Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX- uzucapiune -

R O M Â N I A

TRIBUNALUL N____

SECȚIA I CIVILĂ

Ședința publică din data de 09 decembrie 2015

DECIZIA CIVILĂ NR. 391/RC

Instanța constituită din:

Președinte: V________ B____ – judecător

C_______ B_______ – judecător

D______ M_______ - judecător

D________ L___ - grefier

Pe rol se află soluționarea recursului declarat de recurentul-reclamant B_____ G___, domiciliat în comuna Ceahlău, ________________________________ procedural ales la Cabinet Avocat B______&D____, cu sediul în Piatra N____, ______________________ nr. 14, județul N____ împotriva sentinței civile nr. 773 din data de 11.05.2015, pronunțată de Judecătoria B____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-pârâtă __________________________>prin reprezentant legal primarul, cu sediul în ________________________ intimații-reclamanți M____ L__________, domiciliată în orașul B____, ______________________, ____________, _____________________, A_____ Laurența, domiciliată în orașul S_____, ________________________, ____________, județul B_____, B_____ I_____ și B_____ L________, ambii domiciliați în comuna Ceahlău, _______________________>B_____ I____, domiciliat în comuna B____, _________________________, având ca obiect uzucapiune.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns avocat R_____ B______ pentru recurentul-reclamant B_____ G___, lipsă fiind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței următoarele:

- obiectul cauzei este uzucapiune;

- procedura de citare este legal îndeplinită.

Apărătorul prezent arată că nu are de formulat alte cereri.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat și alte probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în cadrul dezbaterilor.

Avocat R_____ B______, pentru recurentul-reclamant B_____ G___, solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate, pe cale de consecință admiterea acțiunii așa cum a fost formulată. Susține următoarele: autorul defunctei A_____ I______, respectiv A_____ C. C_________ a deținut o suprafață de teren în zona lacului de acumulare a hidrocentralei B____, teren ce a fost expropriat prin Decretul nr. 216/1959; în anul 1961 prin Decretul nr. 282/1961, același autor a fost pus în posesie cu suprafața de 6001 m.p la punctul „Roseni”, punerea în posesie fiind realizată ca o măsură reparatorie, urmare a decretului nr. 216; din anul 1961 autorul reclamanților a exercitat posesia până în 1964, când a decedat, iar rolul său agricol a fost preluat de către A_____ I______, mama reclamanților; pornind de la anul 1961 termenul prescripției achizitive s-a împlinit în persoana defunctei A_____ I______ în anul 1991; faptul că posesia a fost exercitată în mod continuu și sub nume de proprietar rezultă și din declarația martorului H________ G_______; în ceea ce privește suprafața în litigiu de 440 m.p identificată de expert ca aparținând domeniului public al Comunei P_____ Teiului, consideră că acest teren nu a fost separat de cei 3100 m.p și că posesia acestui teren a fost exercitată continuu și neîntrerupt de către defuncta A_____ I______; întreaga suprafață de 3440 m.p s-a evidențiat ca un singur teren, fără a exista vreo delimitare, iar în anul 1999 A_____ I______ a încheiat cu _____________________________ de închiriere. Consideră că instanța de fond în cadrul cercetării judecătorești nu a avut în vedere aspectul solicitat de reclamanți prin cererea introductivă; prima instanță nu a analizat și nu a raportat momentul introducerii în domeniul public la momentul împlinirii termenului prescripției achizitive, anterior emiterii HCL nr. 33/1999; deși instanța în virtutea rolului activ avea posibilitatea de a pune în discuție ca reclamanții să facă dovada faptului că prin Decretul nr. 282/1961 autorul A_____ C_________ a fost pus în posesie cu suprafața de 6001 m.p, aceasta a reținut că reclamanții nu sunt în măsură să facă dovada celor arătate; confirmă faptul că imobilele proprietate publică sunt insesizabile, imprescriptibile inalienabile, acest aspect presupune că pe tot parcursul exercitării posesiei utile de către persoana care invocă uzucapiunea imobilul să aparțină domeniului public, însă ceea ce au solicitat reclamanții instanței de fond, respectiv de a se constata că termenul de 30 de ani s-a împlinit în 1991 anterior trecerii în domeniul public. Arată că nu solicită cheltuieli de judecată.

Instanța, în temeiul dispozițiilor art.150 Cod procedură civilă, declară dezbaterile închise și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra recursului declarat împotriva sentinței civile nr. 773 din 11.05.2015 a Judecătoriei B____, tribunalul constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.773 din 11.05.2015 pronunțată de Judecătoria B____ s-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanții M____ L__________, A_____ Laurența, B_____ I_____, B_____ L________, B_____ G___ și B_____ I____ în contradictoriu cu pârâta ____________________________ reprezentant legal primarul.

Pentru a pronunța această hotărâre judecătorească instanța de fond a reținut următoarele:

Reclamanții M____ L__________, A_____ Laurența, B_____ I_____, B_____ L________, B_____ G___, B_____ I____ au chemat în judecată pe pârâta ____________________________ reprezentant legal primarul, solicitând instanței să constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 440 mp teren categorie curți-construcții, situat în intravilanului comunei P_____ Teiului, ______________________________, sens în care să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de proprietate.

În motivarea acțiunii, reclamanții au arătat că la data de 19.04.2003 a decedat mama lor, numita A_____ I______ (fostă B_____). Aceasta a deținut pe raza comunei P_____ Teiului o suprafață de 3.440 mp teren curți-construcții. Deși în rolul agricol apare defunctul tată - B_____ G_______, terenul mai sus descris a fost dobândit de mama lor- A_____ I______ ( fostă B_____), de la defunctul său tată A_____ C. C_________.

Reclamanții au mai arătat că, părinții lor au locuit până la divorțul din anul 2002 în _____________________________, impozitele și taxele fiind achitate de către aceștia, fiind preluate de moștenitori, invocând joncțiunea posesiilor.

În drept, reclamanții și-au întemeiat acțiunea pe dispozițiile art. 930 și următoarele Cod civil.

Pârâta _____________________________ reprezentant legal primarul nu a formulat întâmpinare și nici nu a solicitat probe în apărare.

Instanța a încuviințat probatoriul solicitat de reclamanți, raportul de expertiză tehnică topografică cu schițe se află depus la filele 73- 74 dosar.

La data de 06.11.2013 reclamantul B_____ G___ a depus la dosar completare la acțiune, prin care a invocat excepția de nelegalitate a actului administrativ HCL nr. 33/25.08.1999 emisă de Consiliul Local al comunei P_____ Teiului, întrucât a inclus în domeniul public al comunei suprafața de 440 mp pentru care reclamanții au promovat prezenta acțiune.

La solicitarea instanței, pârâta _______________________ depus la dosar Hotărârea Consiliului Local P_____ Teiului, cu anexe ( filele 91- 100 dosar).

Prin încheierea de ședință din data de 17.03.2014, instanța de fond a sesizat Tribunalul N____ – secția a II-a civilă în vederea soluționării excepției de nelegalitate invocată de reclamantul B_____ G___.

Prin sentința civilă nr.260/CA/ 05.06.2014 Tribunalul N____ a respins excepția de nelegalitate invocată de reclamant.

La data de 16.03.2015 s-a depus la dosar completare la raportul de expertiză tehnică topografică efectuat în cauză.

Analizând susținerile părților, probatoriul administrat, raportat la normele aplicabile în materie civilă, instanța de fond a reținut că suprafața de 440 mp teren pentru care se solicită constatarea dreptului de proprietate a fost identificată, potrivit raportului de expertiză întocmit în cauză, după cum urmează: suprafața de 339 mp (xxxxxxxxxxx-xxxxxxxxxxx) face parte din domeniul public al Comunei P_____ Teiului conform HCL P_____ Teiului nr. 33/25.08.1999 (NCP 859) și diferența de 100 mp din zona de protecție a DN 17B, pe raza localității Topoliceni.

Potrivit susținerilor reclamanților terenul autorului S___ C_________, zis A_____, autorul lui A_____ I______ (fostă B_____) a fost expropriat pentru construirea DN 17 și pentru crearea lacului de acumulare a Hidrocentralei B____.

Din Fișa strămutatului nr. 95 din dosar 759 reiese că potrivit Decretului nr. 254/1957, poziția 105, S___ C_________ a fost expropriat cu suprafața de 16.800 mp situat în _________________________________ cu suma de 21.840 lei.

Deși reclamanții au susținut că prin Decretul nr. 282/1961, ca măsură reparatorie a Decretului nr. 216, autorul a fost pus în posesie cu suprafața de 6.001 mp în pct. Roseni, nu s-a făcut în nici un fel dovada acestor susțineri.

Urmare a exproprierii, pentru care există dovezi, bunurile au trecut în patrimoniul statului, fiind destinate construirii unor obiective de interes – drum național, lac de acumulare.

Potrivit art. 476 Codul civil (în vigoare la data exproprierii) Drumurile mari, drumurile mici și ulițele care sunt în sarcina statului, fluviile și râurile navigabile sau plutitoare, țărmurile, adăugirile către mal și locurile de unde s-a retras apa mării, porturile naturale sau artificiale, malurile unde trag vasele și îndeobște toate părțile din pământul României, care nu sunt proprietate particulară, sunt considerate ca dependințe ale domeniului public., operând astfel încadrarea bunurilor – obiect al uzucapiunii în domeniul public al statului.

Potrivit art. 135 alin 3 din Constituție Proprietatea publică aparține statului sau unităților administrativ-teritoriale., iar potrivit art. 5 alin. (1) din Legea nr. 213/1998: „regimul juridic al dreptului de proprietate publică, este reglementat de prezenta lege, dacă prin legi speciale nu se dispune altfel”.

Astfel , judecătorul fondului a reținut că bunurile – obiect al prezentei acțiuni fac parte din domeniul public al UAT P_____ Teiului potrivit HCL P_____ Teiului nr. 33/25.08.1999 ( NCP 859), respectiv reprezintă zonă de protecție a DN 17B, fiind astfel afectat unei utilități publice.

Potrivit art. 11 din Legea nr. 213/1998, „Bunurile din domeniul public sunt inalienabile, insesizabile și imprescriptibile” iar potrivit art. 1844 Codul civil ,, Nu se poate prescrie domeniul lucrurilor care, din natura lor proprie, sau printr-o declarație a legii, nu pot fi obiecte de proprietate privata, ci sunt scoase afara din comerț.”

În consecință, având în vedere caracterul de bun public al terenului – obiect al acțiunii în constatare și caracterul imprescriptibil al acestor bunuri, instanța de fond a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanți.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs reclamantul B_____ G___ solicitând admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate și pe fond admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Recurentul a arătat că judecătorul fondului nu a analizat toate aspectele arătate în petitul acțiunii , prima instanță trebuia să lămurească toate aspectele ale situației de fapt reclamate, pe care să le raporteze la situația juridică, întrucât terenul în litigiu nu face parte din domeniul public al comunei P_____ Teiului.

Practic, în opinia recurentului, instanța de fond nu a analizat și în același timp nu a raportat momentul introducerii în domeniul public la momentul împlinirii termenului prescripției achizitive în persoana defunctei A_____ L______ încă din anul 1991, anterior emiterii HCL nr. 33 din 25.08.199, inclusiv pentru suprafața de 440 mp teren considerat și stăpânit încă de la momentul restituirii autorului A_____ C. C_________, în baza Decretului nr. 282/1961 - parte integrantă a suprafeței de 6.001 mp.

A mai criticat faptul că în măsura în care prima instanță nu s-a considerat lămurită sub toate aspectele, în virtutea rolului activ, avea posibilitatea de a pune în discuție și de a le solicita dovezi precum că autorul lor A_____ C. C_________ a fost pus în posesie cu suprafața de 6.001 mp în punctul „Roșeni” – motiv pentru care au anexat prezentului recurs înscrisurile care fac dovada punerii în posesie conform Decretului nr. 282/1961.

Ca atare, în opinia recurentului, instanța de fond trebuia să analizeze dacă, din anul 1961 până în anul 1991, terenul supus analizei făcea parte sau nu din domeniul public al statului sau al comunei. Aceasta deoarece nu are nici o relevanță faptul că, după împlinirea termenului prevăzut de art. 1890 din vechiul Cod civil referitor la prescripția achizitivă de lungă durată, termenul a fost trecut în domeniul public, atâta timp cât uzucapiunea invocată de ei nu are efect retroactiv, iar efectul HCL nr.282/1961 are efect pentru viitor.

Schimbarea apartenenței terenului nu poate produce efect asupra regimului său juridic anterior, producând efecte doar pentru viitor. Astfel, în cazul în care la momentul trecerii în domeniul public termenul de 30 de ani nu era împlinit, în mod evident, posesia utilă era astfel întreruptă și golită de orice conținut, însă în cazul de față – termenul prescripției achizitive era împlinit cu 8 ani înainte de schimbarea regimului juridic al suprafeței respective.

În dovedire, s-a depus la dosar tabelul nominal întocmit conform Decretului nr. 282/1961 (fila 10) și contractul de închiriere nr. 37/08.12.1999 (fila 11).

Cererea de recurs a fost legal timbrată cu 96 lei taxă de timbru și 3 lei timbru judiciar (fila 23).

Tribunalul, analizând sentința sub aspectele criticate și din oficiu, precum și în conformitate cu dispozițiile art. 304 ind.1 Cod procedură civilă, constată că recursul nu este întemeiat pentru considerentele ce urmează a fi reținute:

În fapt, reclamanții M____ L__________,A_____ Laurența, B_____ I_____, B_____ L________, B_____ G___, B_____ I____ au solicitat în contradictoriu cu pârâta ____________________________ reprezentant legal primarul, să se constate că au dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra suprafeței de 440 mp teren categorie curți-construcții, situat în intravilanului comunei P_____ Teiului, ______________________________ și să se pronunțe o hotărâre care să țină loc de act de proprietate.

La instanța de fond , reclamanții au arătat că la data de 19.04.2003 a decedat mama lor, numita A_____ I______ (fostă B_____) și că aceasta a deținut pe raza comunei P_____ Teiului o suprafață de 3.440 mp teren curți-construcții, fiind moștenită de la defunctul său tată A_____ C. C_________. Cu toate acestea , suprafața de teren a fost înscrisă în rolul agricol al defunctului tată - B_____ G_______.

Instanța de fond a reținut în urma probatoriului administrat că terenul în litigiu - suprafața de 440 mp teren pentru care se solicită constatarea dreptului de proprietate, identificată de expertul V_______ I. potrivit raportului de expertiză depus la filele 73-74, este compusă din: suprafața de 339 mp (identificată prin punctele: xxxxxxxxxxx-xxxxxxxxxxx- culoare roz) face parte din domeniul public al Comunei P_____ Teiului conform HCL P_____ Teiului nr. 33/25.08.1999 (fiind înscris în documentația cadastrală a comunei cu NCP 859) și diferența de 100 mp din zona de protecție a DN 17B, pe raza localității Topoliceni (potrivit completării aduse de expert la fila 126 dosar fond).

Susținerile reclamanților precum că terenul autorului S___ C_________, zis A_____, autorul lui A_____ I______ (fostă B_____) a fost expropriat pentru construirea DN 17 și pentru crearea lacului de acumulare a Hidrocentralei B____, au fost dovedite prin Fișa strămutatului nr. 95 din dosar 759(fila 9 dosar fond) din care reiese că potrivit Decretului nr. 254/1957, poziția 105, S___ C_________ a fost expropriat cu suprafața de 16.800 mp situat în _________________________________ cu suma de 21.840 lei.

În recurs, recurentul – reclamant B_____ G___ a depus tabelul nominal (în copie) al persoanelor ce au fost repuse în posesie cu suprafețele ce au fost expropriate potrivit Decretul nr. 282/1961, iar ca măsură reparatorie a Decretului nr. 216/1959, autorul lor ar fi fost pus în posesie cu suprafața de 6.001 mp în pct. Roseni.

După anul 1990 în comună s-a făcut inventarul bunurilor care alcătuiesc domeniul public local al comunei P_____ Teiului precizându-se prin HCL nr.33/1999 că suprafața în litigiu de 440 mp a fost expropriată și a fost inclusă în domeniul public al comunei, cu destinația de drum vicinal, regăsindu-se în inventarul comunei la poziția 47 potrivit anexei de la fila 96(dosar fond).

Legalitatea acestei hotărâri de expropriere a fost amplu analizată prin sentința civilă nr.260/CA/05.06.2014 pronunțată de Tribunalul N____ – secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, judecătorul reținând că includerea acestui teren în domeniul public al comunei s-a făcut cu respectarea normelor legale , respectiv a Legii nr.213/1998.

Astfel, reiese că posesia autorilor reclamanților a fost una precară, nefiind exercitată sub nume de proprietar întrucât întregul teren expropriat a avut ca destinație – drum vicinal. Acest aspect a fost precizat și la fața locului de către expertul tehnic V_______ I___ care în schița anexă de la fila 74 a arătat că reclamanții stăpânesc în fapt doar 3.001 mp , iar diferența de 339 mp sunt înscriși în documentația cadastrală a comunei P_____ Teiului cu NCP 859 .

Potrivit dispozițiilor art.1846-1847 Cod civil orice prescripție este fondată pe faptul posesiunii. „Posesiunea reprezintă deținerea unui lucru sau folosirea de un drept, exercitată, una sau alta, de noi înșine sau de altul în numele nostru”.

Astfel, așa cum a fost consacrată de practica judiciară, precum și în literatura de specialitate uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege.

Uzucapiunea reprezintă o probă absolută a dreptului de proprietate, fiind de multe ori o sancțiune împotriva adevăratului proprietar, care a dat dovadă de o anumită neglijență, a delăsat bunul timp îndelungat.

Efect al posesiei, uzucapiunea presupune neapărat o posesie utilă, astfel cum este prevăzută de dispozițiile art.1847 Cod Civil adică o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. De altfel, legiuitorul român a prevăzut în art.1854 Cod civil că „… posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul”.

În cauza pendinte nu se poate face aplicațiunea uzucapiunii logissimi temporis sau de lungă durată, de 30 de ani, astfel cum este reglementată prin dispozițiile art.1890 și următoarele din Codul civil, pentru că așa cum s-a arătat mai sus posesia autorii reclamanților nu îndeplinește cerințele prevăzute de art.1847 Cod civil respectiv să fie o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar, motiv pentru care va reține că susținerile făcute de recurent nu au suport real, fiind combătute de situația faptică mai sus arătată.

Față de cele reținute tribunalul urmează ca în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă să respingă, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B_____ G___.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul B_____ G___, domiciliat în comuna Ceahlău, ________________________________ procedural ales la Cabinet Avocat B______&D____, cu sediul în Piatra N____, ______________________ nr. 14, județul N____ împotriva sentinței civile nr. 773 din 11.05.2015 pronunțată de Judecătoria B____, județul N____ în contradictoriu cu intimata-pârâtă __________________________>prin reprezentant legal primarul, cu sediul în ________________________ intimații-reclamanți M____ L__________, domiciliată în orașul B____, ______________________, ____________, _____________________, A_____ Laurența, domiciliată în orașul S_____, ________________________, ____________, județul B_____, B_____ I_____ și B_____ L________, ambii domiciliați în comuna Ceahlău, _______________________>B_____ I____, domiciliat în comuna B____, _________________________.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 9 decembrie 2015.

Președinte,Judecători,Grefier,

V________ BaciuCristian BotezatuDumitrica L___

D______ M_______

Red. V. B____/19.02.2016

Tehnored/D.L___/19.02.2016

Fond/A.M.L____

Ex.2