Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă SENTINȚA CIVILĂ NR. 716 Ședința publică din data de 03.02.2016 Tribunalul constituit din: PREȘEDINTE – JUDECĂTOR SINDIC: D________ G_______ GREFIER: M______ A____

Pe rol judecarea cauzei civile formulate de reclamant D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE în contradictoriu cu pârâtul T_______ R_____ F_____, având ca obiect cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr 85/2006 privind procedura insolvenței .

La apelul nominal făcut în ședința publică, cauza fiind luată la ordine, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, pentru a da posibilitatea părților să se prezinte, lasă cauza la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, cauza fiind luată la a doua strigare, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța, față de actele de la dosar reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL,

Asupra cauzei civile de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă sub nr. XXXXXXXXXX14 creditorul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sectorului 3 București a solicitat, în temeiul Legii 85/2006, deschiderea procedurii insolvenței debitorului ______________________ care se află în stare de insolvență și față de care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 108.445 lei, reprezentând creanțe bugetare neachitate, respectiv debite și dobânzi aferente.

În motivare, în fapt, a arătat că societatea datorează bugetului de stat suma de 108.445 lei conform evidenței organului fiscal, reprezentând debite și dobânzi aferente, acestea urmând să fie actualizate la data deschiderii procedurii. Totodată, creditoarea a mai învederat, că au fost întreprinse măsuri de executare silită conform O.G. nr. 92/2003 privind C. pr.fisc., conform titlurilor executorii emise de organele fiscale, însă nici în acest mod nu au putut fi recuperate creanțele bugetare.

În susținerea cererii, a depus la dosar înscrisuri, în copie.

Conform art.33 alin.2 din Legea nr.85/2006, cererea creditorului a fost comunicată debitorului, care nu a formulat contestație.

Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține următoarele:

Prin sentința civilă nr. 3647/ 22.04.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, judecătorul sindic a dispus în temeiul art. 107 alin.1 raportat la art.33 alin 6 din Legea 85 /2006 privind procedura insolventei, __________________________ procedura simplificata a debitorului ______________________.

În prezentul dosar creditorul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sectorului 3 București a formulat cerere de atragerea răspunderii împotriva pârâtului T_______ R_____ F_____ întemeiată pe dispozițiile art. 138 lit. c) și d) din Legea 85/2006, fiind format dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, prin care a solicitat suportarea pasivului rămas neacoperit în cuantum de 111.861 lei.

În motivarea cererii creditorul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sectorului 3 București a arătat că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea contabilității prin nedepunerea la dosarul cauzei a actelor contabile prevăzute la art. 28 din legea 85 /2006 a raportărilor semestriale și bilanțurile anuale dispunând continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți; de asemenea, a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți nerespectând obligația de a se adresa tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii de reorganizare judiciara și faliment în maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență, manifestând dezinteres pentru buna funcționare a societății, culpa pârâtului fiind prezumată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 138 lit. c) și d) din Legea 85/2006.

Fiind legal citat pârâtul nu au formulat întâmpinare.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța constata următoarele :

Din relațiile emise de OFICIUL REGISTRULUI COMERTULUI BUCURESTI, rezulta că pârâtul a deținut calitatea de asociați și funcția de administratori în cadrul societății debitoare ______________________.

Răspunderea administratorilor pentru ajungerea societății în încetare de plăți este strict limitată de art. 138 din legea insolvenței la săvârșirea faptelor enumerate în acest articol, textul de lege sancționând practic acele fapte care implică o deturnare a activității societății de la scopul comercial în vederea căruia a fost înființată și o utilizare a societății în vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terți.

Potrivit dispozițiilor art. 138 lit. c) din Legea 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății ajunsă în stare de insolvență să fie suportat de către membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență a societății prin aceea că a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.

Textul de lege impune îndeplinirea a doua condiții: existenta interesului personal al organului de conducere si caracterul evident al iminentei insolvabilității societății.

Astfel, nu este suficient ca administratorii societății debitoare să fi dispus continuarea activității societății, ci trebuia probată și împrejurarea că pârâtul a dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare.

În cauza nu s-a probat faptul că pârâtul a dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare, starea de pasivitate a administratorului cu privire la recuperarea creanțelor nefiind prin ea însăși o fapta prin care să se poată aprecia incidența dispozițiilor art. 138 lit. c) din Legea insolventei.

Creditorul ar fi avut posibilitatea propunerii, în vederea administrării, de probe suplimentare pentru a dovedi că pârâtul a dispus în interes personal continuarea activității care a condus în mod vădit persoana juridică în încetare de plăți. Situațiile de fapt reglementate de dispozițiile art.138 lit. c) nu au fost probate în condițiile art. 249 C.pr.civ., deși sarcina probei incumbă celui care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina conducătorilor societății numai pentru că ar fi dispus continuarea activității societății care ducea in mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.

Faptul că Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sectorului 3 București în calitate de creditor, este în situația imposibilității recuperării sumei cu care a fost înscrisă la masa credală nu constituie o premisa suficienta pentru a determina instanța să oblige pârâtul la plata pasivului.

Pentru nerespectarea obligației debitorului aflat în încetare de plăți de a se adresa tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii de reorganizare judiciara si faliment in maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență nu este instituita o sancțiune care să conducă la aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c din legea 85/2006. Aceasta din urma prevedere legala încriminează o faptă distincta de obligația stabilită prin art. 27 din lege, impunând condiția continuării activității de către membrii organelor de conducere în interes propriu.

În consecință judecătorul sindic apreciază că nu sunt elemente care să poată fi încadrate în situațiile prevăzute de art.138 lit. c din Legea 85/2006.

Se invoca de către creditor săvârșirea de către pârât a faptei de a nu tine contabilitatea conform prevederilor legale prevăzută de art. 138 lit. d) motivat de nedepunerea la dosarul cauzei a actelor contabile prevăzute la art. 28 din legea 85 /2006 a bilanțurilor și raportărilor contabile.

Evidenta contabilă, așa cum este reglementata de Legea 82/1991 cu modificările ulterioare se refera la registrele contabile și situațiile financiare anuale, care trebuie să reflecte întreaga activitate a societății și nu vizează nedepunerea diverselor declarații cu privire la obligațiile de plată către bugetul de stat care au doar rolul de a stabili cuantumul obligațiilor de plată și care sunt supuse unor sancțiuni distincte și care în nici un caz nu pot cauza ajungerea societății în stare de insolvență.

Faptul nedepunerii actelor contabile la dosarul cauzei nu echivalează obligatoriu cu faptul neținerii contabilității, legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere numai pentru nedepunerea la dosar a evidentelor contabile, prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi in acest sens. Pentru a putea fi reținut că pârâtul nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, creditorul trebuia să probeze faptele prin care au fost încălcate prevederile legii contabilității nr. 82/1991 și, mai mult, că aceste nereguli ar fi cauzat insolvența societății debitoare, adică legătura de cauzalitate între faptele pârâtului și starea de insolvență a societății. Creditorul nu a arătat în concret care dispoziții din legea contabilității au fost încălcate , prin prisma cărora să se poată retine , raportat la probele administrate in cauza, săvârșirea faptelor prevăzute la art.138 lit. d din lege în sarcina pârâtului.

Sarcina probei incumbă celui care face o afirmație în fata judecății, iar invocarea art. 138 din lege nu atrage automat răspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere numai pentru nedepunerea la dosar a evidentelor contabile, prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea de dovezi în acest sens.

Din probele administrate în cauză, raportat la considerentele expuse, nu se poate reține săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit. d) din lege în sarcina pârâtului, așa cum a solicitat creditorul. Chiar și în situația în care nedepunerea actelor arătate ar echivala cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că fapta nedepunerii raportărilor contabile a condus la starea de insolvență a debitoarei.

Afirmația creditorului că este prezumată culpa pârâtului, mandatul comercial fiind prezumat cu titlu oneros, aflându-ne pe tărâmul răspunderii contractuale nu poate fi primită întrucât natura juridica a răspunderii administratorului societății atrasă în conformitate cu art. 138 din lege poate fi una contractuala atunci când este rezultatul unei obligații derivând din contractul de mandat, între subiectele răspunderii preexistând un raport juridic contractual, mandatul este cuprins în actul constitutiv sau hotărârea adunării generale și este acceptat prin semnarea în Registrul Comerțului, ceea ce nu s-a probat în speță.

D___ în raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementările referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandatează pe administrator să o reprezinte și să o angajeze în relațiile cu terți.

În speță, creditorul a făcut doar afirmații generice pe cererea de atragerea răspunderii, astfel încât din probele administrate în cauză, raportat la considerentele expuse, nu se poate retine săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 lit. d din lege în sarcina pârâtului.

Răspunderea reglementata de art. 138 din legea 85/2006 are o natura juridica delictuala, cu un caracter special. Și această formă a răspunderii trebuie să cuprindă elementele prevăzute de art.1349 Cod civil, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea și vinovăția , numai că sunt circumscrise situației speciale avute in vedere de legea 85/2006.

Fără a se face dovada săvârșirii acestor fapte și a întrunirii celorlalte elemente prevăzute de lege pentru aceasta răspundere, în speță a legăturii de cauzalitate nu se poate atrage răspunderea membrilor organelor de conducere doar pentru simplul fapt că nu au putut fi acoperite toate creanțele în urma lichidării.

Cazurile prevăzute de lege pentru antrenarea răspunderii administratorului sunt limitative, iar judecătorul sindic apreciază că nu sunt elemente care să poată fi încadrate în situațiile prevăzute de art.138 lit. c) si d) din Legea 85/2006.

Cum angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere este o măsura lăsată la aprecierea judecătorului sindic, în cazul de față se constată că nu se impune această măsură, cât timp nu s-a probat săvârșirea unei fapte din categoria celor enumerate in art.138 lit. c) și d) din lege, astfel că instanța va respinge cererea formulată de creditorul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sectorului 3 București, în contradictoriu cu pârâtul T_______ R_____ F_____, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată de reclamant D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRATIEI SECTOR 3 A FINANTELOR PUBLICE - sector 2, București, _______________________ în contradictoriu cu pârâtul T_______ R_____ F_____ - sector 2, București, __________________, ca neîntemeiată.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 03.02.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

D________ G_______ M______ A____

Red. j. D.G./tehnored g. G.L. 18.02.2016

______________………………………….