R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.473 R

Ședința publică de la 11 septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D____ M_____

JUDECĂTOR A_______ L____ Z______

JUDECĂTOR D______ V_____

GREFIER A________-G_______ S____

Pe rol soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.3958/2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații F_______ I__ F_____ și V_________ D____.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Întrucât recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin.2 V. C. proc.civilă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

C U R T E A

Asupra recursului de față,

Prin sentința civilă nr.3958/04.05.2015 a Tribunalului București-Sectia a VII-a Civilă, s-a respins, ca neîntemeiată, cererea creditorului Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 1 - sector 1, în contradictoriu cu pârâții Flostoiu I__ F_____ si V_________ D____, de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

In motivare se retine ca cererea creditorului nu indică acele fapte, în concret, săvârșite de către administratorii F_______ I__ F_____ și V_________ D____ și nu indică prin ce înscrisuri din dosar probează aceste fapte.

Creditorul și-a întemeiat cererea împotriva pârâților pe dispozițiile art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.

Or, în speță, reclamanta a făcut doar afirmații generice referitoare, atât la continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 138 lit. c) din lege. Calitatea pârâtului de asociat și administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. c) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea lui, în lipsa unor probe certe. De asemenea, răspunderea pârâtului nu se poate atrage dacă acesta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art. 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.

Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE Șl TAXE LOCALE A SECTORULUI 1.

In sustinerea recursului se arata ca intenția legiuitorului a fost aceea de a oferi creditorilor încă un mijloc procedural prin care să-și poată recupera creanțele și, respectiv, de a sancționa membrii organelor de conducere conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Din modul în care a fost conceput acest text de lege, rezultă evidențierea existenței a cel puțin uneia din faptele prevăzute expres și limitativ, suficientă pentru atragerea răspunderii patrimoniale.

Scopul este acela de a determina apariția și menținerea unui climat economic sănătos, întemeiat pe două principii față de care acest deziderat nu poate fi realizat, respectiv: principiul apărării drepturilor creditorilor societăților comerciale față de faptele administratorilor acestora, care nu iau măsurile cerute de lege în cazul în care societatea se află în încetare de plăți și principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază pe ceilalți creditori.

In vederea realizării acestui deziderat, legiuitorul a edictat art. 27 din Legea nr. 85/2006, în care se arată: "debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maximum 30 zile de la apariția stării de insolvență" și că "va putea să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi și debitorul în cazul căruia apariția stării de insolvență este iminentă". Din cuprinsul acestui text de lege reiese faptul că administratorul unei societăți are obligația legală să solicite el însuși aplicarea dispozițiilor Legii 85/2006, în situația în care observă apariția stării de insolvență în cazul persoanei juridice pe care o conduce.In acest sens, pentru a preveni acumularea unor obligații restante mai mari, legiuitorul a stabilit un termen limită pentru depunerea cererii, respectiv 30 de zile de la data apariției stării de insolvență.

Dispozițiile legale învederate sunt în strânsă legătură cu prevederile lit. c) ale art.138 din același act normativ. Astfel, această prevedere legală apare ca o sancțiune pentru lipsa de diligentă a administratorului unei societăți cu privire la destinul economic al acesteia. A considera o astfel de stare de expectantă a administratorului societății debitoare, în sensul de a nu-și aduce la îndeplinire obligația legală arătată mai sus, ca fiind una lipsită de culpă civilă, în sensul dispozițiilor art. 998-999 Cod civil, reprezintă o gravă eroare judiciară, care lipsește de eficacitate practică un text legal foarte clar, pe de o parte, iar pe de altă parte permite conducătorilor unor societăți comerciale să aibă o atitudine viciată față de mediul economic în care activează.

In această ordine de idei, fapta ilicită a administratorului societății constă în exercitarea unui management defectuos, în sensul că a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea debitoare în starea de insolvență, iar dovada acesteia rezultă implicit din simpla ajungere a debitorului în incapacitate de plată.

Cu privire la prejudiciul cauzat creditorilor, acesta derivă din starea de insolvență a debitorului și constă în imposibilitatea recuperării integrale, în condiții normale și la scadență a datoriilor, astfel cum rezultă din tabelul obligațiilor debitoarei. Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.

Recursul a fost declarat în termen legal, fiind scutit de plata taxelor de timbru prevăzute de lege.

Intimata V_________ D____ nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță.

Intimatul Floștoriu I__ F_____ a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

Nu au fost administrate probe noi în recurs.

Analizând actele dosarului în conformitate cu dispozițiile art.304¹ C.pr.civ., Curtea constată și reține următoarele:

Răspunderea reglementată de art.138 din Legea 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii reglementată de art.138 din Legea 85/2006, este cea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe din caracteristicile delictuale.

Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, așa cum sunt reglementate în art.998 – 999 Cod civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpă, condiții care, în această situație, capătă caracteristici speciale).

Faptele la care se referă art.138 din lege, trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Recurenta a susținut că intimații pârâți se fac vinovați de comiterea faptelor cuprinse în art.138 lit.c) din Legea 85/2006, întrucât nu și-ar fi îndeplinit obligația de a solicita tribunalului deschiderea procedurii de insolvență și ar fi continuat activitatea societății, suferind pierderi.

Potrivit art.138 lit.c) și d) din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin aceea că ar fi dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persona juridică la încetarea de plăți ori că ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile ori nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Este important de subliniat că faptele ilicite enumerate de art.138 trebuie să fi cauzat apariția insolvenței.

Potrivit art.27 alin.1 din Legea 85/2006, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen de maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență.

În condițiile în care obligația impusă de art.27 alin.1 din Legea 85/2006 are ca premisă existența stării de insolvență, nu se poate susține în mod valabil că neîndeplinirea acesteia a fost de natură să determine apariția unei stări deja instalate.

Eventualul management defectuos de care ar fi dat dovadă intimatii nu este de natură, prin el însuși, să determine apariția stării de insolvență, în lipsa unor probe certe și nici să releve incidența cazului prev. de art.138 lit.c), în condițiile în care nu se probează interesul său personal în continuarea activității.

Fapta prevăzută de art.138 lit.d) din lege, cuprinde trei ipoteze care se referă la faptul că intimatii ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile ori nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea, însă Curtea constată că nu au fost probate asemenea împrejurări.

Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți, recurenta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea faptelor reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Or, considerentele expuse anterior relevă că faptele reclamate a fi fost săvârșite de intimati nu se circumscriu ipotezelor reglementate de art.138 lit.c) din Legea 85/2006.

Simplele susțineri ale recurentei nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, iar invocarea prevederilor art.138 din lege, nu atrage automat admiterea cererii, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și răspundere, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin săvârșirea în concret a uneia din faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.

Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimaților săvârșirea vreunei fapte dintre cele prevăzute de art.138 lit.c) și d) din Legea 85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, motiv pentru care, în temeiul art.312 C.pr.civ. și art.8 din Legea 85/2006, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta DIRECȚIA GENERALĂ DE IMPOZITE ȘI TAXE LOCALE A SECTORULUI 1 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.3958/2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații F_______ I__ F_____ și V_________ D____, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 11.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

D____ M_____ A_______ L____ Z______ D______ V_____

Grefier,

A________-G_______ S____

Red.Jud.D.M.

Tehnored. J.E.C.

Nr.ex.: 2/13.10.2015

Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă

Președinte: P________ N______