Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 3510/2015

Ședința publică de la 05 Noiembrie 2015

PREȘEDINTE: - D______ C______

Judecător: - C_______ Moțîrlichie

Judecător: - M________ F_____

Grefier: - R_____ Ștomlega

x.x.x

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamantul I___ V_____, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat M_________ M_______ – București, ________________.21, _____________, _____________________ împotriva încheierii de ședință din data de 13 martie 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXX14 al Tribunalului Gorj, în contradictoriu cu intimatele pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ___________________, sector 5 și DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______ cu sediul în C______, ____________________________.2, județul D___.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, au răspuns recurentul reclamant I___ V_____, personal și asistat de avocat L____ J____ și consilier juridic N______ U________, pentru intimatele pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, învederându-se că a fost înaintat, de către P________ de pe Lângă Judecătoria Tg.J__, răspunsul la adresa emisă de instanță.

Curtea, constatând că nu mai sunt cereri de formulat, a apreciat cauza în stare de soluționare și a acordat cuvântul asupra recursului de față, precum și asupra excepției nulității invocată de intimata pârâtă DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______ prin întâmpinare, în sensul că nu a fost indicat temeiul de drept al cererii de recurs.

Avocat L____ J____, pentru recurentul reclamant I___ V_____, cu privire la excepția nulității recursului, invocată prin întâmpinare, a arătat că deși nu s-a specificat expres temeiul de drept, din lecturarea motivelor de recurs se poate observa că acestea se circumscriu dispozițiilor legale învederate, respectiv art.488 pct.6 teza I din Noul Cod de procedură civilă, astfel încât se impune respingerea excepției nulității.

Pe fond, a arătat că motivele de recurs se circumscriu dispozițiilor art.488 pct.6 teza I din Noul Cod de procedură civilă, în sensul că instanța de fond nu și-a motivat în nici un fel decizia de suspendare a cauzei, nefiind arătate considerentele pentru care instanța de fond apreciază că în cauză este oportună suspendarea.

În realitate, plângerea penală a fost formulată în luna iulie 2014 și nici până la momentul actual nu există o începere a urmăririi penale „in personam”.

A susținut că față de obiectul acestui dosar nu există nici un considerent care să justifice suspendarea acestui dosar chiar și în ipoteza în care s-ar fi începută o urmărire penală „in personam”.

Făcând referire la dispozițiile art.305 alin.1 din Noul Cod de procedură penală, invocate de intimatele pârâte, a arătat că nu se poate reține că cercetarea penală începută îl privește pe reclamant.

Așa cum se arată și din răspunsul Parchetului de pe Lângă Judecătoria Tg.J__, în dosarul nr.3561/P/2014 s-a început urmărirea penală „în rem” iar în acest caz nu rezultă faptul că față de reclamant s-ar fi început urmărirea penală cu privire la vreo infracțiune, care să aibă efect direct asupra soluționării prezentei cauze.

Față de aceste susțineri a apreciat că soluția suspendării cauzei dispusă de instanța de fond este netemeinică și nelegală și a solicitat admiterea recursului și repunerea dosarului pe rol, pentru continuarea judecății.

Consilier juridic N______ U________, pentru intimatele pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ și DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______, a susținut excepția nulității recursului, arătând că există o contrarietate în stabilirea unui motiv de casare dintre cele prevăzute la pct.1-8 ale art.488 C.pr.civilă.

A apreciat că hotărârea instanței de fond e temeinică și legală, arătând că dispozițiile art.413 din Noul Cod de procedură civilă nu disting dacă urmărirea penală este „in rem” sau „in personam”, ci doar se menționează ca urmărirea penală să fie începută, condiție pe care intimatele au îndeplinit-o atunci când au solicitat suspendarea cauzei.

A arătat că plângerea penală formulată de intimatele pârâte are legătură cu obiectul dedus judecății, în plângerea penală fiind menționate o ________ acte ce au stat la baza raportului de control și la baza deciziei de impunere.

A arătat că potrivit principiului „penalul ține în loc civilul” este legală soluția instanței de fond, aceea de suspendare a cauzei până la soluționarea acțiunii penale.

A solicitat respingerea recursului și menținerea măsurii dispusă de instanța de fond.

C U R T E A

Asupra recursului de față.

P___ încheierea de ședință de la 13 martie 2015, pronunțată de Tribunalul Gorj în dosarul nr.XXXXXXXXXX14, în temeiul art.413 alin.1 pct.2 Cod procedură civilă, s-a dispus suspendarea judecății cauzei formulată de I___ V_____ în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală și Direcția Regională a Finanțelor Publice C______, până la soluționarea dosarului nr.3561/P/2014 al Parchetului de pe Lângă Judecătoria Tg.J__.

Împotriva încheierii de ședință din data de 13 martie 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXX14 al Tribunalului Gorj, a declarat recurs reclamantul I___ V_____.

În motivarea cererii de recurs, recurentul reclamant a arătat ca, potrivit dispozițiilor art. 413 alin. 2 N.C.p.civ. măsura supendarii dosarului civil are caracter dispozitiv, putând a fi luata de către instanța civila doar in situația in care este începuta urmărirea penala.

Potrivit dispozițiilor legale invocate de către parata, in speța art. 305 alin. 1 N.C.p.p., nu se poate retine faptul ca cercetarea penala începuta in ceea ce îl privește pe reclamant.

Potrivit noilor reglementari in materie procesual penale, începerea cercetării penale prevăzuta de art. 305 alin. 1, indicat de către parata in susținerea cererii de supendare, se refera in mod exclusiv la începerea urmării penale in rem, iar nu la începerea urmăririi penale in personam, fata de persoanele indicate in actul de sesizare.

In art. 305 alin. (1) C.p.p., potrivit căruia „când actul de sesizare îndeplinește condițiile prevăzute de lege și se constată că nu există vreunui dintre cazurile care împiedică exercitarea acțiunii penale prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă" legiuitorul a instituit obligația organului de urmărire penală de a începe urmărirea penală, îndată după ce a fost legal sesizat. Practic, actul imediat următor celui de sesizare, va fi, în mod necesar, în toate cauzele, ordonanța de începere a urmăririi penale cu privire la faptă.

Astfel, nici o investigație nu poate avea loc decât în condițiile privitoare la desfășurarea actelor de urmărire penală; noua reglementare nu mai cunoaște faza premergătoare începerii urmăririi penale, de strângere a datelor necesare „în vederea începerii urmăririi penale"(prevăzută sub reglementarea anterioară de art. 224 din vechiul Cod de procedură penală).

De asemenea, a susținut faptul ca pentru soluționarea cererii de suspendare formulată de către pârâtă, trebuie avut în vedere faptul că, noua reglementare nu mai permite începerea urmăririi penale direct față de o anumită persoană nici în situația în care aceasta este indicată în actul de sesizare, ori când acesta permite identificarea sa. Concluzia se impune față de faptul că art. 305 alin. (3) C.p.p. cere ca indiciile rezonabile privind comiterea faptei de către o anumită persoană să rezulte din datele și probele existente, iar potrivit art. 97 alin. (2) C.p.p. probele se pot obține doar în procesul penal.

Cât privește limitele, conținutul și întinderea actelor de urmărire penală ce se pot efectua după începerea urmăririi penale cu privire la faptă, în condițiile art. 305 alin. (1), trebuie precizate următoarele: Aceasta este o fază procesuală destinată strângerii probelor în baza cărora să se poată formula o învinuire împotriva unei persoane.

Formularea unei învinuiri in personam nu poate fi consecința simplei înregistrări a unei sesizări valabile; fiind un act de o însemnătate sporită și cu consecințe importante privitoare la persoana celui investigat, punerea sub învinuire a unei persoane trebuie să fie fundamentată de o ________ probe, administrate prin mijloacele de probă prevăzute de lege.

De aceea, simpla începere a urmăririi penale cu privire la faptă nu are caracterul formulării unei acuzații împotriva unei persoane, ci are doar semnificația instituirii cadrului procesual în care se pot strânge primele probe cu privire Ia o anumită faptă.

Dacă, după administrarea în acest cadru legal procesual a unor mijloace de probă, în baza acestora se conturează indicii rezonabile împotriva unei anumite persoane, urmează a se formula cu privire la aceasta o acuzație. De aceea, art. 305 alin. (3) prevede: „când din datele și probele existente în cauză rezultă indicii rezonabile că o anumită persoană a săvârșit fapta pentru care s-a început urmărirea penală, procurorul dispune ca urmărirea penală să se efectueze în continuare față de aceasta, care dobândește calitatea de suspect" .

Așadar, potrivit dispozițiilor legale mai sus amintite, este evident faptul ca, in raport de plângerea penala formulată de către DGRFP C______ - Serviciul de control, nu se poate reține, la acest moment faptul că, in ceea ce îl privește pe reclamantul din prezenta cauză s-ar fi început urmărirea penală pentru o infracțiune. De altfel, parata nici nu depune la dosarul cauzei niciun fel de document din care sa reiasă acest lucru, nici măcar plângerea penala care a fost depusa la P________ de pe langa Judecătoria Tg J__.

F___ de toate aceste considerente, fata de aspectul ca, din documentele depuse la dosarul cauzei, precum si raportat la dispozițiile legale invocate din Codul de procedura penala in speța art. 305 alin. 1 raportat ia art. 305 alin. 3 C.p.p. nu rezulta faptul ca fata de reclamantul din prezenta cauza s-ar fi început cercetarea penala cu privire la vreo infracțiune care sa aibă un efect direct fata de soluționarea prezentului dosar, a solicitat respingerea cererii de suspendare formulata de către parata. Direcția Generala de Finanțe Publice C______

Instanța de judecata a trecut peste toate aceste aspecte si, fără a argumenta in vreun mod soluția data, a dispus suspendarea prezentului Dosar pana la soluționarea Dosarului nr. 3561/P/2014 deschis la P________ de pe lângă Judecătoria Tg J__.

F___ de toate cele susținute precum si raportat la faptul ca, din adresa nr. 562/ XXXXXXXXXX emisa de P________ de pe lângă Tribunalul Gorj, (fila 249, Voi. II) reiese faptul ca în Dosarul penal nr.3561/P/2014 a fost începută urmărirea penala in rem iar nu in personam, raportat la persona reclamantului, apreciind ca soluția de suspendare a Dosarului este una greșita.

A solicitat admiterea prezentului recurs si pe cale de consecința repunerea dosarului pe rol in vederea continuării judecării cauzei.

La data de 07 iulie 2015 a fost depusă întâmpinare, de către intimata pârâtă Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice C______.

Sub un prim aspect, intimata parata a invocat excepția nulității recursului întrucât recurentul nu a indicat în concret care este temeiul de drept, respectiv dispozițiile art.488 pct.1-8 din NCPC, în baza căruia solicită admiterea recursului.

Pe fond, a apreciat ca soluția este legala, tribunalul având in vedere răspunsul
depus de P________ de pe lângă Judecătoria Tg.J__ nr.562/III/7/2015, prin care se face
cunoscut faptul că în dosarul penal nr.3561/P/2014 se efectuează cercetări pentru
săvârșirea infracțiunii prevăzute de art.297 CP, dosarul aflându-se la I.P.J. Gorj, începută urmărirea penală in rem la data de 21.07.2014.

În mod corect, prin raportare la cele menționate mai sus, în conformitate cu prevederile art.413 pct.2 din NCPC, instanța de fond a dispus că se impune suspendarea prezentei cauze, motivat de faptul că există indicii cu privire la săvârșirea unei infracțiuni care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra soluției ce urmează a fi dată în cauză prezentului dosar.

Astfel, între stabilirea obligației de plată ca urmare a prejudiciului creat organul fiscal, în cuantum de 495.519 lei, constatat prin RCI nr.CV.xxxxx/30.06.2014 în baza
căruia s-a emis Decizia de imputație nr.1103/25.07.2014 și stabilirea caracter
infracțional al faptelor săvârșite există o strânsă interdependență.

De asemenea, instanța de judecată nu se poate pronunța pe fondul cauzei înainte
de a se finaliza soluționarea laturii penale, având în vedere principiul de drept „penalul ține în loc civilul”.

Potrivit doctrinei, acțiunea penală are întâietate față de acțiunea civilă deoarece, de o parte, cauza materială unică a celor două acțiuni este săvârșirea infracțiunii existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, iar pe de altă parte, soluționarea acțiunii ci „ este condiționată de soluționarea acțiunii penale în privința existenței faptei.

Soluția din cadrul plângerii penale are o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ț urmează a se da în prezenta cauză.

P___ urmare, hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.

Astfel, suspendarea acțiunii civile până la rezolvarea acțiunii penale, este o situație de excepție, regăsită și în prezenta cauză potrivit prevederilor comune de drept procesual civil și penal.

De asemenea, documentele pe baza cărora D.G.R.F.P. C______ a formulat plângere penală ce urmează a fi avute în vedere de organele de urmărire penală în soluționa plângerii penale sunt documente ce constituie dovezi în prezenta cauză.

A apreciat că dispunerea suspendării prezentei cauze se impune, mai ales fiind vădit că soluția laturii penale are o înrâurire hotărâtoare asupra dezlegării pricinii suspendarea având natura de a preîntâmpina emiterea unor hotărâri contradictorii.

Totodată practica jurisprudențială CEDO privește drept discriminare aplicarea unui regim juridic diferit unor situații similare, interzicând expres aplicarea unei diferențe
tratament unor situații analoage sau comparabile.

A proceda per a contrario, a însemna să fi ignorat cercetările organelor de urmărire
penală efectuate în cauză, în condițiile în care organele de inspecție fiscală au sesizat
organele de cercetare penală, constatându-se indiciile săvârșirii unor infracțiuni, fapt ce a
putut conduce la o contrarietate între hotărârea penală și cea civilă, care ar fi determinat
afectarea prestigiului justiției și a ordini publice, cu consecințele ce ar fi putut decurge din
această situație.

Totodată a precizat că N.C.P.P. instituie, ca regulă, caracterul obligatoriu al începerii urmăririi penale anterior efectuării oricăror acte de cercetare.

Exceptând situațiile în care însuși actul de sesizare este inform, ori cele în care din chiar cuprinsul acestuia rezultă o cauză de neprocedibilitate1, nici un act de procedură nu mai poate fi îndeplinit în afara procesului penal, nicio probă nu mai poate fi administrată în afara acestui cadru.

De aceea, în art.305 alin.1 C.p.p., potrivit căruia „când actul de sesizare
îndeplinește condițiile prevăzute de lege și se constată că nu există vreunul dintre cazurile
care împiedică exercitarea acțiunii penale prevăzute la art. 16 alin. (1), organul de urmărire penală dispune începerea urmăririi penale cu privire la faptă, legiuitorul a instituit obligația organului de urmărire penală de a începe urmărirea penală, îndată după ce a fost sesizat.

Practic, actul imediat următor celui de sesizare, va fi, în mod necesar, în toate cauzele, ordonanța de începere a urmăririi penale cu privire la faptă.

Astfel, nicio investigație nu poate avea loc decât în condițiile privitoare la mai sus, in desfășurarea actelor de urmărire penală; noua reglementare nu mai cunoaște faza dispus ca premergătoare începerii urmăririi penale, de strângere a datelor necesare „în vederea începerii urmăririi penale” (prevăzută sub reglementarea anterioară de art. 224 din vechiul Cod de procedura penală).

Aceasta nouă așezare a concepției privind limitele și fazele urmăririi penale răspunde unor exigențe ținând de observarea strictă a principiului legalității; instituția actelor premergătoare, din vechea reglementare, nu răspundea în totalitate acestora (în principal întrucât permitea strângerea de probe în afara procesului penal), iar ponderea pe care în practica organelor de urmărire penală, a cunoscut-o utilizarea acestei instituții (de multe ori excesiva chiar în raport cu dispozițiile vechiului cod) a creat necesitatea instituirii unei reglementări care să nu mai permită desfășurarea vreunei activități specifice urmăririi penale în afara unui cadrul procesual bine definit.

A solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca legală.

Din analiza actelor si lucrărilor dosarului, Curtea retine următoarele :

Sub aspectul nulității recursului, Curtea urmeaza sa retina ca, potrivit art. 489 alin.1 N.C.p.civ., se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului in termenul legal, iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, sancțiunea nulității recursului, intervine și în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 N.C.p.civ.

Curtea interpretează acesta prevedere legala in sensul obligației pe care o are instanța de a verifica daca motivele invocate de recurentul reclamant se încadrează in cazurile de casare prevăzute de art. 488, astfel ca doar in ipoteza in care motivele nu se încadrează in niciunul dintre acestea se va putea aplica sancțiunea nulității recursului.

Observând criticile formulate, Curtea constata ca acestea vizează nemotivarea încheierii, recurentul susținând ca prima instanța nu si-a argumentat in vreun fel soluția de suspendare a judecații cauzei.

P___ urmare, Curtea apreciază ca susținerile recurentului pot fi examinate din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 N.C.p.civ., care vizează situația in care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei, astfel ca excepția nulității recursului urmeaza sa fie respinsa.

Sub aspectul nemotivării sentinței, motiv de recurs prevăzut de disp. art. 488 pct.6 N.C.p.civ., Curtea reține că textul art. 425 C.p.civ. consacră principiul potrivit căruia hotărârile trebuie să fie motivate, iar nerespectarea acestui principiu constituie motiv de casare potrivit art. 488 pct. 6 N.C.p.civ., rolul acestui text fiind acela de a se asigura o bună administrare a justiției și pentru a se putea exercita controlul judiciar de către instanțele superioare.

În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești, ca de altfel și motivarea contradictorie este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Obligația pe care o impune art. 6 paragraful 1 din Convenție instanțelor naționale de a-și motiva deciziile nu presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument (Hotărârea Perez, paragraful 81; Hotărârea V__ der Hurk, paragraful 61; Hotărârea Ruiz Torija, paragraful 29; Decizia Jahnke și Lenoble împotriva Franței, Cererea nr. 40.490/98).

Noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță de judecată, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea, să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse, și fără a cere un răspuns detaliat fiecărui argument al reclamantului, această obligație presupune, totuși, ca partea interesată să poată aștepta un răspuns specific și explicit la mijloacele decisive pentru soluționarea procedurii în cauză. (CEDO, Cauza Albina contra România, hotărârea din 28.04.2005, Cauza Vlasia G______ V________ contra România, hotărârea din 8 iunie 2006).

Motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În speță, Curtea constata ca prima instanța a analizat cererea de suspendare formulata de parata DGRFP C______ in raport de motivele prezentate, actele dosarului si apararile reclamantului, motivarea încheierii recurate, chiar daca succinta, îndeplinește cerințele art. 425 C.p.civ., făcând posibilă exercitarea controlului judiciar, astfel încât incidența motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct.6 N C.p.civ. nu poate fi reținută.

Pentru aceste motive, văzând si dispozițiile art. 496 alin.1 N.C.p.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul I___ V_____, cu domiciliul procesual ales la Cabinet Avocat M_________ M_______ – București, ________________.21, _____________, ___________, sector 3 împotriva încheierii de ședință din data de 13 martie 2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXX14 al Tribunalului Gorj, în contradictoriu cu intimatele pârâte AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ, cu sediul în București, ___________________, sector 5 și DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______ cu sediul în C______, ____________________________.2, județul D___.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 05 Noiembrie 2015.

Președinte, D______ C______	Judecător, C_______ Moțîrlichie	Judecător, M________ F_____
	Grefier, R_____ Ștomlega

Red.jud.D.C______

Ex.2/16.11.2015

Jud.fond O.C.S________