DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A-VIII-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR.4010

Ședința publică de la 08.11.2012

Curtea compusă din :

PREȘEDINTE C_______ C______ M______

JUDECĂTOR G____ G_______

JUDECĂTOR C_____ R_____ M____

GREFIER R___ M______

Pe rol soluționarea recursului declarat de pârâtul C________ L____ AL ORAȘULUI POPEȘTI – LEORDENI împotriva sentinței civile nr.536 din 08.02.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata – reclamantă ______________________.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, din oficiu, invocă excepția netimbrării recursului și reține cauza în vederea soluționării excepției invocate.

C U R T E A,

Prin acțiunea înregistrată inițial pe rolul Tribunalului București -Secția a VI-a comercială sub nr. xxxxx/3/2010 la data de 09.12.2010, reclamanta ______________________ a solicitat anularea parțială (art. 3 și 4) a hotărârii nr. 14/09.04.2009 adoptată de pârâtul C________ local al orașului Popești-Leordeni.

În motivare, reclamanta a arătat că, la data de 20.07.2006, a încheiat cu pârâtul contractul de concesiune nr. xxxxx, ale cărui clauze le-a respectat în totalitate, însă prin hotărârea atacată pârâtul a hotărât încetarea contractului respectiv, motivat de punerea în executare a unei hotărâri judecătorești care nu îi este opozabilă societății. A precizat că nu poate interveni rezilierea contractului, întrucât nu este incident niciunul dintre cazurile prevăzute la pct. III din contract și a plătit redevențele inclusiv pe anul 2010.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 968, 1020 și 1021 C. civ.

În dovedire, reclamanta a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosar un set de acte în copie simplă.

Acțiunea a fost timbrată cu 10 lei taxă de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.

Reclamanta a făcut dovada depunerii plângerii prealabile .

Pârâtul nu a depus la dosar întâmpinare, deși aceasta era obligatorie în cauză.

Prin încheierea de ședință din data de 20.01.2011, Secția a VI-a comercială a dispus scoaterea cauzei de pe rol și înaintarea spre competentă soluționare Secției a IX-a de contencios administrativ și fiscal, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat sub nr. XXXXXXXXXXXX la data de 17.02.2011.

În ședința publică din data de 01.02.2012, tribunalul a respins excepția necompetenței funcționale, invocată de apărătorul reclamantei, pentru motivele arătate în practicaua prezentei sentințe.

În cauză s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr.536/08.02.2012, Tribunalul București – Secția a IX – a C_________ Administrativ și Fiscal a admis acțiunea și a anulat parțial HCL Popești – Leordeni nr.14/19.04.2009, în ceea ce privește măsurile hotărâte prin art. 3 și 4, reținând că la data de 09.04.2004, pârâtul a încheiat cu __________________ CO SRL contractul de concesiune nr. 75, având ca obiect exploatarea terenului aparținând domeniului privat, în suprafață de 2945 mp, situat în T 19, P 410.

Prin HCL nr. 67/15.12.2005 (fila 22), pârâtul a hotărât rezilierea contractului de concesiune nr. 75/2004, iar ulterior, în baza HCL nr. 26/13.04.2006, a încheiat cu reclamanta ______________________ contractul de concesiune nr. xxxxx/20.07.2006 având ca obiect același bun imobil (filele 23-28).

Prin sentința comercială nr. xxxxx/30.10.2007 a Tribunalului București (filele 34-37), a fost anulată HCL nr. 67/2005, s-a constatat că nu a intervenit rezilierea contractului de concesiune nr. 75/2004 și a fost obligat pârâtul să execute acest contract.

Ca atare, prin hotărârea nr. 14/09.04.2009 adoptată de C________ local al orașului Popești-Leordeni (filele 15-16), urmărind punerea în executare a sentinței comerciale nr. xxxxx/30.10.2007 a Tribunalului București, s-a dispus revocarea HCL nr. 26/13.04.2006 și încetarea contractului de concesiune nr. xxxxx/20.07.2006 încheiat cu reclamanta, s-a constatat dispariția bunului concesionat, respectiv terenul situat în T 19, P 410 ce face obiectul contractului de concesiune respectiv și a fost obligată reclamanta să elibereze terenul în cauză, ocupat în prezent de subcontractorii săi.

Având în vedere actele depuse la dosar și susținerile părților, tribunalul constată că cererea reclamantei de anulare parțială a HCL nr. 14/2009, respectiv în ceea ce privește art. 3 și 4, este întemeiată, întrucât:

HCL nr. 26/2006, prin care s-a aprobat concesionarea terenului de 2945 mp, prin excepție de la principiul revocabilității actelor administrative unilaterale, nu poate fi revocată de către organul emitent, întrucât a intrat în circuitul civil și a produs efecte juridice, stând la baza încheierii contractului de concesiune nr. xxxxx/20.07.2006, motiv pentru care pârâtul, în termen de 1 an de la data adoptării actului, trebuia să introducă o acțiune în anularea acestei hotărâri, conform dispozițiilor art. 1 alin. 6 din Legea nr. 554/2004, iar nu să procedeze la revocarea sa.

Încetarea contractului de concesiune nr. xxxxx/20.07.2006 nu se poate dispune de drept, ca urmare a sentinței comerciale nr. xxxxx/30.10.2007 a Tribunalului București, întrucât, pe de o parte, această sentință nu este opozabilă societății reclamante, nefiind parte în litigiul respectiv, iar, pe de altă parte, o astfel de situație nu se numără printre cazurile de încetare prevăzute la art. III lit. a-g din contractul de concesiune. De altfel, chiar dacă situația particulară din speță ar putea fi încadrată la lit. g („alte cauze de încetare a contractului, fără a aduce atingere cauzelor și condițiilor reglementate de lege”), tribunalul constată că părțile nu au prevăzut un pact comisoriu de gradul 4, care să ofere pârâtului dreptul de a rezilia contractul fără intervenția instanței și fără îndeplinirea altei formalități prealabile, astfel încât acesta are obligația de a se adresa instanței judecătorești competente pentru a se pronunța rezilierea/încetarea contractului, mai ales în condițiile în care contractul respectiv, având ca obiect un teren aflat în domeniul privat (art. II.1), nu este asimilat actului administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c teza a II-a din Legea nr. 554/2004 și nu este supus unui regim de drept administrativ, motiv pentru care nu se aplică regulile speciale privind inegalitatea juridică a părților, prevalarea interesului public și dreptul concedentului de reziliere unilaterală.

În mod greșit s-a constatat, prin art. 3 alin. 2 al hotărârii contestate, dispariția bunului concesionat, întrucât obiectul contractului este un imobil prin natura sa, individual determinat și neconsumabil.

Față de aceste considerente, reține că, pentru punerea în executare a sentinței comerciale nr. xxxxx/30.10.2007 a Tribunalului București, pârâtul trebuie să se adreseze mai întâi instanței competente cu solicitarea de reziliere a contractului de concesiune nr. xxxxx/20.07.2006, neputând dispune această măsură în mod direct prin HCL nr. 14/2009.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul arătând că instanța de fond a îmbrățișat punctul de vedere al reclamantului, fără a interpreta sentința definitivă și irevocabilă (sentința nr.xxxxx/30.10.2007 a Tribunalului București), în sensul aplicării acesteia și a punerii în aplicare întocmai.

Recurentul consideră că singura modalitate de a pune în executare această hotărâre era constatarea încetării contractului de concesiune încheiat cu reclamanta, ca urmare a efectelor retroactive stabilite de instanță cu privire la anularea HCL 67/2005 și a constatării faptului că nu a intervenit rezilierea contractului de concesiune.

Pentru primul termen de judecată, recurentul a fost citat cu mențiunea de a timbra cererea de recurs cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei și timbru judiciar de 0.15 lei, față de dispozițiile art. 11 alin.1 din Legea 146/1997 potrivit cărora cererile pentru exercitarea apelului sau recursului împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 50% din taxa datorată pentru cererea sau acțiunea neevaluabilă în bani, soluționată de prima instanță.

Taxa datorată pentru soluționarea acțiunii de prima instanță este, potrivit art. 17 alin.2 din Legea 554/2004 și art.3 lit. m din Legea 146/1997, de 4 lei, astfel că recurentului îi revenea obligația de a achita pentru soluționarea recursului o taxă judiciară de timbru în cuantum de 2 lei, dar nu și-a îndeplinit această obligație.

Potrivit art. 20 alin.1 din Legea 146/1997, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, alin.3 al aceluiași articol stabilind că neîndeplinirea obligației de plată până la termenul stabilit se sancționează cu anularea acțiunii sau a cererii.

Față de aceste considerente, în temeiul disp. art. 312 alin.1 C.pr.civ., Curtea va anula recursul ca netimbrat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Anulează recursul declarat de pârâtul C________ L____ AL ORAȘULUI POPEȘTI – LEORDENI împotriva sentinței civile nr.536 din 08.02.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a IX – a C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata – reclamantă ______________________, ca netimbrat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 08.11.2012.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, C_______ C______ G____ G_______ C_____ R_____

M______ M____

GREFIER

Red. C.C./M.R.2 ex.26.11..2012 Jud. fond – D_______ D_____ M_____ R___ M______