R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 559/2013

Ședința publică din data de 24 Octombrie 2013

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE : B____ L__________ T___

JUDECĂTOR: M_____ A___ P______

JUDECĂTOR: L____ D____ E_______

GREFIER: M______ D_____

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul I____________ T_________ DE MUNCĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD, împotriva Sentinței civile nr. 2025/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX și în contradictoriu cu intimata ________________________, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reprezentantul recurentei, cj. P__ O____ A________ și reprezentantul intimatei, av. R__ S_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Reprezentantul recurentei arată că susține recursul așa cum a fost formulat. Nu are alte cereri de formulat în probațiune.

Reprezentantul intimatei arată că nu are cereri de formulat în probațiune.

Tribunalul, nemaifiind alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.

Reprezentantul recurentei solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat, în sensul de a se dispune anularea hotărârii primei instanțe și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de contravenție contestat. In motivarea celor solicitate arată că în hotărârea atacată, la pagina 6 alineatul 4, se menționează că nu mai este obligatorie încheierea contractului individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă (acesta putând fi încheiat chiar în ziua începerii activității), însă la pagina 7, prin primul alineat, instanța își răstoarnă propria susținere. Depune la dosar dovada că contractul de muncă al lui T______ V_____ M_____ a fost înregistrat în 24.09.2012, și că proba nu a fost răsturnată în nici un fel. Precizează că înscrisul depus la dosar are același conținut ca și cel atașat întâmpinării, însă are altă formă.

Tribunalul, față de înscrisul depus la dosar, redeschide dezbaterile, având în vedere că acesta are altă formă decât cel existent la dosar.

Reprezentantul intimatei arată că nu solicită termen pentru studiul înscrisului și nu formulează alte cereri.

Tribunalul, nemaifiind alte cereri, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.

Reprezentantul recurentei arată că menține concluziile puse anterior, în sensul admiterii recursului, respingerea plângerii și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de contravenție contestat.

Reprezentantul intimatei, av. R__ S_____, solicită respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței instanței de fond. În motivarea celor solicitate, arată că instanța de fond a analizat actele dosarului, s-a pronunțat și a admis în parte plângerea privind petitul 2, în sensul că a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertismentul, astfel că susținerea recurentei este nefondată. Instanța de fond a ținut seama de toate elementele de individualizare prevăzute de OG nr. 2/2001 și a luat în calcul toate împrejurările în care s-a săvârșit fapta. Nici cele două persoane și nici bugetul de stat nu au fost prejudiciate. S-a ținut cont și de circumstanțele personale ale intimatei, în sensul că este la prima abatere, iar cuantumul amenzii ar duce la închiderea activității acesteia. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Tribunalul, reține recursul în pronunțare.

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr. 2025/2012 pronunțată de Judecătoria Beclean în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea contravențională formulată de petenta S.C. R_______ M_______ SRL, împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 1.10.2012 de către I____________ T_________ DE MUNCĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD și s-a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate în sumă de 20.000 lei, cu sancțiunea „avertisment”.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că la data de 1.10.2012, agentul constatator din cadrul Inspectoratului T_________ de Muncă Bistrița-Năsăud a întocmit procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx, prin care petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 2.000 lei, pentru comiterea contravenției prevăzută de art. 260 al. 1 din Lg. 53/2003. S-a reținut că, la controlul efectuat la data de 24.09.2012, ora 12:00, în Beclean, _____________________, locație unde petenta presta lucrări de izolare exterioară a două apartamente situate pe scara respectivului ____________________ fost identificați prestând activitate pentru angajator numiții M_______ M_____ și T______ V_____ M_____. S-a constatat că angajatorul a primit la muncă persoanele menționate începând cu data de 24.09.2012, fără a le încheia contract individual de muncă în formă scrisă, anterior începerii raporturilor de muncă.

Contravenienta a semnat procesul verbal întocmit, făcând mențiune în cuprinsul acestuia că „nu este de acord cu amenda primită, consideră că era suficient un avertisment pentru că nu a știut că trebuie să încheie contractele înainte de începerea activității” .

Potrivit textului de lege sus menționat, art. 260 alin. 1 lit. e din Legea nr. 53/2003 modif. și completată, forma în vigoare la data întocmirii procesului verbal, constituie contravenție și se sancționează astfel următoarele fapte: e) primirea la muncă a până la 5 persoane fără încheierea unui contract individual de muncă, potrivit art. 16 alin. (1), cu amendă de la 10.000 lei la 20.000 lei pentru fiecare persoană identificată. Cfm. art. 16 alin 1 din același act normativ, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, în formă scrisă, în limba română. Obligația de încheiere a contractului individual de muncă în formă scrisă revine angajatorului. Forma scrisă este obligatorie pentru încheierea valabilă a contractului, iar potrivit art. 16 alin. 2 anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, care se transmite inspectoratului teritorial de muncă.

Contractul individual de muncă trebuie obligatoriu întocmit în formă scrisă anterior începerii muncii și transmis electronic cel mai târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de salariat cfm. art. 4 al. 1 lit. a din HG nr. 500/2011.

Din declarația martorilor audiați audiat în cauză, M_______ M_____ și T______ V_____ M_____, rezultă că aceștia, la data efectuării controlului (prima zi în care s-au prezentat), au lucrat la izolația unui _______________________________ vadă ce aptitudini au. Martorul M_______ M_____ afirmă că a doua zi după control i s-a încheiat contract de muncă și în a treia zi s-a prezentat la lucru, iar martorul T______ V_____ M_____ a declarat că după plecarea controlului a semnat contractul de muncă, ulterior continuând să lucreze pentru petentă.

La dosarul cauzei au fost depuse contractele individuale de muncă, încheiate între petentă și M_______ M_____ (CM nr. 4/22.09.2012) și T______ V_____ M_____ (CM nr. 5/22.09.2012), iar la durata acestora se arată că angajații urmează să înceapă activitatea de muncitori necalificați la data de 24.09.2012. Aceste contracte au fost înregistrate electronic la ITM la data de 24.09.2012.

Contrar celor susținute de petentă în sensul că, urmare a modificărilor art.16 din Legea 53/2003, nu mai este obligatorie încheierea contractului individual de muncă anterior începerii raporturilor de muncă (acesta putând fi încheiat chiar în ziua începerii activității), instanța reține că, potrivit art. 16 din Legea 53/2003 modificată (la care face trimitere art. 260 al. 1 lit. e din același act normativ), anterior începerii activității, contractul individual de muncă se înregistrează în registrul general de evidență a salariaților, iar angajatorul este obligat ca, anterior începerii activității să înmâneze salariatului un exemplar din contractul individual de muncă. Prin urmare, este evident că pentru a putea fi înregistrat și comunicat, contractul individual de muncă trebuie să fie încheiat anterior începerii activității. De altfel, cfm. art. 4 al. 1 lit. a din HG 500/2011, contractul individual de muncă trebuie înregistrat în REVISAL cel mai târziu în ziua lucrătoare anterioară începerii activității de salariat. Prin urmare, în mod corect, s-a reținut în sarcina petentei săvârșirea contravenției prevăzută de art. 260 al. 1 lit. e Codul Muncii.

În consecință, instanța a apreciat că petenta se face vinovată de comiterea contravenției reținute în sarcina sa, întocmirea actului sancționator făcându-se cu reținerea în prealabil a unei temeinice stări de fapt, care este confirmată fără dubiu din declarațiile dată de numiții M_______ M_____ și T______ V_____ M_____ cu ocazia controlului.

Însă, având în vedere că la dosar au fost depuse cele două contracte individuale de muncă încheiate la 22.09.2012, care au fost înregistrate în REVISAL la 24.09.2012 (data începerii activității fiind tot 24.09.2012) astfel că cele două persoane M_______ M_____ și T______ V_____ M_____ nu au prestat practic activitate pentru petentă fără a avea acoperită ziua de 24.09.2012 (ziua controlului), raportat și faptul că petenta a mai fost verificată de inspectorii ITM în 2011 (f. 34, 35 – proces verbal de control și anexă la acesta) și nu s-au constatat încălcări ale Codului muncii, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată, deși în cuantumul minim prevăzut de lege, nu a fost proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, aplicarea unei sancțiuni sub forma avertismentului fiind suficientă pentru îndreptarea petentei.

În baza acestor considerente și a dispozițiilor art. 21 alin. 3 coroborat cu dispozițiile art. 5 pct. 5 din OG 2/2001 modificată, instanța a admis în parte plângerea contravențională și a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii aplicate în sumă de 20.000 lei cu sancțiunea „avertisment”.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul I____________ T_________ de Muncă Bistrița-Năsăud, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii plângerii formulată de petentă și menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor drept legal și temeinic, respectiv menținerea sancțiunii amenzii.

În motivare s-a arătat că în ce privește individualizarea sancțiunii pentru "primirea la muncă fără forme legale", este greșită poziția primei instanțe, fiind vorba de prejudicii certe, reale pe care la provoacă această faptă, persoanelor primite la muncă fiindu-le îngrădită libertatea de a contracta legal. Modul acesta de a folosi personal având un accentuat grad de pericol social, prin afectarea drepturilor privind raporturile de muncă, evaziune fiscală, neachitarea fondurilor de asigurări sociale de stat.

Contravenția – fenomen social, despre care se face vorbire se definește drept munca netaxată, nefiscalizată, necontabilizată, nedeclarată conform reglementărilor legale.

Se mai arată că prima instanță, nu a solicitat certificat contravențional fiscal iar petenta nu a probat că nu ar mai fi fost sancționată, nu a valorificat și calibrat corespunzător gradului de pericol social nici împrejurarea că petenta a mai fost sau nu sancționată pe domeniul legislației muncii și a fost mărinimoasă, nu rece și pragmatică, lasandu-se impresionată.

În cercetarea amănunțită a împrejurărilor în care s-a săvârșit fapta, instanța nu a valorificat faptul că erau în concurs trei încălcări ale legislației muncii neîntocmirea în formă scrisă a contractului individual de muncă, neînregistrarea și nedeclararea pe serverul recurentei a contractului individual de muncă cu o zi înainte de începerea muncii cel târziu și acesta nu a fost depus măcar pro causa.

Dacă se raportează această situație și la prevederile art. 10 alin.3 din Legea nr. 130/1999 privind protecția unor persoane încadrate în muncă, modificată și republicată, care mai era în vigoare la data săvârșirii faptei, aceasta relevând gradul de pericol social ridicat al unor astfel de fapte contravenționale, respectiv la OG 2/2001 ,privind concursul de contravenții, cu atât mai mult este „fragilă” hotărârea primei instanțe.

În drept, se invocă prevederile art. 302, art. 302 indice 1, art. 304 pct. 7 si 9, art. 304 indice l, art. 312 alin(l), Cod procedură civilă, teza a l-a, respectiv prevederile OG 2/2001 și Legea 53/2003.

Intimata ________________________ a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare s-a arătat că prin sentința recurată, instanța de fond a apreciat corect gradul de pericol social al faptelor imputate subscrisei de către agentul constatator prin procesul verbal de constatare și sancționare contravențională ________ nr. xxxxxxx, respectiv a individualizat corect sancțiunea contravențională aplicabilă, ținând cont de toate criteriile legale de individualizare prevăzute de dispozițiile art. 21 alin 3 din O.G. nr. 2/2001.

Analizând motivele de recurs, recurenta nu aduce nicio critică pertinentă soluției primei instanțe, limitându-se a relua aprecieri cu titlu general din întâmpinarea depusă de către aceasta la plângerea contravențională.

Prin probatoriul administrat în fața primei instanțe a dovedit, contrar susținerilor recurentei, faptul că, prin înscrierea contractelor în Registrul Electronic și încheierea în formă scrisă a celor două contracte de muncă cu data de 24.09.2012, aceasta fiind și prima zi în care angajații s-au prezentat la respectivul punct de lucru al societății, subscrisa nu a prejudiciat nici salariații, aceștia beneficiind de toate drepturile negociate prin contractul de muncă, începând chiar cu 24.09.2012, și nu a prejudiciat nici bugetul de asigurări sociale și nici bugetul consolidat al statului.

Susține recurenta, prin motivele de recurs invocate, că prima instanță nu a individualizat corect faptele săvârșite, fiind vorba de prejudicii certe, reale pe care le provoacă..., persoanelor primite la muncă fiindu-le îngrădită libertatea de a contracta legal.

Este total nefondat acest motiv de recurs, întrucât cei doi salariați au fost angajați începând cu data de 24.09.2012, data efectuării controlului de către recurentă și data primei lor zile de muncă, și au beneficiat de toate drepturile cuvenite chiar de la această dată, neexistând astfel niciun prejudiciu, cu atât mai puțin vreunul cert, real, așa cum arată recurenta.

Totodată, nu le-a fost îngrădită libertatea de a contracta legal a celor doi salariați, aceștia negociind cu reprezentantul legal al intimatei toate clauzele contractului individual de muncă, în data de 24.09.2012, data primei zile în care s-au prezentat la muncă, așa cum reiese din declarațiile date în fața instanței, dar și din declarațiile luate celor doi de către reprezentantul recurentei cu ocazia efectuării controlului, probe aflate la dosar.

Referitor la gradul de pericol social al muncii netaxate, nedeclarate, menționat de recurentă în motivarea recursului, se arată că, în primul rând, în speță nu este vorba despre muncă netaxată sau nedeclarată, deoarece, după cum rezultă din actele depuse la dosarul cauzei, subscrisa intimată am încheiat cele două contracte de muncă în 24.09.2012 și le-a comunicat în Registrul Electronic în aceeași zi, aceasta fiind și prima zi de lucru a salariaților, după efectuarea verificării prealabile a aptitudinilor celor doi de către administratorul societății.

Așadar, contrar susținerilor recurentei, nu există în speță pericol social, munca celor două persoane fiind declarată din prima zi -24.09.2012, legal taxată și contabilizată de la aceeași dată, potrivit întregului probator administrat de prima instanță.

Se apreciază ca fiind greșită calificarea de către recurentă a primei instanțe ca mărinimoasă, aceasta analizând obiectiv toate elementele deduse judecății, pronunțând astfel o sentință legală și temeinică, prin care a admis în parte plângerea noastră contravențională și a dispus, absolut motivat, înlocuirea sancțiunii amenzii de xxxxx lei cu sancțiunea avertismentului.

In cauză, instanța de fond a tăcut o corectă, legală și completă reindividualizare a sancțiunii aplicabile intimatei, pe baza tuturor probelor existente la dosar, ținând seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale intimatei.

In acest sens, prima instanță a reținut prin sentința atacată faptul că, nu a existat nicio zi în care salariații M_______ M_____ și T______ V_____ M_____ să muncească fără forme legale și nu a existat nicio zi în care bugetul de stat să fie prejudiciat. De asemenea, din probele de la dosar rezultă că societatea noastră nu are antecedente contravenționale în niciun domeniu, deci nici în cel al relațiilor de muncă aflat în competența recurentei, aflându-ne la prima abatere, o eroare izolată și absolut neintenționată din partea noastră. De altfel, așa cum se arată în motivarea sentinței recurate, în anul 2011 intimata a mai fost controlată de către recurentă, însă nu a fost sancționată contravențional, nefiind constatată nicio deficiență, după cum rezultă din copia Registrului unic de control depusă la dosar.

Tot legal și temeinic, instanța de fond a avut în vedere și un alt motiv de înlocuire a amenzii contravenționale cu avertismentul invocat de către intimată prin plângerea contravențională, respectiv cuantumul foarte mare al amenzii aplicate - 20.000 lei - și impactul acesteia asupra intimatei. Pentru aceasta, achitarea acestei amenzi, în plus față de toate celelalte obligații fiscale lunare pe care le are, ar duce la perturbarea gravă a desfășurării activității zilnice, punându-o în situația de a închide definitiv societatea, de a concedia salariații și toate celelalte consecințe negative ce ar urma. Așa cum reiese din extrasul cu indicatorii din bilanțul contabil la 31.12.2011, depus la dosar, întregul profit net al societății realizat în anul fiscal 2011 a fost de 2292 lei.

Se apreciază că orice sancțiune juridică, inclusiv cea contravențională, nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de reglare a raporturilor sociale, de formare a unui spirit de responsabilitate, iar pentru aceasta nu este nevoie ca în toate cazurile să se aplice sancțiunea amenzii. Sancțiunile nu ar trebui să constituie mijloace de răzbunare a societății, ci de prevenire a eventualelor fapte ilicite și de educare a persoanelor vinovate, iar scopul sancțiunilor contravenționale se poate realiza și prin aplicarea unei măsuri de avertizare a contravenientului, fără aplicarea unei amenzi contravenționale devastatoare pentru intimată.

Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs, precum și sub toate aspectele, potrivit disp.art.304l C.pr.civ, tribunalul constată că instanța de fond a pronunțat o sentință temeinică și legală, retinand o corecta stare de fapt pe care a circumscris-o adecvat dispozitiilor legale incidente.

Astfel, în mod corect a apreciat instanța de fond că sanctiunea aplicata prin actul sanctionator contestat, deși în cuantumul minim prevăzut de lege, nu este proportionala cu gradul concret de pericol social al faptei, aplicarea unei sancțiuni sub forma avertismentului fiind suficientă pentru îndreptarea petentei deoarece, imediat dupa efectuarea controlului, respectiv in aceeasi zi, au fost incheiate contractele individuale de munca si au fost înregistrate electronic la ITM .

Față de aceste considerente, în baza disp.art.3l2 alin.l C.pr.civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul I____________ T_________ DE MUNCĂ BISTRIȚA-NĂSĂUD, cu sediul în Bistrița, ________________.60-64, județul Bistrița-Năsăud, împotriva sentinței civile nr. 2025/2013 pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi, 24.10.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

B____ L__________ T___ M_____ A___ P______ L____ D____ E_______ M______ D_____

CIC – semnează grefier șef secție

A_______ L_____ C_______

Red/dact

BLT/HVA

24.01.2014/2ex

Jud. fond:Cupsa KL