Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL G_____

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 131/A

Ședința publică de la 10 Noiembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE S_____ B_____

Judecător V______ M____ S_______

Grefier F_____ B______

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea apelului declarat de apelanta __________________ B_____ împotriva sentinței civile nr. 69 din 31.01.2014 pronunțată de Tribunalul B_____, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata __________________.

Dezbaterile și susținerile orale ale cauzei au avut loc la data de 05.11.2014 și s-au consemnat în încheierea de ședință din aceea dată, care face parte integrantă din prezenta, dată la care instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei astăzi, data de mai sus.

CURTEA

Asupra apelului civil de față:

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea, înregistrată la Judecătoria B_____ sub nr. XXXXXXXXXXXXXX reclamanta S.C D____ I____ S.R.L B_____ cheamă în judecată pe pârâta S.C.S____ S.A. B_____, pentru a se constata rezilierea contractului de arendă, înregistrat la Consiliul Local al comunei T_____, jud. B_____, sub nr. 320/03.05.2012, obligarea pârâtei să predea terenurile ce au făcut obiectul contractului de arendă, precum și plata cheltuielilor de judecată efectuate în cauză.

Ulterior, reclamanta, în temeiul art. 132 C.p.c, a cerut ca instanța să dispună rezilierea contractului de arendă, în loc să constate rezilierea (f.49 dosar Judecătoria B_____).

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că, în baza contractului de arendă a cărei reziliere se cere, pârâta era obligată să facă plata arendei până la data de 31.07.2012, așa cum s-a stabilit de comun acord prin actul adițional nr. 1, de modificare a art. 6.2 din contract.

Cu toate acestea, deși pârâta dispunea încă de la data de 20.07.2012, de toată cantitatea de grâu pentru plata arendei, abia la data de 31 iulie 2012, ora 14.00, reclamanta a primit adresa nr. 870/26.07.2012, emisă de pârâtă, prin care a fost înștiințată că toată cantitatea de grâu(145,72 tone) a fost depozitată în silozul proprietatea _________________________ SRL B_____.

Reclamanta susține că pârâta trebuia ca în prealabil să o consulte cu privire la depozitarea grâului, făcând acest lucru din propria inițiativă și obligând-o la cheltuieli suplimentare.

Încercând să intre în posesia cantității de grâu, reclamanta a anunțat depozitarul că a doua zi pe 01.08.2012, ora 08.00 – 08.30, se va prezenta pentru ridicarea grâului, dar fără rezultat, nici în ziua respectivă și nici ulterior.

Pentru acest fapt, neîndeplinirea obligației contractuale a arendașului de a face plata arendei conform contractului sau uzanțelor în materie, reclamanta cere să se dispună rezilierea contractului de arendă, cu consecința predării termenului arendat și plata cheltuielilor de judecată.

Judecătoria B_____, prin sentința civilă nr. 1337/19.02.2013 a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului B_____.

Tribunalul B_____, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, care a înregistrat dosarul la data de 04.03.2013, prin încheierea din data de 03.10.2013 a dispus scoaterea dosarului de pe rolul secției și trimiterea lui pentru soluționare la secția I civilă a Tribunalului B_____.

Secția a I a civilă a Tribunalului a înregistrat cauza la data de 04.10.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX.

De asemenea, în temeiul art. 279 al. 1 Cod pr. civ. a cerut încuviințarea executării vremelnice a hotărârii în sensul reintrării în deplină proprietate și posesie a terenurilor arendate.

După înregistrarea cauzei la secția I civilă, reclamanta a depus la dosar noi precizări, solicitând din nou constatarea rezilierii și predarea terenului, cu cheltuielilor de judecată.

Pârâta, __________________, prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii.

Aceasta se apără, menționând că, pe măsură ce recolta, depozita grâul în vederea plății arendei către reclamantă, acolo unde îl depozita de obicei, la silozurile _________________________ SRL B_____.

După recoltarea întregii cantități necesare, pârâta susține că a emis avizul de însoțire a mărfii nr. 1749/25.07.2012 și adresa nr. 870/26.07.2012 prin care a transferat dreptul de proprietate asupra grâului în patrimoniul arendatorului __________________ B_____.

La rândul său, __________________ B_____, emite adresa nr. 310/31.07.2012, confirmă acceptarea plății și solicită depozitarului (_________________________ SRL) să emită factura pentru plata serviciului de depozitare pentru o zi.

A doua zi, cu adresa nr. 311/01.08.2012 reclamanta comunică societății care avea grâu în depozit că se va prezenta la acea dată de 01.08.2012, orele 14.30 – 15.00 la sediu depozitarului pentru ridicarea întregii cantității de grâu. Se mai menționează de către pârâtă, că _________________________ SRL a emis factura nr. xxxxxx pentru plata sumei de 69,95 lei reprezentând contravaloarea depozitării, factură achitată de reclamantă.

Neridicarea cantității de 145,72 tone grâu de către reclamantă din depozitul proprietatea ___________________________ SRL B_____, în opinia pârâtei nu-i poate fi imputată, întrucât cauza neeliberării grâului o constituie un litigiu între reclamantă și ___________________________ SRL B_____.

Pârâta a considerat că a respectat întocmai clauzele contractului de arendă, și-a îndeplinit cu bună credință obligațiile contractuale, depozitând grâul în același loc, unde a fost și în anii anteriori la societatea cu care, însăși reclamanta a avut relații comerciale.

De asemenea, pârâta a subliniat că în contract nu s-a stabilit modalitatea de plată a arendei, ci doar termenul scadent.

În cauză, s-a făcut dovada că reclamantei i-a fost transferat dreptul de proprietate asupra grâului și a acceptat plata arendei prin depozitarea până la preluarea la ___________________________ SRL B_____.

Din toate acțiunile faptice și juridice ulterioare datei de 31.07.2012, rezultă că reclamanta se consideră proprietar al cantității de 145, 72 tone grâu.

În sprijinul apărărilor formulate pârâta a invocat dispozițiile noului cod civil.

În cauză, s-au administrat probe cu înscrisuri

Prin sentința civilă nr. 69 din 31.01.2013, Tribunalul B_____ –Secția I Civilă, a respins ca nefondată acțiunea și cererea de încuviințare a executării formulată de reclamanta __________________ B_____ reținând următoarele:

Prin acțiune, așa cum a fost precizată, reclamanta a chemat în judecată pe pârâta __________________ pentru a se constata rezilierea contractului de arendă, înregistrat sub nr. 320/03.05.2012 la Consiliul Local al comunei T_____, jud. B_____ și predarea terenului ce a format obiectul contractului.

Motivul invocat, pentru care s-a cerut constatarea rezilierii, a fost neîndeplinirea de către pârâtă a obligațiilor de plată a arendei, așa cum s-a stabilit prin contract și potrivit uzanțelor.

Valoarea la care a fost estimat contractul de către prima instanță sesizată a fost de 633.377,25 lei.

În baza contractului de arendă, reclamanta __________________ B_____ a dat în arendă suprafața de 121,439 ha teren, către societatea pârâtă __________________, pe o perioadă de 4 ani, începând cu data de03.05.212, putând fi prelungit potrivit voinței părților și prevederilor legale.

În cazul în care una din părți dorește rezilierea, este obligat să comunice această intenție părții contractante cu cel puțin un an înainte de expirarea contractului, în caz contrar, contractul reînnoindu-se de drept.

Potrivit acelorași clauze ale contractului, arendașul s-a obligat printre altele, să plătească arenda în natură, în modalitățile și la termenele stabilite în contract (art. 5.2). Prețul arendei a fost stabilit de comun acord prin art. 6.1, ca fiind de 1200 kg grâu/ha în primii doi ani și de 1400 kg grâu/ha în următorii doi ani, plata urmând să se facă în natură, în cel mult 45 zile de la recoltare, dar nu mai târziu de 30 octombrie a anului în curs.

Pentru neplata la termen a arendei, s-a prevăzut o penalitate de 1% pe zi din suma datorată.

Potrivit art. 103 „în situația în care arendașul nu respectă obligația prevăzută la art. 6.2, arendatorul poate rezilia unilateral, contractul de arendă”.

Ulterior, prin actul adițional nr. 1 la contractul de arendare (fila 4 dosar judecătorie) părțile au înțeles să modifice clauza din contract cu privire la data scadentă pentru plata arendei în primul an, stabilindu-se în acest sens, data de 31.07.2012.

În baza clauzelor convenite, a început derularea contractului, ajungându-se la recoltarea producției și implicit la plata arendei.

Din buletine de cântărire, analiză și recepție din: 9 iulie, 10 iulie, 11 iulie și 17 iulie (filele 15-16 dosar judecătorie), se constată că ___________________ și a predat către ___________________ Export SRL B_____ diverse cantități de grâu, în total 145,720 kg grâu.

La data de 25.07.2012, cu avizul de însoțire a mărfii nr. 1749/25.07.2012, __________________ a transmis reclamantei dovada punerii la dispoziție în vederea ridicării, cantitatea de 145.72 tone, reprezentând contravaloarea plată arendă conform contractului de arendă nr. 320/03.05.2012, menționând că depozitarea s-a făcut în silozul din Mărtăcești al ___________________ Export SRL B_____ (fila 14).

La data de 26.07.2012, cu adresa 870, pârâta transmite către reclamantă înștiințarea că, în conformitate cu clauzele contractuale, i-a pus la dispoziție prin transferul proprietății, cantitatea de 145.72 tone grâu, reprezentând plata arendei pentru anul 2012, grâul fiind depozitat așa cum s-a arătat mai sus în silozul aparținând _________________________ SRL B_____, de unde îl poate prelua până la data de 31 iulie 2012, data până la care toate cheltuielile de depozitare sunt acoperite de ea (fila 5).

Societatea reclamantă, la rândul său prin adresa nr. 310/31.07.2012 (fila 23), ca urmare a adresei nr. 870/26.07.2012 emisă de __________________, comunică _________________________ SRL B_____ că se va prezenta la data de 01.08.2012 pentru ridicarea cantității de 145. 72 tone grâu. Totodată, s-a obligat să plătească contravaloarea contractului de depozitare pentru zi.

La data de 01.08.2012, orele 14.30 – 15.00 reclamanta s-a prezentat la sediul silozului aparținând de _________________________ SRL B_____, _______________________________ jud. B_____, pentru a ridica 145,720 tone grâu, dar depozitarul nu i s-a permis accesul, nici în fermă și nici în siloz.

Considerând că pârâta nu i-a plătit arenda, reclamanta a notificat societatea pârâtă, despre rezilierea unilaterală a contractului de arendă și totodată să-i plătească arenda în termen de 3 zile, inclusiv penalitățile aferente, să-i predea terenul și să nu mai efectueze nici un fel de lucrări pe terenul respectiv.

La 24 august 2012 reclamanta a promovat acțiunea de față, având ca obiect constatarea rezilierii contractului și repunerea părților în situația anterioară.

Astfel cum rezultă din cele reținute mai sus, s-a apreciat că părțile se află în raporturi juridice contractuale, născute după _____________________ noului cod civil.

Potrivit dispozițiilor art. 1836 – 1850 N.C.C, care reglementează contractul de arendă, plata arendei în fructe se face la termenul stabilit în contract, iar dacă această mențiune nu se găsește în contract, arendașul este considerat de drept în întârziere pentru predarea fructelor din momentul culegerii lor.

Referitor la încetarea contractului, art. 1850 reglementează doar cazurile speciale: de deces, de incapacitate sau faliment al arendașului.

În consecință, tribunalul a analizat acțiunea pe baza clauzelor convenite de părți în contract, pe care le va corobora cu dispozițiile din noul cod civil aplicabile (1167 și urm.).

În concret, s-a examinat pe baza probelor administrate cererea de constatare a rezilierii unilaterale a contractului (art. 10.3 din contract) pentru neîndeplinirea de către arendaș a obligației prevăzute la art. 6.2, astfel cum a fost modificată prin actul adițional nr. 1.

Rezilierea contractului este o cauză de încetare a efectelor sale, care intervine în condițiile stabilite de părți, pentru neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a clauzelor.

În acest sens, tribunalul a constatat că părțile au convenit asupra terenului, dar nu au convenit asupra locului plății arendei.

În temeiul art. 1494 alin. 1 lit. c N.C.C, atunci când nu se poate stabili locul plății în funcție de natura prestației, al practicilor statornice între părți, ori al uzanțelor, plata se face la sediul debitorului de la data încheierii contractului.

În cauză, pe baza înscrisurilor analizate mai sus, s-a constatat că debitorul arendaș a depozitat grâul datorat arendatorului, la _________________________ SRL B_____, a plătit contravaloarea serviciului de depozit până la data de 31 iulie2012 și a înștiințat pe reclamant de toate aceste operațiuni în termenul convenit prin contract.

Reclamanta a acceptat întru totul acțiunile reclamantei și a emis adresă către societatea depozitară prin care a înștiințat-o că se va prezenta pe 01.08.2012 pentru ridicarea grâului și a plătit depozitarea pentru ziua de 01.08.2012.

Așadar, cu privire la locul plății tribunalul a reținut că, fără a fi convenit de părți, a fost acceptat de părți ca fiind silozul aparținând _________________________ SRL B_____.

Ultimul aspect, legat de dovedirea plății, de asemenea, neconvenit prin contract, este reglementat de art. 1499 N.C.C, conform căruia dovada plății se face cu orice mijloc de probă.

În speță, reclamanta a confirmat transferul de proprietate asupra cantității de 145,72 tone grâu (fila 21), după ce pârâta a emis avizele în acest sens (fila 14).

Împrejurările invocate de reclamantă, ulterior datei de 01.08.2012, legate de neplata arendei au fost considerate de instanță nerelevante din punctul de vedere al obligațiilor contractuale asumate, obligații pe care pârâta le-a adus la îndeplinire așa cum s-a reținut mai sus.

S-a apreciat că litigiile dintre societatea depozitară și reclamantă sunt străine clauzelor contractului analizat, neavând nici o legătură cu clauzele acestuia sau cu pârâta.

Mai mult, instanța a reținut că, reclamanta se consideră ca fiind proprietara cantității de grâu, invocând această calitate în toate demersurile ulterioare.

Susținerea reclamantei, în sensul că reprezintă putere de lucru judecat ceea ce instanța a stabilit prin sentința civilă nr. 7687/26.11.2012 a Judecătoriei B_____, definitivă prin decizia civilă nr. 113/RCIV/17.04.2013, este nefondată.

Obiectul litigiului din dosarele menționate l-a constituit contestație la executare, instanțele de judecată analizând din acest punct de vedere obligațiile debitorului și creditorului.

În litigiul de față, instanța a fost investită cu examinarea clauzelor contractuale de arendă în vederea constatării rezilierii.

Mai exact, dacă prin litigiul de față, părțile au supus analizei o cauză de încetare a efectelor contractului de arendă pe baza clauzelor negociate de părți, în litigiul ce a format obiectul dosarului nr. xxxxx/196/2012 și în care s-au pronunțat hotărârile de mai sus, s-a examinat legalitatea efectelor produse de contract, astfel că puterea de lucru judecat nu a fost primită de instanță.

Împotriva acestei sentințe civile, în termen legal, a declarat apel reclamanta __________________ B_____, criticând-o pentru nelegalitate prin prisma ignorării excepției puterii de lucru judecat invocată față de existența sentinței civile nr. 7687/26.11.2012 a Judecătoriei B_____ și a deciziei civile nr. 113/17.04.2013 a Tribunalului B_____, ambele pronunțate în dosarul nr. xxxxx/196/2012.

Susține reclamanta, în dezvoltarea motivelor de apel, că hotărârea instanței de fond este rezultatul interpretării și aplicării eronate a dispozițiilor legale incidente în speță, a confuziei create între principiile fundamentale de drept prevăzute de legislația națională și a încălcării puterii de lucru judecat a unor hotărâri judecătorești anterioare pronunțate între părți.

Astfel, susține recurenta că atâta timp cât prin sentința civilă nr. 7687/26.11.2012 a Judecătoriei B_____, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 113/17.04.2013 a Tribunalului B_____, s-a reținut că pârâta __________________ nu și-a îndeplinit obligația stipulată prin contractul de arendă nr. 320/03.05.2012, respectiv nu a predat reclamantei cantitatea de 145,72 tone grâu, conform art. 1475 NCC, și, cu acest argument a fost respinsă ca nefondată contestația la executare formulată de prezenta intimată împotriva actelor de executare efectuate în dosarul de executare silită nr. 459/2012 B__ L_____ P_______, Tribunalul B_____, învestit cu acțiunea în rezilierea respectivului contract de arendă (320/3.05.2012) era obligat să respecte puterea lucrului judecat a acestei hotărâri și nu să o contrazică.

În acest sens, invocă recurenta decizia 496/8.03.1975 a Tribunalului Suprem – Secția Civilă care lămurește caracterul obligatoriu al dezlegărilor rămase definitive.

Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească printr-o altă hotărâre judecătorească, dată în alt proces.

În fine, că puterea de lucru judecat nu este limitată la dispozitivul hotărârii, ci ea se întinde și asupra considerentelor hotărârii, care constituie susținerea necesară a dispozitivului, făcând corp comun cu aceasta, în același sens pronunțându-se și doctrina și practica judiciară.

Pentru aceste motive, solicită admiterea apelului și schimbarea sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii și dispunerii rezilierii contractului de arendă pentru neîndeplinirea obligației de plată în natură a arendei.

Pârâta __________________, prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea apelului, susținând că în mod corect nu s-a reținut puterea lucrului judecat, sentința civilă nr. 7687/2012 a Judecătoriei B_____ fiind pronunțată într-o contestație la executare în timp ce prezenta cauză are ca obiect ,,reziliere contract”, iar pe fondul cauzei, corect s-a reținut îndeplinirea obligației de plată în natură, conform celor stipulate prin contractul a cărui reziliere s-a solicitat.

Apelul declarat este fondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse:

Principiul puterii de lucru judecat împiedică nu numai judecarea din nou a unui proces terminat, având același obiect, aceeași cauză și fiind purtat între aceleași părți, ci și contrazicerea între două hotărâri judecătorești, adică infirmarea constatărilor făcute într-o hotărâre judecătorească irevocabilă printr-o altă hotărâre judecătorească posterioară dată în alt proces.

Pornind de la acest principiu, se impune a se sublinia distincția clară între excepția autorității de lucru judecat și prezumția autorității de lucru judecat. Astfel, pe când condiția de aplicare a excepției autorității de lucru judecat presupune o identitate de acțiunii (sub aspectul părților, obiectului și cauzei juridice) ce oprește repetarea judecății, prezumția de lucru judecat impune consecvența în judecată, și anume, ceea ce s-a constatat și statuat printr-o hotărâre judecătorească nu trebuie să fie contrazis.

Pentru a se avea în vedere efectul pozitiv al lucrului judecat este suficientă identitatea de părți și invocarea între acestea a chestiunilor soluționate în procesul anterior, fiind vădit că dacă ar exista și identitate de obiect și de cauză, s-ar putea reține excepția însăși a puterii de lucru judecat, conform art. 1201 C.civ.

Chiar și fără o consacrare legală expresă, acceptarea efectului pozitiv al lucrului judecat apare ca o necesitate juridică evidentă, funcția lui corespunzând nevoii de a se evita pronunțarea de hotărâri judecătorești contradictorii cu privire la aceleași chestiuni de fapt și de drept.

Este adevărat că în sistemul nostru procesual actual, ceea ce poate fi pus în executare și are putere de lucru judecat este dispozitivul, însă, în măsura în care argumentele de fapt și de drept lămuresc înțelesul și întinderea dispozitivului, se reflectă practic în modul de soluționare a cauzei, și considerentele hotărârii au putere de lucru judecat.

În speță, prin sentința civilă nr. 7687/26.11.2013 irevocabilă prin decizia civilă nr. 113/17.04.2013 a Tribunalului B_____, respingând contestația la executare formulată de contestatoarea __________________ (pârâta în cauza prezentă), Judecătoria B_____ a reținut prin considerentele decisive, care fac corp comun cu dispozitivul, că pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin contractul de arendă nr. 320/3.05.2012, respectiv nu a predat efectiv cantitatea de 145,75 tone grâu, conform prevederilor 1475 C.civ.

Prin urmare, chestiunea litigioasă dintre părți, cea a neîndeplinirii obligației asumate de pârâtă a fost tranșată printr-o hotărâre definitivă și irevocabilă, iar prin sentința civilă supusă prezentului apel, instanța de fond, ignorând puterea lucrului judecat, contrazice cele statuate irevocabil prin hotărârea anterioară.

Pentru aceste considerente Curtea va admite apelul, va schimba hotărârea instanței de fond, în sensul că va admite acțiunea reclamantei și va dispune rezilierea contractului de arendă, pentru neîndeplinirea obligației asumate, respectiv cea a plății în natură a arendei, așa cum s-a obligat pârâta, în baza art. 1474 C.civ.

În drept, fiind aplicate disp. art. 296 C.civ.

Văzând și disp. art. 274 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de apelanta -reclamantă __________________ B_____ împotriva sentinței civile nr. 69 din 31.01.2014 pronunțată de Tribunalul B_____, în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata __________________.

Schimbă în tot sentința civilă nr. 69 din 31.01.2014 a Tribunalului B_____, în sensul că admite acțiunea formulată de reclamanta __________________ B_____ în contradictoriu cu pârâta __________________ și dispune rezilierea contractului de arendă nr. 320/03.05.2012 încheiat între părți.

Obligă pe intimat să plătească apelantului - reclamant suma de 22.669 lei cheltuieli de judecată în fond și apel.

Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 10 Noiembrie 2014.

Președinte, S_____ B_____		Judecător, V______ M____ S_______
	Grefier, F_____ B______

Red. VMS-10.12.2014

Tehnored. F.B. 4ex-10.12.2014

Fond-Tribunalul B_____ –jud. L.M_____