R O M Â N I A

C_____ DE APEL TÂRGU M____

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA PENALĂ NR. 405/A

Ședința publică din 4 decembrie 2014

Completul constituit din:

PREȘEDINTE F_____ G_____

Judecător A____ O______

Grefier A____ B_____ F_____

Pe rol se află pronunțarea asupra apelului formulat de către revizuentul apelant A_____ Z_____ D______ (fiul lui P____ și P_________, născut la data de 24.06.1984, în Miercurea C___, județul Harghita, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Miercurea C___, __________________, jud. Harghita), împotriva Sentinței penale nr. 170/04.06.2014, pronunțată de Judecătoria G_________, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților, precum și a reprezentantei Ministerului Public, doamna procuror G_______ G____ din cadrul Parchetului de pe lângă C_____ de Apel Tg.M____.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată că revizuentul apelant a înaintat la dosarul cauzei, prin serviciul de registratură al instanței, la data de 02.12.2014, concluzii scrise.

Mersul dezbaterilor și susținerilor în fond ale revizuentului apelant, precum și ale reprezentantei Ministerului Public, au fost consemnate în încheierea din data de 19 noiembrie 2014, când s-a amânat pronunțarea pentru data de 4 decembrie 2014, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

INSTANȚA

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Târgu-M____ sub nr. XXXXXXXXXXXX la data de 22.07.2014, revizuientul A_____ Z_____ D______ a declarat apel împotriva sentinței penale nr. 170/04.07.2014 pronunțată de Judecătoria G_________.

În motivarea apelului s-a invocat netemeinicia hotărârii atacate, pe motiv că persoana vătămată nu ar fi formulat plângere prealabilă.

A fost asigurată asistența juridică prin apărător ales.

Analizând actele si lucrările dosarului, instanța de control reține următoarea situație de fapt:

Prin sentința penală nr. 170/04.07.2014 pronunțată de Judecătoria G_________, a fost respinsă ca inadmisibilă cererea de revizuire formulată de condamnatul-revizuient A_____ Z_____ D______ împotriva sentinței penale nr. 144/04.10.2012 a Judecătoriei G_________, definitivă prin decizia penală nr. 443/R/11.07.2013 pronunțată de C_____ de Apel Târgu M____.

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:

Prin sentința penală nr. 144/04.10.2012, pronunțată de Judecătoria G_________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, instanța a pronunțat încetarea procesului penal privind pe inculpatul A_____ Z_____ D______, cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere, prevăzută și pedepsită de art. 217, al. 1 Cod Penal.

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin mijloacele de probă administrate în cursul urmăririi penale și a cercetării judecătorești nu s-a stabilit că inculpații A_____ Z_____ D______ și B____ Karoly au urmărit să ia vreun bun din posesia sau detenția părții vătămate S.C. Elan Trio S.R.L. și cu atât mai puțin să-și însușească un astfel de bun după luarea acestuia. Astfel, inculpații au susținut atât în cursul actelor premergătoare cât și al urmăririi penale, respectiv al cercetării judecătorești că B____ Karoly i-a indicat lui A_____ Z_____ D______ că ar trebui să facă pagube constând în distrugeri la supermarket-ul Merkur situat în complexul comercial Slager și aparținând părții vătămate S.C. Elan Trio S.R.L. pentru a demonstra ineficiența paznicilor Max Protect, paznici care dacă nu i-ar fi observat ar fi fost concediați, putând avea drept consecință și rezilierea contractului de pază încheiat între societatea Max Protect(concurentă a S.C. Dakota Security S.R.L. la care era director adjunct inculpatul B____ Karoly) și complexul comercial Slager. Inculpații au justificat existența uneltelor găsite asupra lor de organele de poliție, dintre care unele precum flexul cu disc abraziv, dalta, ciocanul, dispozitivul de găurit, ar putea fi utilizate la săvârșirea unui furt prin efracție, prin faptul că acestea urma să fie folosite în caz că nu reușeau să pătrundă în incinta complexului, dar pătrunderea urma să se facă în scopul efectuării activității de distrugere, nu de sustragere a vreunui bun.

De asemenea, din procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto anexă rezultă că pe seif, singurul loc din incinta complexului comercial unde existau valori monetare care ar fi putut face obiectul unei infracțiuni de furt, nu au fost găsite urme de forțare sau urme papilare.

Dacă inculpații ar fi urmărit săvârșirea unei infracțiuni de furt ar fi inexplicabilă activitatea de răvășire sau distrugere a documentelor din incinta biroului societății, în condițiile în care o astfel de activitate nu ar fi făcut decât să prelungească timpul necesar activității de sustragere și ar fi mărit probabilitatea ca inculpații să fie depistați.

Nu în ultimul rând, nu s-a demonstrat în vreun mod că inculpații aveau la cunoștință de existența unor bunuri sau valori care să poată fi sustrase din incinta societății. Având în vedere toate mijloacele de probă administrate până în acel moment procesual care conduceau spre ideea că inculpații nu au urmărit să ia vreun bun din posesia sau detenția părții vătămate S.C. Elan Trio S.R.L. și cu atât mai puțin să-și însușească un astfel de bun după luarea acestuia, aceștia urmărind însă să distrugă bunuri și valori aparținând părții vătămate S.C. Elan Trio S.R.L. , inculpatul A_____ Z_____ D______ distrugând în biroul părții vătămate S.C. Elan Trio S.R.L. la îndemnul inculpatului B____ Karoly, camera video, sistemul de alarmare, documente, la termenul din 12.07.2012, după punerea în discuție, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului B____ Karoly, din tentativă la furt calificat prev. și ped. de art. 20 C.P., raportat la art. 208 alin. 1, 209 alin. 1, lit. a, g și i C.P., în instigare la distrugere prev. și ped. de art. 25 raportat la art. 217 alin. 1 C.P., schimbarea încadrării juridice a faptei reținută în sarcina inculpatului A_____ Z_____ D______, din tentativă la furt calificat prev. și ped. de art. 20 C.P. raportat la art. 208 alin. 1, art. 209 alin. 1, lit. a, g și i C.P. cu aplicarea art. 37 alin. 1 lit. a C.P., în infracțiunea de distrugere prev. și ped. de art. 217 alin. 1 C.P., cu aplicarea art. 37 alin. 1, lit. a C.P. și citarea părții vătămate S.C. ELAN TRIO S.R.L., cu mențiunea să arate dacă înțelege să formuleze plângere penală împotriva inculpaților, având în vedere că s-au schimbat încadrările juridice ale faptelor reținute în sarcina inculpaților în fapte pentru care e necesară plângerea prealabilă a persoanei vătămate pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, dacă dorește să se constituie parte civilă în cauză, în caz afirmativ cu ce sumă.

Citarea părții vătămate cu mențiunile mai sus arătate s-a făcut la data de 19.07.2012, până la termenul din 27.09.2012 aceasta necomunicând vreun răspuns.

Având în vedere că de la data îndeplinirii procedurii de citare cu mențiunile mai sus indicate și până la termenul din 27.09.2012 a fost depășit termenul legal de 2 luni de introducere a plângerii prealabile prevăzut de art. 284, al. 1 CP.P., lipsind plângerea prealabilă a părții vătămate, instanța în baza art. 11 pct. 2 lit. b Cod de procedură penală raportat la art. 10 al. 1 lit. f Cod de procedură penală a pronunțat încetarea procesului penal.

Împotriva acestei soluții Ministerul Public a formulat recurs iar prin decizia penală nr. 443/R/11.07.2013 C_____ de Apel Târgu M____ a casat integral sentința atacată și în rejudecare a dispus condamnarea inculpatului A_____ Z_____ D______ la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prev. de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal. În baza art. 83 Cod penal a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 1 an închisoare aplicată prin s.p. 230/18.03.2008 a Judecătoriei Miercurea C___, definitivă prin d.p. 252/R/6.05.2009 a Curții de Apel Tg. M____, și a adăugat această pedeapsă la pedeapsa stabilită prin prezenta, în total inculpatul urmând să execute pedeapsa de 1 an și 8 luni închisoare.

Apoi, în baza art. 118 alin. 1 lit. b Cod penal a dispus confiscarea bunurilor ridicate de la inculpat și înaintate Curții de Apel Tg. M____ în baza Adresei nr. 768/II/2/2012 din 12.06.2013 a Parchetului de pe lângă Judecătoria G_________.

În final a constat că partea vătămată S.C. Elan Trio S.R.L. a renunțat la constituirea de parte civilă în cauză.

Pentru a pronunța această soluție instanța de control judiciar a reținut că nu este temeinică afirmația instanței de fond referitoare la inexistența plângerii prealabile a persoanei vătămate. Astfel, partea vătămată S.C. Elan Trio S.R.L., a înregistrat înscrisurile de la filele 7 și 8 din dosarul de urmărire penală, o Adresă privind prejudiciul cauzat și o Declarație a administratorului. Cel puțin în actul intitulat Declarație, datat 9.08.2010, voința de tragere la răspundere a inculpaților este certă. Fapta inculpaților este descrisă în materialitatea ei, fiind lăsată organelor judiciare libertatea de a-i da încadrarea juridică. Chiar dacă inculpații nu sunt identificați nominal, se face referire la autorii spargerii, care fuseseră prinși în flagrant și identificați. Ca atare, în cauză există plângerea prealabilă prevăzută de art. 283 Cod de procedură penală, formulată înăuntrul termenului prevăzut de art. 284 Cod de procedură penală. Prin urmare, nu era necesară formularea unei noi plângeri, în temeiul art. 286 Cod de procedură penală, după schimbarea încadrării juridice a faptei.

Instanța de control a analizat și fapta în materialitatea ei, de pătrundere prin efracție în incinta complexului comercial Slager Center din G_________, și a constat că aceasta a fost în mod indiscutabil comisă de inculpați, în modalitatea descrisă în actul de acuzare. Deși, în esență, prima instanță a reținut, aceeași stare de fapt, discuții comportă intenția inculpaților și calificarea juridică a faptei. Instanța de recurs a apreciat că inculpații au avut intenția spargerii seifului și sustragerii sumei de bani din seif, dovadă în acest sens stând echipamentele aflate asupra lor, care includ burghiu, mașină de înșurubat și deșurubat, flex etc., toate inutile pentru orice altă activitate a inculpaților din noaptea de 8/9.08.2009, cu excepția sustragerii prin efracție a sumei de bani din seif. Contraargumentul dedus de prima instanță din urmele de răvășire create este lipsit de concludență. Nu există vreo regulă de conduită în cazul activității de furt, care să facă imposibil celor în cauză să răvășească bunuri în imobilul în care activează. Chiar dacă nu este probat că în seif a existat o anume sumă de bani, ori că inculpații au cunoscut cuantumul ei, încercarea de a sparge un seif pentru a sustrage suma eventuală de bani dinăuntru nu poate fi considerată o tentativă absolut improprie de furt, în sensul art. 20 alin. 3 Cod penal.

Cu toate acestea, nu este mai puțin adevărat că activitatea inculpaților a fost, la un moment dat și din anumite motive, întreruptă înainte de spargerea seifului. Având în vedere timpul lung, de câteva ore potrivit declarației din recurs a martorului M_______ I___, agentul de pază care i-a observat pe inculpați, între data observării lor și data intervenției poliției, nu se mai poate stabili cu certitudine momentul exact și motivul pentru care inculpații și-au întrerupt tentativa de furt. Au făcut-o fiindcă l-au observat pe agentul de pază, după care au așteptat pe acoperișul complexului comercial până la momentul prinderii lor de către polițiști, cum reiese din varianta acuzării, ori s-au desistat din proprie inițiativă, înainte de a observa că au fost surprinși, cum reiese din varianta apărării. Aplicând, la fel ca prima instanță, principiul in dubio pro reo, C_____ a apreciat că nu există probe certe care să excludă cea din urmă variantă. Ca urmare, potrivit dispozițiilor art. 22 Cod penal referitoare la desistare, a condamnat inculpați pentru actele îndeplinite până la momentul desistării, care constituie infracțiunea de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal. Astfel, a condamnat pe inculpatul A_____ Z_____ D______ pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere prevăzută de art. 217 alin. 1 Cod penal cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal. De asemenea, C_____ de Apel a constat ca fiind neîntemeiată schimbarea încadrării juridice a faptelor în sensul reținerii dispozițiilor art. 208, 209 alin. 1 lit. a, g, i Cod penal pusă în discuție în recurs.

Împotriva deciziei pronunțate în recurs, inculpatul A_____ Z_____ D______ a formulat recurs, iar prin încheierea nr. 48/08.01.2014, pronunțată de Î.C.C.J, instanța a respins ca inadmisibil recursul formulat.

În motivarea cererii de revizuire A_____ Z_____ D______ a arătat că hotărârea Curții de Apel este netemeinică și nelegală întrucât necesitatea existentei unei plângeri penale prealabile s-a ivit în momentul în care instanța de fond a pus în discuție recalificarea faptei inculpaților și o noua încadrare juridică, respectiv la data de 19 iulie 2012. Ulterior prin Sentința penala nr. 144/4 octombrie 2012 această nouă calificare a fost reținută, situație în care trebuia analizată existenta sau nu a plângerii prealabile, întrucât lipsa acesteia, la infracțiunea de distrugere era o cauza care împiedica exercitarea pe mai departe a acțiunii penale, conform dispozițiilor art. 10 lit. f din vechiul cod de procedura penala. Potrivit dispozițiilor art. 10 lit. h retragerea acestei plângeri prealabile sau împăcarea părților are aceeași finalitate.

Judecătoria G_________ a apreciat că aceste aspecte au fost deja analizate de către C_____ de Apel Târgu M____, iar potrivit art. 453 al. 1 lit. a Cod procedură penală revizuirea unei hotărâri definitive poate fi cerută când au fost descoperite fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute de instanță la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză. Prin urmare, instanța nu mai poate pune în discuție aspectele analizate deja de către instanța de control judiciar întrucât revizuirea constituie o cale de atac prin care se îndreaptă erorile de judecată cu privire la faptele cauzei, survenite ca urmare a necunoașterii situației de fapt la data soluționării cauzei. Prin urmare, faptele și împrejurările invocate în revizuire trebuie să fie noi pentru instanța de judecată, în sensul de a nu fi fost cunoscute la pronunțarea hotărârii, ceea ce nu este cazul în speța dedusă judecății.

Examinând apelul promovat, din prisma dispozițiilor art. 416 și urm. rap. la art. 459 alin. 7 C. pr. pen, instanța de control judiciar îl găsește nefondat, pentru următoarele considerente:

În acord cu judecătorul fondului, constatăm, că motivele de revizuire nu se încadrează în vreunul din cazurile limitative și expres prevăzute de art. 453 C. pr. pen.

În motivele de apel, revizuientul invocă aceleași aspecte ca și în cererea inițială, respectiv înscrisul emis de ________________, din care ar rezulta faptul că această societate nu a dosit tragerea la răspundere penală a autorilor sub aspectul săvârșirii infracțiunii de distrugere a bunurilor sale.

În acord cu judecătorul fondului, și C_____ reține că în ceea ce privește înscrisul recepționat prin fax de către Î.C.C.J. la data de 06.01.2014 și la data de 14.01.2014 prin care S.C. Elan Trio S.R.L. a arătat că : „nu s-a formulat niciodată plângere penala prealabila împotriva celor doi inculpați privind comiterea vreunei infracțiuni de distrugere sau furt, simplu sau calificat; partea vătămata nu are nici o pretenție față de inculpați întrucât nu s-a furat nimic iar în situația în care o declarație de martor ar fi interpretată ca și o plângere prealabilă aceasta este retrasă în condițiile art. 131 al. 2 din vechiul Cod penal” instanța reține că retragerea plângerii prealabile, pentru a constitui o cauză care împiedică exercitarea acțiunii penale, trebuie să intervină cel târziu până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare. Or, în speța dedusă judecății, hotărârea a rămas definitivă la data de 11.07.2013, promovarea unui recurs la recurs, prin urmare a unei căi de atac neprevăzută de lege, nefiind de natură a produce consecințe juridice asupra caracterului definitiv al unei hotărâri judecătorești.

Cu ocazia soluționării cauzei în recurs, prin decizia penală nr. 443/11.07.2014 s-a stabilit în mod definitiv existența plângerii prealabile.

Astfel, C_____ a reținut că partea vătămată ________________, prin administrator Kolozsvari O______, a înregistrat înscrisurile de la filele 7 și 8 din dosarul de urmărire penală, o Adresă privind prejudiciul cauzat și o Declarație a administratorului. Cel puțin în actul intitulat Declarație, datat 09.08.2010, voința de tragere la răspundere a inculpaților este certă. Fapta inculpaților este descrisă în materialitatea ei, fiind lăsată organelor judiciare libertatea de a-i da încadrarea juridică. Chiar dacă inculpații nu sunt identificați nominal, se face referire la autorii spargerii, care fuseseră prinși în flagrant și identificați. Ca atare, în cauză există plângerea prealabilă prevăzută de art.283 Cod pr.pen., formulată înlăuntrul termenului prev. de art.284 Cod pr. pen. Ca urmare, nu era necesară formularea unei noi plângeri, în temeiul art.286 Cod pr. pen., după schimbarea încadrării juridice a faptei. Ca urmare, C_____ a înlăturat din sentința atacată dispozițiile privind încetarea procesului penal față de inculpați.

Faptul că ulterior rămânerii definitive a hotărârii de condamnare (data pronunțării deciziei în recurs – 11.07.2013), partea vătămată ________________ a emis la data de 28.10.2013 și a înaintat către ÎCCJ (care era investită cu soluționarea unui recurs la recurs – respins ca inadmisibil), înscrisul prin care precizează că nu a formulat plângere prealabilă, nu poate constitui un caz de revizuire constând în descoperirea unor fapte sau împrejurări ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei, în sensul art. 453 alin. 1 lit. a C. pr. pen.

Cum în fața instanței de apel, petentul nu a invocat motive care să se încadreze în celelalte cazuri prev. de art. 453 C. pr. pen. hotărârea primei instanțe apare ca fiind legală și temeinică.

Așadar, prin prisma considerentelor mai sus expuse, urmează ca, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen. să respingem ca nefondat apelul declarat de apelantul - revizuient A_____ Z_____ D______ împotriva sentinței penale nr. 170/04.07.2014 pronunțată de Judecătoria G_________.

În temeiul art. 421 pct. 1 teza finală C. pr. pen. vom menține hotărârea atacată.

În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. vom obliga apelantul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

În temeiul art. 421 pct. 1 lit. b C. pr. pen. respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul-revizuient A_____ Z_____ D______ (fiul lui P____ și P_________, născut la data de 24.06.1984, în Miercurea C___, județul Harghita, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Miercurea C___, __________________, jud. Harghita) împotriva sentinței penale nr. 170/04.06.2014 pronunțată de Judecătoria G_________.

În temeiul art. 421 pct. 1 teza finală C. pr. pen, menține hotărârea atacată.

În baza art. 275 alin. 2 C. pr. pen. obligă apelantul să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare în apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 4 decembrie 2014.

Președinte,Judecător

F_____ G_____ A____ O______

Grefier,

pentru A____ B_____ F_____

fiind în concediu de odihnă

semnează prim grefierul

D___ U_______

Red. A____ O_____

Tehnored.S.N.S. 2 ex.

Data concept.:05.12.2014

Data tehnored.:16.12.2014

Jud.fond: B_____ C______ R___