Totuși, reclamantul nu a dovedit faptul că ar fi intervenit în emisiune sau că ar fi comunicat punctul său de vedere către _____________________ SRL sau participanților la emisiunea respectivă și aceștia nu au difuzat dreptul său la replică. Prin urmare, instanța a reținut și o atitudine pasivă a reclamantului, care a preferat să introducă ulterior o acțiune în justiție în care să invoce o nerespectare a drepturilor sale, deși nu a dovedit că ar fi dorit să și le exercite, în mod activ, iar pârâtul nu i le-a respectat.

În concluzie, instanța a reținut că nu a fost dovedită fapta ilicită, delictuală a pârâtului B_____ C_____ A_____. În lipsa acesteia, instanța nu a analizat și celelalte condiții ale răspunderii civile delictuale, respectiv prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția autorului faptei ilicite, respingând ca nefondată cererea reclamantului.

Cu privire la cererile pârâtului privind aplicarea unei amenzi judiciare reclamantului, în temeiul dispozițiilor art. 108¹ C.pr.civilă, precum și obligarea acestuia la plata sumei de 20.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța le- a respins ca nefondate.

Astfel, art. 108¹ alin.1 pct.1 lit. a C.pr.civilă sancționează introducerea pe rolul instanței, cu rea-credință, a unor cereri vădit netemeinice. Faptul că reclamantul a considerat că atitudinea și conduita pârâtului din timpul emisiunii la care a fost invitat i-au creat un prejudiciu de imagine și a dorit sancționarea acestuia pe cale civilă delictuală nu semnifică, în cazul respingerii cererii, că acțiunea a avut un caracter vădit netemeinic și a fost introdusă cu rea-credință. Exercitarea de către o persoană a unui drept ce îi este recunoscut prin lege (accesul la o instanță), nu poate să justifice, prin ea însăși, o prezumție a relei-credințe. De altfel, exercitarea abuzivă a unui drept se produce numai în situația în care acel drept se realizează în alt scop decât cel pentru care legea l-a recunoscut, respectiv exercitarea drepturilor procesuale să fie efectuată în scop șicanator și vexator, ceea ce nu s-a reținut în prezenta speță.

Cu privire la obligarea reclamantului la plata către pârât a sumei de 20.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, instanța a constatat că acesta din urmă nu a dovedit efectuarea unor astfel de cheltuieli.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel atât reclamantul H______ P______, precum și pârâtul B_____ C_____ A_____.

În apelul său, reclamantul H______ P______ a solicitat modificarea în tot a sentinței apelate și admiterea acțiunii așa cum a fost formulată, precum și obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, apelantul a reiterat argumentele formulate în cererea de chemare în judecată și a arătat, în esență, că intimatul B_____ C_____ A_____ nu a luat poziție față de ceilalți doi participanți la emisiune, implicându-se în discuții, susținându-le. Au fost redate și o ________ afirmații ale invitatului emisiunii G___ C______, în legătură cu „Grupul infracțional H______”, la care ar fi achiesat și intimatul B_____ C_____ A_____, dar și argumentele pentru care prima instanță a respins acțiunea.

Apelantul a apreciat că, în speță, sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale, a arătat că în mod eronat a reținut prima instanță că discuția ar fi avut ca punct de plecare Decizia civilă nr. 462/19.06.2013 a Curții de Apel G_____, deoarece la data emisiunii (11.10.2012), hotărârea respectivă nu fusese încă pronunțată, după cum nici nu a luat în seamă prevederile art. 1349 alin.1 NCC și ale art. 10 alin.2 CEDO.

A invocat că libertatea de exprimare nu poate veni în contradicție cu alte drepturi garantate de Convenție, precum protecția reputației sau a drepturilor altora, că informațiile din timpul emisiunii nu au legătură cu dreptul la informare a publicului deoarece expresiile folosite la adresa sa depășesc limitele dreptului la exprimare și conduita morală.

S-a mai învederat că instanța nu a avut în vedere Decizia nr. 21/15.01.2013 a Consiliului Național al Audiovizualului privind sancționarea cu amendă a _____________________ SRL care a difuzat emisiunea „Punctual” din data de 27.09.2012 și data de 11.10.2012.

În opinia apelantului, este evident că, folosind noțiunea de „grup infracțional”, numitul C______ G___ a sugerat că reclamantul este sprijinit de un grup de persoane responsabile dintre autoritățile locale, iar afirmația a fost preluată în dezbatere și de către pârâtul B_____ C_____ A_____. Potrivit apelantului, folosirea expresiei menționate a deteriorat imaginea sa, iar instanța a dat o interpretare greșită dispozițiilor art. 10 CEDO, ignorând limitele libertății de exprimare prevăzute de alin. 2 din același articol. Totodată, deși instanța de fond a reținut că nu s-a pomenit numele recurentului, s-a folosit sintagma „Grupul infracțional H______”, fiind de notorietate că recurentul este acționarul majoritar la ________________, SC Galmopan SA, ________________ patrimoniul ________________ fost adjudecat de una din firmele sale.

Apelantul a arătat și că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la primul capăt de cerere prin care solicitase ca intimatul să fie obligat să retracteze și să-și ceară scuze și nici asupra capătului de cerere prin care s-a cerut aplicarea art. 253 lit. b NCC.

În opinia apelantului prima instanță a respins în mod greșit proba cu expertiza analiza calitativă de imagine, dat fiind faptul că o astfel de expertiză ar fi putut determina prejudiciul cauzat reclamantului de acuzațiile jignitoare și calomnioase care au afectat imaginea și demnitatea acestuia.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 30 alin. 6 din Constituția României, art. 10 par. 2 CEDO, art. 15, art. 16, art. 252, art. 253 lit. b, art. 1349, art. 1357 și art. 1381 C.civ., art. 295 și art. 297, art. 304 alin.1 pct. 7, 8 și 9, art. 3041 C.proc.civ.

Pârâtul B_____ C_____ A_____ a declarat apel, cu referire la respingerea excepțiilor pe care le-a invocat la fond, cererii sale de aplicare a amenzii judiciare reclamantului și cererii sale de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare s-a arătat că reclamantul nu are calitate procesuală activă nefiind titularului unui drept și astfel nu poate solicita repararea unui presupus prejudiciu cauzat unor persoane juridice. A mai arătat și că excepția lipsei calității sale procesuale pasive este evidentă, deoarece reclamantul nu a dovedit că pârâtul a făcut vreo referire la persoana lui, singurele afirmații fiind în legătură cu societăți comerciale care au calitatea de creditoare a _________________ cu instituții de stat.

Cu privire la aplicarea amenzii judiciare, a arătat că reclamantul a introdus cu rea-credință cererea de chemare în judecată, precum și cererea prin care a solicitat citarea sa prin publicitate, deși îi cunoștea adresa de corespondență. A precizat că cererile reclamantului sunt vădit netemeinice, fiind astfel incidente prevederile art. 108¹ pct.1 lit. a și c din C__, iar abuzul de drept s-a materializat prin solicitarea unei expertize nelegale, care nu se regăsește în Nomenclatorul specializărilor de expertize tehnice judiciare al Ministerului Justiției și nici în Nomenclatorul domeniilor și specializărilor programelor de studii universitare, scopul reclamantului fiind de a tergiversa judecarea cauzei, demers sancționat conform art. 1083 C__.

Referitor la cheltuielile de judecată, pârâtul a arătat că a încercat să-și angajeze apărător, dar nu a găsit, astfel încât a fost nevoit să se instruiască pentru a se putea apăra, decontul cheltuielilor sale efective fiind de 20.000 lei. A invocat prevederile art. 451 NCPC pentru a solicita sume pentru deplasare, cazare, transport, pierderi cauzate de necesitatea prezentării la proces, care pot fi asimilate în opinia sa cu cele ocazionate de prezența în instanță a unui martor.

S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Pârâtul B_____ C_____ A_____ a depus și întâmpinare la apelul declarat de reclamantul H______ P______, solicitând respingerea acestuia, deoarece în emisiunea din 11.10.2012 nu a folosit numele reclamantului, nu i-a produs prejudicii, ci a făcut comentarii pe marginea documentelor existente în studio, fără ca moderatorul să-l atenționeze că nu respectă reglementările CNA.

Și reclamantul H______ P______ a depus întâmpinare la apelul declarat de pârâtul B_____ C_____ A_____, solicitând respingerea acestuia ca nefondat.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. xxxxx/04.12.2013, pronunțate de Judecătoria G_____, prin prisma motivelor de apel invocate de apelantul-reclamant H______ P______, instanța de apel reține următoarele:

Prin hotărârea apelată s-a reținut că în data de 11.10.2012, orele 20:00 – 22:00, postul de televiziune R.T.V. G_____-B_____ a difuzat o ediție a emisiunii ”Punctual”, moderată de A____ S_____, în studio participând, în calitate de invitați, pârâtul C_____ A_____ B_____ și G___ C______, subiectul acestei emisiuni reprezentându-l falimentul _________________ neregulile de natură economică și juridică din dosarul de faliment. Totodată au fost menționate societățile comerciale ____________________ și ____________________ raportare la implicarea lor în preluarea activelor ________________________>

S-a reținut că discuția a avut ca punct de plecare decizia civilă nr. 462/19.06.2013, pronunțată de Curtea de Apel G_____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX/a9. Într-adevăr, la data la care a avut loc emisiunea din 11.10.2012, decizia civilă nr. 462/19.06.2013 a Curții de Apel G_____ din dosar nr. XXXXXXXXXXXX/a9, nu era pronunțată încă, astfel încât în mod greșit prima instanță s-a referit și la această decizie, însă această referire nu a fost determinantă în luarea soluției de respingere a acțiunii. Decizia a fost depusă în copie la dosar de intimatul-pârât pentru a arăta că unele din aspectele care au fost discutate în acea emisiune au fost confirmate ulterior de instanța de judecată.

Din analiza înregistrării emisiunii, instanța reține că, în esență, invitații au enunțat o ________ fapte, în legătură cu care s-a afirmat că se realizează cercetări civile și penale, emisiunea fiind concepută drept o dezbatere publică cu privire la anumite aspecte legate de activitatea _________________ ____________________, prin raportare la implicarea lor în preluarea activelor __________________________ de moderator și de invitați drept ilegalități, despre care cetățenii au dreptul să fie informați.

Din înregistrarea emisiunii rezultă că într-adevăr s-a făcut referire la „grupul infracțional H______”, dar nu și la reclamant. Există o coincidență în ceea ce privește numele, de natură să creeze confuzie, dar nu suficient de evidentă încât să se poată concluziona că se impune limitarea dreptului la liberă exprimare prin pronunțarea unei hotărâri de admitere a acțiunii. Totodată, rezultă că în general, criticile aduse nu îl vizează în special pe reclamant, ci sistemul de justiție, față de care au fost făcute cele mai multe critici sau aprecieri nepotrivite de către participanții la emisiune.

Orice persoană are dreptul la libera exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie și libertatea de a primi sau de a comunica informații sau idei fără amestecul autorităților publice. Exercitarea acestor libertăți, comportă îndatoriri și responsabilități și poate fi supusă unor formalități, condiții, restrângeri sau sancțiuni prevăzute de lege, ca măsuri necesare într-o societate democratică, pentru protecția reputației sau a drepturilor altora.

Pentru a sancționa libertatea de exprimare, trebuie efectuată o analiză în raport cu toate circumstanțele cauzei, cu conținutul comentariilor imputate pentru a se verifica dacă există un just echilibru între libertatea de exprimare, consacrată de art. 10 din CEDO și dreptul la reputație al reclamantului care, de asemenea, este protejat de art. 8 din Convenție ca element al vieții private.

În cauză reclamantul susține că prin conținutul emisiunii incriminate i s-a adus atingere demnității și imaginii publice, prin aceea că i se impută fapte neadevărate și se utilizează un limbaj calomnios și insultător, de natură să-l supună oprobriului public.

Potrivit art. 72 C.civ., orice persoană are dreptul la respectarea demnității sale și este interzisă orice atingere adusă onoarei și reputației unei persoane, fără consimțământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

În sensul art. 75 C.civ., nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secțiune atingerile care sunt permise de lege sau de convențiile și pactele internaționale privitoare la drepturile omului la care România este parte. Exercitarea drepturilor și libertăților constituționale cu bună-credință și cu respectarea pactelor și convențiilor internaționale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secțiune.

Raportat la specificul cauzei deduse judecății, condițiile angajării răspunderii civile delictuale din perspectiva art. 72 și art. 75 C.civ., trebuie analizate în concordanță cu prevederile tratatelor internaționale la care România este parte.

Potrivit prevederilor art. 31 alin. (4) din Constituția României, „mijloacele de informare în masă, publice și private, sunt obligate să asigure informarea corectă a opiniei publice”, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. (6) din aceeași Constituție, „libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viața particulară a persoanei și nici dreptul la propria imagine”.

Din interpretarea dispozițiilor normei convenționale - Art. 10 par. 1 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale -, rezultă că exercițiul libertății de exprimare presupune „îndatoriri și responsabilități” și el poate fi supus unor „formalități, condiții, restricții sau sancțiuni”, ceea ce semnifică recunoașterea posibilității pentru stat de a exercita anumite ingerințe în exercițiul acestei libertăți fundamentale. Aceste ingerințe trebuie însă să îndeplinească anumite condiții, respectiv să fie prevăzute de lege, lege care trebuie să întrunească cerințele previzibilității și accesibilității, să urmărească un scop legitim și să fie necesare într-o societate democratică. Pe cale jurisprudențială, acestor condiții li s-a adăugat și cerința proporționalității, ceea ce presupune un balans între scopul vizat și mijloacele folosite, între interesul general și protejarea dreptului individual.

În jurisprudența sa, Curtea Europeană a statuat, cu valoare de principiu, că orice persoană fizică, inclusiv un ziarist, care exercită libertatea sa de expresie, își asumă „îndatoriri și responsabilități”, a căror întindere depinde de situația concretă, particulară în discuție și de procedeul tehnic utilizat.

Recunoscând fără nicio rezervă rolul esențial ce revine presei într-o societate democratică, jurisdicția europeană a reamintit că paragraful 2 al art. 10 din Convenție prevede limitele exercițiului libertății de exprimare, urmând a se determina dacă, în circumstanțele particulare ale cauzei, interesul informării publicului poate prima „îndatoririlor și responsabilităților” de care sunt ținuți ziariștii, în exercitarea activității lor.

În ceea ce privește dreptul la viața privată, Curtea Europeană a decis, în jurisprudența sa constantă, că noțiunea de viață privată cuprinde elemente care se raportează la identitatea unei persoane, cum ar fi numele său, personalitatea, integritatea sa fizică și morală; garanția oferită de art. 8 din Convenție fiind destinată, în principal, să asigure dezvoltarea, fără ingerințe exterioare, a personalității fiecărui individ în relațiile cu semenii. Așadar, există o zonă de interacțiune între individ și terți care, chiar și într-un context public, aparține „vieții private” (a se vedea Von Hannover împotriva Germaniei, paragraful 50).

De asemenea, s-a statuat că „dreptul la apărarea reputației este un drept care, în calitate de element al vieții private, este legat de art. 8 din Convenție” (a se vedea Chauvy și alții împotriva Franței, par. 70).

Curtea a făcut referiri la protecția oferită jurnaliștilor care dezbat probleme de interes public, precum și la limitele criticii acceptabile, limite care sunt mai largi în privința funcționarilor publici ori politicienilor decât în privința persoanelor private (cauza Ieremiov c. României, hotărârea din 24 noiembrie 2009, par. 38).

În consecință, elementele esențiale care trebuie luate în considerare în aprecierea respectării limitelor libertății de exprimare, din perspectiva jurisprudenței instanței de contencios european, sunt: calitatea și funcția persoanei criticate, forma/stilul și contextul mesajului critic, contextul în care este redactat articolul (cauza N________ Dellakeza contra României), interesul public pentru tema dezbătută (cauza B____ contra României), buna-credință a jurnalistului (cauza I_____ C_____________ contra României), conceptele de judecată de valoare și situațiile faptice și raportul dintre ele, doza de exagerare a limbajului folosit, natura și severitatea sancțiunii aplicate (C______ și M_____ contra României), precum și motivarea hotărârii (cauzele B____ contra României, D______ contra României)

Curtea a subliniat că, datorită îndatoririlor și responsabilităților ce le incumbă, protecția oferită de art. 10 jurnaliștilor, în momentul în care comunică informații ce privesc chestiuni de interes public, este subordonată condiției ca aceștia să acționeze cu bună-credință, pe baza unor fapte exacte și să furnizeze informații fiabile și precise, demne de a fi considerate credibile, cu respectarea deontologiei profesionale.

Pentru a stabili dacă demnitatea și imaginea reclamantului au fost lezate, trebuie să se țină cont de un element important și anume rolul indispensabil de "câine de pază" care revine presei într-o societate democratică (Goodwin împotriva Marii Britanii și Bladet Tromso și Stensaas împotriva Norvegiei). Presa nu trebuie să depășească anumite limite, fiind obligată să asigure protecția reputației și drepturilor persoanei în cauză. Ea are sarcina de a comunica, pentru îndeplinirea sarcinilor și responsabilităților sale, informații și idei asupra unor subiecte de interes general.

În acest sens se constată că emisiunea incriminată conține în principal informații privind activitatea de comerciant și de administrator a reclamantului în raport de o societate preluată de la stat, precum și de anumite neregularități care ar fi fost comise cu ocazia administrării acesteia. În mod incontestabil, este vorba de un subiect de interes general pentru comunitatea locală, pe care pârâții au dreptul să-l aducă la cunoștință publicului prin intermediul media. De altfel, aceeași problemă a făcut obiectul unor litigii civile și cercetări penale, fapt care nu face decât să confirme faptul că dezbaterile incriminate se înscriu în cadrul unei dezbateri de interes pentru comunitatea locală, care are dreptul să fie informată.

Trebuie subliniat că afirmațiile făcute în cadrul emisiunii au pornit de la o situație de fapt cunoscută, respectiv situația economică dificilă a unor societăți de interes local, iar aceasta era de notorietate în ultima perioadă. Totodată, au fost invocate înscrisuri atașate unui dosar instrumentat de DNA și, pornind de la această bază factuală, au fost formulate judecăți de valoare cu privire la activitatea acestor societăți și modul de gestionare a societăților, fiind folosite și expresiile mai sus menționate. Reclamantul trebuie să aibă în vedere însă și faptul că uneori chiar și persoanele particulare se expun unui control minuțios atunci când intră în „arena dezbaterii publice”, dar și faptul că libertatea jurnalistică cuprinde și recurgerea la o anumită doză de exagerare sau chiar de provocare.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului în mod constant a stabilit că pentru aprecierea existenței unei "necesități sociale imperioase" care să justifice existența unei ingerințe în exercitarea libertății de exprimare, este necesar să se facă distincția clară între fapte și judecăți de valoare, iar o judecată de valoare se poate dovedi excesivă dacă este lipsită de orice fundament de fapt.

În raport de practica Curții Europene a Drepturilor Omului, instanțele trebuie să dea dovadă de atenție maximă atunci când măsurile luate sunt de natură să descurajeze participarea presei la dezbaterea unor chestiuni de interes general legitim, pentru a evita adoptarea unor măsuri de natură să descurajeze presa în realizarea funcției sale de alertare a publicului în cazul unor aparente sau presupuse abuzuri, deoarece există riscul ca jurnaliștii să se abțină de la exprimarea cu privire la chestiuni de interes general, iar principiul conform căruia presa trebuie să își poată realiza funcția de "câine de pază" în cadrul unei societăți democratice nu mai este concretizat.

Este adevărat că emisiunea indicată cuprinde și exagerări, însă scopul acestora este acela de a provoca o reacție în rândul cetățenilor pe tema subiectelor de interes general dezbătute. În emisiune s-au făcut afirmații care vizează în general pe _________________ pe colaboratorii săi în afaceri, desfășurarea procedurii falimentului __________________ transmite mesajul că cei în cauză sunt implicați într-o ________ acte frauduloase. Mesajele au fost transmise într-un stil virulent, prin utilizarea unor termeni duri sau a unor fraze considerate de reclamant ca fiind calomnioase, dar față de principiile mai sus menționate, instanța de apel reține că în mod corect a apreciat prima instanță că în cauză nu a existat o faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, săvârșită cu rea credință și lipsită de orice justificare rezonabilă, care, în conformitate cu art. 1349 N.C.civ., să atragă antrenarea răspunderea pârâtului, motiv pentru care soluția instanței de fond nu se impune a fi reformată.

Cu privire la conținutul deciziei nr. 21/15.01.2013 a Consiliului Național al Audiovizualului privind amendarea _____________________ SRL, postul de televiziune care a difuzat această emisiune, așa cum a reținut și instanța de fond, deși toate aspectele menționate în această decizie corespund adevărului, ele nu pot fi reținute ca și probă în favoarea reclamantului, deoarece acesta nu a fost printre persoanele vizate de acuzele celor trei participanți la emisiunea din 11.10.2012, iar aspectele care fac referire la grupul de firme în care reclamantul este asociat, respectiv _____________________ sub protecția art.10 din Convenție, care apără libertatea de exprimare.

Pe de altă parte, amendarea _____________________ SRL nu a fost determinată numai de emisiunea respectivă, ci și de alte emisiuni care nu au legătură cu reclamantul. Totodată Consiliul Național al Audiovizualului a aplicat amenda reținând că acuzațiile nu au fost însoțite de un punct de vedere al persoanelor vizate, că limbajul utilizat de moderator contravine dispozițiilor legale, că moderatorul nu a fost un arbitru neutru. Chiar dacă postul de televiziune a fost amendat de Consiliul Național al Audiovizualului, printre altele, pentru limbajul utilizat în timpul emisiei, de către moderator și invitați, în lipsa unor afirmații directe la adresa reclamantului, nu se poate reține că ar fi fost lezate acele valori sociale care țin de personalitatea reclamantului și care vizează demnitatea, onoarea și integritatea sa. Altfel spus, nu reclamantul ca persoană fizică a fost ținta unor afirmații mai mult sau mai puțin denigratoare, astfel încât în cauză nu se poate reține încălcarea unor drepturi personale nepatrimoniale ale reclamantului care să poată atrage răspunderea civilă delictuală a pârâtului.

În aceste împrejurări, față de necesitatea întrunirii cumulative a tuturor condițiilor pentru angajarea răspunderii civile delictuale (faptă ilicită, prejudiciu, vinovăție și raport de cauzalitate), constatând că fapta ilicită nu a fost dovedită, critica privind neîncuviințarea probei cu expertiza solicitată de apelantul – reclamant, este neîntemeiată, deoarece prin expertiză se urmărea dovedirea unei alte condiție pentru angajarea răspunderii, astfel încât proba nu era utilă soluționării cauzei.

Nici motivul de apel reprezentat de susținerea că prima instanță nu s-a pronunțat cu privire la primul capăt de cerere prin care solicitase ca intimatul să fie obligat să retracteze și să-și ceară scuze și nici asupra capătului de cerere prin care s-a cerut aplicarea art. 253 lit. b NCC nu este întemeiat. Astfel, prima instanță a respins în totalitate acțiunea ca nefondată, neimpunându-se a se pronunța expres pe fiecare modalitate de reparare a prejudiciului dintre cele solicitate de reclamant, cât timp a reținut că nu există fapta ilicită a pârâtului.

Instanța de apel mai reține că art. 253 alin.1 lit. b NCC prevede că persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate ori amenințate poate cere oricând instanței încetarea încălcării și interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă, or în speță, neconstatându-se încălcarea drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului de către pârât, soluția de respingere a acestui capăt de cerere este implicită și se subsumează respingerii acțiunii în ansamblul ei ca nefondată.

Pentru toate argumentele de mai sus, în temeiul art. 295 și urm. C.proc.civ., apelul va fi respins ca nefondat.

Analizând legalitatea și temeinicia sentinței civile nr. 1407/13.02.2014, pronunțate de Judecătoria G_____, prin prisma motivelor de apel invocate de apelantul-pârât B_____ C_____ A_____, instanța de apel reține următoarele:

În privința modalității de soluționare a excepțiilor lipsei calității procesuale active și pasive, invocate la prima instanță de apelantul-pârât B_____ C_____ A_____, instanța de apel reține că au fost soluționate de prima instanță prin încheierea din 14.11.2013, împotriva căreia pârâtul nu a declarat apel, astfel încât aceste motiv de apel nu se impune a fi analizat.

Referitor la motivul de apel privind neaplicarea unei amenzi judiciare reclamantului H______ P______ de către prima instanță, instanța de apel reține că solicitarea de a se aplica o amendă judiciară nu reprezintă un capăt de cerere asupra căruia instanța să se pronunțe în mod expres, în sensul admiterii sau respingerii. D___ dacă apreciază că se impune, instanța are posibilitatea aplicării unei amenzi judiciare, conform art. 108¹ C__, dar această măsură nu poate fi supusă cenzurii în calea de atac a apelului sau recursului de cel care pretinde aplicarea amenzii, ci doar dacă instanța a luat această măsură, de cel împotriva căruia a fost luată, pe calea cererii de reexaminare, conform art. 108⁵ C__. Oricum, instanța de apel apreciază că simpla formulare a unei acțiuni în justiție nu reprezintă un abuz de drept, iar solicitarea reclamantului de efectuare a unei expertize de imagine nu poate fi apreciată ca abuz de drept, în condițiile în care prima instanță a respins această probă, solicitarea probei neducând la tergiversarea judecății.

În privința modului de soluționare a cererii apelantului-pârât de acordare a cheltuielilor de judecată, instanța de apel constată în primul rând că apelantul a invocat în cererea de apel texte de lege care nu sunt aplicabile în cauza de față. Astfel, art. 451 NCPC, invocat de apelant, nu este aplicabil, deoarece litigiul este declanșat anterior intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă. În aceste condiții, sunt aplicabile prevederile art. 274 C__, pe care prima instanță le-a interpretat în mod corect respingând cererea pârâtului, cât timp acesta nu a depus nicio dovadă a cheltuielilor pe care le-ar fi făcut sau a demersurilor întreprinse pentru angajarea unui apărător.

Niciunul dintre motivele apelului declarat de apelantul-pârât B_____ C_____ A_____ nefiind întemeiat, apelul acestuia va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondate apelurile declarate de reclamantul H______ P______, domiciliat în G_____, ____________________, nr.3 și pârâtul B_____ C_____ A_____, cu sediul ales în G_____, ____________________, nr. 3A, împotriva sentinței civile nr. 1407/13.02.2012 pronunțată de Judecătoria G_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 15.12.2014.

Președinte, Judecător, Grefier,

L_______ B______ N_______ D_____ G_____ B____ V_______

Red. Jud DGN/24.02.2015

Tehnored. B.V./ 24.02.2015/4ex

Comunicat 2ex.__________________

Jud. fond. N______ G_____