Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi 936/2015)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1081/2015

Ședința publică de la 22 Iunie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE M____-SPERANȚA C_____

JUDECĂTOR G_______ G______

GREFIER C______ L____

Pe rol judecarea apelului formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 6 A FINANTELOR PUBLICE împotriva Sentinței Civile nr. 2094/02.03.2015 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimații pârâți I_____ B_______ ATANASSOV si M_____ S_______ GENOVSKI.

La apelul nominal făcut în ședința publică părțile nu au fost prezente.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care,

Curtea constată că s-a solicitat și judecarea cauzei în lipsă conform art. 223 Noul Cod de procedură civilă motiv pentru care reține cauza spre soluționare

C U R T E A

Deliberând asupra apelului de față:

Prin sentința civilă nr. 2094/2.03.2015, Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă a respins, ca neîntemeiată, cererea creditoarei bDirecția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sectorului 2 a Finanțelor Publice București, în contradictoriu cu pârâții I_____ B_______ Atanassov și M_____ S_______ Genovski, în calitate de administratori ai ________. G___ SRL, de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe art. 138 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 .

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că, în speță, reclamanta creditoare a făcut doar afirmații generice referitoare atât la continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat atât față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 138 lit. c) din lege.

De asemenea, a arătat judecătorul - sindic, simplul fapt că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lor în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență, și, în speță, creditorul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta creditoare DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALA A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI , în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 6 A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în calitate de creditor majoritar al ________. G___ SRL, apelul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, din 1.04.2015.

În motivarea apelului s-a susținut de către apelanta reclamantă că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c, în sensul că reprezentanții societății debitoare aveau obligația legală să nu dispună continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, societatea înregistrând datorii încă din anul 2006 și fiind dizolvată de drept de O.R.C., aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006, făcându-se la cererea lichidatorului numit de O.R.C.T.B.

Totodată, nedepunerea de către debitoare a declarațiilor și deconturilor TVA după luna ianuarie 2007 și a bilanțurilor contabile după data de 31.12.2006, duce la incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, de atragere a răspunderii administratorilor debitoarei.

Apelanta a mai susținut că legătura de cauzalitate între fapta ilicită a administratorului societății debitoare și prejudiciul creat constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.

În drept, art. 466 și următoarele Noul Cod de Procedură Civilă, Legea nr. 85/2006.

În susținerea apelului, apelanta reclamantă a solicitat proba cu înscrisuri de la dosarul de fond.

Intimații pârâți nu au depus întâmpinare.

Curtea, analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma dispozițiilor art. 479 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, constată apelul nefondat, pentru considerentele ce succed:

În primul rând, Curtea constată că motivele de apel nu reprezintă veritabile critici ale sentinței apelate, ci o reiterare a motivelor de fapt și de drept ale cererii de chemare în judecată, nefiind de natură să înlăture considerentele instanței de fond cu privire la netemeinicia cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților.

În al doilea rând, Curtea constată că, în speță, nu este incidentă nici situația premisă a antrenării răspunderii patrimoniale, respectiv aceea ca pârâtul să fi cauzat, prin fapta proprie, starea de insolvență a societății debitoare, atâta vreme cât din raportul prevăzut de art. 59 alin. 1 nu rezultă că ajungerea debitoarei în această stare s-ar datora reprezentanților legali ai debitoarei, lichidatorul judiciar menționând expres că „nu poate dovedi eventuala vinovăție a organelor de conducere ale societății, în lipsa oricăror dovezi din care să rezulte că apariția stării de insolvență este imputabilă unui/unor persoane determinate (…)” (f.101. dos. T.B., nr. XXXXXXXXXX14).

Cererea formulată de apelanta reclamantă, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c, d din Legea nr.85/2006 nu este susținută astfel de nici un probatoriu și se constituie din simple afirmații teoretice, generice, așa cum, în mod corect, a reținut și judecătorul - sindic, apelanta reclamantă nedovedind săvârșirea de către intimații pârâți a faptelor ilicite prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 138 din lege și nici legătura de cauzalitate dintre faptele presupus săvârșite și cauzarea stării de insolvență a societății debitoare.

De altfel, astfel după cum a subliniat apelanta însăși, societatea debitoare a fost dizolvată prin sentința civilă nr. 1782 din 5.03.2013, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VI - a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, în temeiul art. 237 din Legea nr.31/1990, rep. acesta având sediul expirat din data de 31.01.2006, potrivit informațiilor furnizate de către O.N.R.C.

Această situație de fapt este de natură a infirma afirmațiile apelantei în legătură cu dispunerea de către pârâți a continuării activității societății M.F.B. G___ SRL, activitate ce conducea societatea debitoare la starea de insolvență și nu de a susține afirmațiile apelantei cu privire la incidența în cauză a dispozițiilor art. 138 lit. c din lege, după cum, eronat, susține apelanta.

Pentru aceste considerente, Curtea reține că judecătorul - sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, stabilind în mod judicios situația de fapt și aplicând adecvat normele legale incidente, neimpunându-se reformarea aceste hotărârii și, văzând și dispozițiile art. 8 alin. 1 din Legea nr.85/2006 și art. 480 alin. 1 Noul Cod de Procedură Civilă, respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI SECTOR 6 A FINANTELOR PUBLICE, cu sediul în sector 2, București, _____________________, împotriva Sentinței Civile nr. 2094/02.03.2015 pronunțată de Tribunalul București, Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimații pârâți I_____ B_______ ATANASSOV si M_____ S_______ GENOVSKI, ambii prin afișare la ușa instanței.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Iunie 2015.

Red.Jud. M.S.C.

30.06.2015

Tehnored.A.A.

5 ex./2.07.2015

_______________________>

Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă

Judecător – sindic: P________ N______