ROMÂNIA

JUDECĂTORIA C________

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR.4926

Ședința din data de 30.04.2015

Completul compus din :

PREȘEDINTE : A_____ A_____

GREFIER : S_____ G_______

Pe rol soluționarea cererii având ca obiect uzucapiune/accesiune, formulată de reclamanta O____ L_______ M_____ cu domiciliul ales la avocat A_____ C_______ din C________, __________________, nr.26, ____________, _____________________ în contradictoriu cu pârâții MUNICIPIUL C________ PRIN PRIMAR cu sediul în C________, ___________________, jud. C________ și C________ L____ AL MUNICIPIULUI C________ cu sediul în C________, ___________________, jud. C________.

Dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în ședința publică din data de 17.04.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată care face parte integrantă din prezenta. La acel termen de judecată, instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea la data de 24.04.2015și ulterior la 30.04.2015, când a hotărât următoarele:

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cauzei civile de față,

Prin cererea depusă la data de 27.05.2014 și înregistrată pe rolul Judecătoriei C________ sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, reclamanta O____ L_______ M_____ a solicitat în contradictoriu cu pârâții C________ C________ PRIN PRIMAR și C________ L____ AL MUNICIPIULUI C________, constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani asupra suprafeței de teren de 21,20 mp situată în C________, _______________________ și, de asemenea, constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară asupra magaziei edificată asupra terenului respectiv.

În motivarea în fapt a cererii, reclamanta arată că este proprietara suprafeței de teren de 114 mp situată în C________, ______________________, jud. C________, potrivit Certificatului de moștenitor nr. 227 din 19.02.1997 și Sentinței civile nr. xxxxx din 29.04.2002 pronunțată în Dosarul nr. xxxxx/2001 al Judecătoriei C________, având ca obiect ieșire din indiviziune.

Susține reclamanta că surorile acesteia, M____ M_______ și B___ R_____ D______ nu au locuit în imobil de mai bine de 40 de ani, acestea neposedând și nefolosind acest imobil și construcție, astfel încât acestea sunt de acord cu promovarea prezentei cereri. Precizează reclamanta că nu a venit nimeni să o tulbure sau să o deranjeze, stăpânind astfel această suprafață de teren nestingherită, că a achitat impozitele și taxele locale aferente întregului imobil, astfel încât aceasta are o posesie utilă, neviciată, continuă, neîntreruptă și sub nume de proprietar.

În ceea ce privește accesiunea, reclamanta arată că a edificat o magazie pe această suprafață de teren, care este îngrădită de gard.

În drept, reclamanta a invocat prevederile art. 557, art. 577 și art. 916 C.civ..

În probațiune, a depus la dosar înscrisuri și a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, cu expertiză tehnică imobiliară și proba testimonială.

Pârâții, legal citați, nu au formulat întâmpinare.

Instanța a dispus din oficiu atașarea Dosarului civil nr. xxxxx/2001 al Judecătoriei C________ și a solicitat relații de la autorități, respectiv situația juridică a terenului, extras de carte funciară sau, după caz, certificat de sarcini, precum și istoricul de rol fiscal și certificatul de atestare fiscală cu privire la imobilul în litigiu.

Prin Încheierea din data de 18.08.2014, instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C________ L____ AL MUNICIPIULUI C________, pentru considerentele expuse la acea dată și a încuviințat pentru părți proba cu înscrisurile aflate la dosar, proba cu expertiză tehnică imobiliară și proba testimonială, apreciind că, față de dispozițiile art. 258 coroborate cu cele ale art. 255 C.proc.civ., acestea sunt utile, pertinente și pot conduce la soluționarea pe fond a cauzei.

Totodată, instanța, din oficiu, în baza rolului activ, a dispus administrarea probei testimoniale, fiind audiate în calitate de martori surorile reclamantei, D____ M_______ C_______ și S_____ R_____ D______.

Prin Notele scrise depuse la data de 19.01.2015, pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C________ a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive cu privire la capătul de cerere privind accesiunea imobiliară, iar instanța a dispus, prin Încheierea din data de 09.03.2015, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (4) C.proc.civ., unirea cu fondul a excepției, apreciind că, pentru soluționarea acesteia, este necesară administrarea acelorași probe ca și pentru soluționarea pe fond a pricinii.

Din materialul probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, prin Sentința civilă nr. 1564 din 20.05.1963 pronunțată de Tribunalul Popular Oraș C________ în Dosarul nr. 2466/1966, a fost admisă cererea formulată de S_____ Ș_____ și S_____ E____ și a fost pronunțată o hotărâre care să țină loc de act de vânare-cumpărare cu privire la imobilul în suprafață de 500 mp, situat în ________________________ Liliacului.

Potrivit Certificatului de moștenitor nr. 227 din 19.02.1991, au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei indivize de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului situat în ______________________ compus din teren în suprafață de 250 mp și o casă din două camere și un hol moștenitorii defunctei S_____ E____, respectiv S_____ Ș_____, în calitate de soț supraviețuitor și O____ L_______ M_____, M____ M_______ și B___ R_____ D______, în calitate de descendenți, cealaltă cotă de 1/2 aparținând soțului supraviețuitor S_____ Ș_____.

Prin Sentința civilă nr. xxxxx pronunțată la data de 29.04.2002 de Judecătoria C________ în Dosarul civil nr. 1368/2001, s-a dispus ieșirea din indiviziune asupra imobilului situat în C________, ______________________, prin formarea a două loturi, lotul I, cu o suprafață de 136 mp atribuit reclamantului S_____ Ș_____ și lotul II, format din construcții, camerele 6 și 7, împrejmuire ______________________. Pandurului de 23,40 mp și teren în suprafață de 114 mp, 135,20 mp din măsurători, a fost atribuit pârâtelor O____ L_______ M_____, M____ M_______ și B___ R_____ D______. Potrivit raportului de expertiză efectuat în Dosarul respectiv, în realitate, suprafața terenului este de 300,30 mp, față de suprafața de 250 mp menționată în actul de proprietate, existând faptic un plus total de 50,30 mp de teren, iar suprafața lotului II, cu privire la care pârâtele vor rămâne în indiviziune, existentă faptic este mai mare cu 21,20 mp față de cea din acte, adică va avea o suprafață de 135,20 mp, având dimensiunile 13,00 x 10,40.

Potrivit situației juridice a imobilului, fila 85 din dosar, în prezent, diferența de teren de 21,20 mp reprezentând diferența dintre suprafața conform măsurătorilor cadastrale de 135,20 mp și suprafața de teren din acte de 114, 00 mp este domeniu privat al Municipiului C________ conform HCLM 420/2001 care aprobă trecerea în domeniul privat al Municipiului C________ care nu sunt deținute cu titlu valabil de către persoane fizice sau juridice.

Din raportul de expertiză efectuat în cauză de expert N_______ D__, rezultă că suprafața de teren ce face obiectul prezentei cauze este împrejmuită cu gard, iar în ceea ce privește magazia, cu o suprafață utilă de 3,35 mp, aceasta nu a fost edificată pe suprafața de teren de 21,20 mp.

În drept, cu titlu prealabil, față de dispozițiile art. 82 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, potrivit cărora dispozițiile art. 930-934 C.civ. referitoare la uzucapiunea imobiliară se aplică numai în cazurile în care posesia a început după data intrării în vigoare a acestuia, instanța reține că, în cauză, în ceea ce privește capătul de cerere privind dobândirea dreptului de proprietate asupra suprafeței de 21,20 mp prin uzucapiune se aplică dispozițiile Codului civil din 1864.

Acțiunea în uzucapiune, conform art. 1837 C. civ., reprezintă un mijloc de dobândire a proprietății, care poate fi invocat atât pe cale de acțiune, cât și pe cale de excepțiune.

Art. 1890 C.civ. recunoaște uzucapiunea de 30 de ani în favoarea posesorului bunului, fără ca acesta să fie obligat să producă vreun titlu în acest sens și fără să îi poată fi opusă reaua-credință. Potrivit art.1847 C. civ., pentru a fi utilă dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, posesia exercitată trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar.

Art. 1858 C. civ. prevede că posesiunea care se exercită nu sub nume de proprietar nu se poate schimba în posesie utilă, decât prin patru moduri, printre care se află și situația în care deținătorul lucrului neagă dreptul celui de la care deține posesiunea, prin acte de rezistență la exercițiul dreptului său.

Din interpretarea coroborată a acestor dispoziții legale, instanța reține că, pentru a dobândi proprietatea bunului prin uzucapiunea de 30 de ani, posesorul trebuie să îndeplinească două condiții: să posede bunul în tot timpul prevăzut de lege, adică timp de 30 de ani, iar posesia sa să fie una utilă, adică neafectată de un viciu.

Cu privire la utilitatea posesiei, instanța reține că legea prezumă regularitatea posesiei, urmând ca cel care invocă existența unui viciu să facă această dovadă. În acest sens, instanța constată că pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C________ a invocat în cauză existența viciului precarității ce decurge din starea de indiviziune în care se află reclamanta cu cele două surori în ceea ce privește posesia bunului. Arată pârâtul că posesia exercitată asupra unui lucru comun în puterea destinației legale a acestuia nu constituie o posesie sub nume de proprietar și arată, totodată, că nu este îndeplinită în cauză nici condiția exercitării unui interval de timp de 30 de ani între momentul ieșirii din indiviziune și momentul introducerii prezentei cereri de chemare în judecată.

Din probele administrate în cauză, instanța reține că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile pentru dobândirea, de către reclamantă, a dreptului de proprietate prin uzucapiune, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, în ceea ce privește suprafața de teren de 21,20 mp, ce face obiectul prezentei cereri, instanța reține din declarațiile martorilor audiați în cauză, coroborate cu rapoartele de expertiză efectuate în Dosarul civil nr. 1368/2001 și în cauză, că această suprafață a fost împrejmuită în toată această perioadă, făcând corp comun cu terenul în suprafață de 250 mp, aparținând familiei S_____.

Potrivit înscrisurilor aflate la dosar și din declarațiile celor două surori audiate în cauză, sunt delimitate perioade de timp distincte din perspectiva posesiei și stăpânirii terenului situat în C________, _______________________, astfel:

- în perioada 1963-1982, terenul a fost stăpânit de părinții reclamantei, S_____ Ș_____ și S_____ E____, iar cele trei fiice ale acestora locuiau la aceeași adresă;

- în perioada 1982-1989, terenul a fost stăpânit de părinții reclamantei, S_____ Ș_____ și S_____ E____, în locuință continuând să locuiască reclamanta și sora sa D____ M_______ C_______ - fostă M____;

- în perioada 1989-2002, terenul a fost stăpânit de părinții reclamantei, S_____ Ș_____ și S_____ E____, până la decesul mamei, în anul 1991, moment după care, potrivit Certificatului de moștenitor nr. 227 din 19.02.1991, au dobândit dreptul de proprietate asupra cotei indivize de ½ din dreptul de proprietate asupra imobilului moștenitorii defunctei, respectiv S_____ Ș_____, în calitate de soț supraviețuitor și O____ L_______ M_____, M____ M_______ și B___ R_____ D______, în calitate de descendenți, cealaltă cotă de ½ aparținând soțului supraviețuitor. Instanța reține că, începând cu anul 1989, potrivit declarației martorei D____ M_______ C_______ - fostă M____, aceasta nu a mai locuit în imobil.

- în perioada începând cu anul 2002, când lotul II în suprafață de 114 mp în acte și 135,20 mp în fapt a fost atribuit în indiviziune celor trei surori până în prezent, terenul a fost stăpânit doar de către reclamanta din prezenta cauză.

Instanța reține că, pentru a conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, nu este suficientă întrunirea celor doua elemente constitutive ale posesiei, elementul material-corpus, care presupune contactul direct, efectiv cu lucrul și elementul psihologic sau intențional animus possidendi, care se caracterizează prin voința celui ce stăpânește lucrul de a se comporta față de acesta ca un proprietar ci, este necesar ca posesia să fie neviciată. Pe de altă parte, este unanim admis în practică și în doctrină că o posesie echivocă, caracterizată prin aceea că nu este sigură prezența elementului intențional, nu este o posesie utilă, care să poată fundamenta uzucapiunea.

În cazul de față, posesia bunului aflat indiviziune exercitându-se numai de către unul din titulari, se presupune că acesta a stăpânit bunul și pentru ceilalți titulari, cu excepția situației în care se probează intervenirea unei manifestări exterioare care să demonstreze, neechivoc, că titularul ce a exercitat stăpânirea materială a înțeles să transforme posesia din comună în exclusivă, pe calea intervertirii precarității sale în posesie utilă, deci că a stăpânit bunul numai pentru sine, cu titlul de proprietar.

În cauza de față, începând cu anul 1991, terenul în suprafață de 250 mp, la care era alipită și suprafața de 21,20 mp, a fost deținută în indiviziune de către reclamantă, cele două surori ale acesteia și tatăl S_____ Ș_____. Prin actul de partaj realizat în anul 2002, s-a realizat ieșirea din indiviziune între cele trei surori și tatăl acestora cu privire la suprafața de teren de 250 mp, dar s-a creat o nouă stare de indiviziune între cele trei surori cu privire suprafața de teren de 114 mp în acte și 135, 20 mp în teren. Este adevărat că, începând cu anul 2002, reclamanta a fost cea care a stăpânit în fapt și exclusiv imobilul și a procedat la achitarea impozitelor și taxelor aferente, însă cu acordul celor două surori, aspect ce rezultă și din declarațiile acestora depuse la dosar și în fața instanței. Ori, precaritatea se poate transforma în posesie utilă prin acte de rezistență la exercițiul dreptului reclamantei, printr-o manifestare exterioară care să demonstreze, fără echivoc că titularul ce a exercitat stăpânirea materială a înțeles să transforme posesia din comună în exclusivă, ceea ce nu a fost dovedit în prezenta cauză. Din contră, din relațiile depuse de autorități, apar în calitate de proprietari ai imobilului, toate cele 3 surori.

Față de aceste considerente, instanța constată că posesia exercitată de către reclamantă se caracterizează prin precaritate, aceasta nestăpânind imobilul în nume de proprietar.

Strâns legată de condiția utilității posesiei, este și condiția termenului de posesie de 30 de ani, având în vedere că, din modul de redactare al acțiunii rezultă că reclamanta a calculat termenul de prescriptie prevăzut de art. 1890 C. civ. unind posesia autorilor săi (părinți) cu posesia exercitată de ea însăși.

În ceea ce privește joncțiunea sau accesiunea posesiilor, respectiv adăugarea la termenul posesiei proprii a timpului cât bunul a fost posedat de autorii săi, instanța reține din actele aflate la dosar că autorii reclamantei nu au fost, la rândul lor, titularii dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 21,20 mp, că reclamanta este succesor în drepturi al acestora și că posesia autorilor a fost utilă, însă are în vedere totodată că se invocă o joncțiune exercitată de reclamantă și de autorii acesteia, în condițiile în care și celelalte două surori ale reclamantei sunt moștenitorii autorilor alături de aceasta. În aceste condiții, instanța apreciază că, pentru perioada de posesie exercitată de autori, succesorii acestora beneficiază de drepturi egale, posesia autorilor neputând fi unită cu o posesie exercitată de către unul dintre moștenitori pentru împlinirea termenului de 30 de ani, în condițiile în care acesta din urmă nu este singurul succesor care poate invoca drepturi de pe urma autorilor. În acest sens, potrivit declarațiilor martorelor audiate în cauză, până la plecarea surorilor reclamantei, impozitele și taxele aferente imobilului au fost achitate în comun de către toți cei care locuiau în imobil.

Este adevărat că legea recunoaște instituția renunțării la invocarea uzucapiunii și implicit a joncțiunii posesiilor, ceea ce pare a fi cazul în speța de față în privința surorilor reclamantei însă, chiar și așa, reclamanta nu ar putea să adauge posesia exercitată de autorii decât unei posesii utile și neechivoce.

Față de aceste considerente, constatând că nu sunt îndeplinite în cauză condițiile pentru constatarea dobândirii de către reclamantă a dreptului de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de teren de 21,20 mp, instanța va respinge acest capăt de cerere, ca neîntemeiat.

În ceea ce privește capătul de cerere privind accesiunea, potrivit dispozițiilor art. 248 alin. (1) C.proc.civ., instanța se va pronunța cu prioritate cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI C________.

Astfel, instanța reține că, potrivit răspunsului expertului desemnat în cauză, magazia de lemne asupra căreia se solicită constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin accesiune imobiliară nu a fost edificată pe suprafața de teren de 21,20 mp care, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la dosar, aparține domeniului privat al Municipiului C________, ci pe suprafața de teren aflată în indiviziune.

În drept, instanța reține că accesiunea imobiliară artificială reprezintă un mod de dobândire al dreptului de proprietate privată asupra unui bun, iar dispozițiilor art. 645 C.civ., coroborate cu cele ale art. 492 C.civ. instituie în favoarea proprietarului terenului o triplă prezumție. Astfel, orice construcție, plantație sau lucru făcute în pământ sau deasupra pământului sunt prezumate că au fost făcute de proprietarul terenului; că au fost făcute pe cheltuiala sa și că sunt ale lui, persoana care contestă aplicabilitatea acestor prezumții având sarcina administrării probei contrarii. Rezultă că, atunci când reclamantul solicită să se constate calitatea sa de proprietar prin accesiune imobiliară asupra construcției existente pe terenul proprietatea sa, are calitate procesuală pasivă doar persoana ce contestă dreptul de proprietate al proprietarului terenului asupra construcțiilor ridicate pe acesta. Cu alte cuvinte, acțiunea în constatarea accesiunii are drept scop stabilirea unui drept potrivnic, afectând în mod direct patrimoniile celor două părți.

Or, reclamantul, fiind cel ce pornește acțiunea, trebuie să justifice atât calitatea procesuală activă, cât și calitatea procesuală pasivă a pârâtului, deoarece raportul de drept procesual nu se poate lega decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material. În prezenta acțiune, reclamanta nu a justificat calitatea procesuală pasivă a pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI C________ PRIN PRIMAR, în contradictoriu cu care dorește a se constata dreptul său de proprietate imobiliară, acesta neavând calitatea de proprietar asupra suprafeței de teren asupra căreia a fost edificată magazia. Nu rezultă din piesele dosarului împrejurarea că pârâtul ar fi contestat în vreun mod dreptul de proprietate al reclamantei asupra terenului în suprafață de 114 mp sau ar fi emis vreo pretenție cu privire la construcțiile ridicate pe acest teren.

În consecință, având în vedere și că imobilul în litigiu excede sferei de administrare a pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI C________ PRIN PRIMAR, neaparținând domeniului public sau privat al municipiului C________, instanța apreciază că acesta nu are legitimare procesuală pasivă în ceea ce privește capătul de cerere privind accesiunea imobiliară.

Față de aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI C________ PRIN PRIMAR și va respinge capătul de cerere privind accesiunea, ca fiind introdus împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Totodată, având în vedere admiterea, prin Încheierea de ședință din data de 18.08.2014, a excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului C________ C________ PRIN PRIMAR și C________ L____ AL MUNICIPIULUI C________, instanța va respinge cererea introdusă împotriva acestuia ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Față de soluția dispusă cu privire la capetele principale de cerere, în temeiul dispozițiilor art. 453 C.proc.civ. instanța va respinge cererea reclamantei de obligare a pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI C________ PRIN PRIMAR la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

În ceea ce privește cererea pârâtului PRIMARUL MUNICIPIULUI C________ PRIN PRIMAR de obligare a reclamantei la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat în cuantum de 537,72 lei, astfel cum rezultă din chitanța ___________ nr. 3023 din 02.06.2014, în temeiul dispozițiilor art. 451 alin. (2) C.proc.civ., instanța va proceda la reducerea acestuia, constatând că este disproporționat în raport cu activitatea desfășurată de avocat, ținând cont și de circumstanțele cauzei.

Aplicând aceste criterii în cazul de față, instanța reține că activitatea desfășurată de avocat a constat efectiv în depunerea la dosar a unor înscrisuri și a unor note scrise, în cauză nu a fost formulată întâmpinare și avocatul nu s-a prezentat la niciun termen pentru susținerea apărării, astfel încât instanța constată că onorariul perceput nu respectă criteriul de proporționalitate impus inclusiv de jurisprudența CEDO care, fiind învestită cu soluționarea pretențiilor la rambursarea cheltuielilor de judecată, în care sunt cuprinse și onorariile avocațiale, a statuat că acestea urmează a fi recuperate numai în măsura în care constituie cheltuieli necesare, care au fost în mod real făcute, însă în limita unui cuantum rezonabil.

Față de aceste considerente, instanța va stabili un onorariu de avocat în cuantum de 300 de lei, apreciind că este echitabil și rezonabil față de activitatea depusă de avocat și va obliga reclamanta la plata către pârâtul PRIMARUL MUNICIPIULUI C________ PRIN PRIMAR a acestei sume, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta O____ L_______ M_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul ales la avocat A_____ C_______ din C________, __________________, nr.26, ___________________________________ împotriva pârâtului C________ local cu sediul în C________, ___________________, jud. C________, ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Respinge cererea de constatare a dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune formulată împotriva pârâtului Municipiul C________ prin Primar cu sediul în C________, ___________________, jud. C________, ca neîntemeiată.

Admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Municipiul C________ prin Primar cu privire la capătul de cerere privind accesiunea imobiliară.

Respinge capătul de cerere privind accesiunea imobiliară, ca fiind formulat împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.

Obligă reclamanta la plata către pârâtul Municipiul C________ prin Primar a sumei de 300 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Cererea de apel se depune la Judecătoria C________.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.04.2015.

PREȘEDINTE GREFIER

A_____ A_____ S_____ G_______

Red.Jud.A.A./14.05.2015

Tehnored.S.G./14.05.2015/5EX