Cod operator: xxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SATU M___

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 93/R

Ședința publică de la 18 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE E____ R______

Judecător R_____ G_____ M____

Judecător G_______ D____ S________

Grefier M______ B_____

Pe rol se află soluționarea recursurilor civile declarate de recurenții-pârâți P___ G______ D_____, P___ M_____ D______, cu dom. ales la C__. Av. Ciuca R___ în Baia M___, ______________________, ______________________, P___ G_______, P___ A__, dom. în Tîrșolț, nr. 64, jud. Satu M___, împotriva sentinței civile nr. 1343/29.10.2014 pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș, în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P___ T_____, H___ V_____, T_____ I___, M____ V_____, M___ I___, B___ M_____, RIȘCĂU I___, P__ S_____, B___ I___, H___ G_______ (NR. 115), H___ I___, B__ I____, RIȘCĂU I___, B___ Ș_____, B_____ N______, RIȘCĂU G_______, D____ V_____, Ș_____ V_____, B___ V_____, P__ M____, P__ N______, B_____ V_____, R__ E_______, R__ S_____, P__ I___, toți cu dom. proc. ales la C__. Av. G______ D_____, în Negrești-Oaș, Aleea Trandafirilor, _____________, jud. Satu M___, intimații-reclamanți Z___ G_______, dom. în Tîrșolț, nr. 128, B_____ I___, dom. în Tîrșolț, nr. 126, S______ G_______, dom. în Tîrșolț, nr. 121, B__ G_______, dom. în Tîrșolț, nr. 406, V___ G______, dom. în Tîrșolț, nr. 405, V___ V_____, dom. în Tîrșolț, nr. 411, H___ G_______, dom. în Tîrșolț, nr. 113, având ca obiect uzucapiune.

Se constată că judecarea cauzei a avut loc în ședința publică din data de 11.05.2015, când susținerile părților prezente au fost consemnate în acea zi, încheiere ce face parte integrantă din prezenta, amânându-se pronunțarea în cauză la data de azi;

TRIBUNALUL,

DELIBERÂND

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 1343/29.10.2014, pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, a fost admisă acțiunea civilă a reclamanților persoane fizice indicați în dispozitivul hotărârii, astfel cum a fost aceasta precizată la termenul de judecată din data de 20.02.2013, și în consecință s-a constatat că reclamanții au dobândit o servitute a izvoarelor care se află pe terenul înscris în cf nr.xxxxxx Târșolț sub nr.cad.7096 și 7098 identificat conform expertizei tehnice judiciare întocmite în cauză de către exp.ing.Mențiu V_____, fiind astfel obligați pârâții în cauză să permită reclamanților să ia apă de la izvorul proprietatea acestora prin sistemul de aducțiune existent la data pronunțării sentinței, cu înscrierea în cartea funciară a servituții astfel constate și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că starea conflictuală dintre părți a fost determinată de împrejurarea că în cursul anului 2012 pârâții persoane fizice proprietari ai terenului în litigiu au oprit alimentarea cu apă a reclamanților de la un izvor aflat pe acest teren, izvor de la care familiile reclamanților se alimentau cu apă încă din anul 1968.

S-a mai reținut că în urma expertizei tehnice judiciare în specialitatea topografie întocmite de către ing.Mențiu V_____ s-a constatat existența pe terenul în cauză a unui număr de 3 izvoare, reclamanții având acces la unul singur dintre aceștia, iar pârâții la celelalte două, iar din înscrisurile depuse în probațiune coroborat cu martorii audiați în fața primei instanțe a rezultat că în anul 1968 s-a încheiat o convenție între părți în virtutea căreia, în schimbul unei sume de bani achitate în anul 1968, reclamanților li s-a permis alimentarea cu apă de la izvorul proprietatea pârâților, reclamanții fiind cei care au suportat cheltuielile pentru amenajarea conductelor și a întregului sistem de aducțiune până la locuințele acestora.

Raportat la starea de fapt astfel reținută instanța de fond a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile legale de admisibilitate a acțiunii reclamanților astfel cum a fost precizată, în speță uzucapiunea de lungă durată prevăzută de art.1890 Cod.civ. (1864) prin raportare la art.579-581 din același act normativ și a admis-o ca atare, constatând în acest sens că din probe a rezultat exercitarea unei posesii continue și utile timp de peste 40 de ani, începând din anul 1968 și că în speță sunt aplicabile reglementările legale vizând constatarea dobândirii unui drept de servitute a izvoarelor pe calea prescripției achizitive, făcând aplicarea în cauză a disp.art.274 Cod.proc.civ. (1865) în privința cheltuielilor de judecată ocazionate reclamanților.

Împotriva acestei sentințe intervenienții principali P___ G_______ și P___ A__ au declarat în termenul legal calea de atac a apelului, recalificată ulterior în recurs, la termenul de judecată din data de 30.03.2015 (filele nr.81-82), prin care au solicitat schimbarea în tot a încheierii de ședință din data de 03.04.2013 a primei instanțe în sensul admiterii excepției de tardivitate a precizării de acțiune, motivând în fapt că această precizare constituie în realitate o acțiune de sine stătătoare, un alt proces, cu alte părți și alt obiect care se impuneau a fi judecate separat.

Prin aceeași cale de atac s-a solicitat pe fond casarea cu trimitere spre rejudecare a sentinței pronunțate, iar în subsidiar reținerea spre rejudecare la instanța de recurs și evocarea fondului, cu respingerea acțiunii inițiale a reclamantului, arătând că aceasta este neîntemeiată, invocându-se totodată excepția prescripției extinctive de 30 de ani prevăzută de art.1890 Cod.civ. (1864) în privința dreptului la acțiune al reclamanților privind constatarea dreptului de servitute.

În sfârșit, se mai aduc critici hotărârii atacate sub aspectul greșitei recunoașteri a dreptului de servitute pentru întreaga suprafață de teren a reclamanților, de 7084 m.p., în condițiile în care suprafața de teren ocupată de izvor este doar de 2 m.p., precum și împrejurarea că, în condițiile în care pe terenul reclamanților există trei izvoare, iar instanța de fond nu a precizat față de care dintre acestea înțelege să recunoască existența unui drept de servitute, le-a creat recurenților în cauză o situație mai grea, lăsând reclamanților posibilitatea să poată lua apă de la oricare dintre izvoare, în condițiile în care nu s-a stabilit în sarcina acestora cuantumul vreunei despăgubiri pentru grevarea fondului recurenților.

Împotriva aceleiași sentințe au promovat recurs în termenul legal pârâții P___ G______ D_____ și P___ M_____ D______, solicitând în principal modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților, cu cheltuieli de judecată, iar în subsidiar casarea hotărârii atacate și, reținând cauza spre rejudecare, să se constate tardivitatea precizării de acțiune din 20.02.2013 și să se respingă ca inadmisibilă acțiunea inițială a reclamanților.

În motivarea recursului se arată, în ce privește excepția de tardivitate menționată anterior, că aceasta a fost făcută cu mult după momentul procedural al primei zile de înfățișare reglementată de dispozițiile Codului de procedură civilă anterior (1865), aplicabil în cauză din perspectiva disp.art.3 din Legea nr.76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.134/2010 privind Codul de procedură civilă, raportat la data înregistrării cererii introductive în primă instanță (19.03.2012), că pe calea acestei precizări a fost extins cadrul procesual, cei doi recurenți fiind atrași în proces în calitate de pârâți și preluând procedura din momentul la care se găsea la acea dată, inclusiv în ce privește administrarea unor probe invocate de reclamanți față de aceștia, în condițiile în care pârâții nu au putut să-și expună punctul de vedere cu ocazia încuviințării sau administrării acestor probe.

Totodată recurenții invocă și împrejurarea că, raportat la data cronologică a formulării respectivei precizări, aceea de 20.02.2013, în ipoteza în care ar fi fost înregistrată pe cale separată, așa cum ar fi fost firesc, i-ar fi fost aplicabile prevederile actualului Cod de procedură civilă, implicit procedura regularizării, cu consecința anulării cererii reclamanților pentru neîndeplinirea condițiilor formale prevăzute de art.194-197 Cod.proc.civ., în primul rând pentru nedepunerea unor extrase CF la zi.

Pe fondul cauzei recurenții arată că în mod nelegal s-a constatat de către prima instanță că sunt îndeplinite condițiile legale de admisibilitate a acțiunii reclamanților, din perspectiva normelor legale referitoare la prescripția achizitivă, în speță art.1890 Cod.civ. (1864), câtă vreme, arată recurenții, în cauză erau aplicabile prevederile art.27 și 28 din Decretul Lege nr.115/1938, iar din perspectiva normelor juridice evocate nu s-a probat de către reclamanți îndeplinirea condițiilor legale prevăzute de către acestea.

Intimații reclamanți legal citați se prezintă personal și asistați de reprezentantul convențional depunând întâmpinare (filele nr.54-56) prin care solicită respingerea recursurilor ca nefondate și menținerea hotărârii atacate ca legală și temeinică, cu cheltuieli de judecată, motivând în fapt că precizarea de acțiune a fost determinată ca urmare a modificării înscrierilor de carte funciară în cursul judecării procesului în primă instanță, fiind determinată de întabularea unor noi proprietari, astfel încât respectiva extindere a cadrului procedural s-a realizat cu respectarea normelor procedurale în materie.

În privința excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune al reclamanților intimații solicită respingerea ca neîntemeiată, arătând că în materia drepturilor reale aceasta este inoperantă și că, raportat la probatoriul administrat în cauză din care a rezultat exercitarea posesiei utile în condițiile legii, apreciind totodată că strict în privința precizării de acțiune din 20.02.2013 sunt aplicabile prevederile vechiului Cod civil (1864), iar nu ale Decretului Lege nr.115/1938, criticile exprimate prin cele două recursuri sunt nefondate, solicitând astfel obligarea recurenților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate intimaților reclamanți.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, a disp.art.304 indice 1 Cod.proc.civ. (1865), a materialului probator administrat în cauză și a reglementărilor legale în materie, tribunalul apreciază soluția instanței de fond ca nelegală și găsește fondate, în parte, criticile recurenților, prin prisma următoarelor considerente:

Un prim aspect de ordin procedural reținut de către instanța de control judiciar este acela că, în privința tardivității precizării de acțiune invocate de către recurenții în cauză, dezlegarea dată de către prima instanță se prezintă a fi temeinică și legală, criticile din recurs prezentându-se a fi nefondate sub acest aspect.

În acest sens tribunalul reține că potrivit extrasului CF nr.206 Târșolț (fila nr.9 din dosarul primei instanțe) proprietar tabular asupra terenului în litigiu a figurat P__ Tivadar a lui L_____, cu titlu juridic donație întabulat în anul 1914, extrasul în cauză fiind eliberat la data de 10.11.2011, cu puțin timp înainte de înregistrarea cererii introductive în primă instanță din data de 19.03.2012.

Ulterior, cu ocazia depunerii unui extras CF actualizat, ca urmare a solicitării primei instanțe, s-a depus extrasul CF nr.70 N____.Târșolț referitor la același imobil în care figurează de data aceasta ca proprietar tabular al terenului în litigiu P___ G_______ (născ.1942), cu titlu juridic reconstituire, extrasul în cauză fiind eliberat la data de 26.03.2012 (fila nr.50 idem).

În acest context, coroborat și cu împrejurarea înstrăinării ulterioare a acestui teren de către P___ G_______ către subdobânditorii P___ G______ D_____ și P___ M_____ D______, cu rezerva uzufructului viager în favoarea înstrăinătorului (fila nr.112 idem), tribunalul apreciază că întrucât toate aceste împrejurări au ajuns la cunoștința titularilor cererii introductive în primă instanță după înregistrarea acțiunii principale aceasta se constituie într-o împrejurare survenită pe parcursul judecății și pe care partea nu a putut-o prevedea, astfel încât se constituie într-o circumstanță derogatorie de la regimul juridic instituit prin art.134 Cod.proc.civ. (1865).

De asemenea, în ce privește raționamentul judiciar exprimat de către recurenții pârâți P___ G______ și P___ M_____ în sensul că în ipoteza înregistrării separate a precizării de acțiune aceasta ar fi urmat dispozițiile procedurale ale actualului Cod de procedură civilă, instanța de recurs reține pe de o parte că acesta nu este riguros exact, întrucât în ipoteza înregistrării în dosarul inițial, urmată de disjungerea acestei precizări, în virtutea dispozițiilor din Regulamentul de organizare a instanțelor judecătorești aprobat prin Hotărârea CSM nr.387/2005 cu modificările ulterioare, coroborat cu respectarea principiului continuității completului de judecată și prin raportare la dispozițiile tranzitorii cuprinse în art.3 din Legea nr.76/2012 cu modificările ulterioare, anterior evocate, dosarul nou constituit ar fi fost repartizat aceluiași judecător și ar fi urmat aceleași reguli procedurale ale vechiului act normativ în materie.

Pe de altă parte, împrejurarea că în ipoteza înregistrării în mod distinct a precizării de acțiune sub un dosar nou, guvernată în plan procedural de actualul Cod de procedură civilă și, implicit, mai riguros în etapa verificării prealabile a cererii principale, ar fi existat șanse sporite de anulare a cererii reclamanților, nu se constituie în sine într-un drept personal al recurenților pârâți și aceștia nu pot invoca o vătămare concretă, raportat la împrejurarea că în speță nu s-a dovedit că în ipoteza unei înregistrări ulterioare a unei noi cereri, de data aceasta cu respectarea condițiilor prevăzute de art.194-197 Cod.proc.civ., aceasta ar fi fost respinsă ca prescrisă ori prin prisma vreunui alt impediment cu consecința consolidării situației juridice a recurenților pârâți.

Pentru aceste considerente tribunalul va constata caracterul nefondat al criticilor formulate în cuprinsul celor două recursuri vizând greșita respingere a excepției de tardivitate a precizării de acțiune formulată de reclamanți în fața primei instanțe la data de 28.02.2013 (filele nr.110-111 din dosarul primei instanțe):

În ce privește excepția invocată de recurenții P___ G_______ și P___ A__ referitoare prescripția extinctivă a dreptului material la acțiune al reclamanților, fundamentată pe împlinirea unui termen de peste 30 de ani de la data la care s-a născut dreptul acestora, tribunalul o apreciază ca reprezentând o critică nefondată, având în vedere că aceasta este structurată pe incidența disp.art.1890 Cod.civ. (1864).

Având în vedere că după _____________________ Codului civil sistemul nostru juridic a adoptat o reglementare distinctă în materia prescripției extinctive, prin Decretul Lege nr.167/1958, prin care s-a recunoscut incidența acestei instituții cu precădere în materia drepturilor de creanță și doar în mod excepțional în materia drepturilor reale principale, strict în ipotezele împlinirii unui termen de prescripție achizitivă în favoarea unor terți, tribunalul constată inaplicabilitatea normei juridice evocate.

De altfel, chiar și în ipoteza în care s-ar admite aplicabilitatea și în prezent a disp.art.1890 Cod.civ. (1864) ca valorând normă juridică incidentă în materia prescripției extinctive, față de împrejurarea exercitării atributelor de posesie și folosință de către reclamanți în mod public și neîntrerupt, prin acte materiale aduse la cunoștința recurenților P___ G_______ și P___ A__, având în vedere că obstrucționarea exercitării acestor acte materiale a survenit abia cu începere din anul 2012, tribunalul apreciază că în fapt cursul prescripției invocate a fost suspendat în perioada 1968-2012, astfel încât nici din această perspectivă excepția invocată nu se prezintă a fi întemeiată.

Pe fondul cauzei instanța de control judiciar găsește însă fondate criticile recurenților, din perspectiva următoarelor considerente:

Potrivit stării de fapt rezultate din probatoriul administrat în fața primei instanțe, necontestat de către părțile în proces și confirmat în fața instanței de recurs, a rezultat că pe terenul înscris în prezent în CF nr.xxxxxx Târșolț sub nr.top.7096, 7076 și 7098, în suprafață totală de 7084 m.p., care constituie în prezent proprietatea recurenților P___ G______ și P___ M_____, cu rezerva uzufructului viager pentru recurenții P___ G_______ și P___ A__, se găsesc în prezent trei izvoare, identificate conform expertizei tehnice judiciare întocmite în primă instanță de către exp.ing.Mențiu V_____ (filele 148-152).

A rezultat astfel că un prim bazin de captare (numit bazinul de captare nr.1) a fost primul construit și alimentează în prezent rețeaua de apă curentă a reclamanților, adică 30 de familii din _____________________________ în zona numită „Gruiețe”.

Distinct de acest bazin, există un al doilea izvor (bazinul de acumulare nr.2) care alimentează rețeaua de apă curentă a mai multor instituții și familii din centrul comunei Târșolț, izvor care nu face obiectul litigiului de față.

În sfârșit, pe teren există un al treilea izvor, necaptat până în prezent, care de asemenea nu face obiectul acestui litigiu.

Prin aceeași expertiză s-a reținut că la o distanță de 9,50 m de bazinul nr.1 se găsește casa recurenților pârâți, care însă este amplasată mai sus decât nivelul izvorului cu 2,50 m astfel încât locuința acestora din urmă nu poate alimentată prin cădere liberă de la izvorul în litigiu, ci doar locuințele intimaților reclamanți pot fi alimentate cu apă curentă de la acest izvor prin cădere liberă, pe baza rețelei de aducțiune existente în prezent (fila nr.149 idem).

În privința bazinului de captare nr.1, reținut de către instanța de recurs ca fiind singurul izvor în privința căruia părțile în proces dețin poziții litigioase, se reține că în perioada anilor 1966-1968 au existat neînțelegeri privind alimentarea cu apă curentă de la respectivul izvor.

Se reține astfel că inițial, prin adresa nr.426/02.07.1966 a Districtului de gospodărire a apelor Maramureș – Satu M___ (flan r.51 din dosarul primei instanțe) s-a comunicat proprietarului de teren de la acea vreme, în speță recurentul de astăzi P___ G_______, că respectivul izvor este situat pe domeniul privat al acestuia din urmă și că el nu are un debit suficient pentru satisfacerea alimentării cu apă a mai multor familii astfel încât nu se pot emite pretenții de folosință din partea altor persoane decât cu acceptul proprietarului de teren.

Totuși, în baza înțelegerii intervenite între P___ G_______ pe de o parte și reprezentanții familiilor reclamanților din prezenta cauză pe de altă parte, la data de 11.12.1968 s-a încheiat la sediul Primăriei comunei Târșolț, jud.Satu M___, în prezența președintelui Comitetului executiv al consiliului populat provizoriu al comunei Târșolț și a secretarului acestui comitet, convenția intitulată „contract de vânzare-cumpărare” (filele nr.59, 90 idem) prin care s-a convenit ca de la izvorul de pe terenul lui P___ G_______ (izvorul nr.1) să se execute o lucrare care presupune instalarea unor conducte de țevi și fier în vederea asigurării rețelei de apă pentru gospodăriile celorlalte persoane contractante, în schimbul sumei de 3.000 lei, din care ultima rată de 1.000 lei a fost achitată la data de 11.12.1968, astfel încât P___ G_______ și rudele acestuia au declarat că nu mai au nicio pretenție pentru izvoarele situate pe terenul în cauză.

În acest context, un prim aspect reținut pe fondul cauzei, în fapt, este acela al existenței unui titlu juridic în favoarea reclamanților cu privire la servitutea izvoarelor invocate în cauză, titlu care însă nu a fost înscris în evidențele de publicitate imobiliară, în vederea asigurării opozabilității sale față de terți.

De asemenea din probatoriul testimonial administrat în cauză în fața rimei instanțe în speță declarațiile martorilor Petca V_____ (fila nr.96) și H___ I___ (fila nr.134) a rezultat că în perioada 1968 – 2012 relațiile dintre părțile în litigiu legate de alimentarea cu apă de la izvorul în discuție au decurs în mod neîngrădit, conflictul dintre aceștia ivindu-se în anul 2012, atunci când familiile reclamanților au decis să reabiliteze rețeaua de alimentare cu apă construite inițial de familiile acestora, mărind capacitatea bazinului de captare inițial și efectuând lucrări de săpături pentru înlocuirea conductelor pe terenul proprietatea pârâților în cauză, fără acceptul acestora din urmă și fără încunoștiințarea lor.

În aceste circumstanțe, tribunalul apreciază că starea conflictuală dintre părți derivă din nerespectarea clauzelor convenției din data de 11.12.1968 și că în consecință dezbaterile juridice dintre aceștia se impun a fi purtat pe tărâm contractual, desigur după îndeplinirea prealabilă a formalităților legate de publicitatea imobiliară a dreptului real principal în discuție.

Examinând sentința atacată strict prin prisma considerentelor acesteia și a criticilor formulate de recurenți, în cauză nefiind evidențiate motive de ordine publică în înțelesul art.305 Cod.proc.civ. (1865), tribunalul reține că în mod nelegal prima instanță a apreciat ca fiind îndeplinite condițiile uzucapiunii de lungă durată reglementate prin art.1890 Cod.civ. (1864).

Un prim astfel reținut în acest sens este acela al legii civile aplicabile, Codul civil român din 1864 fiind extins în teritoriile de peste Carpați la data de 15 septembrie 1943 prin Legea nr.389/1943, iar pe teritoriul județului Satu M___ prin Decretul nr.260 din 04 aprilie 1945, ca urmare a Diktatului de la Viena.

Având în vedere ______________________________ a Decretului Lege nr.115/1938, la data de 12 iulie 1947 pe întreg teritoriul pe care au existat cărți funciare, implicit și în privința imobilului de față, coroborat cu disp.art.6 din Legea nr.241/1947 de punere în aplicare a Decretului Lege nr.115/1938, rezultă că uzucapiunilor începute sub imperiul Decretului Lege nr.115/1938 urmează a li se aplica dispozițiile acestui din urmă act normativ, iar nu ale Codului civil (1864).

Prin urmare, raportat la data de 11.12.1968 de la care a început exercitarea în mod legitim a servituții izvorului în cauză (orice altă posesie anterioară exercitată de familiile reclamanților fiind întreruptă prin recunoașterea de proprietate din cuprinsul Convenției încheiată la data de 11.12.1968) rezultă că în speță sunt incidente disp.art.27 și 28 din Decretul Lege nr.115/1938, trimiterile la prevederile Codului civil (1864) din cuprinsul acestui decret vizând strict verificarea condițiilor posesiei utile prevăzute de art.1847 și urm. Cod.civ. (1864), fără a se extinde și la cele reglementate prin art.1890 și 1895 Cod.civ. (1864).

În ce privește verificarea îndeplinirii condițiilor uzucapiunii tabulare, respectiv extratabulare, raportat la actul normativ aplicabil, se constată că, pe de o parte dreptul de servitute al reclamanților nu a fost înscris în cartea funciară, pentru a putea face posibilă convalescența titlului, iar pe de altă parte că nu s-au împlinit 20 de ani de la data decesului proprietarilor de carte funciară, întrucât aceștia sunt în viață, figurând ca parte în proces, în speță recurenții în cauză.

Prin prisma considerentelor ce preced tribunalul va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată în sensul respingerii acțiunii reclamanților, luând totodată act de renunțarea la judecată a acestora față de acțiunea inițială, cu obligarea intimaților reclamanți la plata cheltuielilor de judecată ocazionate recurenților, în limitele dovedirii acestor cheltuieli, întemeiat pe disp.art.274 rap.la art.298 și art.316 Cod.proc.civ. (1865), conform dispozitivului prezentei decizii.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile promovate de recurenții-pârâți P___ G______ D_____ și P___ M_____ D______, ambii cu dom. procedural ales la sediul profesional al C__. Av. C____ R___, în mun. Baia M___, _____________________, ______________________ (persoană responsabilă cu ridicarea corespondenței av. C____ R___), precum și de recurenții-pârâți P___ G_______ și P___ A__, ambii cu dom. în ___________________, jud. Satu M___, împotriva Sentinței civile nr. 1343/29.10.2014, pronunțată de Judecătoria Negrești-Oaș în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații-reclamanți P___ T_____, H___ V_____, T_____ I___, M____ V_____, M___ I___, B___ M_____, RIȘCĂU I___, P__ S_____, B___ I___, H___ G_______ (NR. 115), H___ I___, B__ I____, RIȘCĂU I___, B___ Ș_____, B_____ N______, RIȘCĂU G_______, D____ V_____, Ș_____ V_____, B___ V_____, P__ M____, P__ N______, B_____ V_____, R__ E_______, R__ S_____, P__ I___, toți cu dom. procedural ales la sediul profesional al C__. Av. G______ D_____, în orașul Negrești-Oaș, Aleea Trandafirilor, _____________, jud. Satu M___, și cu intimații-reclamanți Z___ G_______, dom. în ____________________, jud. Satu M___, B_____ I___, dom. în ____________________, jud. Satu M___, S______ G_______, dom. în ____________________, jud. Satu M___, B__ G_______, dom. în ____________________, jud. Satu M___, V___ G______, dom. în ____________________, jud. Satu M___, V___ V_____, dom. în ____________________, jud. Satu M___, și H___ G_______, dom. în ____________________, jud. Satu M___, și în consecință:

Modifică în tot sentința atacată, în sensul că respinge acțiunea reclamanților de mai sus, astfel cum a fost precizată de aceștia în ședința publică de la termenul de judecată din data de 20 februarie 2013 și, totodată, ia act de renunțarea acestora la judecata acțiunii inițiale astfel cum a fost înregistrată la data de 19 martie 2012.

Obligă reclamanții să plătească recurenților-pârâți P___ G______ D_____ și P___ M_____ D______ suma de 2615 lei, iar recurenților-pârâți P___ G_______ și P___ A__ suma de 1615 lei, cheltuieli de judecată în primă instanță și în recurs.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică din data de 18 mai 2015.

Președinte, E____ R______	Judecător, R_____ G_____ M____	Judecător, G_______ D____ S________
	Grefier, M______ B_____

Red.E.R./15.06.2015.

Tehnored_VD /15.06.2015.

2 ex.

Jud.fond: C_____ A_____ O_____ S_____