ROMÂNIA

TRIBUNALUL HUNEDOARA

SECȚIA I-a CIVILĂ

cod operator 3073

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 170/R/2015

Ședința publică din data de 21 mai 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: S______ A___ L____ – judecător

R_______ C_______ R______ – judecător

C____ A_____ – judecător

F_____ Ș_______ – grefier

Prezentul complet de judecată a fost constituit în baza art. 99 pct. 3 din Regulamentul de ordine interioară a instanțelor judecătorești și a procesului-verbal din data de 20.05.2015.

Pe rol fiind soluționarea recursului civil declarat de pârâta D______ A______ împotriva sentinței civile nr. 904/26 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani (judecător I___ C_____ R_____).

La apelul nominal făcut în ședință publică s-a prezentat avocat R_______ M______ pentru recurenta-pârâtă și avocat Z_______ I__ pentru intimatul-reclamant, lipsă fiind părțile.

Procedura de citare nu este legal îndeplinită cu intimații-pârâți C______ S____ și P____ I__, fiind restituite dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu mențiunea „destinatar decedat” precum și cu intimații-pârâți G_____ M____ și C__ M____, fiind restituite dovezile de îndeplinire a procedurii de citare cu mențiunea „destinatar necunoscut”.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Avocat R_______ M______ a depus la dosar taxa judiciară de timbru și a solicitat acordarea unui nou termen de judecată față de lipsa de procedură cu intimații-pârâți C______ S____, P____ I__, G_____ M____ și C__ M____.

Avocat Z_______ I__ nu s-a opus acordării unui nou termen de judecată față de lipsa de procedură.

Instanța constată că în fața instanței de fond au fost introduși în cauză moștenitorii pârâților decedați P____ I__ și C______ S____, iar pârâtele G_____ M____ și C__ M____ au fost citate și prin afișare la ușa instanței, măsură dispusă și de prima instanță, situație în care procedura de citare este legal îndeplinită.

Avocat R_______ M______ a declarat că nu are alte cereri de formulat în probațiune și a solicitat cuvântul în fond.

Avocat Z_______ I__ a declarat că nu are alte cereri de formulat în probațiune și a solicitat cuvântul în fond.

Instanța a constatat cauza în stare de judecată și a acordat cuvântul în fond.

Avocat R_______ M______ a solicitat, în principal, admiterea recursului, modificarea sentinței civile în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, să se constate că prescripția achizitivă invocată la fond este viciată, precară, iar în subsidiar casarea sentinței civile și trimiterea cauzei spre rejudecare pentru motivele arătate în cererea de recurs. Fără cheltuieli de judecată.

Avocat Z_______ I__ a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței civile ca fiind legală și temeinică. Cu cheltuieli de judecată în toate instanțele.

Având în vedere actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL

Deliberând constată:

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 904/26 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXX s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamantul R___ R___ C______ cu domiciliul în municipiul Petroșani, ______________________.11,__________________________ în contradictoriu cu pârâții:M______ V____, cu domiciliul în P______, _________________, jud. Hunedoara, Z____ M____, cu domiciliul în __________________________ de Sus, jud. 46, jud. Hunedoara, M_____ C_______, cu domiciliul în P______, ____________________, jud. Hunedoara, C______ D___ domiciliat în P______, __________________, jud. Hunedoara, J___ I___ domiciliat în P______, __________________, jud. Hunedoara, B_____ A__ domiciliată în P______, _____________________, jud. Hunedoara, D__ M____ domiciliată în P______, ___________________, jud. Hunedoara, D____ I_____ domiciliată în P______,Dobrești, nr.39, jud. Hunedoara, V_____ I___ domiciliat în P______, __________________, jud. Hunedoara, C______ G_______ domiciliat în P______, ____________________, jud. Hunedoara, G_____ P____ domiciliat în P______, ___________________, jud. Hunedoara, B_____ M_____ domiciliat în P______, __________________, jud. Hunedoara, D__ D______ domniciliat în P______,Birăoni,nr.20, jud. Hunedoara, J___ P____ domiciliat în P______, _________________, jud. Hunedoara, V____ S_____ domiciliată în P______, ___________________, jud. Hunedoara, J___ G_______ domiciliat în P______, _________________. 37, ______________________, Treptis A_____ domiciliat în P______, __________________, jud. Hunedoara, D___ D______ domiciliat în P______, _________________, jud. Hunedoara, B_____ I_____-M____ domiciliată în P______, ___________________, jud. Hunedoara, M__ A__ domiciliată în P______, __________________, jud. Hunedoara, M____ S_____ domiciliat în P______, ____________________, jud. Hunedoara, D______ A______ ns. V___, domiciliată în P______, ____________________.12, jud. Hunedoara, C______ N______, cu domiciliul în P______, __________________, jud- Hunedoara, pârâții M______ N______, M______ E______, C______ S___, C__ M____, Moșic I___, Moșic E____, C______ J_____, M____ I___, M____ M____, G_____ M____, M____ A_____, M____ L_____-G_______, B_____ Ș_____ și B_____ I_____ - citați prin publicitate și la ușa instanței și S_____ R____ prin Consiliul Local P______ și, în consecință, s-a constatat că reclamantul R___ R___ C______ a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra parcelei de teren în suprafață tabulară de 870 mp și reală de 1075 din CF nr. 2492 Petroșani de sub B 27, 29,30,31 pe care este edificată casa proprietatea reclamantului, delimitată prin punctele de contur 6-7-B-A-14-13-12-11-10-9-8-6.

Pentru a hotărî astfel, în raport de cele statuate de instanța de control judiciar, judecătoria a reținut următoarele:

Precizarea de acțiune privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune a fost făcută de reclamant la data de 09 04 2010 (fila 87 vol I dosar XXXXXXXXXXXX) în al doilea ciclu procesual după casarea ________________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX prin DC nr. 1057/R/2009 a Tribunalului Hunedoara. Inițial prin prima cerere de chemare în judecată (06 11 2008) reclamantul a arătat că folosește o parte din terenul evidențiat în CF 2492 iar obiectul cauzei a fost ieșire din indiviziune.

Instanța de control judiciar afirmă că: „ În primul rând instanța de fond avea îndatorirea a se pronunța asupra admisibilității precizării de acțiune formulată de reclamantă în cel de-al doilea ciclu procesual și să stabilească în ce măsură acesta poate fi admis raportat la prevederile art. 132 Cod procedură civilă, respectiv dacă prin formularea acestuia, reclamanta precizează doar obiectul cererii introductive, pentru o mai bună administrare a justiției, sau dacă aceasta constituie o modificare a acțiunii introductive sau o completare a ei care presupune o nouă judecată pe alte temeiuri de drept, reglementând instituții juridice diferite”.

În raport de cele statuate de instanța de recurs, s-a arătat că dispozițiile art. 132 C proc. civ. nu au caracter imperativ și, cu acordul părților, cererea completatoare, care nu a fost formulată în termenul prevăzut de lege, poate fi soluționată în cadrul aceluiași dosar (această interpretare rezultă din aplicarea a fortiori a dispozițiilor art. 135 C. proc. civ.). în al doilea rând, rezolvarea cererii modificatoare, depusă peste termenul prevăzut de art. 132 C. proc. civ., nu se realizează prin respingerea ei ca tardivă, ci prin constatarea decăderii reclamantului din dreptul de a modifica cererea [art. 132 și art. 103 alin. (1) C. proc. civ.] (C.A. București, secția a IV-a civilă, decizia nr. 423/2002);

Dacă pârâtul nu s-a opus la modificarea cererii de chemare în judecată, deși aceasta a fost făcută după prima zi de înfățișare, iar la acel termen era prezent în instanță, atunci el nu mai poate ulterior să invoce tardivitatea modificării cererii de chemare în judecată (C.A. B_____, secția civilă, decizia nr. 711/1996, în C.P.J. 1996, p. 103).

Soluția se justifică pe împrejurarea că art. 132 alin. (1) C. proc. civ., care stabilește momentul până la care reclamantul poate să își modifice cererea de chemare în judecată, nu este de ordine publică, ci de ordine privată, astfel încât nesocotirea lui ar putea fi invocată (numai de către pârât, nu și de instanță din oficiu) in limine litis (adică la termenul respectiv sau, dacă pârâtul nu este prezent la acel termen, la termenul de judecată următor, în ambele cazuri înainte de a mai pune în discuție alte aspecte ale procesului), sub sancțiunea decăderii din dreptul de a mai invoca neregularitatea procedurală respectivă.

Prin IC din ședința publică din data de 09 04 2010 ( fila 94 vol I dosar XXXXXXXXXXXX) când s-a depus precizarea respectivă, reprezentanta pârâtului a fost prezentă la strigarea cauzei, și a solicitat termen pentru studiul acestei precizări iar prin întâmpinarea formulată ulterior (filele 97 -98 vol I dosar XXXXXXXXXXXX) în contradictoriu cu această precizare de acțiune nu a formulat nici o excepție ci a solicitat respingerea căpătului de cerere privind obținerea dreptului de proprietate prin uzucapiune ca nefondat, dându-și astfel în mod clar acordul tacit ca acest capăt de cerere să fie judecat împreună cu cererea principală.

Instanța a constatat că s-a disjuns capătul de cerere având ca obiect uzucapiune de capătul de cerere având ca obiect partaj judiciar (ÎC din ședința publică din data de 07 03 2013 – fila 154 dosar XXXXXXXXXXXX* formându-se dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX) astfel încât s-a pronunțat în acest dosar doar pe capătul de cerere privind uzucapiunea.

Sub acest aspect, s-a reținut că reclamantul a susținut că __________________________ terenului s-a făcut în anul 1937, astfel încât cu privire la dispozițiile legale aplicabile instanța a arătat că, datorită contextului istoric, regiunea Transilvania a fost reglementată cu privire la uzucapiune începând cu data de 15 10 1938 de D –L nr. 115/1938.

Uzucapiunile începute în această regiune înainte de _____________________ D –L nr. 115/1938 au fost guvernate, în general de vechile legiuiri maghiare sau austriece.

Extinderea aplicării Codului Civil R____ și în teritoriile românești de peste carpați a avut loc prin D-L nr. 389/1943 privind extinderea legislației civile și comerciale în România de peste Carpați. Uzucapiunile începute în aceste teritorii înaintea datei extinderii aplicării Codului civil au fost guvernate în general de vechile legiuiri maghiare sau austriece. Potrivit art 31 din D_L nr.389/1943 : "Prescripțiunile începute înaintea punerii în aplicare a acestei legi sunt cârmuite în ce privește natura, durata și efectele lor de dispozițiile legii sub carea au început. Când legea nouă prevede un termen mai scurt decât acel din legea veche ( Codul Civil R____ prevedea termene mai scurte față de legile maghiare și chiar față de Codul Civil Austriac, în cazul uzucapiunii scurte) se va aplica termenul mai scurt, dacă socotit din ziua punerii în aplicare a legii noi, termenul se împlinește mai înaintea termenului prevăzut de legea veche. Cazurile de supendare și întrerupere a prescripției sunt cele prevăzute de legea nou. Dispozițiile art 1909 din Codul Civil nu vor fi aplicabile posesiunilor începute înainte de _____________________ legii prezente."

Concluzionând a rezultat că uzucapiunile începute din data extinderii aplicării Codului Civil și pănâ la ______________________ aceste teritorii a D-L nr. 115/1938 pentru unificarea dispozițiiloe privitoare la cărțile funciare (și împlinite ulteriro) au fost guvernate de dispozițiile din Codul Civil anterior menționate, soluție prevăzută în art. 6 alin 2 din Lgea nr. 241/1947 pentru punerea în aplicare în Transilvania a legii pentru unificarea dispozițiilor privitor la Cărțile funciare.

În conformitate cu dispozițiile art. 1847 Cod Civil : "ca să se prescrie , se cere o posesiune continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar"

Institiția uzucapiunii presupune o posesie neviciată adică utilă, ceea ce înseamnă că trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Însă în cazul unei proprietăți indivize coproprietarii sunt presupuși că stăpânesc bunul împreună, motiv pentru care posesia lor, având un caracter echivoc, nu este aptă a fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Viciul echivocității posesiei poate fi însă înlăturat prin acte din care să rezulte intenție fermă a unuia dintre coindivizari de a se comporta ca proprietar exclusiv. În acest mod se produce o intervertire a posesiei comune ( animus condomini) în pesesie exclusivă ( animus domini). Încasările de venituri, achitările de impozit, efectuarea unor lucrări de construcții și reparații la imobil sunt recunoscute de doctrină și de practica judiciară ca fiind cazuri de interventire a posesiei.

Raportul de expertiză exectuat în cauză de expert S_____ A__, relevă faptul că terenul folosit de reclamant este precis delimitat, fiind îngrădit pe fiecare latură, cu o suprafață măsurată și necontestată, de 1338 mp.

Aceasta reprezintă suma celor aferente cotelor coproprietarilor de sub B 27 –B_____ A__, B29 J___ G_______, B30 D__ M____ și B31 J___ I____ și respectiv celei deținute de reclamant sub B 74.

Din probele administrate, declarațiile martorilor și expertiza topo a rezultat că terenul, formează un singur corp de proprietate pe care se află casa reclamantului cu nr. 81 și a apartinut lui J___ F_____ casătorită R___, antecesoarea reclamantului.

Împreună cu soțul său R___ Ș_____, au folosit terenul neîntrerupt, în aceleași limitele existente și în prezent, care reprezintă în natură curte și grădină aflată în prelungirea suprafetei de 213 mp înscrisă sub B74 din cartea funciară sus mentionată.

Posesia a fost exercitată de antecesorii reclamantului din anul 1937, astfel cum a rezultat din declaratiile martorilor propusi de reclamant dar și ai reclamantei reconventional, veridice astfel nu numai sub aspectul consecventei împrejurărilor relate dar și prin aceea că fiind vecini i-au cunoscut pe antecesorii reclamantului R___ R___ C______.

În fapt, terenurile sunt dezmembrate ca urmare a vointei coproprietarilor, familia reclamantului folosind complet autonom terenul în suprafată de cca. 1300 mp. S-a reținut astfel intervertirea posesiei din comună în exclusivă.

Pârâta D______ A______ a afirmat că este moștenitoarea lui J___ I____, însă aceasta nu are nici o relevanță juridică în cauza ca are ca și capăt de cerere privind constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune, întrucât chiar dacă dreptul indiviz al moștenitoarei ar fi fost stabilit prin certificat de moștenitor, acesta nu constituie titlu de proprietate ci doar ar atesta calitatea de moștenitor și întinderea drepturilor succesorale.

S-a constatat astfel că reclamantul R___ R___ C______ a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra parcelei de teren în suprafață tabulară de 870 mp și reală de 1075 din CF nr. 2492 Petroșani de sub B 27, 29,30,31 pe care este edificată casa proprietatea reclamantului, delimitată prin punctele de contur 6-7-B-A-14-13-12-11-10-9-8-6.

De asemenea s-a reținut că reclamantul este proprietar în CF nr. 2492 Petroșani sub B74 cu cota tabulară de 213 mp și reală de 263 mp, având în total astfel cum s-a stabilit prin raportul de expertiză suprafața tabulară de 1083 mp și reală de 1338 mp, asupra formării loturilor, a cererii de intervenție și sistarea indiviziunii urmând ca instanța investită să se pronunțe după ramânerea definitivă a acestei hotărâri.

În acest ciclu procesual reclamanta nu a făcut dovada efectuării cheltuielilor de judecată, astfel încât ele nu vor fi acordate, urmând ca instanța investită să judece capătul principal de cerere să se pronunțe și asupra cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D______ A______ prin care, în principal, a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, iar în subsidiar, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de fond.

În dezvoltarea motivelor de recurs, în raport de cele statuate anterior în dosar, a subliniat că cererea introdusă de reclamant în rejudecare este tardivă, întrucât urmare a casării cu trimitere, judecata se desfășoară în limitele precis determinate de decizia de casare, în sensul dispozițiilor art. 315 Cod procedură civilă, limite ce nu pot fi depășite ori ignorate prin soluționarea unui alt obiect al acțiunii care nu exista formulat la data când s-a judecat primul recurs.

Mai mult decât atât a subliniat că și dacă s-ar admite o completare a obiectului cererii de chemare în judecată, potrivit legii și practicii judiciare, este inadmisibilă acțiunea pentru constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune între coproprietari, cu excepția intervertirii publice a posesiunii exercitate de unul dintre coproprietari, ori așa cum se cunoaște reclamantul este coproprietar în CF 2492 P______.

Tot astfel, a subliniat că o condiție esențială pentruu a opera uzucapiunea reprezintă justificarea unei posesii utile și neviciate, care trebuie să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, însă în situația bunurilor asupra cărora există un drept de proprietate indiviz, coproprietarii sunt presupuși că stăpânesc bunurile unii pentru alții cât timp se găsesc în stare de indiviziune, motiv pentru care posesia lor, având un caracter echivoc, nu poate fundamenta dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

În continuare, a subliniat că instituția uzucapiunii se justifică în primul rând, ca o sancțiune împotriva vechiului proprietar, care dând dovadă de neglijență sau de lipsă de diligență, s-a delăsat vreme îndelungată de bunul său în mâna unor alte persoane. Ori, în raport de această împrejurare, a subliniat că reclamantul nu a indicat în proces adevăratul și vechiul prorpietar al terenului căruia să i se poată imputa delăsarea sau lipsa de diligență, acțiunea în constatarea dobândirii dreptului de proprietate prin uzucapiune neputând fi primită.

În final, a subliniat că în condițiile în care terenul ce face obiectul cererii privind constatarea uzucapiunii este proprietatea sa, uzucapiunea apare ca inadmisibilă, posesia fiind afectată de viciul precaritărții.

Recursul nu a fost motivat în drept.

Intimatul R___ R___ C______ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului formulat, cu cheltuieli de judecată.

În fapt, a subliniat că a solicitat sistarea stării de indiviziune cu privire la terenul evidențiat în CF 2492 Petroșani și să se constate că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, iar prin sentința civilă nr. 2462/2011 pronunțată în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXX s-a admis acțiunea, astfel cum a formulat-o. A mai arătat că în urma recursului declarat de către pârâta D______ A______, sentința atacată a fost casată dispunându-se trimiterea cauzei spre rejudecare, instanța de recurs dispunând ca judecata în fond să se facă în contradictoriu cu toți coproprietarii și să se lămurească aspectele ce țin de calitatea posesiunii, dispunând totodată ca cererea privind dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune să se judece separat de cererea privind ieșirea din indiviziune.

În continuare, a subliniat că instanța de fond a făcut o analiză pertinentă a probelor administrate în cauză, pronunțând o soluție legală și temeinică.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 Cod procedură civilă.

Recursul a fost timbrat cu 19,00 lei taxă judiciară de timbru.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, precum și sub toate aspectele, conform prevederilor art. 3041 Cod procedură civilă, raportat la probele administrate, tribunalul constată că recursul de față este fondat pentru următoarele:

Pentru început, Tribunalul constată că, în mod corect, judecătoria a apreciat că dispozițiile art. 132 Cod procedură civilă nu au caracter imperativ astfel că în prezența acordului părților, chiar și tacit, cererea completatoare, care nu a fost formulată în termenul prevăzut de lege, poate fi soluționată în cadrul aceluiași dosar. Și aceasta întrucât cererea prin care se completează acțiunea inițială cu alte petite, depusă peste termenul prevăzut de art. 132 Cod procedură civilă nu poate fi respinsă ca tardivă, sancțiunea prevăzută de lege în acest sens, fiind soluționarea cererii pe cale separată (dacă neregularitatea era, la rândul său invocată in limine litis), cu posibilitatea de a fi ulterior conexată la cererea inițială dacă buna administrare a justiției impunea o astfel de măsură. Prin urmare, criticile formulate de recurentă în acest sens, nu pot fi primite.

Însă, în raport de actele și lucrările dosarului, Tribunalul reține că potrivit dispozițiilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă, hotărârea judecătorească se dă în numele legii și trebuie să menționeze, printre altele, ”motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței, cum și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților”. Astfel, constituie motiv de recurs, conform dispozițiilor art. 304 pct. 7 Cod procedură civilă, situația în care „hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii”.

În mod necesar, o hotărâre judecătorească trebuie să cuprindă în motivarea sa argumentele pro și contra care au format, în fapt și în drept, convingerea instanței cu privire la soluția pronunțată, argumente care, în mod necesar, trebuie să se raporteze, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar, pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății, în caz contrar fiind lipsită de suport probator și legal și pronunțată cu nerespectarea prevederilor art. 261 alin. 1 pct. 5 Cod procedură civilă.

Cu alte cuvinte, motivarea reprezintă un element esențial al unei hotărâri judecătorești, o puternică garanție a imparțialității judecătorului și a calității actului de justiție, precum și o premisă a exercitării corespunzătoare de către instanța superioară a atribuțiilor de control judiciar de legalitate și temeinicie. Obligativitatea motivării hotărârilor judecătorești constituie o condiție a procesului echitabil, exigență a art. 21 alin. 3 din Constituția României și art. 6 alin. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale.

Indiscutabil, orice parte în cadrul unei proceduri are dreptul să prezinte judecătorului observațiile și argumentele sale și de a pretinde organului judiciar să le examineze pe acestea în mod efectiv, întrucât dreptul la un proces echitabil nu poate fi considerat efectiv decât dacă observațiile părților sunt corect examinate de către instanță, instanță care are în mod absolut obligația de a proceda la un examen concret al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Pe de altă parte, nemotivarea unei hotărâri judecătorești echivalează practic cu soluționarea procesului fără a intra în fondul acțiunii, de natură să justifice casarea cu trimitere spre rejudecare. Într-adevăr, atâta timp cât în considerente instanța nu analizează probele care au fost administrate, nu stabilește împrejurările de fapt esențiale în cauza, nu evocă normele substanțiale și procedurale incidente și aplicarea lor în speță, soluția exprimată prin dispozitiv rămâne nesusținută și pur formală, nefiind corolarul motivelor ce o preced. O astfel de hotărâre devine arbitrară și nu permite exercitarea controlului judiciar, obligând la o casare cu trimitere chiar dacă, strict teoretic, instanța s-a pronunțat pe „fond” prin admiterea în parte a acțiunii.

Din această perspectivă, sub un prim aspect, Tribunalul constată că deși litigiul se poartă cu privire la imobilul înscris în CF 2492 P______, nr. topografic 5068/1-5076/1, 5080/1, la dosar nu există niciun extras de carte funciară ori o copie a cărții funciare pentru a se verifica dacă a fost corect stabilit cadrul procesual pasiv, pentru a putea fi identificați toți coproprietarii tabulari și cotele-părți deținute – instanța de recurs fiind astfel în imposibilitatea de a exercita un control judiciar efectiv.

Pe de altă parte, în raport de obiectul litigiului, Tribunalul remarcă că deși instanța de fond a fost deopotrivă investită cu cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, astfel cum a fost precizată (sistare stare de indiviziune și uzucapiune), cât și cu cererea reconvențională formulată de pârâta D______ A______ (dezbatere succesorală și sistare stare de indiviziune), soluția pronunțată de judecătorie vizează doar capătul de cerere privind uzucapiunea pretinsă de reclamant. Este adevărat că prin încheierea de ședință din data de 07 martie 2013 pronunțată în dosarul nr. 561/278/xxxxx* s-a dispus disjungerea capătului de cerere având ca obiect uzucapiune de capătul de cerere având ca obiect partaj judiciar, însă în încheierea pronunțată nu se face nicio vorbire despre cererea reconvențională formulată de pârâtă și dosarul în care aceasta urmează a fi soluționată. Tot astfel, dacă instanța a apreciat că cele două cereri formulate de către reclamant trebuiau soluționate pe cale separată, dată fiind calitatea de coproprietar al reclamantului asupra imobilului în litigiu, se impunea a fi soluționată cu prioritate cererea de sistare a stării de indiviziune. Și aceasta întrucât, nefiind sistată indiviziunea, nu se poate constata că reclamantul în calitate de coproprietar tabular a dobândit, prin uzucapiune, o parte din bunul indiviz, atâta timp cât nu există materializată în teren suprafața corespunzătoare cotei-părți deținută de el în calitate de coproprietar.

Această concluzie se desprinde din faptul că, coproprietatea este un drept de proprietate pe cote-părți ideale, abstracte, matematice, care aparține la două sau mai multe persoane asupra unuia și aceluiași lucru, iar specific regimului juridic al coproprietății este faptul că fiecărui coproprietar îi aparține o cotă-parte ideală, abstractă din dreptul de proprietate, bunul obiect al dreptului de proprietate rămânând nefracționat și are caracter vremelnic deoarece durează în timp până la sistarea ei.

În aceste condiții, aprecierea instanței de fond în sensul că reclamantul ar fi uzucapat cotele-părți deținute de coproprietarii de sub B27, 29, 30, 31 și că terenul corespunzător acestor cote are o suprafață tabulară de 870 mp. și real măsurată de 1075 mp. sunt vădit nelegale, atâta timp cât, în situația proprietății comune, orice excedent de suprafață al imobilului deținut în coproprietate profită tuturor coproprietarilor, conform cotelor-părți deținute, așa cum orice stingere a dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii este suportată de toți, conform acelorași cote. Pe de altă parte, nu se poate susține că reclamantul a exercitat o posesie utilă asupra unei fracții matematice, atâta timp cât fiind o stare de fapt, posesia presupune actele de stăpânire materială a unui imobil individual determinat.

Și, continuând raționamentul, atâta timp cât, potrivit raportului de expertiză topografică efectuat în cauză, nu a fost identificat și măsurat întregul teren înscris în CF 2492 P______, nr. topografic 5068/1-5076/1, 5080/1, constatarea unui excedent de suprafață doar în favoarea unora dintre coproprietarii tabulari, este vădit neîntemeiată.

În consecință, pentru considerentele expuse anterior, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1 și 5 Cod de procedură civilă coroborate cu cele ale art. 304 pct. 5 și 304¹ Cod de procedură civilă, Tribunalul va admite recursul declarat, va casa în întregime hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare la instanța de fond.

În conformitate cu prevederile art. 315 Cod procedură civilă, în rejudecare, prima instanță va pune în discuția părților oportunitatea soluționării tuturor cererilor părților într-un singur litigiu și va proceda la efectuarea unui nou raport de expertiză topografică (de către un alt expert) care să răspundă la următoarele obiective:

- identificarea imobilului-teren, înscris în CF 2492 P______, nr. topografic 5068/1-5076/1, 5080/1;

- măsurarea suprafeței reale a întregului imobil și în cazul în care suprafața reală este excedentară celei tabulare, să se procedeze la identificarea imobilelor riverane pentru a se verifica dacă excedentul de suprafață nu se suprapune pe numerele topografice învecinate;

- propuneri de partajare prin formare de loturi, după cum urmează: unul pentru reclamant în calitate de coproprietar tabular conform cotei-părți deținute în raport de suprafața reală a întregului imobil, unul pentru reclamant privind terenul cu privire la care se pretinde dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune (urmând a se analiza dacă cererea îndeplinește condițiile de admisibilitate), unul pentru pârâta reclamantă reconvențional D______ A______ corespunzător cotei deținute de autorul său diminuată corespunzător stingerii dreptului de proprietate ca efect al uzucapiunii (dacă este cazul), unul pentru ceilalți coproprietari tabulari în indiviziune;

Iar, în funcție de probele administrate în cauză, instanța de fond va analiza temeinicia cererilor formulate de părțile litigante. Totodată, se vor administra toate probele ce se impun în vederea soluționării cauzei și pronunțării unei hotărâri legale și temeinice, urmând a fi avute în vedere și celelalte critici formulate în recurs.

Fără cheltuieli de judecată în prezentul recurs, nefiind solicitate de către recurentă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite ca fondat recursul civil declarat de către pârâta D______ A______ împotriva sentinței civile nr. 904/26 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Petroșani, pe care o casează în totalitate și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță de fond.

Fără cheltuieli de judecată în recurs.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 21 mai 2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,JUDECĂTOR,

S______ A___ L____ R_______ C_______ R______ C____ A_____

GREFIER,

F_____ Ș_______

S.A.L./F.Ș.

2 ex./07 iunie 2016

Jud. fond I___ C_____ R_____