R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TÂRGU M____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA Nr. 5068/R

Ședința publică din 09 octombrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ M____

Judecător R_____ M___

Judecător A____ V______

Grefier M_____ C________

Pe rol judecarea recursului formulat de reclamantul M____ M____, cu domiciliul în B____, ____________________. 8A, _____________________, împotriva Sentinței nr. 1404/29.04.2014 pronunțate de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul-reclamat M____ M____ și Instituția P_________ Orașului B____ prin avocat Kecseti Krisztina în substituire, avocat Nicchi(fosta S____) A___ A______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că recursul este declarat în termenele prev. de art.485 și 487 Noul Cod de procedură civilă, fiind timbrat cu taxă de timbru în cuantum de 100 lei, potrivit chitanței aflate la fila 16 dosar.

Curtea își verifică, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, din oficiu competența și constată că, este competentă să soluționeze recursul, având în vedere prevederile art. 96 punct 2 Cod procedură civilă. Recurentul-reclamant arată că Instituția P_________ Orașului B____ nu este parte în proces, că nu se judecă cu Orașul B____ sau Consiliul Local al Orașului B____ ci cu Primarul Orașului B____.

Instanța aduce la cunoștință recurentului-reclamant că în prezentul dosar cadrul procesual a fost stabilit în primă instanța, părțile fiind citate potrivit cadrului procesual stabilit din primă instanță, și că în situația în care cadrul procesual a fost greșit stabilit, poate constitui motiv de admitere a recursului. De asemenea, aduce la cunoștință că la fila 36 dosar recurs, există împuternicire avocațială dată de Orașul B____ pentru avocat Nicchi A___ A______, iar la acest termen de judecată s-a prezentat avocat Kecseti Krisztina în substituire, avocat Nicchi A___ A______.

Curtea constată că prin întâmpinarea depusă de intimata-pârâtă a invocat excepția nulității recursului, astfel acordă părților cuvântul pe nulitatea recursului.

Reprezentanta intimatei-pârâte solicită admiterea excepției nulității recursului, având în vedere că cererea de recurs nu conține niciun motiv de casare dintre cele prevăzute de art. 488 Cod procedură civilă. Arată că în răspunsul la întâmpinare recurentul face o completare în sensul indicării motivelor de casare, însă solicită a se constata că acestea nu mai sunt în termenul de recurs.

Instanța procedează la identificarea recurentului-reclamant M____ M____ identificat cu CI ________ nr. xxxxxx.

Recurentul-reclamant susține că cererea de recurs este motivată.

Instanța apreciază că recursul declarat de reclamantul M____ M____, în forma inițială, este motivat, din argumentația recurentului se apreciază că motivele de casare indicate se încadrează la art. 488 punct 5 și 6 Cod procedură civilă. De altfel se și menționează expres de către recurent faptul că sentința nu este motivată, respectiv conține motivări contradictorii ceea ce ar reprezenta ca motiv de recurs art. 488 punct 5 și 6 Cod procedură civilă și faptul că s-a aplicat un remediul procesual greșit în ceea ce privește dezinvestirea, astfel respinge excepția nulității recursului.

Reprezentanta intimatei-pârâte arată că prin răspunsul la întâmpinare recurentul a indicat și alte două motive de casare, însă în condițiile în care instanța de recurs a considerat că doar art. 488 punctele 5 și 6 Cod procedură civilă sunt aplicabile, nu va mai pune concluzii pe aceste motive.

Cu privire la motivele ulterioare de recurs care au fost depuse prin răspunsul la întâmpinare, instanța constată că au fost formulate ulterior expirării termenului de recurs și nu vor fi avute în vedere la soluționarea cererii de recurs.

Recurentul-reclamant și reprezentanta intimatei-pârâte arată că nu au alte cereri.

Nemaifiind alte cereri, instanța acordă cuvântul asupra recursului.

Recurentul-reclamant solicită ca în baza art. 4 din Legea 554/2004, modificată prin Legea 76/2012, constatarea nulității actului administrativ Dispoziția P_________ Orașului B____ nr. 394/xxxxx, și pe cale de consecință a se dispune repunerea în situația anterioară emiterii actului de concediere. De asemenea, solicită a se constata că dispoziția în baza căruia i s-a desfăcut contractul de muncă este nulă și abrogată în baza art. 64 alin. 1 din Legea nr. 24/2000. Mai arată că instanța de fond prin sentința recurată nu a motivat cu privire la proba Avizul psihologic pozitiv. În continuare arată că s-a aplicat un remediu procedural greșit în cazul dezinvestirii, întrucât urmare a cererii de litispendență invocată de pârât, completul de judecată specializat în litigii de muncă și-a declinat competența și că deși era obligatorie motivarea hotărârii, nu s-a făcut nici un fel de referire la considerentele hotărârii, singurele referiri la soluției au fost consemnate în hotărârea recurată. Susține că instanța de fond a înlăturat proba fundamentală din prezenta cauză, respectiv Avizul psihologic pozitiv, prin care a fost declarat apt pentru desfășurarea activității. Față de cele arătate solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, solicită cheltuieli de judecată.

Reprezentanta intimatei-pârâte solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, conform dovezilor anexate la întâmpinare. Consideră că hotărârea primei instanțe este legală, solicită a se constata că hotărârea prin care s-a admis excepția litispendenței este motivată, este justificată de faptul că același capăt de cerere a fost invocat în ambele dosare. Cu privire la motivarea hotărârii solicită a se observa că instanța de fond a avut în vedere atât decizia medicală asupra capacității de muncă cât și avizul de medicină a muncii, astfel apreciază că a fost motivată hotărârea de respingere a acțiunii. Consideră că în motivarea hotărârii nu trebuie să se facă referire la fiecare act în parte, ci la ansamblul probator administrat în cauză. Față de cele arătate solicită respingerea recursului, cu cheltuieli de judecată.

Cu privire motivul de recurs menționat la punctul III, respectiv interpretarea și greșita aplicare de instanța de fond a normelor de drept comun în cazul în care există norme specifice, reprezentanta intimatei-pârâte arată că în cuprinsul întâmpinării s-a făcut referire la acest aspect, respectiv faptul că instanța în mod legal a avut în vedere prevederile art. 99 alin. 1 litera f) din Legea nr. 188/1999, aplicabile în prezenta cauză.

În replică recurentul-reclamant arată că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a legii ignorând dispozițiile Legii nr. 24/2000, aplicabile în prezenta cauză.

CURTEA DE APEL

Deliberând asupra prezentului recurs:

Prin Sentința nr. 1404/29.04.2014 Tribunalul Harghita, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Orașul B____, prin primar, invocată de reclamantul M____ M____ ca rămasă fără obiect, a luat act de renunțarea reclamantului la judecata cererii de suspendare a executării Dispoziției nr.394/30.09.2013 emisă de P_________ Orașului B____ și a respins acțiunea în contencios administrativ formulată de reclamant în contradictoriu cu Instituția P_________ Orașului B____, ca neîntemeiată, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 lei.

Instanța de fond a reținut în considerentele hotărârii, cu referire la fondul cauzei, faptul că cererea reclamatului vizează anularea Dispoziției nr.394/30.09.2013 și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor morale, că prin Dispoziția nr.394/30.09.2013, începând cu 01.11.2013 reclamantul a fost eliberat din funcția publică de secretar al Orașului B____, că prin Decizia medicală asupra capacității de muncă nr.50/08.01.2013 reclamatul a fost încadrat în gradul III de invaliditate, având capacitatea de muncă pierdută cel puțin jumătate, iar din adeverința nr.xxxxx/18.10.2013 a CJP Harghita, rezultă că Decizia nr.xxxxxx/26.08.2013 emisă pe seama reclamantului, nu a fost comunicată pentru a fi pusă în plată.

Au fost avute în vedere preved.art.69 lit.c din Legea nr.263/2010, constatându-se că invaliditatea de gradul III este caracterizată prin pierderea a cel puțin jumătate din capacitatea de muncă persoana putând să presteze o activitate profesională corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de lucru. S-a mai ținut cont de faptul că din adresa CJP Harghita nr.xxxxx/27.08.2013 rezultă faptul că reclamantul desfășura o activitate zilnică de 8 ore, context în care pensia de invaliditate nu a putut fi pusă în plată și că din adresa nr.xxxxx/29.08.2013 a ANFP rezultă că, această instituție, față de situația apărută în legătură cu reclamantul, și-a exprimat poziția în sensul că, în cazul în care funcționarul public și-a pierdut doar jumătate din capacitatea de muncă, timpul de lucru corespunzător unei funcții publice poate fi redus, dar și că, în urma analizei situației concrete, în raport cu prevederile legale, conducătorul autorității sau instituției publice poate să emită un act administrativ prin care funcționarul public să fie încadrat pe o fracțiune de normă de până la 4 ore sau îl poate elibera din funcția publică, în baza art.99 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999 republicată. Instanța a reținut textul art.99 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999 republicată, precum și conținutul procesului-verbal nr.5596/2013 din care rezultă că în urma pierderii parțiale a capacității de muncă a reclamantului, s-a propus trecerea acestuia într-un post cu normă de lucru de 4 ore pe zi, respectiv consilier juridic la serviciul social, că reclamantul a refuzat această schimbare a locului de muncă și că, în pofida celor înserate în procesul-verbal menționat, conform mențiunilor pârâtei, la insistențele reclamantului, a fost emisă Dispoziția nr.415/2013 privind transformarea postului din Inspector – personal contractual la C_____________ prestații și Servicii Sociale în Inspector Superior funcționar juridic la C_____________ prestații Sociale, dispoziție prin care s-a mai dispus ca reclamantul să fie încadrat cu ½ normă, în postul transformat începând cu 15.10 2014. S-a reținut și că în urma contestației reclamantului, s-a procedat la emiterea Dispoziției nr.432/2013 prin care Dispoziția nr.415/2013 a fost revocată.

În ceea ce privește transformarea postului de secretar într-un post cu o normă de lucru de 4 ore pe zi, așa cum ceruse reclamantul și așa cum s-a consemnat în procesul-verbal nr.5596/2013, instanța de fond a constatat că în mod justificat conducerea pârâtului a refuzat acest lucru, deoarece la art.117 din Legea nr.215/2001 republicată, sunt cuprinse atribuțiile secretarului, necesare pentru buna funcționare a unei autorități administrativ teritoriale, aspect ce face imposibilă funcționarea unui asemenea post prin încadrarea unei persoane cu timp parțial de muncă.

Instanța a mai ținut cont și de faptul că în virtutea atribuțiilor sale, prin adresa nr.1275/SL/29.01.2014, Instituția Prefectului Județului Harghita a comunicat primăriei Orașului B____ faptul că Dispoziția nr.3904/2013 respectă prevederile legale.

În ceea ce privește daunele morale, instanța de fond, a considerat că, o revocare din funcție produce salariatului o anumită stare de disconfort psihic, însă aceasta nu poate fi asimilată cu un prejudiciu moral de natură a impune acordarea de daune morale. Totodată a constatat că reclamantul nu a arătat în mod concret în ce au constat umilințele și disprețul suferit, actele de hărțuire invocate.

Hotărârea instanței de fond a fost atacată cu recurs de reclamantul M____ M____ care a solicitat anularea Sentinței nr.1404/2014, să se constate revocarea tacită și abrogarea Dispoziției nr.394/xxxxx, repunerea sa în drepturi, ca secretar al Orașului B____, repararea pagubei pricinuite prin plata daunelor solicitate.

În motivarea cererii de recurs, reclamantul a subliniat că instanța nu s-a pronunțat asupra unor probe administrate, hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii, iar ignorarea lor este de natură să ducă la o altă stare de fapt, fiind vorba despre avizul psihologic pozitiv eliberat de Cabinetul de Psihologia muncii organizațională Kos-Zoldi Consult din Miercurea C___, aviz din care rezultă că este apt pentru activități desfășurate ca funcționar public.

Recurentul a mai precizat că încadrarea în gradul III de handicap are la bază afecțiuni ortopedice însă are capacitate intelectuală și psihică 100%, iar până la ziua desfacerii raportului de muncă a putut lucra 8 ore pe zi, și peste, în această funcție, fapt ce este posibil și după, conform principiului „qui potest multum, potest minimum”, criticând faptul că,instanța nu a arătat motivele pentru care a înlăturat o probă administrată, ori nu a admis-o. Un alt motiv l-a constituit faptul că, potrivit opiniei recurentului, instanța a interpretat și aplicat greșit norme de drept comun, în cazul în care există norme de drept comun în cazul în care există norme specifice, fiind vorba despre capătul de cerere prin care a cerut constatarea revocării tacite și abrogarea Dispoziției P_________ Orașului B____ nr.394/2013, invocând în susținerea acestei opinii textul art.64 alin.1 din Legea nr.24/2000 și având în vedere succesiunea de dispoziții ale P_________ privind același subiect, destituirea din funcția de secretar al Orașului B____, dispoziție cu caracter administrativ de același nivel. Recurentul a considerat că instanța avea sarcina de a constata că Dispoziția P_________ nr.394/2013 este revocată tacit și abrogată conform Legii nr.24/2000, dar nu a dat eficiență excepției nulității absolute, ori, dezlegarea corespunzătoare a excepției invocate, ar fi încheiat dezbaterile la primul termen, fiind hotărâtoare asupra efectelor pe care le-ar fi produs. Recurentul a precizat că instanța a judecat procesul în baza unui act administrativ abrogat, de la data începerii procesului.

Referitor la imposibilitatea cumulării potențialei pensii de boală gradul III cu salariul, recurentul a criticat sentința prin faptul instanța nu a ținut cont de „prevederile specifice” incidente cazului său, respectiv Ordinul MMFPD nr.1730/20.10.2009 și nu a circumstanțiat corespunzător situația speței dedusă judecății – subliniind faptul că nu era pensionar de boală în plată, iar salariatul poate opta pentru unul din cele două venituri, în plus, legiuitorul nu interzice cumulul pensiilor cu salariul, acceptând chiar și posibilitatea cumulului salariului cu una sau două sau chiar mai multe pensii, în condițiile legii.

Recurentul a criticat sentința atacată și prin prisma faptului că i s-a aplicat un remediu procedural greșit în cazul dezinvestirii încălcându-se preved. art.444 Cod procedură civilă, că în fapt, în ședința de judecată de 11.03.2014 a contestat transpunerea dosarului de la completul specializat în litigii de muncă la secția contencios administrat, iar faptul că s-a acceptat litispendența în cazul unei plângeri de hărțuire la locul de muncă cu un litigiu clasic de contencios, în condițiile în care în completul care a decis acest aspect s-a aflat soțul judecătoarei căreia i-a fost repartizat dosarul, creează mari suspiciuni asupra obiectivității deciziei, decizie nemotivată.

Recurentul a învederat și faptul că nu este motivată sentința în ceea ce privește capetele de cerere privind constatarea nulității absolute a Dispoziției nr.394/2012, ca urmare a dovedirii realității că actul administrativ a fost emis cu încălcarea procedurii impuse de Legea nr.188/1999 republicată și a Codului muncii, nefiind respectate preved.art.99 alin.6, privind solicitarea către ANFP și AJOFM, a unei funcții conforme pregătirii profesionale și experienței sale ca funcționar public de conducere sau oferirea unei alte funcții existente în Organigrama Unității Administrativ Teritorială B____. S-a făcut precizarea că pârâtul a refuzat aprobarea și nu a suspus atenției Consiliului Local B____ cererea sa de suspendare pentru 1 an, i-a refuzat nejustificat să-i aprobe plata concediului de odihnă neefectuat în anii xxxxxxxxxxxxxx și să-i aprobe concediul fără plată, fiind ignorate și preved.art.80 din Codul muncii.

Un alt motiv de recurs l-a constituit faptul că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra excepției de nelegalitate a Dispoziției primarului nr.394/2013 invocată de reclamant.

În ceea ce privește cererea de acordare de despăgubiri, recurentul reclamant a precizat că valoarea daunelor solicitate a fost de 847.600 lei, și că instanța a interpretat greșit cererea de despăgubiri morale, tratând-o ca pe o cerere accesorie cererii de anulare a Dispoziției P_________, în realitate fiind un capăt distinct, pentru hărțuirea la locul de muncă. Astfel, a considerat recurentul că au fost folosite motive contradictorii, ori străine de natura pricinii în argumentarea soluției, aspecte contradictorii fiind și în legătură cu pârâtul în cauză și față de modul de soluționare a excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului Orașul B____ prin Primar.

Recurentul a mai precizat că argumentele invocate de instanță sunt lapidare, ori exprimate în termeni generali, cu confuzii de interpretare inclusiv în ceea ce privește exercitarea controlului de legalitate a actelor administrative, recurentul subliniind faptul că, nu au caracterul de autoritate de lucru judecat concluziile examinării legalității actului, emise de Prefect. În acest context, recurentul a considerat și că instanța și-a depășit competența, adăugând și că a fost greșit interpretat actul dedus judecății, fiind vorba despre interpretarea greșită a termenilor juridico-administrativi ai instituțiilor Primăriei și Unității Administrativ Teritorială a orașului B____, concluzia recurentului fiind aceea că în litigiile de contencios administrativ calitatea procesual pasivă aparține Orașului B____, în cauză el putând chema în judecată și pe Primar, ca fiind cel care a semnat dispoziția atacată, cu obligarea acestuia la despăgubiri, în solidar cu Unitatea Administrativ Teritorială, pentru prejudiciul cauzat.

Recurentul a precizat că denaturarea interpretării i-a produs efecte defavorabile prin respingerea excepției lipsei calității procesuale a pârâtului Orașul B____ și că prin aceeași interpretare greșită judecătorul a permis prezența avocatului pârâtului și i-au fost imputate cheltuieli de judecată constând în onorar avocațial.

În aceeași logică a ideilor, recurentul a învederat că în realitate, „faptic și de drept, făptuitorul este Primarul orașului B____”, Brezovsky G_______ A___, nu unitatea administrativ teritorială Orașul B____, așa cum greșit a interpretat judecătorul în cauză”, deoarece Primarul Orașului B____ a dispus, a emis, a semnat și parafat dispoziția și actele administrative invocate ca probe, instanța făcând confuzia de interpretare între calitatea procesuală și persoana care este titular de drepturi în raportul juridic dedus judecății, fiind redat și textul art.206 din noul Cod civil, concluzia recurentului fiind în sensul că primarul trebuie obligat în solidar cu unitatea administrativ teritorială pentru prejudiciul cauzat în cazul plângerii de hărțuire la locul de muncă, fiind lipsit de conținut logic interpretarea judecătorului că, hărțuitorul ar fi unitatea administrativ teritorială, acceptată ca parte procesuală, când în realitate făptuitorul este Primarul.

Recurentul a mai punctat interpretarea greșită a sintagmei „cumulul pensiei cu salariul”, aspectul reversibilității capacității de muncă, dreptul său și opțiunea să lucreze, precum și pretinsa atitudine stăruitoare și partinică a judecătorului, făcând referire la ședințele de judecată din 07.04.2014, 22.04.2014, comportamentul în timpul ședințelor de judecată, faptul că încheierea de soluționare a cererii de reexaminare, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, nu a fost motivată, modalitatea de soluționare a cererii de suspendare a executării dispoziției P_________.

Intimata – Instituția P_________ Orașului B____ a formulat întâmpinare solicitând în principal constatarea nulității recursului și în subsidiar respingerea acestuia.

În cea ce privește constatarea nulității recursului a invocat art.486 noul Cod de procedură civilă, iar instanța a soluționat această excepție anterior acordării cuvântului pe fondul cauzei în susținerea căii de atac, pentru considerentele arătate în practicaua acestei decizii.

Pe fondul cauzei, apărările au constat în aspecte legate de Decizia medicală asupra capacității de muncă nr.50/27.08.2013, de împrejurarea că i-a oferit recurentului un alt loc de muncă, cu normă parțială, recurentul nefiind de acord, de aplicabilitatea art.99 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999 republicată, intimatul precizând că fiecare act a fost analizat de instanță ca instrument probatoriu prin perspectiva textelor legale aplicabile speței.

În ceea ce privește dreptul de opțiune între calitatea de pensionar și salariat conform OMMFPS nr.1730/2009, a fost subliniat faptul că motivul care a stat la baza emiterii Dispoziției nr.394/2013 și a motivării instanței nu este calitatea de pensionar ci pierderea parțială a capacității de muncă, ce rezultă implicit din decizia de pensionare, fiind vorba despre o imposibilitate efectivă de a fi menținut într-o funcție ce implică un efort necorespunzător recomandărilor medicale.

Referitor la cheltuielile de judecată a fost subliniat faptul că nu poate fi avută în vedere interpretarea în sensul că prin enunțarea lor în ședința publică, instanța le-ar fi acordat.

Recurentul reclamant a formulat răspuns la întâmpinare, în esență reiterând succint aspecte de fapt și de drept menționate pe larg în motivarea căii de atac, susținând că cele 6 motive de recurs au fost dezvoltate și argumentate juridic corespunzător.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate, motive care se circumscriu textului art.488 pct.5 și 6 Cod procedură civilă și care se regăsesc dezvoltate în motivarea cererii de recurs formulate în termen procedural, instanța constată că recursul este nefondat.

Instanța de recurs constată că prin cererea înregistrată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX al Tribunalul M____ Secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul M____ M____ a cerut instanței să ia toate măsurile pentru respectarea demnității în muncă și încetarea hărțuirii sale morale, să fie suspendată decizia de a opta pentru continuarea activității profesionale, în defavoarea pensiei de boală la care ar fi îndreptățit, iar prin completarea la cererea de chemare în judecată aflată la filele 22-34 în acel dosar, reclamantul a solicitat instanței să dispună anularea Dispoziției P_________ nr.304/2013, în baza art.78 din Codul muncii, repunerea sa în drepturi prin reîncadrarea ca secretar al Orașului B____ și reintegrarea în funcția publică deținută, repararea prejudiciului prin plată de despăgubiri, constând în plata salariilor indexate, modificate și recalculate, a celorlaltor drepturi de care a beneficiat ca funcționar public, plata unor daune morale – 50.000 lei în cazul repunerii în drepturi, a sumei de 847.600 lei în unul din cazurile în care pârâtul refuză reangajarea sa și continuă hărțuirea în calitatea sa de cetățean și nu de angajat, în cazul în care situația stării sale de sănătate se agravează și va fi încadrat într-un grad superior de handicap, fapt care va echivala cu izolarea sa socială.

La termenul de judecată din 30.11.2014 , fiind invocată excepția litispendenței cu dosarul nr.XXXXXXXXXXX aflat pe rolul unui complet în material contenciosului administrativ, avându-se în vedere completarea cererii de chemare în judecată, instanța a pus în discuție excepția litispendenței și a necompetenței materiale a completului în materia de litigii de muncă, iar prin Încheierea din 06.02.2014, încheiere motivată conform filelor 50-51 dosar, instanța a admis excepția necompetenței sale materiale și a transpus cauza la un complet specializat în materia de contencios administrativ, în condițiile prevăzute de ROI nr.99 alin.2.

Completul de judecată astfel investit în materia contenciosului administrativ i-a pus în vedere reclamantului la termenul de judecată din 11.03.3014 (f.56) să depună la dosar Dispoziția nr.394/2013 precum și precizarea în scris, că dorește să se judece cu Primarul ca persoană fizică, instanța ulterior investită urmând să se pronunțe asupra excepției litispendenței invocată de pârât.

Reclamantul s-a conformat dispozițiilor instanței și a formulat în scris o completare la cererea de chemare în judecată (f.58), precizând că acțiunea este îndreptată împotriva numitului Brezovsky G_______ A___, ca autor al actelor de hărțuire exercitată în îndeplinirea mandatului de primar.

În același dosar, reclamantul a formulat și o cerere de suspendare a executării Dispoziției P_________ nr.394/2013, iar instanța, potrivit Încheierii din 08.04.2014, a consemnat faptul că reclamantul, întrebat fiind de instanță, declară că dorește să se judece cu instituția P_________ Orașului B____, nicidecum cu persoana fizică Brezovsky G_______ A___ și cu orașul B____, temeiul de drept constituindu-l articolul care reglementează atribuțiile primarului din Legea nr.215/2001 republicată (f.74-75).

În dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, instanța la termenul de judecată din 26.03.2014, a pus în discuție excepția litispendenței în ceea ce privește capătul de cerere care se suprapune dosarului nr.XXXXXXXXXXXX existând astfel identitate de obiect și părți, și în ceea ce privește excepția de conexitate privind petitul de hărțuire.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile art.138 Cod procedură civilă, a admis excepția litispendenței și a trimis dosarul nr.XXXXXXXXXXXX la completul care judecă acțiunea în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX (f.63 din dosarul nr.XXXXXXXXXXXX).

În dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, potrivit Încheierii din 08.04.2014 instanța a constatat că a fost atașat dosarul nr.XXXXXXXXXXXX și că, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX se contestă Dispoziția nr.394/2013 și nr.366/2013, iar în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, se contestă Dispoziția nr.394/2013, consemnându-se poziția reclamantului care a învederat că anularea Dispoziției nr.394/2013 ar avea drept consecință anularea Dispoziției nr.366/2013, astfel că practic doar aceasta ar trebui anulată.

La același termen de judecată s-a menționat și faptul că reclamantul a fost întrebat de instanță și acesta a declarat că se judecă cu instituția P_________ orașului B____, nicidecum cu persoana fizică și cu Orașul B____, iar instanța a acordat un nou termen de judecată pentru 22.04.2014, punându-i în vedere pârâtului să-și exprime poziția față de precizările verbale și cererea de suspendare formulate de reclamant.

La termenul de judecată din 22.04.2014, au fost consemnate susținerile părților, reclamantul solicitând anularea Dispoziției nr.394/2013 și obligarea pârâtei la plata despăgubirilor morale arătând că renunță la cererea de suspendare formulată la termenul de judecată anterior (f.81).

În contextul în care instanța a reținut că a fost investită cu soluționarea excepției lipsei calității procesual pasive a pârâtului Orașul B____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, având în vedere precizările reclamantului care a invocat excepția privind persoana cu care dorește să se judece și constatând că prin acțiunea inițială a fost chemat în judecată Primarul Orașului B____, în mod corect a respins această excepție ca rămasă fără obiect, practic instanța respectând principiul disponibilității părților în procesual civil.

Sub aspectul stabilirii cadrului procesual dedus judecății, în ceea ce privește calitatea procesual pasivă, motivele invocate în recurs sunt contradictorii, nu cele ale instanței de fond. Recurentul susține că din motivarea hotărârii nu reiese clar cine este recunoscut ca pârât, or, în considerentele sentinței a fost prezentată starea de fapt în raport de petitele acțiunii în dosarele litispendente și de completările și precizările făcute de reclamant atât scris cât și oral, așa cum au fost consemnate în încheierile de ședință.

Atât din motivarea sentinței, dar și din dispozitivele de citare, nu în ultimul rând din dispozitivul sentinței, rezultă clar că instanța a soluționat acțiunea reclamantului în contradictoriu cu pârâta Instituția P_________.

Recurentul, după ce susține că este cu atât mai clară acceptarea P_________ Orașului B____, ca parte în proces, cu cât tribunalul a acceptat ca document, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, întâmpinarea cu nr.344/2014, semnată și parafată de pârât cu ștampila „Primar-1”, precizând că dacă ar fi fost vorba despre unitatea administrativ teritorială a Orașului B____ ar fi trebuit utilizată ștampila „unitatea administrativ teritorială – Orașul B____” sau ștampila „Consiliul local al Orașului B____”, face precizarea că denaturarea interpretării, socotind că în litigiile de contencios administrativ calitatea procesuală pasivă aparține Orașului B____ și că îl putea chema în judecată și pe Primar ca fiind cel care a semnat dispoziția a produs efecte defavorabile care au constat în aceea că judecătorul a respins excepția calității procesuale a pârâtului Orașul B____.

Recurentul nu distinge însă între soluția de respingere a unei excepții procedurale în urma analizării respectivei excepții și respingerea ca rămasă fără obiect, așa cum a fost cazul în speța dedusă judecății, context în care sunt de neînțeles efectele defavorabile.

În ceea ce privește modul de soluționare a excepțiilor litispendenței și dezinvestirea completului de litigii de muncă, față de starea fapt deja reținută, de invocarea, punerea în discuție și soluționarea excepțiilor în cele două dosare și conținutul încheierilor de ședință în care sunt consemnate aceste aspecte de ordin procedural, excepțiile fiind dezlegate anterior pronunțării sentinței, motivele pentru care la vremea respectivă au dus la soluționarea excepțiilor nu trebuia să se regăsească și în motivarea pe fond a cauzei. Excepția lipsei calității, procesual pasive soluționată prin sentința recurată a fost motivată de instanța de fond, iar împrejurarea că reclamantul s-a opus admiterii excepției litispendenței, nu constituie motiv de constatare a încălcării dispozițiilor legale incidente.

Aspectele legate de suspiciunile reclamantului recurent cu privire la obiectivitatea deciziei de dezinvestire, exced cadrului procesual dedus judecății, reclamantul având la îndemână la vremea respectivă, mijloace procedurale pentru a le invoca.

În ceea ce privește renunțarea la cererea de suspendare, afirmația recurentului concretizată într-un motiv de recurs în sensul că nu a fost adevărat faptul că ar fi renunțat la judecarea cererii de suspendare a executării dispoziției P_________, este contrazisă de conținutul Încheierii de ședință din 22.04.2014 (f.81 dosar fond) în care s-a menționat că reclamantul arată faptul că renunță la cererea de suspendare formulată la termenul de judecată anterior. Încheierea de ședință se supune regimului juridic reglementat de art.232-233 Cod procedură civilă iar în situația dată, sunt incidente preved.art.233 alin.3 Cod procedură civilă. În plus, instanța constată că cererea de suspendare a executării Deciziei nr.394/2013, așa cum rezultă de la filele 72-73 dosar fond, a fost întemeiată pe preved.art.14 din Legea nr.554/2004 și s-a cerut suspendarea până la pronunțarea instanței de fond, or, la termenul din 22.04.2014, instanța a rămas în pronunțare și a amânat pronunțarea pentru 29.04.2014, dată la care a pronunțat o soluție pe fondul cauzei.

Referitor la motivele de recurs ce vizează legalitatea Dispoziției P_________ nr.394/2013, și anume faptul că, instanța nu s-ar fi pronunțat asupra unei probe administrate și că nu a constatat revocarea tacită și abrogarea respectivului act administrativ în raport de preved.art.64 alin.1 din Legea nr.24/2000, precum și că nu s-ar fi pronunțat asupra excepției de nelegalitate a acestui act administrativ, instanța constată că nici aceste motive de recurs nu se verifică.

În primul rând, obiectul acțiunii în contencios îl vizează Dispoziția P_________ Orașului B____ nr.394/2013, act administrativ cu caracter individual iar în acest cadru procesual, nu sunt incidente norme de tehnică legislativă reglementate de Legea nr.24/2000 prin urmare nu pot fi invocate articole din acest act normativ referitoare la abrogarea sau revocarea tacită a unor prevederi cuprinse într-un act normativ. În ceea ce privește excepția nelegalității unui act administrativ individual, aceasta este văzută ca un mijloc de apărare, având ca scop soluționarea cauzei fără a se ține seama de actul vizat, în măsura în care se constată că acesta este ilegal, ea neputând fi transformată într-un instrument de prejudecare a fondului acțiunii iar verificarea legalității actului administrativ contestat pe calea acestei excepții se suprapune practic obiectului cauzei deduse judecății, obiect ce vizează tocmai anularea aceluiași act administrativ.

O primă condiție prealabilă de admisibilitate a excepției de nelegalitate este aceea ca actul ce formează obiectul cauzei în dosarul în care se invocă excepția, să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărei nelegalitate este invocată pe cale de excepție.

În condițiile în care recurentul invocă excepția de nelegalitate a actului administrativ contestat ce formează obiectul acțiunii în contencios este evident că înțelege greșit această instituție juridică iar argumentele invocate dovedesc acest lucru.

Referitor la avizul psihologic invocat ca probă în cauză, instanța de recurs constată că nici nu s-a pus problema faptului că reclamantul nu ar fi apt psihologic pentru activități intelectuale ca funcționar public, iar acest act nu putea influența soluția, deoarece relevant în cauză, în vederea analizării legalității și temeiniciei dispoziției de încetare a raportului de serviciu, a fost împrejurarea că reclamantul și-a pierdut capacitatea de muncă potrivit Deciziei medicale nbr.50/08.01.2013 din care rezultă că se încadrează în gradul III de invaliditate, pierdere apreciată la cel puțin jumătate (f.41 dosar nr.XXXXXXXXXXXX), iar conform actului de la fila 40, din același dosar – anexa 8 – Medicina Muncii – Fișa de aptitudini, reclamatului i s-au recomandat 4 ore/zi de muncă din 08.01.2013. Față de documentele aflate la dosar, reclamantul poate presta o activitate corespunzătoare a cel mult jumătate din timpul normal de muncă, iar împrejurarea că decizia privind acordarea pensiei de invaliditate gradul III nu a fost pusă în plată, nu are relevanță în analizarea legalității dispoziției contestate.

Din întreg probatoriul administrat, rezultă că reclamantul, prin Dispoziția nr.394/30.09.2013, a fost eliberat din funcția publică de secretar al Orașului B____ începând cu 01.11.2013, acordându-i-se un preaviz de 30 de zile calendaristice, în perioada preavizului dispunându-se reducerea normei de lucru la 4 ore pe zi, avându-se în vedere actele enumerate în preambulul dispoziției și fiind indicat textul art.99 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999 republicată.

Instanța de fond a avut în vedere Decizia medicală asupra capacității de muncă nr.50/08.01.2013, Adeverința nr.xxxxx/18.10.2012, emisă de CJP Harghita, adresa nbr.xxxxx/27.08.2013 a aceleiași instituții , dar și adresa nr.xxxxx/29.08.2013 a ANFP, ținând cont și de conținutul procesului-verbal nr.5596/2013 (f.37 din dosarul nr.3990/96/203), reținând că reclamantul a refuzat schimbarea locului de muncă, respectiv trecerea într-un post cu o normă de lucru de 4 ore pe zi, consilier juridic la serviciul social, în acord cu prevederile legale, poziția reclamantului rezultând din conținutul actelor indicate în motivarea sentinței.

Este de necontestat gradul III de invaliditate fizică ce rezultă din actele aflate la dosar și consecințele juridice sub aspectul timpului efectiv de prestare a unei activități profesionale, iar invocarea faptului că, din 01.07.2012, data reluării activității ca secretar al orașului a putut lucra 8 ore/zi și peste 8 ore, nu înlătură constatările cuprinse în Decizia medicală nr.50/08.01.2013 și cele din Fișa de aptitudini – Medicina muncii din 20.09.2013.

Abia la 04.10.2013, după emiterea dispoziției contestată, reclamantul, conform actului de la fila 47 din dosarul nr.XXXXXXXXXXXX și-a exprimat acordul în legătură cu propunerea de mutare în funcția publică de inspector superior cu jumătate de normă, cu o zi înainte (f.48) expunându-și acordul cu oferta, dar impunând condiții, de fapt garanții contractuale că postul propus nu va fi desființat sau supus restricționării, să-i fie incluse în contractul de muncă clauza de daune interese sau despăgubiri în cazul nerespectării celor solicitate la pct.A, să-i fie menținut locul de desfășurare a activității în biroul și cu infrastructura informativă existentă în biroul în care își desfășoară acum activitatea, clarificări salariale.

Instanța de fond a analizat legalitatea emiterii Dispoziției nr.394/2013 în raport de motivele invocate în acțiune, motive care nu au vizat și aspectele legate de avizul ANFP invocat în motivarea recursului. Cu toate acestea instanța de recurs constată că la dosarul instanței de fond, în apărare, pârâtul a depus și adresele CJP Harghita, ANFP și adresa Instituției Prefectului Județului Harghita, acestui din urmă act instanța neacordându-i valoare de principiu de autoritate de lucru judecat așa cum susține reclamantul, ci un argument în plus în analizarea legalității actului administrativ contestat care a fost supus și cenzurii controlului de legalitate exercitată de Prefectul Județului Harghita. Relevant este însă faptul că, temeiul‚ în drept al eliberării din funcția publică l-a constituit art.99 alin.1 lit.f din Legea nr.188/1999 republicată, care reglementează situația în care starea sănătății fizice sau și psihice a funcționarului public, constatate prin decizie a organelor competente de expertiză medicală nu îi mai permite acestuia să îndeplinească atribuțiile corespunzătoare funcției publice deținute. Aplicarea textelor art.99 alin.5 și 6 din Legea nr.188/1999 republicată, referitoare la punerea la dispoziția funcționarului public a unor funcții publice vacante corespunzătoare, respectiv solicitarea de la ANFP, a limitei funcțiilor publice vacante se face în cazurile prevăzute de alin.1 lit.b, c și e, respectiv a-c și e .

Critica recurentului nu are fundament juridic nici pentru invocarea art.107 alin.3 din același act normativ întrucât obiectul acțiunii în contencios administrativ nu vizează o decizie emisă în baza art.107 alin.1 din lege.

Cert este că la emiterea deciziei contestate, așa cum a constatat și instanța de fond, au fost respectate preved.art.99 din lege, iar legalitatea acestei dispoziții nu este afectată de aspectele legate de modul în care i-a fost soluționată reclamantului cererea de plată a concediului de odihnă și nici de solicitările de acordare a concediului fără plată sau de suspendare din funcția publică pentru 1 an, aceste din urmă aspecte neformând obiectul cererii de chemare în judecată, nefiind vizat vreun act administrativ prin care s-au soluționat respectivele cereri. Oricum, suspendarea raportului de serviciu este strict reglementată de preved.art.94 din Legea nr.188/1999 republicată, reglementări speciale existând și în asigurarea dreptului la concediul de odihnă.

În ceea ce privește cererea de acordare a despăgubirilor recurentul susține că a solicitat daune evaluate la suma de 847.600 lei, conform „fișei de calcul a drepturilor salariale cuvenite funcționarului public M____ M____”, după care precizează că instanța a interpretat greșit cererea de acordare a despăgubirilor morale, luând-o ca pe o cerere accesorie de anulare a Dispoziției P_________, privind încetarea raportului de muncă, subliniind că este un capăt de cerere distinct pentru hărțuirea la locul de muncă.

Contrar acestor susțineri, instanța de fond, în mod corect și logic, urmare a faptului că a constatat că au fost respectate prevederile legale la emiterea Dispoziției nr.394/2013, în contextul în care a apreciat că atribuțiile secretarului autorității administrativ teritoriale vizează buna funcționare a acesteia și fac imposibilă atingerea acestui scop prin executarea respectivelor obligații într-un timp parțial de muncă, a trecut la analiza cererii de acordare a daunelor morale. A constatat că eliberarea din funcție, prin ea însăși nu constituie o situație care să justifice acoperirea unui pretins prejudiciu moral și că, fără a-i nega faptul că reclamantul a fost afectat de respectiva dispoziție, de existența și derularea procedurii judiciare, aceste proceduri și actele ce se impuneau a fi întocmite, sunt inerente.

Reclamantul nu poate nega starea sănătății sale fizice, așa cum rezultă din actele medicale aflate la dosar, acte oficiale, nu poate înlătura consecințele pe plan profesional ale pierderii parțiale a capacității de muncă în limitele gradului de handicap constatat și nici nu poate impune autorităților publice pârâte să accepte să-și desfășoare activitatea specifică funcției publice de secretar al orașului în program de 4 ore, în condițiile în care atribuțiile specifice acestei funcții nu au cum să fie restrânse în timp, aspect ce poate fi ușor dedus din textele art.117 și 117¹ din Legea nr.215/2001 republicată.

Din actele aflate la dosarul cauzei, așa cum au fost reținute de prima instanță, rezultă întreprinderea unor demersuri specifice și necesare, generate de constatările consemnate în acte medicale și consecințele pe plan profesional, care nu echivalează cu o hărțuire morală și nici cu nerespectarea demnității în muncă. Dimpotrivă, menținerea unei persoane într-o funcție ce presupune efortul corespunzător unui program de 8 ore de muncă, în condițiile în care capacitatea de muncă îi este afectată printr-o deficiență funcțională medie și pierdută cel puțin jumătate, expertiza medicală constatând gradul III de invaliditate, conform Deciziei medicale nr.50/08.01.2013, ar putea afecta și mai mult sănătatea celui în cauză, iar angajatorul este responsabil pentru o asemenea situație.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, instanța de recurs constată că acestea au fost acordate cu respectarea preved.art.453 Cod procedură civilă din moment ce reclamantului i-a fost respinsă acțiunea, fiind deci partea care a pierdut procesul iar dovada acestor cheltuieli se află la filele 79-80 dosar fond, în încheierea de ședință din 22.04.2014 (f.81) fiind consemnată depunerea delegației de substituire în reprezentarea pârâtei și dovada cheltuielilor de judecată, cheltuieli solicitate cu ocazia acordării cuvântului pe fondul cauzei.

Pentru considerentele arătate, recursul va fi respins ca nefondat, constatând că nu se verifică motivele de casare prev.de art.488 pct.5 și 6 Cod procedură civilă.

Având în vedere preved.art.451-453 Cod procedură civilă, instanța de recurs va obliga recurentul reclamant la plata cheltuielilor de judecată parțiale în cuantum de 500 lei în favoarea intimatului procedând la reducerea acestora de la suma de 3000 lei la 500 lei, apreciind că în raport de valoarea cauzei, de circumstanțele acesteia onorariul avocațial este disproporționat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de M____ M____, cu domiciliul în B____, ____________________. 8A, _____________________, împotriva Sentinței nr. 1404/29.04.2014 pronunțată de Tribunalul Harghita, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

Obligă recurentul la 500 lei, cheltuieli de judecată, parțiale către intimat.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 9 octombrie 2014.

Președinte, C_______ M____	Judecător, R_____ M___	Judecător, A____ V______
	Grefier, M_____ C________

Red.RM/ 17.11.2014

Thnred./CC/2 exp./24.11.2014

Jd.fd.M_____ Ib.