Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL BUCUREȘTI-SECȚIA a VII-a CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 502

Ședința publică din data de 26.01.2016

Tribunalul constituit din:

P_________ –JUDECATOR SINDIC: G______ L____ D______

GREFIER: D___ C_______

Pe rol se află soluționarea cauzei civile formulate de reclamantul E___ I____ SPRL în contradictoriu cu pârâta M_________ C_____-C______, având ca obiect cererea întemeiată pe dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Dezbaterile și luările de cuvânt au avut loc în ședința publică din data de 19.01.2016, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta sentință, când, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 26.01.2016, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, reclamantul E___ I____ SPRL a chemat în judecată pârâta M_________ C_____ C______, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să o oblige la suportarea pasivului debitorului ________. PRODUCTION G___ SRL.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că nici un reprezentant al societății debitoare nu s-a prezentat la sediul lichidatorului judiciar pentru predarea documentelor prevăzute de art.28 din legea 85/2006. Având în vedere numeroasele notificări transmise atât în perioada de lichidare, cât și în perioada de faliment, apreciază că reprezentanții societății debitoare sunt de rea credință și au sustras bunurile mobile de la valorificare. Din lista mijloacelor de transport comunicata de DITL sector 3 rezultă faptul că societatea figurează în evidentele administrației financiare cu doua autoturisme, iar din lista bunurilor depusa inițial la dosar în averea debitoarei mai exista un laptop și doua sisteme de calculator plus licența aferenta. La data inventarierii de către lichidatorul judiciar aceste bunuri nu au putut fi identificate faptic și inventariate. În concluzie, reclamantul apreciază că reprezentantul societății debitoare se face vinovat de încălcarea prevederilor art.138 alin 1 lit. a) din Legea 85/2006, prin folosirea bunurilor mobile în folos propriu.

Mai arată reclamantul faptul că prin nepredarea documentelor contabile prevăzute de art. 28 din lege, pârâta se face vinovată de săvârșirea faptelor prevăzute la art.138 lit. d) din lege, și anume a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Debitoarea are publicat doar un bilanț contabil, respectiv cel aferenta anului 2011. Faptul că parata nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar nici unul din documentele contabile ale societății debitoare, așa cum prevede art.28 din lege, deși trebuia și putea sa cunoască faptul că legea stabilește în sarcina sa această obligație, nedepunerea situațiilor financiare, toate acestea nu fac decât să întărească afirmația că a fost ținută o contabilitate fictivă, administratorul a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În concluzie, lichidatorul judiciar apreciază că pârâta se face vinovată de încălcarea prevederilor art.138 alin 1 lit. d) din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.

De asemenea, lichidatorul judiciar a invocat si dispozițiile art. 138 lit. e din legea insolvenței, arătând că pârâta a ascuns o parte din activul persoanei juridice, prin aceea ca nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar date de identificare, inventariere si evaluare a bunurilor și nici înscrisuri care să ateste dreptul de creanță împotriva debitorilor săi.

Coroborând nedepunerea la organele fiscale , ulterior exercițiului financiar 2011 a raportărilor contabile și nedepunerea la dosar, în temeiul prevăzut de lege, a actelor prevăzute de art.28 din lege, cu faptul că debitorul deținea în patrimoniu, active care nu au putut fi identificate la sediul debitorului, iar pârâta nu a făcut dovada casării lor, rezulta că aceasta a făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea societății și a deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice.

Prin urmare, având în vedere faptul că pârâta nu a dat curs solicitării lichidatorului judiciar de predare a documentelor prevăzute la art. 28 din Legea 85/2006, acest fapt atrăgând de la sine imposibilitatea identificării bunurilor și a inventarierii și sigilării acestora, se prezumă că reprezentantul debitoarei a sustras bunurile mobile din patrimoniul societății, privând creditorii înscriși la masa credală de a beneficia de sumele rezultate în urma valorificării bunurilor. Lichidatorul judiciar a identificat în patrimoniul debitoarei mai multe bunuri mobile, care însă nu au fost predate lichidatorului judiciar.

Răspunderea persoanelor vizate de dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006 poate interveni numai atunci când este dovedită legătura de cauzalitate intre faptă și prejudiciul cauzat creditorului.

În cauza de față se arată că este dovedită legătura de cauzalitate dintre faptele ilicite, culpabile pârâților, constând în ascunderea pasivului și a documentelor financiar contabile ale societății, în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății și prejudiciul cauzat creditorilor. Faptele culpabile constau tocmai în omisiunea inacțiunea, în neîndeplinirea unei activități, în speță, în nerespectarea dispozițiilor sus menționate, respectiv Legea 82/1991, în sustragerea bunurilor mobile din patrimoniul debitoarei și în folosirea sumelor prezente în casă și în conturile bancare în interes propriu.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 138 alin.1 lit. a , d si e Legea nr.85/2006.

Fiind legal citați, pârâții nu s-au prezentat în instanță și nu au depus întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 138 lit. a din legea 85/2006, răspunderea organelor de conducere poate fi angajată în cazul în care acestea au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folos propriu sau în folosul unei alte persoane, cauzând prin aceasta starea de insolvență a debitorului.

În susținerea incidentei acestui text de lege, reclamantul a menționat că au fost identificate in patrimoniul debitorului mai multe bunuri mobile, respectiv doua autoturisme.

Referitor la autoturismele mai sus menționate, simplul fapt că mijloacele de transport figurează pe numele societății nu este de natură a duce la concluzia că au fost utilizate în folosul propriu al pârâtei, câtă vreme nu s-a făcut această dovadă.

Faptul că pârâta nu a comunicat informații cu privire la aceste autovehicule, astfel că lichidatorul judiciar nu a avut date legate de situația bunurilor nu reprezintă o dovadă că acestea au fost și sunt folosite de aceasta. În plus, folosirea bunurilor în sensul avut în vedere de legiuitor presupune scoaterea acestora din patrimoniul societății și trecerea în stăpânirea făptuitorului, iar prin aceasta fapta sa se fi contribuit la ajungerea societății in stare de insolventa, dovezi neefectuate în cauză.

Cu privire la aceste bunuri, reținem că reclamantul a făcut doar afirmații generice privind folosirea acestora in interesul pârâtei, neindicând in concret elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 138 lit. a) din lege.

O condiție esențială pentru angajarea răspunderii patrimoniale pentru fapta prevăzută de art. 138 lit. a) , o reprezintă dovada “folosului propriu”, in cauză nefiind făcută această probă, astfel încât nu se poate reține existența faptei prevăzută la art. 138 lit. a din lege.

De asemenea, in cauza nu s-a probat nici săvârșirea faptei prevăzută la art. 138 lit. e din lege, în sensul că pârâta a deturnat sau a ascuns o parte din activul persoanei juridice, ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.

Răspunderea reglementata de art. 138 din legea 85/2006 are o natură juridică delictuală, cu un caracter special. Aceasta formă a răspunderii trebuie sa cuprindă elementele prevăzute de art. 998 -999 Cod civil, respectiv fapta ilicita, prejudiciul, legătura de cauzalitate dintre acestea si vinovăție , circumscrise situației speciale avute in vedere de legea 85/2006.

Fără a se face dovada săvârșirii acestor fapte si a întrunirii celorlalte elemente prevăzute de lege pentru răspunderea delictuala, în speță, a legăturii de cauzalitate, nu se poate atrage răspunderea membrilor organelor de conducere, doar pentru simplul fapt că nu au putut fi acoperite creanțele in urma lichidării.

In cazul tuturor debitorilor supuși procedurii insolvenței, se ajunge in urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai in situația in care reclamantul dovedește săvârșirea de către pârât a unora dintre faptele expres si limitativ prevăzute de art. 138 din lege si legătura de cauzalitate dintre aceste fapte si insolvența debitorului.

Cu privire la dispozițiile art. 138 lit. d din legea 85/2006, reținem că în speță nu s-a probat incidenta acestora, condiția impusă de legiuitor fiind ca neținerea unei contabilități în conformitate cu legea să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.

Simplul fapt că pârâta nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii romane, nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii acestora în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.

În speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate, nefiind dovedită săvârșirea cu vinovăție de către pârâtă a faptei prevăzută de lit. d din art. 138 din lege.

Referitor la fapta prevăzuta de art.138 lit. e din Legea nr.85/2006, aceasta cuprinde două ipoteze: s-a deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice sau s-a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.

În cadrul procedurii falimentului s-au valorificat toate bunurile imobile proprietatea debitoarei fiind întocmit raportul final. Cu privire la cele două autoturisme identificate în patrimoniul debitoarei s-a stabilită că unul a fost înstrăinat în cursul anului 2012 iar altul aparținea unei firme de leasing. Referitor la existența unui laptop și a două sisteme de calculator plus licența aferentă despre care se spune că nu au fost identificate acestea nu pot avea o valoare semnificativă de natură să modifice evident situația creanțelor.

D___ constatarea faptului că debitorul avea înregistrate in contabilitate anumite active imobilizate/ stocuri/disponibilități bănești/creanțe nu duce in mod automat la concluzia ca acestea au fost deturnate sau ascunse de administrator, in lipsa probării efective a acestui aspect.

Prin reglementările din art.138 din Legea nr.85/2006 legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legala de vinovăție si de răspundere, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societății in stare de insolvență .

Prin urmare, constata că nu s-a probat fapta ilicita.

Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiata cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de către E___ I____ SPRL (cu sediul în sector 5, București, C_______ N____-OPERA CENTER, nr. 1-5, ________________________ M_________ C_____-C______ (cu domiciliul în sector 3, București, LUCRETIU PATRASCANU, nr. 1, _____________, ______________).

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, ce se depune la tribunalul București .

Pronunțată în ședință publică, azi, 26.01.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

G______ L____ D______ D___ C_______

Red./dact. jud.dlg

2ex./24.02.2016