ROMÂNIA

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXcod operator 4204

DECIZIA CIVILĂ NR. 32/R

Ședința publică din data de 4 februarie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: P__ G______ G_______

Judecător: Ț_____ D______

Judecător: W______ D______

Grefier: O____ V________

Pe rol este pronunțarea asupra recursului declarat de reclamantul R___ G______ I_____, domiciliat în Cavnic, ____________________, jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 23 octombrie 2013, pronunțate de Judecătoria Baia M___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect uzucapiune - cerere reexaminare ajutor public judiciar.

Se constată că dezbaterile în cauză au avut loc la termenul de judecată din 28.01.2015, susținerile și concluziile părților fiind consemnate în încheierea de ședință ce face parte integrantă din prezenta decizie, iar pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise s-a amânat pronunțarea pentru termenul de azi.

În urma deliberărilor instanța a pronunțat decizia civilă de față.

TRIBUNALUL

Prin sentința civilă nr. xxxxx/23.10.2013 pronunțată de Judecătoria Baia M___ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă cererea formulată de reclamantul R___ G______ I_____ împotriva pârâților: P______ A__, I____ I___, I____ G_______, A___ C_______, C______ L____ L_____, Rominu C_____ și B_____ Steluța.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele considerente: Prin cererea formulată, reclamantul R___ G______ I_____ i-a chemat în judecată pe pârâții P______ A__, I____ I___, I____ G_______, A___ C_______, C______ L____ L_____, Rominu C_____ și B_____ Steluța solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în principal, să se constate că reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilelor, casă și teren aferent situate în Cavnic, ____________________, identificate topografic în CF 461 Cavnic, nr. top 1539, 1540, 1541 cu suprafața totală de 2122 mp, în temeiul dispozițiilor art. 28 din Decretul Lege 115/1938, să se dispună întabularea dreptului astfel obținut în cartea funciară în baza unui plan de amplasament și delimitare ce se va efectua iar, în subsidiar, să se constate că masa succesorală rămasă după defuncta losip E__, măritată cu C_____ G_______ se compune din imobilele casă și teren aferent în suprafață de 2122 mp, situate în Cavnic, ____________________ , identificate topografic în CF 461 Cavnic, nr. top 1539, 1540 și 1541 în valoare de 5.000 lei, să se constate că singurul moștenitor acceptant al acesteia în calitate de nepot de fiică al acesteia este losip G_____ care a acceptat tacit succesiunea, ceilalți moștenitori legali fiind înlăturați de la moștenire prin neacceptare în termenul legal, dispunând atribuirea întregii mase succesorale către acesta și înscrierea dreptului astfel obținut în cartea funciară cu titlu de drept moștenire și să se dispună validarea contractului de vânzare cumpărare încheiat la data de 2.04.1990 între losif G_____ și R___ luliu, obiectul vânzării fiind „casa cu lotul din preajmă de pe ______________________ „contra sumei de 8.000 lei, pronunțând o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare și întabulare în cartea funciară în favoarea cumpărătorului.

În motivarea cererii a arătat că, proprietar tabular în CF 461 Cavnic, nr. top 1539, 1540, 1541 este înscrisă numita losip E__ măritată cu C_____ G_______.

Aceștia au avut 5 copii, G_____, S_____ , G_______, A__ și I_____ .

Proprietara tabulară a decedat la data de 11 octombrie 1965 .

Prin încheierea nr. 3675 din 7.06.2011 eliberată de Biroul Notarului Public Vâcla C_______ M____, rezultă că nu s-a dezbătut succesiunea după această defunctă până la data de 7.06.2011 .

Succesiunea acestei defuncte a fost acceptată tacit doar de către nepotul său de fiică, losif G_____, care a înstrăinat casa și terenul situate în Cavnic, ____________________ la Șebe V_____. Ulterior la data de 2 aprilie 1990, aceste imobile se înstrăinează reclamantului atât de către Șebe V_____ cât și de către losif G_____. De la această dată reclamantul se înregistrează cu aceste imobile la Primăria Cavnic pe baza înscrisului sub semnătură privată încheiat cu Șebe V_____ și cu losif G_____. Anterior anului 1990, în evidențele Primăriei Cavnic fiind înregistrat Șebe V_____, după această dată fiind înregistrat reclamantul.

Reclamantul a folosit aceste imobile în mod public, pașnic, continuu și sub nume de proprietar, în condițiile art. 1846-1847 Cod civil fiind astfel îndreptățit a solicita constatarea dobândirii dreptului de proprietate obținut prin uzucapiune și înscrierea acestui drept în cartea funciară.

Raportat la momentul intrării reclamantului în posesia acestui imobil respectiv 2 aprilie 1990, aplicabile sunt dispozițiile legii sub care a început posesia, respectiv Decretul-Lege 115/1938.

Cu privire la petitul subsidiar, raportat la faptul că reclamantul este în prezent în posesia înscrisului întitulat Contract de vânzare cumpărare încheiat cu losif G_____ la data de 2.04.1990, prin care acesta i-a vândut casa de locuit cu lotul de teren din preajmă, acesta înțelege să formuleze petitul subsidiar prin care pe calea acțiunii oblice solicită dezbaterea succesiunii după proprietara tabulară, constatarea faptului că singurul moștenitor acceptant al moștenirii defunctei este losif G_____ în calitate de nepot de fiică, înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea acestuia și validarea contractului de vânzare-cumpărare încheiat de acesta.

Moștenitoarea lui losif G_____ este pîrîta P______ A__ în calitate de fiică.

De la data cumpărării reclamantul a intrat în posesia bunurilor pe care le-a folosit și le folosește și în prezent în calitate de proprietar, acesta fiind înregistrat în evidențele Primăriei Cavnic cu aceste imobile după care achită taxele și impozitele datorate în calitate de proprietar.

Pârâta C______ L____ L_____, prin întâmpinare, a arătat că nu se opune admiterii acțiunii formulate.

În motivare a arătat că în procesul anterior și anume Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX având ca obiect "uzucapiune", formulată de același reclamant R___ G______ I_____, s-a pronunțat sentința, în 2008, în urma expertizei topografice, în favoarea moștenitorilor. La aceasta sentință reclamantul nu a făcut recurs în termen legal. Au urmat apoi alte procese pentru judecarea aceleiași cauze, dosar XXXXXXXXXXXXX și conform sentinței civile nr. xxxxx din ședința publică din 29 Decembrie 2009 când de asemenea nu a avut câștig de cauză și nu făcut recurs în termen de 15 zile de la comunicarea sentinței. Cu toate acestea s-a judecat recursul aceluiași reclamant, împotriva sentinței civile și decizia nr. 932/R din ședința publica din 27.10.2010 a fost stabilita de instanța ca irevocabila în favoarea moștenitorilor.

Pârâtul I____ G_______ a invocat excepția autorității de lucru judecat în raport cu dosarul XXXXXXXXXXXXX. Ceilalți pârâți nu au formulat întâmpinare.

Analizând cererile și excepțiile invocate, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat acesta a fost respinsă prin Încheierea ședinței publice din 03.10.2012, pentru considerentele acolo expuse (fila 176-177).

Având în vedere că s-a considerat că nu există identitate de părți și obiect între prezentul litigiu și cel înregistrat sub dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, urmează a se analiza dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 28 din Decretul 115/1938, pentru dobândirea dreptului de proprietate de către reclamant prin uzucapiune, și respectiv dacă sunt îndeplinite condițiile necesare pronunțării unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare.

În primul rând, este de precizat că terenul cu privire la care reclamantul dorește, în principal, să dobândească dreptul de proprietate prin uzucapiune, a fost identificat prin expertiza topografică efectuată în cauză. Astfel, terenul ce formează obiectul prezentului litigiu, situat administrativ în Cavnic, ____________________ se identifică sub nr. topo 1539 (234 mp), nr. topo 1540 (1061 mp) și sub nr. topo 1541 (665 mp) toate din CF xxxxx Cavnic, provenită din conversia CF 461 Cavnic.

Potrivit CF 461 Cavnic (actualul xxxxx Cavnic) dreptul de proprietate asupra terenului de sub nr. topo 1539, 1540 și 1541 este înscris în favoarea lui I____ E__ măritată cu C_____ G_______.

Potrivit certificatului de deces de la fila 9 de la dosar, I____ E__ a decedat în 10.10.1965.

Condițiile ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru a se dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune în conformitate cu prevederile art. 28 din Decretul 115/1938 sunt:

- titularul dreptului întabulat să fie decedat;

- uzucapatul să aibă posesia bunului timp de 20 de ani, de la moartea proprietarului tabular;

- posesia să fie utilă;

Potrivit art. 1847 vechiul Cod civil, posesia este utilă atunci când este continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar (neechivocă).

Continuitatea presupune o succesiune normală a actelor de stăpânire, întreruperea posesiei reprezintă fapta unui terț care duce la desființarea posesiei, netulburarea presupune că posesia nu trebuie fondată pe acte de violență, publicitatea înseamnă că posesia trebuie astfel exercitată încât toți să aibă posibilitatea să cunoască acest fapt, iar o posesie echivocă există atunci când actele de stăpânire au un caracter îndoielnic.

Din probele testimoniale administrate a reieșit că reclamantul folosește terenul situat în Cavnic, ____________________, identificat sub nr. topo 1539, 1540 și 1541 din CF xxxxx, și casa ridicată pe acesta începând cu anul 1990, mai precis din aprilie, adică din momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare sub semnătură privată cu Șebe V_____, și, începând cu această dată, timp de 20 de ani, posesia sa a fost continuă, neîntreruptă și netulburată de către pârâți și publică.

Însă, în ceea ce privește condiția ca posesia să fie neechivocă, aceasta nu este îndeplinită.

Astfel, în anul 2006, în cursul termenului de prescripție achizitivă, reclamantul a încheiat cu o societate comercială un contract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată cu privire la bunurile ce formează obiectul prezentului litigiu.

Acest fapt demonstrează intenția reclamantului de a nu mai exercita acte de folosință asupra imobilelor în litigiu, adică demonstrează voința petentului de a nu mai stăpâni aceste bunuri pentru sine.

Prin urmare, posesia reclamantului fiind echivocă, nu este îndeplinită condiția ca aceasta să fie utilă, nefiind întrunite toate calitățile cerute de art. 1847 vechiul Cod civil pentru ca posesia să fie considerată neviciată.

Așadar, nefiind îndeplinită una din condițiile cerute de art. 28 din Decretul 115/1938, și anume condiția ca posesia să fie utilă, a fost respinsă cererea reclamantului de dobândire a dreptului de proprietate prin uzucapiune.

În ceea ce privește capătul de cerere formulat în subsidiar, pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare este necesar a fi îndeplinite cumulativ următoarele condiții:

- să existe un antecontract de vânzare-cumpărare valabil încheiat;

- cumpărătorul să-și fi îndeplinit obligația de plată a prețului;

- vânzătorul să refuze încheierea contractului în formă autentică.

- vânzătorul să fie proprietarul lucrului vândut.

Înscrisul în baza căruia s-a solicitat pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, se găsește depus la fila 99 de la dosar.

Prin acest înscris încheiat în 02.04.1990 se stipulează că I____ G_____ vinde reclamantului casa și terenul aferent situate în Cavnic, ____________________ în schimbul unui preț de 8000 lei.

Acest contract nu este semnat de ambele părți contractante ceea ce înseamnă că nu a existat consimțământul în sensul încheierii actului. Aceasta este o condiție de fond care determina validitatea unui înscris sub semnătură privată.

Totodată, nu este îndeplinită condiția ca vânzătorul să fie proprietarul bunului vândut.

Astfel, din probele testimoniale administrate nu a reieșit că I____ G_____ este moștenitorul proprietarului terenului și casei situate în Cavnic, ____________________, acesta nefăcând acte exprese sau tacite de acceptare a succesiunii după defuncta I____ E__, proprietara tabulară a acestor imobile.

Prin urmare, nefiind îndeplinite prima și ultima dintre condițiile cerute pentru pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare a fost respins și capătul de cerere formulat în subsidiar.

Împotriva sentinței civile nr. xxxxx/23.10.2013 a Judecătoriei Baia M___, în termenul prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă 1865, a formulat recurs recurentul-reclamant R___ G______ I_____, solicitând: admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în temeiul art. 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă 1865, raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă 1865, în sensul admiterii acțiunii reclamantului, astfel cum aceasta a fost precizată, acțiunea fiind întemeiată, în opinia recurentului, atât sub aspectul cererii principale, cât și sub aspectul cererii subsidiare, cu cheltuieli de judecată, la fond și în recurs.

În motivele de recurs, recurentul a arătat că, în aprecierea sa: In mod greșit a soluționat instanța de fond ambele cereri pronunțând o hotărâre netemeinică și nelegală.

Instanța de fond a respins cererea reclamantului privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune pe considerentul că posesia reclamantului este echivocă astfel că nu sunt întrunite toate calitățile cerute de art. 1847 vechiul Cod civil pentru ca posesia să fie utilă și aptă să ducă la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune .

Această reținere a instanței este greșită și contrară probelor administrate, în opinia recurentului.

În codul civil român nu este reglementat un alt viciu al posesiei în afara de cele care rezultă din art. 1847 Cod civil și anume discontinuitatea, violența, clandestinitatea și precaritatea.

Viciul echivocității posesiei nu este reglementat de Codul civil, fiind rezultatul practicii și doctrinei judiciare anterioare anilor 1990.

Atâta timp cât codul civil nu prevede caracterul neechivoc al posesiei drept condiție necesară pentru a prescrie ( 1847 Cod civil), practica judecătorească și doctrina nu pot împiedica posesorul, să-și consolideze dreptul de proprietate prin constatarea îndeplinirii condițiilor uzucapiunii prevăzute de dispozițiile art. 28 din Decretul lege 115/1938, dispoziție legală aplicabilă în speța dedusă judecății raportat la momentul începerii posesiei.

Codul civil român nu include, printre calitățile posesiei, neechivocitatea.

Se susține însă teza necesitații ca, pentru ca posesia sa fie utilă, ea să fie și neechivocă.

Viciul echivocității „lovește” mai ales elementul psihologic, animus, pentru ca faptele materiale, de stăpânire, pot fi exercitate și sub un alt titlu, însă în cazul nostru nu s-a dovedit exercitarea posesiei sub vreun alt titlu.

Din probele testimoniale administrate în cauză pentru dovedirea posesiei utile a reclamantului asupra acestor imobile nu rezultă și nu pot fi reținute de către instanță existența unor vicii ale posesiei care sunt reversul calităților sale; discontinuitatea , violența , clandestinitatea sau precaritatea.

Dimpotrivă s-a dovedit faptul că posesia exercitată de reclamant este o posesie publică, pașnică, continuă și sub nume de proprietar, martorii relatând faptul că reclamantul este cunoscut ca proprietar al acestor imobile , pe care le-a folosit în mod continuu fiind singurul care a exercitat acte materiale de folosință asupra acestor bunuri .

Nu se poate reține echivocul în exercitarea posesiei reclamantului prin faptul că acesta a încheiat în anul 2006 un antecontract de vânzare cumpărare cu privire la o parte din acest teren, întrucât prin acest act nu s-a transmis posesia sau proprietatea asupra acestui bun. Acest act nu transferă un drept de proprietate, nu dă naștere unei obligații de ,, a da”, ci numai unei obligații ,, de a face , părțile obligându-se ca în viitor să încheie un act de vânzare cumpărare cu privire la imobil.

Din probele testimoniale administrate în cauză nu a rezultat că posesia a fost transmisă vreunei alte persoane, dimpotrivă, martorii au arătat că posesia a fost exercitată de reclamant și este exercitată și în prezent .

Astfel, viciul echivocității „lovește” mai ales elementul psihologic, animus, pentru că faptele materiale, de stăpânire, pot fi exercitate și sub un alt titlu, ori în situația noastră nu se poate presupune vreun alt titlu în baza căruia s-a exercitat posesia de către reclamant .

Echivocul există, de exemplu, atunci când două sau mai multe persoane săvârșesc acte de stăpânire asupra unui bun atunci când nici una nu pretinde o posesie proprie, distinctă.

Reclamantul a folosit aceste imobile în mod public, pașnic, continuu și sub nume de proprietar, în condițiile art. 1846-1847 Cod civil fiind astfel îndreptățit a solicita constatarea dobândirii dreptului de proprietate obținut prin uzucapiune și înscrierea acestui drept în cartea funciară .

Raportat la momentul intrării reclamantului în posesia acestui imobil respectiv 2 aprilie 1990, aplicabile sunt dispozițiile legii sub care a început posesia , respectiv Decretul lege 115/1938 , care dispune: art. 28-Cel ce a posedat un bun nemișcător în condițiunile legii, timp de 20 ani, după moartea proprietarului înscris în cartea funciară, va putea cere înscrierea dreptului uzucapat.

Termenul de 20 de ani cât acest imobil a fost în posesia reclamantului a început în anul 1990 și s-a împlinit în anul 2010, motiv pentru care fiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru dobândirea dreptului de proprietate de către posesorul imobilului, respectiv de către reclamant, acesta înțelege să solicite înscrierea acestui drept în cartea funciară pentru a-1 face opozabil terților.

Uzucapiunea este un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, fără a fi necesară în acest scop întabularea, iar în condițiile art. 28 din Decretului 115/1938 este denumită uzucapiunea extratabulară .

Instanța de fond a reținut caracterul îndoielnic al posesiei exercitate de către reclamant pe motivul existenței înscrisului din anul 2006 privind acea promisiune de vânzare cumpărare însă prin aceasta nu s-a transmis nici proprietatea bunului și nici posesia lui, iar această promisiune de vânzare cumpărare nu privea decât o parte din teren și nu imobilele în întregime, astfel că judecata și din această perspectivă este eronată, în opinia recurentului.

Cu privire la petitul subsidiar, instanța de fond nu s-a pronunțat asupra capetelor de cerere cu care a fost investită prin cererea subsidiară, ceea ce atrage casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât instanța de fond a reținut și analizat din cererea subsidiară doar petitul privind validarea contractului de vânzare cumpărare, fără a se pronunța în vreun fel cu privire la petitele privind masa succesorală rămasă după defuncta I____ E__, proprietara tabulară decedată la data de 11 octombrie 1965, stabilirea calității de moștenitor și înscrierea dreptului de proprietate în cartea funciară în favoarea moștenitorului acceptant, abia după aceea urma a fi analizat petitul privind validarea contractului de vânzare cumpărare.

Intimata P______ A__ a depus întâmpinare, arătând că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a recursului. Aceasta a arătat că soțul său, P______ E___, nu a semnat antecontractul încheiat în 2.04.1990 între I____ G_____ și R___ I____ în calitate de martor.

Înscrisul în temeiul căruia reclamantul își susține pretențiile nu este documentul redactat de soțul intimatei, nici sub aspectul scrierii și nici în ceea ce privește semnătura acestuia.

Intimata arată că înscrisul redactat de soțul său a avut ca părți pe S___ V_____ în calitate de vânzător și R___ I____ în calitate de cumpărător – fila 10 din dosar.

Intimatul I____ G_______ a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului – fila 28 din dosar.

Recurentul a depus la dosar la data de 20.10.2014, note scrise.

Analizând sentința civilă nr. xxxxx/23.10.2013 a Judecătoriei Baia M___, pe baza motivelor de recurs formulate și în conformitate cu dispozițiilor art. 304 indice 1 Cod procedură civilă 1865, tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce succed:

Analizând actele și lucrările dosarului de fond, precum și ale dosarelor atașate, tribunalul reține că în mod corect prima instanță a reținut neîndeplinirea condițiilor cerute în mod cumulativ de art.28 din DL 115/1938 pentru uzucapiunea extratabulară, și anume neîndeplinirea cerinței ca posesia să fie utilă.

Criticile din memoriul de recurs vizând reclamata aplicare greșită a dispozițiilor legale de către prima instanță sunt nefondate.

În cauză nu se verifică incidența dispozițiilor art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă 1865, motiv de recurs invocat în mod nefondat de recurent.

Terenul în litigiu, situat în Cavnic, ___________________ are un istoric descris în dosarele: dosar nr. XXXXXXXXXXXXX – având ca obiect uzucapiune,dosar nr. XXXXXXXXXXXXX – având ca obiect: „hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare”, XXXXXXXXXXXXX – având ca obiect uzucapiune.

Suprafața indicată pentru terenul din Cavnic, ____________________ variază în aceste dosare în funcție de expertizele efectuate, însă terenul este același, istoricul terenului este același. Este vorba de terenul despre care în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanta ____________________________ SRL arată că a fost transmis de la proprietara tabulară I____ E__, în 1974-1975, familiei lui S___ V_____, care, în 1990 încheie un înscris sub semnătură privată cu R___ I____, care, în anul 2006, îl „vinde” ____________________________ SRL – fila 4 din dosarul XXXXXXXXXXXXX atașat.

Susținerile din memoriul de recurs potrivit cărora în mod greșit prima instanță nu ar fi ținut cont că este vorba în dosarele enumerate doar de o parte din terenul în litigiu nu sunt dovedite. Din ansamblul probelor administrate rezultă că este vorba de același teren, cel despre care în înscrisul sub semnătură privată încheiat în 2.04.1990 între S___ V_____ și R___ I____ se menționează „lotul din preajmă de pe _____________________ – fila 17 dosar 1295/182/xxxxx atașat. Este vorba de lotul din preajma casei de pe ______________________. Suprafața nu este menționată în act, iar în dosarele enumerate s-a administrat proba cu expertiza tehnică judiciară, de unde rezultă diferențe privind suprafața indicată.

Prima instanță a dat o interpretare corectă stării de fapt rezultată din probele administrate, constatând echivocul posesiei reclamantului care, în 2006, și-a manifestat intenția de a nu mai exercita acte de folosință asupra imobilului în litigiu, încheind actul sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare” cu ____________________________ SRL care, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a solicitat a se constata uzucapiunea în persoana acesteia, acțiune respinsă în mod irevocabil.

În dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, prin sentința civilă nr. xxxxx/29.12.2009, a fost respinsă acțiunea reclamantului R___ G______ I_____ împotriva pârâților S___ V_____, P______ A__, I____ I___, I____ G_______, A___ C_______, C______ L____ L_____, R_____ C_____, Boudoc Steluța, având ca obiect pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare vizând actul sub semnătură privată încheiat în 2.04.1990 între S___ V_____ și reclamant, obiectul acestei vânzări fiind „casa și terenul din preajmă” de pe ______________________.

În decizia nr. 932/R/27.10.2010 prin care se respinge recursul împotriva sentinței civile nr. xxxxx/29.12.2009, Tribunalul Maramureș reține: Prima instanță a făcut o judicioasă analiză a stării de fapt și de drept incidente în cauză, concluziile și soluția pronunțate fiind pe deplin împărtășite de către instanța de recurs.

Fără a relua argumentele judecătorului fondului cu trimitere directă la fiecare dintre probele administrate, pentru a răspunde criticilor recurentei, în esență, trebuie spus că în cauză reclamantul nu a dovedit împlinirea termenului necesar pentru dobândirea dreptului de proprietate prin prescripție achizitivă.

Din coroborarea tuturor probelor administrate în fața primei instanțe reiese că se poate afirma fără putință de tăgadă doar o posesie exercitată în perioada anilor 1974-1990, deci vreme de 16 ani și nu 20 de ani, cât prescriu prevederile art. 28 din Decretul-Lege nr. 115/1938.

În primul rând se remarcă faptul că pentru reglementarea situației juridice a terenurilor în litigiu au mai fost promovate două litigii. Unul înregistrat pe rolul Judecătoriei Baia M___ sub nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect uzucapiune, promovat de către ______________________________” SRL care a încheiat cu reclamantul din prezenta cauză un act sub semnătură privată intitulat „contract de vânzare-cumpărare”, iar cel de-al doilea, înregistrat pe rolul aceleiași instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXX, prin care însuși reclamantul din prezenta cauză solicită a se constata dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune în persoana sa.

Ambele acțiuni au fost respinse.

Însă ceea ce este lesne de observat este faptul că în ambele acțiuni la care s-a făcut referire se indică drept moment al începerii posesiei de către pârâtul Șebe V_____, anii 1974-1975.

În acțiunea de sub nr. XXXXXXXXXXXXX, în care reclamantul din prezenta cauză are tot calitatea de reclamant, el însuși, prin reprezentantul său, confirmă că pârâtul Șebe V_____ a început să posede terenul de prin 1974-1975.

Această afirmație reprezintă o mărturisire extrajudiciară, care, coroborată cu declarațiile martorilor audiați în instanță, și care cunosc date sub acest aspect, conduc la soluția pronunțată de judecătorie.

În mod corect prima instanță a înlăturat declarațiile martorelor Ostopenco I_____ și G_______ L____, care au fost audiate în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și care au dovedit inconsecvență cu privire la cele declarate în cele două litigii. Este cunoscut faptul că într-o acțiune în uzucapiune teza probatorie se raportează în mod semnificativ la elementele ce țin de împlinirea termenului de prescripție, inclusiv prin stabilirea concretă a momentului în care începe să curgă acest termen. D__ fiind faptul că declarațiile date de cele două martore în fața a două instanțe diferite nu conțin aceleași date este indicat a se înlătura ca și probe câtă vreme se ridică suspiciuni cu privire la obiectivitatea acestora.

În ceea ce o privește pe martora C______ O______ aceasta afirmă că pârâtul Șebe V_____ a început să exercite posesia prin anii 1974-1975, afirmație care se coroborează cu susținerile reclamanților din celelalte litigii.

Așadar probele administrate dovedesc o posesie începută de prin anii 1974-1975, pentru perioada anterioară neexistând dovezi suficiente care să formeze convingerea instanței în sensul urmărit de către reclamant.

În dosarul de față, reclamantul-recurent a solicitat în subsidiar „validarea convenției de vânzare-cumpărare încheiate la data de 2.04.1990 între I____ G_____ și R___ I____ obiectul vânzării fiind: „casa cu locul din preajmă de pe ______________________” – fila 96 din dosarul de fond, adică același imobil: „casa cu lotul din preajmă de pe ______________________” – obiect al contractului sub semnătură privată încheiat tot în 2.04.1990, dar între S___ V_____ și Ratz I____ – fila 17 din dosarul XXXXXXXXXXXXX atașat.

Actul intitulat „contract de vânzare-cumpărare” depus la fila 99 din dosarul de fond nu este semnat de ambele părți, prin urmare prima instanță în mod corect a reținut că acest act nu este un antecontract de vânzare-cumpărare valabil încheiat. Având în vedere soluția de respingere a capătului de cerere privind validarea acestui antecontract, respectiv pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, pentru petitele formulate pe cale oblică vizând succesiunea după proprietara tabulară I____ E__ reclamantul nu justifică niciun interes. Aceste petite erau formulate pe cale de acțiune oblică pentru a obține validarea antecontractului depus la fila 99. Acesta însă nefiind semnat de ambele părți, neîndeplinind condițiile pentru a fi validat, petitele vizând succesiunea după defuncta proprietară tabulară în mod corect au fost respinse.

Prima instanță a respins în tot acțiunea, criticile din memoriul de recurs vizând nepronunțarea asupra petitelor vizând succesiunea după defuncta proprietară tabulară nu sunt întemeiate.

Prima instanță a expus în motivare raționamentul logico-juridic elaborat și care a dus la respingerea în tot a acțiunii precizate.

În recurs, intimata P______ A__ a arătat că numitul P______ E___, soțul său, nu a semnat în calitate de martor antecontractul de la fila99 din dosarul de fond, înscrisul în temeiul căruia reclamantul își susține pretențiile nu este documentul redactat de P______ E___ nici sub aspectul scrierii și nici al semnăturii.

Înscrisul redactat de P______ V_____ a avut ca părți pe S___ V_____ și R___ I____ – fila 10.

În dosarul atașat, nr. XXXXXXXXXXXXX,martorul P______ E___ a declarat că a redactat și a semnat în calitate de martor înscrisul încheiat între S___ V_____ și R___ I____ – fila 68 din acest dosar, atașat.

În mod corect prima instanță a respins și cererea subsidiară nefiind dovedită îndeplinirea condițiilor vizând antecontractul valabil încheiat în ceea ce privește înscrisul de la fila 99, datat tot 2.04.1990, având însă același obiect cu cel încheiat între S___ V_____ și R___ I____.

Raportat la considerentele ce preced, în baza art. 312 alin. 1 teza a II-a Cod procedură civilă 1865, tribunalul va respinge ca nefondat recursul declarat împotriva sentinței civile nr.xxxxx/23.10.2013 a Judecătoriei Baia M___.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de către recurentul R___ G______ I_____, domiciliat în Cavnic ____________________ jud. Maramureș, împotriva sentinței civile nr. xxxxx/23.10.2013, pronunțate de către Judecătoria Baia M___ în dosarul nr. XXXXXXXX/201 pe care o păstrează.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 4.02.2015.

Președinte Judecători Grefier

P__ G______ G_______ Ț_____ D______, W______ D______, O____ V________

Red. Ț.D./04.02.2015

T.Red. O.V./13.02.2015

2 ex.

Judecător la fond: D______ D____ R___