ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A NR. 823

Ședința publică din data de 26 noiembrie 2015

Președinte- E_____ C________ D___

Judecător - T_____ A__ R_____

Grefier- M____ V_______ M______

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, cu sediul în Ploiești, ______________________. 22, județul Prahova, împotriva sentinței nr. 614 din data de 9 iunie 2015 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții L______ I____, cu domiciliul în București, _________________________. 1A, _________________, etaj 1, ________________ și V________ M____, cu domiciliul în Popești-Leordeni, ___________________, județul Ilfov, pentru plata pasivului rămas neacoperit în contul societății debitoare O____ P___ Construct S.R.L., în sumă de 45.466 lei, societate având sediul în Ploiești, __________________________, anexa C3, județul Prahova, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXXX, având CUI xxxxxxxx.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul se află la al doilea termen de judecată, este motivat, scutit legal de plata taxei judiciare de timbru, Tribunalul Prahova a înaintat dosarul de insolvență al debitoarei S.C. O____ P___ Construct S.R.L., iar apelanta reclamantă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova în cuprinsul motivelor de apel a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform dispozițiilor art. 223 alin. (3) noul Cod proc.civ., după care,

Având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, constatând că a fost depus la dosarul cauzei Raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei S.C. O____ P___ Construct S.R.L., acesta fiind atașat în dosarul de fond, instanța constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele,

Prin cererea înregistrată la data 31.10.2014 de pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, reclamanta Administrația Finanțelor Publice Prahova, în calitate de creditor majoritar al debitoarei _______________________ SRL, a solicitat în contradictoriu cu pârâții L______ I____ și V________ M____, în calitate de asociați, obligarea acestora la plata pasivului societății în cuantum de 45.466 lei, conform prevederilor art. 138 din Legea privind procedura insolvenței debitoarei nr. 85/2006.

În fapt, reclamanta a arătat că prin încheierea Tribunalului Prahova - Secția C_________ Administrativ și Comercial Birou F_______ din data de 12.03.2013 pronunțată în dosarul de insolvență nr. XXXXXXXXXXX14, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței debitorului _______________________ SRL lichidator judiciar fiind numit RCCL Aristos Insolvency IPURL.

În îndeplinirea atribuțiilor sale, administratorul judiciar a procedat la întocmirea tabelului definitiv al creanțelor împotriva societății debitoare prevăzut de lege, stabilind pasivul societății în cuantum de 36.877 lei, creanța AJFP Ploiești reprezentând un procent de 81,1% din masa credală.

Potrivit disp. art. 27 din Legea insolvenței „debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen maxim de 30 zile de la apariția stării de insolvență”.

Deși se afla în încetare de plată, debitoarea prin reprezentantul său legal, nu s-a adresat tribunalului cu o cerere prin care să solicite deschiderea procedurii de insolvență, continuând o activitate care ducea în mod vădit la pierderi.

Scopul instituirii răspunderii persoanelor, prev. la art. 138 este acela de a asigura acoperirea pasivului rămas în patrimoniul debitorului după lichidarea bunurilor și distribuirea sumelor obținute.

Răspunderea persoanelor menționate la art.138 din lege este condiționată de existența unui pasiv neacoperit, stare de fapt reținută în prezenta cauză.

Reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.138 lit. c din Legea nr.85/2006.

Pârâții, deși legal citați, nu s-au prezentat și nici nu au formulat întâmpinare.

Prin sentința nr. 614 pronunțată în data de 9 iunie 2015, Tribunalul Prahova a respins cererea având ca obiect instituirea răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, în contradictoriu cu pârâții L______ I____ și V________ M____, în calitate de foști administratori ai _______________________ SRL pentru plata pasivului rămas neacoperit în contul societății debitoare _______________________ SRL în sumă de 45.466 lei, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, potrivit art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății debitoare ajunsă în stare de insolvență să fie suportată de membrii organelor de conducere sau orice altă persoană care a contribuit la ajungerea debitoarei în această situație prin faptul că au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.

Răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale fiind guvernată de principiile consacrate în materie respectiv art.998 - 999 Cod civil. Pentru a se angaja răspunderea acestora trebuiau îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv existența faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția.

În speță aceste condiții nu au fost îndeplinite.

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este una personală, care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate. Invocarea prevederilor art. 138 nu atrage automat răspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea unor dovezi pertinente, concludente și utile în acest sens.

Or, în cauza de față, reclamanta creditoare Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova a formulat acțiunea în temeiul unor prezumții rezultate din evidențele contabile ale debitoarei, fără a se administra probatorii privind situația societății și nici alte probe din care să rezulte faptele săvârșite de administrator și vinovăția acestuia la cauzarea stării de insolvență.

Prima condiție a răspunderii civile delictuale se referă la săvârșirea uneia dintre faptele enumerate limitativ de lege. Nici o faptă gravă care nu se încadrează între cele prevăzute de art. 138 nu poate angaja răspunderea persoanelor prevăzute de acest text de lege. Pe de altă parte, între fapta ilicită și prejudiciu trebuie să existe o relație de la cauză la efect. Conform art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006 răspunderea va fi angajată numai dacă persoana împotriva căreia se exercită acțiunea „a cauzat starea de insolvență a debitorului”.

Astfel, săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute limitativ de lege și existența unui prejudiciu sunt două condiții necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenată răspunderea unei persoane în temeiul dispozițiilor art.138 din Legea nr. 85/2006. Or, era imperios necesar să se fi probat că prin săvârșirea faptei de către pârât a fost cauzat un prejudiciu debitorului și, indirect creditorilor, respectiv trebuia să se fi reținut că insolvența a fost determinată în tot sau în parte de fapta ilicită a persoanei împotriva căreia a fost exercitată acțiunea în răspundere.

De asemenea, din raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență pentru debitorul _______________________ SRL, administratorul judiciar a concluzionat că din verificarea documentelor contabile puse la dispoziție de debitoare nu a rezultat că administratorul statutar s-ar face vinovat de fapte care să atragă răspunderea sa materială pentru pasivul societății.

Or, cauzele aducerii societății debitoare în stare de insolvență fiind obiective, determinate de contextul economic și nicidecum de continuarea unei activități în interesul propriu al pârâților sau al altor persoane.

Prin probatoriile administrate în prezenta cauză, tribunalul a constatat că nu s-a demonstrat legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și faptul că pârâții ar fi dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.

Față de aceste considerente judecătorul sindic a respins acțiunea ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului și modificarea hotărârii menționate în sensul admiterii cererii formulate de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova și obligarea pârâților la plata pasivului neacoperit al debitoarei în suma de 45.466 lei.

În fapt, a formulat în temeiul art. 138 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a reprezentanților debitoarei, solicitând obligarea acestora la plata pasivului neacoperit stabilit în cursul procedurii insolventei, în suma de 45.466 lei.

Prin sentința civila nr. 614/09.06.2015, instanța a respins ca neîntemeiată cererea formulată.

În motivarea hotărârii, instanța de fond a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada existenței elementelor răspunderii patrimoniale astfel cum sunt prevăzute acestea în textul art. 138 din Legea nr. 85/2006 pentru angajarea răspunderii speciale instituite prin textul de lege menționat, neoperând nicio prezumție legală cu privire la vinovăția asociaților și răspunderea acestora.

Consideră că instanța nu a avut în vedere toate elementele situației de fapt existente în cauză și semnificația acestora în drept, prin raportare la dispozițiile ce reglementează răspunderea specială prevăzută de art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar hotărârea pronunțată astfel este netemeinică și nelegală, nerealizând echilibrul între vătămarea produsă prin fapta ilicită a persoanei și obligația celui care a cauzat prin fapta sa prejudiciul, de a-l repara.

În fapt, prin încheierea Tribunalului Prahova - Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal din data de 23.05.2014 pronunțată în dosarul de insolvență susmenționat, s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență a debitoarei, lichidator judiciar fiind numit RCCL Aristos Insolvency IPURL.

În îndeplinirea atribuțiilor sale, lichidatorul judiciar a procedat la întocmirea tabelului definitiv al creanțelor împotriva societății debitoare, prevăzut de lege, stabilind pasivul societății în cuantum de 45.466 lei, creanța A.J.F.P. Ploiești reprezentând 81,1% (36.877 lei) din masa credală.

Potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 85/2006, „debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen maxim de 30 zile de la apariția stării de insolvență”.

Deși se afla în încetare de plăți, debitoarea, prin reprezentantul său legal, nu s-a adresat tribunalului cu o cerere prin care să solicite deschiderea procedurii de insolvență, continuând o activitate care ducea în mod vădit la pierderi.

Scopul instituirii răspunderii persoanelor prevăzute la art. 138 este acela de a asigura acoperirea pasivului rămas în patrimoniul debitorului după lichidarea bunurilor și distribuirea sumelor obținute.

Răspunderea persoanelor menționate la art. 138 este condiționată de existența unui pasiv neacoperit, stare de fapt existentă în prezenta cauză.

Deși avea dificultăți financiare, constând în lipsa lichidităților financiare necesare achitării datoriilor acumulate, debitorul a continuat activitatea, ceea ce până la urmă a determinat (fiind vădit un asemenea deznodământ) încetarea plăților și starea de insolvență.

Mai mult decât atât, apreciază că nu a existat o strategie managerială viabilă și debitorul a derulat activități comerciale riscante care au atras insolvența.

Consideră că situația de fapt expusă, relevă existența elementelor răspunderii patrimoniale reglementată de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c, ca specie a răspunderii civile delictuale, respectiv: fapta ilicită săvârșită de către asociații debitoarei, care nu au înțeles să formuleze cererea de deschidere a procedurii în termenul prevăzut de lege, cunoscând că fondurile bănești și chiar întregul patrimoniu al societății sunt insuficiente pentru acoperirea datoriilor acumulate; prejudiciul creat - constând în pasivul neacoperit în urma parcurgerii procedurii de insolvență, stabilit, așa cum a fost arătat, de către lichidatorul judiciar conform tabelului definitiv al creanțelor; legătura de cauzalitate între fapta săvârșită și prejudiciul creat, relevată prin raportul de determinare între dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății debitoare și prejudiciul cauzat în final creditorilor prin neachitarea creanțelor acestora; precum și vinovăția făptuitorului, element ce rezultă din analiza împrejurărilor de fapt ale cauzei, care arată că administratorul societății putea și trebuia să prevadă consecințele produse prin fapta sa.

Având în vedere motivele de fapt și de drept arătate, solicită admiterea apelului formulat și modificarea în tot a sentinței civile nr. 614/09.06.2015, în sensul admiterii cererii astfel cum aceasta a fost formulată, în sensul atragerii răspunderii patrimoniale a reprezentanților societății debitoare, respectiv obligarea acestora la plata pasivului neacoperit, în cuantum de 45.466 lei, potrivit dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. c), din Legea nr. 85/2006.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

În speța judecătorul-sindic a dat o corectă aplicare dispozițiilor legale incidente în materie, motivându-și în fapt și în drept soluția, cu analizarea tuturor probelor administrate.

Potrivit dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, la cererea lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre faptele enumerate la literele a - g din textul legal, printre care și dispunerea, în interes personal, a continuării unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți (lit. c).

În speță, s-a arătat că deși se afla în încetare de plăți, debitoarea prin reprezentantul ei legal, nu s-a adresat tribunalului cu o cerere prin care să se solicite deschiderea procedurii insolvenței, continuând o activitate ce ducea în mod vădit la pierderi. De asemenea, s-a arătat că administratorul societății a manifestat un dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății.

Răspunderea membrilor organelor de conducere are natura juridică a răspunderii civile delictuale, fiind guvernată de principiile consacrate, respectiv art.998 si 999 C.civ. Pentru a se angaja răspunderea membrilor organelor de conducere în temeiul acestor dispoziții legale, trebuie îndeplinite cumulativ condițiile răspunderii delictuale, respectiv existența faptei ilicite, prejudiciul, raportul de cauzalitate și vinovăția.

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este una personală, care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de încetare a plăților de către societate. Invocarea prevederilor art.138 nu atrage automat răspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar numai după administrarea unor dovezi pertinente, concludente și utile în acest sens.

Or, în cauza de față debitoarea O____ P___ Construct S.R.L. a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, aceasta prin administratorul intimat a optat pentru __________________________________ de faliment, arătând că nu dispune de bunuri și disponibilități bănești pentru a achita datoriile restante la bugetul de stat.

Mai mult, Curtea reține că potrivit raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la încetarea de plăți a debitoarei întocmit de către lichidatorul judiciar și depus la dosarul cauzei filele 42-52, nu au existat aspecte care să conducă la antrenarea răspunderii organelor de conducere pentru pasivul societății.

Curtea reține că, acțiunea a fost formulată în temeiul unor prezumții, fără a se administra probatorii privind situația societății și mai ales probe din care să rezulte faptele săvârșite de administrator și vinovăția acestuia la cauzarea stării de insolvență.

Prima condiție a răspunderii civile delictuale se referă la săvârșirea uneia dintre faptele enumerate limitativ de lege. Nici o faptă gravă care nu se încadrează între cele prevăzute de art. 138 nu poate angaja răspunderea persoanelor prevăzute de acest text de lege. Pe de altă parte, între fapta ilicită și prejudiciu trebuie să existe o relație de la cauză la efect. Conform art. 138 alin.1 răspunderea va fi angajată numai dacă persoana împotriva căreia se exercită acțiunea a „cauzat starea de insolvență a debitorului”.

Săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute limitativ de lege și existența unui prejudiciu sunt două condiții necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenată răspunderea unei persoane în temeiul art. 138. Pentru succesul acțiunii este necesar să se probeze că prin săvârșirea faptei de către subiect a fost cauzat un prejudiciu debitorului și, indirect creditorilor. Deci, trebuie să se rețină că insolvența a fost determinată în tot sau în parte de fapta ilicită a persoanei împotriva căreia este exercitată acțiunea în răspundere.

În aceste condiții, Curtea constată în mod corect, prima instanță a respins cererea de angajare a răspunderii administratorului, întrucât în cauză, nu s-a demonstrat, fără putință de tăgadă faptul că intimatul a cauzat, prin fapta sa, starea de insolvență a societății debitoare.

Potrivit considerentelor expuse, Curtea, în baza art. 480 alin.(1) din Noul Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, cu sediul în Ploiești, ______________________. 22, județul Prahova, împotriva sentinței nr. 614 din data de 9 iunie 2015 pronunțate de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții L______ I____, cu domiciliul în București, _________________________. 1A, _________________, etaj 1, ________________ și V________ M____, cu domiciliul în Popești-Leordeni, ___________________, județul Ilfov, pentru plata pasivului rămas neacoperit în contul societății debitoare O____ P___ Construct S.R.L., în sumă de 45.466 lei, societate având sediul în Ploiești, __________________________, anexa C3, județul Prahova, înregistrată la Registrul Comerțului sub nr.JXXXXXXXXXXXX, având CUI xxxxxxxx, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 noiembrie 2015.

Președinte Judecător

E_____ C________ D___ T_____ A__ R_____

Grefier

M____ V_______ M______

Operator date cu caracter personal

Număr notificare 3120

Red. E.C.D. / tehnored. M.V.M.

5 Ex. / 14.12.2015

Ds.fond XXXXXXXXXXXXXXXX / Tribunalul Prahova

Jud.fond L____ C____ M______