R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

de conflicte de muncă și asigurări sociale

DECIZIA CIVILĂ NR.389/R DOSAR NR. XXXXXXXXXXX

Ședința publică din 27 februarie 2013

Completul compus din:

Președinte - L____ F______ - judecător

- C_____ B____ - judecător

- G_______ C____ - judecător

- L_______ N______ - grefier

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâtul P____ Ș_____, împotriva sentinței civile nr.2347/Sind din 21 octombrie 2012, pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr.XXXXXXXXXXX al Tribunalului B_____ – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentului pârât P____ Ș_____, și a intimatei reclamante Direcția G_______ a Finanțelor Publice B_____.

Procedura îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 20 februarie 2013, când partea prezentă a pus concluzii în sencul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.

Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 27 februarie 2013.

C U R T E A

Prin acțiunea formulată reclamanta Direcția G_______ a Finanțelor Publice B_____ a solicitat obligarea pârâtului P____ Ș_____, în calitate de administrator al debitoarei _____________, să suporte din averea personală pasivul acestei societăți, în cuantum de 77.262 lei în baza art. 138 lit a, c, d și e din Legea nr.85/2006.

Prin sentința civilă nr.2347/31 octombrie 2012 Tribunalul B_____ a admis acțiunea formulată de creditoarea Direcția G_______ a Finanțelor Publice B_____, cu sediul în ______________________.7, în contradictoriu cu pârâtul P____ Ș_____ dom. B_____, _____________________. 8. ______________________> A obligat pârâtul în calitate de administrator al debitoarei __________________ suporte din averea personală pasivul acestei societăți, în cuantum de 77.262 lei.

Pentru a pronunța această sentință , instanța de fond a reținut în esență următoarele considerente:

Potrivit concluziilor raportului privind cauzele care au condus la starea de încetare de plăți a debitoarei, „societatea a acumulat pierderi în ultimii 2 ani datorită scăderii numărului de comenzi pe fondul crizei economice generale, a neplății de către beneficiari a serviciilor efectuate și a noilor prevederi de calcul a majorărilor și penalităților pentru neplata la timp a obligațiilor fiscale”.

Potrivit bilanțului depus de debitoare în cuprinsul planului de reorganizare a activității, la data de 31.12.2009 în patrimoniul societății figurau stocuri în valoare de 74.365 lei, cu privire la a căror lipsă nu a fost făcută nicio mențiune de către lichidator în cuprinsul raportului final.

Pârâtul a depus la dosarul cauzei un înscris intitulat „Proces verbal de casare”, potrivit căruia asociații debitoarei au hotărât casarea unor piese în valoare de 77.279 lei din patrimoniul debitoarei, înscris care nu poartă număr de înregistrare și cu privire la care nu s-a făcut dovada înregistrării în evidențele contabile, astfel încât nu poate fi considerat ca dovadă a faptului că aceste active au ieșit în mod legal din patrimoniul societății, ci, dimpotrivă se apreciază că a fost întocmit pro causa.

Împrejurarea că, la data deschiderii procedurii, aceste bunuri care figurau în patrimoniul debitoarei, potrivit propriilor declarații, nu au fost prezentate lichidatorului în vederea inventarierii și valorificării lor în cursul procedurii și nici nu a fost justificată în nici un fel ieșirea acestora din patrimoniu, conduce la concluzia că pârâtul a folosit aceste bunuri în interes propriu și că a deturnat și ascuns activul societății, mărind pasivul acesteia, ceea ce atrage incidența disp. art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.

Pârâtul nu a dovedit prin nici un mijloc de probă că nu se face vinovat de ajungerea societății în încetare de plăți sau că nu ar avea nici o culpă în acest sens.

Fapta ilicită este expres determinată de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, iar din conținutul acesteia rezultă că ea constă dintr-o acțiune sau inacțiune referitoare la imposibilitatea constatării situației reale a societății; prejudiciul creat societății constă în aducerea acesteia în imposibilitate de a efectua plățile, cu consecința declanșării procedurii insolvenței; raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă – prezumție cu caracter absolut - atât timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006, iar vinovăția administratorului există sub forma intenției, deoarece acesta contribuie la ajungerea societății în insolvență.

De vreme ce starea de insolvență a societății a fost constatată printr-o sentință definitivă și irevocabilă, iar în speță s-a solicitat constatarea săvârșirii de către pârât a faptelor prevăzute de art.138 lit. a, c,d și e, este sarcina acestuia de a demonstra că a fost bun administrator, a ținut evidența contabilă în conformitate cu legea și că este în măsură să indice modalitatea de ieșire din patrimoniu a tuturor activelor care figurează în evidențele contabile. În privința faptei prevăzute de lit. c a art. 138 din Legea nr. 85/2006, nu rezultă faptul că organele de conducere ale debitoarei au dispus în interes personal continuarea unei activități care duce în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, astfel încât acest text de lege nu va fi reținut ca temei al admiterii acțiunii. Constatând că pârâtul nu a făcut dovada conducerii activității societății în conformitate cu mandatul asumat, faptul că nu a predat lichidatorului bunurile care figurează în evidențele contabile și nu a justificat în nici un fel ieșirea acestora din patrimoniul societății, considerând că prin conduita sa a determinat prejudicierea creditorilor, judecătorul sindic a admis acțiunea formulată de reclamantă și, în baza art. 138 alin. 1 lit. a, d și e din Legea nr. 85/2006. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P____ Ș_____ prin care a solicitat în temeiul art. 304^1 Cod procedură civilă modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii. În motivarea recursului se arată următoarele : Nu se poate reține că recurentul a folosit bunuri ce figurau în patrimoniul debitoarei în interes propriu și că a deturnat și ascuns activul societății, mărind în acest fel pasivul acesteia atâta vreme cât bunurile menționate în procesul verbal de casare sunt achiziționate cu foarte mult timp în urmă și nu mai pot fi valorificate dat fiind vechimea acestora .

Recurentul a ținut evidența contabilă conform legii și nu a folosit bunurile societății în folos propriu

Nu s-a dovedit că pârâtul iar răspunderea are ca punct de plecare raportul întocmit în baza art. 59 din Legea nr.85/2006 care nu a identificat cauze de răspundere a pârâtului

Intimata Direcția G_______ a Finanțelor Publice B_____ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că pârâtul a creat un prejudiciu prin neprezentarea activelor constând în stocuri în valoare de 74.365 lei în vederea valorificării, nu a luat măsuri pentru nerecuperarea creanțelor în cuantum de 27.989 lei, nu a ținut contabilitatea conform legii. Procesul verbal de casare s-a întocmit când pârâtul nu mai administra societatea , în iunie 2012 fiind antedatat , iar starea de deteriorare a bunurilor este imputabilă tot pârâtului care nu s-a preocupat de depozitarea acestora în condiții corespunzătoare .

Curtea constată recursul fondat .

Prin încheierea din 8.04.2010 Tribunalul B_____ a deschis procedura insolvenței la cererea debitoarei _____________, iar prin sentința civilă nr. 940/14.04.2011 s-a deschis procedura generală a falimentului, ca urmare a neîndeplinirii obligațiilor asumate prin planul de reorganizare

Cauzele insolvenței sunt potrivit raportului privind cauzele care au condus la starea de încetare de plăți a debitoarei întocmit de lichidatorul judiciar scăderea numărului de comenzi pe fondul crizei economice generale, a neplata de către beneficiari a serviciilor efectuate și a noilor prevederi de calcul a majorărilor și penalităților pentru neplata la timp a obligațiilor fiscale, nefiind identificată de către lichidator o cauză de antrenare a răspunderii administratorului

Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală, condițiile răspunderii trebuie dovedite, fiind neîntemeiată susținerea recurentei potrivit căreia simplul fapt al constatării faptelor prevăzute de lege este suficient pentru atragerea răspunderii fără a mai fi nevoite de proba elementelor răspunderii .

În art. 138 din Legea nr.85/2006 sunt enumerate limitativ faptele a căror săvârșire atrage antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere și control.

Răspunderea delictuală de drept comun izvorăște din orice faptă care a cauzat un prejudiciu art. 998 Cod civil, pe când răspunderea administratorului are un dublu temei de fapt, respectiv starea de insolvență a debitoarei asociată cu săvârșirea uneia din faptele prevăzute de art. 138 din Legea nr.85/2006.

Antrenarea răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează

Potrivit bilanțului depus de debitoare în cuprinsul planului de reorganizare a activității, la data de 31.12.2009 în patrimoniul societății figurau stocuri în valoare de 74.365 lei și xxxxx lei creanțe neîncasate.

Datorită vechimii stocurilor care reprezintă piese auto achiziționate în anul 2003, de peste 7 ani, acestea nu au mai putut fi valorificate, fiind casate conform procesului verbal nr.1/ 31.03.2011 .

Nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.138 alin.1 lit. a , d și e din Legea nr.85/2006 ieșirea din patrimoniu a stocurilor fiind justificată prin procesul verbal de casare întocmit și avut în vedere la întocmirea balanței contabile pentru perioada 1.01.xxxxxxxxxxxxx11 și bilanțului contabil din 31.12.2011 în care stocurile au valoarea zero.

Prin încheierea de deschidere a procedurii insolvenței nu s-a ridicat dreptul de administrare al debitoarei, acesta dispoziție fiind luată prin sentința de deschidere a procedurii falimentului la 14.04.2011.

Nerecuperarea creanțelor în valoare 27.988 lei, nu se încadrează printre faptele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 pentru atragerea răspunderii administratorului în lipsa dovedirii unei conivențe între pârât și creditori.

Față de considerentele mai sus arătate, în baza art.312 alin.1 Cod procedură civilă Curtea va admite în parte recursul declarat de reclamanta Direcția G_______ a Finanțelor Publice B_____ și va modifica în parte sentința Tribunalului B_____ în sensul respingerii acțiunii.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E :

Admite recursul declarat de pârâtul P____ Ș_____ împotriva sentinței civile nr. 2347/31 octombrie 2012 pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr.XXXXXXXXXXX al Tribunalului B_____, pe care o modifică în tot în sensul că :

Respinge acțiunea formulată de reclamanta Direcția G_______ a Finanțelor Publice B_____ împotriva pârâtului P____ Ș_____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică astăzi 27 februarie 2013.

Judecător, Judecător, Judecător,

L____ F______ C_____ B____ G_______ C____

Grefier,

L_______ N______

Red. L.F. / 28.02.2013

Tehnored. L.N. / 11.03.2013 / -2 ex-

Judecător sindic : M. Deteșanu