 din Legea nr.85/2006, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale putea fi formulată doar până la data închiderii procedurii insolvenței. Consideră că apelanta avea posibilitatea, până la închiderea procedurii să formuleze o astfel de cerere. Așa cum rezultă din cererea de apel, apelanta recunoaște că a formulat cererea de atragerea răspunderii patrimonială după data închiderii procedurii insolvenței, respectiv la 27 mai 2014. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

C U R T E A,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrata pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Civilă la data de 27.05.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, reclamantul Direcția G_______ a Finanțelor Publice a Municipiului Bucuresti in reprezentarea Administratiei Finantelor Publice Sector 3 a solicitat obligarea paratului G______ P___ A_____ , administratorul debitorului ______________, la suportarea pasivului societatii debitoare.

Prin sentința civilă nr. 1720/20.02.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă ca inadmisibila cererea formulată de către reclamantul D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE împotriva pârâtului G______ P___ A_____.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că prin sentinta civila nr. 5240 din 23.05.2014 instanta, in baza art.131 din Legea nr.85/2006, a închis procedura insolvenței împotriva debitorului . A radiat societatea debitoare din Registrul Comerțului București. În baza art.135 din lege sentința de închidere a procedurii a fost notificata DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE București și OFICIULUI REGISTRULUI COMERȚULUI București de pe langă Tribunalul București, pentru efectuarea mențiunii.

Potrivit art. 138 alin 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei , in cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

b) au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice;

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia;

f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;

g) în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori.

Potrivit art. 139 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei , acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii.

Art. 140 din lege prevede ca sumele depuse potrivit dispozițiilor art. 138 alin. (1) vor intra în averea debitorului și vor fi destinate, în caz de reorganizare, plății creanțelor potrivit programului de plăți, completării fondurilor necesare continuării activității debitorului, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului

Potrivit art. 142 din legea insolventei, executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1) se efectuează de către executorul judecătoresc, conform Codului de procedură civilă. După închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator.

Cererea de atragere a raspunderii poate fi formulata doar pana la închiderea procedurii, după acest moment fiind posibila doar executarea silita a hotararii pronunțate in temeiul art. 138 din lege. In cadrul termenului de prescriptie, aceasta cerere poate fi fomulată oricand, însa conditia care trebuie indeplinita este aceea ca procedura sa nu se fi închis.

Având in vedere ca in cauza cererea de atragerea raspunderii a fost formulata dupa inchiderea procedurii prin sentinta nr. 5240 din 23.05.2014, instanta a respins ca inadmisibila cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulata de catre reclamantul D_______ G_______ a Finantelor Publice a Municipiului Bucuresti în reprezentarea Administratiei Finantelor Publice Sector 3 împotriva paratului G______ P___ A_____.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE, solicitând admiterea apelului și modificarea sentinței în sensul respingerii excepției inadmisibilității și admiterii cererii de atragere a răspunderii patrimoniale personale împotriva administratorului statutar al debitoarei.

În motivare, apelanta a învederat că în mod greșit judecătorul a admis excepția inadmisibilității întrucât închiderea unei proceduri de lichidare judiciară are efectul descărcării de obligații a debitorului și de îndatoriri a lichidatorului judiciar cu privire la procedură, dar nu și cu privire la acțiunea prevăzută de art. 138 din legea nr. 85/2006.

S-a învederat instanței că prezenta procedură a fost deschisă la data de 21.02.2014, raportul întocmit în baza art. 59 a fost publicat în BPI nr. xxxxx/26.05.2014, iar cererea întemeiată pe art. 138 a fost înregistrată la Tribunalul București la scurt timp după publicarea raportului respectiv, în data de 27.05.2014.

S-a solicitat să se constate că acțiunea a fost de asemenea formulată în cursul termenului de prescripție prevăzut de art. 139 din legea nr. 85/2006.

În ceea ce privește admisibilitatea formulării cererii după închiderea procedurii, s-a menționat că prezenta lege nr. 85/2006 nu face vorbire de formularea unei acțiuni întemeiată pe art. 138 anterior închiderii procedurii, scopul acesteia putând fi atins și după închiderea procedurii, mai ales că astfel de cereri se judecă separat de dosarul de fond.

Față de aceste considerente, apelanta a apreciat că în mod greșit instanța a admis excepția inadmisibilității întrucât acțiunea formulată de aceasta își poate atinge scopul și după închiderea procedurii.

În drept, au fost invocate disp. art. 466 și urm. C.proc.civ.

Deși a fost legal citat, intimatul nu a depus la dosar întâmpinare.

Analizând sentința apelată în raport de criticile formulate și cu observarea prevederilor art. 476-477 C.proc.civ., Curtea apreciază apelul ca nefondat pentru următoarele considerente:

Prin sentința civilă nr. 5240 din 23.05.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXX13, Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în baza art.131 din Legea nr.85/2006, a închis procedura insolvenței împotriva debitorului ______________ și a radiat societatea debitoare din Registrul Comerțului București. În baza art.135 din lege, sentința de închidere a procedurii a fost notificata DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE București și OFICIULUI REGISTRULUI COMERȚULUI București de pe lângă Tribunalul București, pentru efectuarea mențiunii.

Cererea de atragere a răspunderii administratorului ______________ a fost formulată de către apelanta reclamantă la data de 27.05.2014 (data poștei), ulterior pronunțării sentinței prin care s-a dispus închiderea procedurii insolvenței.

Astfel cum în mod corect a reținut și prima instanță, închiderea procedurii falimentului, prin efectele pe care le produce, se răsfrânge și asupra acțiunii în atragerea răspunderii patrimoniale și constituie un motiv de inadmisibilitate a acestei acțiuni. Este astfel obligatoriu și inevitabil ca stabilirea răspunderii, conform art.138 din Legea nr.85/2006 să fie efectuată înainte de închiderea procedurii.

Această împrejurare rezultă cu prisosință din destinația sumelor rezultate din eventuala admiterea a unei asemenea acțiuni, sume ce aparțin averii debitoarei și vor fi destinate, în caz de reorganizare, completării fondurilor necesare continuării activității debitoarei, iar în caz de faliment, acoperirii pasivului, potrivit dispozițiilor exprese ale art.140 din Legea nr.85/2006.

Prin închiderea procedurii falimentului, societatea debitoare este radiată iar judecătorul sindic se dezînvestește.

Potrivit art.136 din Legea nr.85/2006, prin închiderea procedurii, judecătorul sindic este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură, debitor și averea lui, creditori, titulari de garanții, acționari sau asociați.

Prin urmare, câtă vreme cererea de antrenare a răspunderii membrilor organelor de conducere intră în atribuțiile judecătorului sindic, conform art. 11 lit. g din Legea nr.85/2006, rezultă implicit că învestirea judecătorului sindic se poate efectua numai înainte de închiderea procedurii.

Este adevărat că art.140 din Legea nr.85/2006 nu interzice obținerea acestor fonduri și după închiderea falimentului, însă numai printr-o cerere introdusă anterior închiderii procedurii falimentului, câtă vreme atribuțiile judecătorului sindic încă nu au încetat, astfel încât acesta să poată fi învestit, în mod legal, cu o cerere specifică procedurii.

În ceea ce privește prevederile art.142 alin.2 din Legea nr.85/2006, acestea vizează o altă situație decât cea din prezenta cauză, reglementând în mod expres numai posibilitatea punerii în executare, și după momentul închiderii procedurii, a titlului executoriu obținut deja, în temeiul art.138, fără ca de aici să se poată deduce faptul că însăși formularea cererii pentru obținerea unui astfel de titlu executoriu ar fi posibilă și după închiderea procedurii.

Nu în ultimul rând, Curtea reține că deși nu există nicio dispoziție care să interzică expres introducerea acțiunii după închiderea procedurii, sancțiunea inadmisibilității se deduce din interpretarea tuturor textelor de lege sus menționate, a scopului procedurii și a atribuțiilor judecătorului sindic.

Referitor la argumentele invocate în dezvoltarea motivelor de apel cu privire la respectarea de către apelanta reclamantă a termenului de prescripție prevăzut de art. 139 din legea nr. 85/2006, acesta nu este relevant față de împrejurarea că, în fapt, cererea a fost analizată exclusiv din prisma admisibilității sale și a nu a prescripției.

Față de aceste considerente, Curtea apreciază că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, cu observarea prevederilor art. 480 alin. 1 C.pr.civ., va respinge apelul ca nefondat și va lua act că intimatul își rezervă dreptul de-a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelul declarat de apelanta reclamantă D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI - IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTORULUI 3 A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în București sector 2, _____________________, împotriva sentinței civile nr.1720/20.02.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât G______ P___ A_____, cu domiciliul în Popești Leordeni, Sf. A____ nr. 72, ____________, jud. Ilfov și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură la SCPA D________ and G_____, în București, sector 2, _______________________. 16A, ____________, ca nefondat.

Ia act că intimatul își rezervă dreptul de-a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 01 octombrie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

M_______ B____ A____ C_____

GREFIER

I____ L____ P______

Red. Jud. M.B./05 ex/16.10.2015

Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă

Judecător fond – P____ M______