R O M Â N I A
TRIBUNALUL M____
SECȚIA CIVILĂ
Dosar nr. XXXXXXXXXXXX
Operator de date cu caracter personal înregistrat sub nr.2991
DECIZIA CIVILĂ Nr. 71/2014
Ședința publică de la 30 Ianuarie 2014
Completul constituit din:
Președinte F______ G_______ M______
Judecător P___ M_____
Judecător A______ T___
Grefier G_______ O_____
Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta _______________________ prin Primar cu sediul în S______ de M____, _________________, jud.M____, împotriva sentinței civile nr.5138 din 06 iunie 2012 pronunțată de Judecătoria Tg.M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.
Fără citarea părților.
Mersul dezbaterilor și susținerile în fond ale părților sunt consemnate în încheierea de ședință din data de 23 ianuarie 2014, care face parte integrantă din prezenta și când instanța a dispus amânarea pronunțării asupra deciziei pentru data de azi, 30 ianuarie 2014.
T R I B U N A L U L,
Deliberând asupra cauzei, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 5138 din data de 06.06 2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta _______________________, reprezentata prin Primar cu, în contradictoriu cu pârâtul P______ A_____, și în consecință, pârâtul a fost obligat să sa plătească reclamantei suma totală de 1109,16 lei din care 900 lei reprezentând chirie restantă pentru perioada septembrie 2011 – noiembrie 2012, iar suma de 209,16 lei, reprezentând penalități de întârziere aferente, pentru aceiași perioadă.
De asemenea, pârâtul a fost obligat să plătească reclamantei suma totală de 1117,93 lei, din care suma de 744,81 lei contravaloarea gazului consumat in perioada martie 2011 – octombrie 2011 și 373,12 lei penalități de întârziere aferente, pentru aceiași perioadă, fiind respinse restul pretențiilor restul.
|
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătoria a reținut că, Între părți s-a încheiat contractul de închiriere pentru suprafețe cu destinație de locuințe nr. 9930/03.11.2008 având ca obiect închirierea apartamentului nr. 4 din S______ de M____, _____________________. 503, ___________-5). Contractul a fost încheiat pe durata unui an, de la data de 1 noiembrie 2008, fiind prelungit prin actul adițional nr. 2/28.10.2010 (f.6), până la data de 31 octombrie 2011. La finalul acestei perioade, locatarul nu a solicitat prelungirea perioadei și nu a mai fost încheiat un nou act adițional (art. VI contract). Pârâtul a încetat să achite chiria începând cu luna septembrie 2011, prin întâmpinare susținând că s-a mutat din locuință din august 2013, însă predarea efectivă a apartamentului către locator s-a realizat doar în decembrie 2012. În acest context, reclamanta, în calitate de locator, a demarat prezenta acțiune privind reziliere, evacuare și obligarea la plata chiriei restante și a consumului de gaz, cu penalități aferente. Rezilierea reprezintă o sancțiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic cu execuție succesivă în timp și presupune desființarea pentru viitor a acestuia. Rezilierea se pronunță de instanța judecătorească, efectele se produc numai pentru viitor, din momentul rămânerii definitive a hotărârii care o pronunță. Reclamanta solicită instanței desființarea unui contract ce a încetat prin ajungerea la termen și, chiar dacă, a continuat ca efect al tacitei relocațiuni în temeiul art. 1437 Cod civil – 1864, potrivit art. 1438 Cod civil, în acest caz, contractul încetează prin simpla notificare a concediului, deci prin denunțarea unilaterală a contractului, chiar cererea de chemare în judecată putând echivala denunțare. Mai mult, având în vedere poziția pârâtului coroborată cu perioada pentru care locatorul solicită plata chiriei și a utilităților furnizate, instanța a apreciat că într-adevăr începând cu luna decembrie 2012, pârâtul a predat apartamentul. În această situație, instanța a constatat că contractul a încetat în temeiul voinței neîndoielnice exprimate de părți de a nu mai continua contractul prelungit prin efectul tacitei relocațiuni. Prin urmare, instanța, învestită cu o cerere în reziliere, nu are cum să pronunțe desființarea unui contract pentru viitor dacă acesta nu mai este în vigoare, astfel că a respins această cerere ca neîntemeiată și, pe cale de consecință, cererea privind evacuarea pârâtului din locuința pe care acesta nu o mai ocupă în prezent. Cât privește cererea de obligare la plata chiriei, pârâtul prin răspunsul la întrebarea nr. 3 din interogatoriu, a recunoscut obligația sa de plată a chiriei în cuantum de 60 lei lunar pe perioada de valabilitate a contractului și a recunoscut pretențiile locatorului tot pentru această perioadă. Instanța a avut în vedere că termenul închirierii stabilit de părți a fost până la data de 31.12.2011, însă a reținut recunoașterea pârâtului făcută prin intermediul întâmpinării și a răspunsului la întrebarea nr. 6 că predarea apartamentului locatorului s-a realizat doar în luna decembrie 2012. Restituirea bunului închiriat reprezintă o obligație stabilită în sarcina chiriașului conform art. 1431 Cod civil raportat la art. III din contract, astfel că a apreciat că acest contract s-a derulat în continuarea în temeiul tacitei relocațiuni, potrivit art. 1437 Cod civil. În raport de situația de fapt reținută, în speță a aplicat dispozițiile art. 1437Cod civil, potrivit cărora după expirarea termenului stipulat prin contractul de locațiune, dacă locatarul rămâne și e lăsat în posesie, atunci se consideră locațiunea ca reînnoită, efectele ei urmând să fie reglementate după regulile referitoare la locațiunea fără termen. Așadar, prin efectul tacitei relocațiuni, contractul de închiriere existent între părți s-a prelungit de drept pe termen nedeterminat, putând fi, în condițiile art. 1436 alin.2 cod civil, denunțat oricând, de către oricare dintre părțile contractante. Având în vedere recunoașterea făcută de pârât, instanța a constatat că acest contract a încetat prin acordul părților în decembrie 2012. Conform art. II din contractul de închiriere, până la încetarea contractului, pârâtul datorează chiria de 60 lei/lunar și aceasta trebuia achitată în numerar la administrator până la data de 30 a fiecărei luni pentru luna în curs, sub sancțiunea penalităților de întârziere de 0,1% asupra sumei datorate, pentru fiecare zi de întârziere. Ca atare, instanța a admis cererea de obligarea a pârâtului la plata chiriei și a penalităților aferente pentru întreaga perioada de derulare a contractului, astfel cum această cerere a fost formulată de reclamantă. Cât privește contravaloarea gazului consumat, instanța a reținut că potrivit art. III din contract, suportarea contravalorii gazului se face de chiriaș, sub aceiași sancțiune a penalităților prevăzute de art. II din contract. Însă, reclamanta nu a făcut dovada consumului înregistrat de către pârât, astfel că a admis această cerere doar în măsura recunoașterii pârâtului (întrebarea nr. 4 și 7 din interogatoriul ce a fost luat acestuia). Instanța a reamintit că, potrivit prevederilor art. 1169 Cod civil. coroborat cu art. 129 alin. 1 Cod procedură civilă, sarcina probei celor susținute de către reclamantă revenea acesteia iar faptul că, pârâtul nu a predat apartamentul decât în luna decembrie, nu înseamnă, de plano, că sumele pretinse cu titlu de contravaloare consum gaz, sunt justificate. Așadar, instanța reținut că, această susținere a reclamantei privind contravaloarea gazului consumat de pârât pentru perioada ulterioară lunii octombrie 2011 (dată până la care pârâtul a arătat că recunoaște pretențiile reclamantei cu acest titlu), nu este întemeiată. |
Împotriva acestei sentințe civile a declarat reclamanta _______________________, aceasta solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței civile atacate, în sensul obligării pârâtului și la plata sumei de 2449,24 lei, reprezentând 1964.66 lei contravaloarea gazului consumat în perioada noiembrie 2011 – octombrie 2012și suma de 484,58 lei penalități aferente.
În motivarea recursului a arătat, în esență că în condițiile în care pârâtul a recunoscut consumul de gaz pentru perioada martie – octombrie 2011, prin răspunsul la interogatoriu, instanța putea prezuma consumul de gaze naturale pentru întreaga perioadă de valabilitate a contractului, prelungit prin efectul tacitei relocațiuni până la predarea apartamentului în decembrie 2012 sau în baza rolului activ să administreze probe în acest scop.
Împotriva recursului declarat, pârâtul P______ A_____ a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii atacate.
În motivare, au fost reluate apărările formulate prin întâmpinare în fața primei instanțe.
Examinând legalitatea hotărârii atacate prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și prin raportare la prevederile art. 3041 Cod procedură civilă, tribunalul apreciază că recursul declarat de reclamanta _______________________ este fondat.
Potrivit art. art. III litera b din contractul de închiriere nr.9930//03.11.2008, locatarul are obligația de a suporta contravaloarea taxelor și utilităților consumate, or gazele naturale consumate intră în această categorie. Prin urmare, pârâtul are obligația de a suporta cota din consumul de gaze naturale, aferentă apartamentului pe care îl deține cu chirie, în condițiile în care imobilul în cauză nu are montat contor de gaz. Astfel, este lipsit de relevanță, aspectul că pârâtul nu a locuit efectiv o lungă perioadă în apartament. În plus, reclamanta a depus, în recurs, filele 6- 35, facturile de gaze emise pe numele reclamantei pentru întreg imobilul și un înscris, fila 5 cu explicațiile legate de atribuirea unei părți din aceste cheltuieli pe numele pârâtului, făcând astfel, în condițiile art. 1169 Cod civil, dovada consumului înregistrat de pârât.
Potrivit art. II din contractul de închiriere, pârâtul datorează pentru neplata la termen a datoriilor legate de consum penalități de întârziere de 0,1% asupra sumei datorate, pentru fiecare zi de întârziere. Prin urmare va obliga pârâtul la plata sumei de 857,70 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Pentru toate motivele prezentate mai sus, în temeiul art. 304 pct. 9 coroborat cu art. 312 alin. 1, 2 și 3 Cod procedură civilă, tribunalul va admite recursul declarat de reclamanta _______________________, prin Primar , împotriva sentinței civile nr. 5138 din data de 06 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, va modifica în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă pârâtul P______ A_____ (cu domiciliul în Tg M____, ______________________, ____________, jud. M____) la plata către reclamanta _______________________, prin Primar, a sumei totale de 3.567,17 lei, reprezentând consumul de gaz natural aferent apartamentului închiriat de pârât în perioada martie 2011 – octombrie 2012, din care suma de 2.709,47 lei reprezentând debit principal și suma de 857,70 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Întrucât numai aceasta este limita în care a fost admisă calea de atac, în mod evident, celelalte dispoziții ale hotărârii atacate vor fi menținute.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta _______________________, prin Primar cu sediul în S______ de M____, _________________, jud.M____ împotriva sentinței civile nr. 5138 din data de 06 iunie 2013 pronunțată de Judecătoria Tg.-M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.
Modifică în parte hotărârea atacată, în sensul că obligă pârâtul P______ A_____ (cu domiciliul în Tg M____, ______________________, ____________, jud. M____) la plata către reclamanta _______________________, prin Primar, a sumei totale de 3.567,17 lei, reprezentând consumul de gaz natural aferent apartamentului închiriat de pârât în perioada martie 2011 – octombrie 2012, din care suma de 2.709,47 lei reprezentând debit principal și suma de 857,70 lei, reprezentând penalități de întârziere.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 30 Ianuarie 2014
|
Președinte, F______ G_______ M______ |
Judecător, P___ M_____ |
Judecător, A______ T___ |
|
|
Grefier, G_______ O_____ |
|
Red FGM/ Teh GO
26.02.2014/ ex 2 jud fond C_____ Solomee A___________ R___
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025