ROMÂNIA

TRIBUNALUL T________

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 892

-RECURS-

Ședința publică de la 13 decembrie 2013

Tribunalul compus din :

Președinte - C_____ Doinița

Judecător - F_____ M_______

Judecător - V_____ M______

Grefier - D___ I____ G________

Pe rol, judecarea recursului civil declarat de recurentul-reclamant M_________ S____, domiciliat în A_________, ___________________, _____________, județ T________, împotriva sentinței civile nr. 3172 din 9 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria A_________, în contradictoriu cu intimatul-pârât I__ – T________, cu sediul în A_________, ____________________-73, județul T________, având ca obiect - obligația de a face.

Dezbaterile în fond au avut loc la data de 6 decembrie 2013, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când, tribunalul, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea cauzei la data de 13 decembrie 2013, când a pronunțat prezenta decizie.

TRIBUNALUL :

Deliberând, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX la data de 10 decembrie 2012 pe rolul Judecătoriei A_________, reclamantul M_________ S____ a chemat în judecată pe pârâtul I.P.J. T________, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună, obligarea acestuia să-i încheie un contract de închiriere pentru apartamentul pe care îl ocupă, situat în A_________, ___________________ 6, _____________, jud. T________, sub sancțiunea acordării de daune cominatorii de 100 lei pe zi de întârziere, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat a avut calitatea de angajat al Ministerului Administrației și Internelor, lucrând în cadrul I.P.J. T________ și întrucât nu deținea o locuință în proprietate după data de 15 noiembrie 1999, a primit o locuință de serviciu din cadrul spațiului locativ deținut de I.P.J. T________ în ___________. 23 și având în vedere că aceasta a intrat în categoria locuințelor de serviciu, nu a fost nevoit să achite chirie lunară, cu toate că a existat un contract de închiriere.

A mai arătat că, ulterior, prin pensionare, a pierdut calitatea de angajat al I.P.J. T________, iar la acea dată era în vigoare Ordinul M___ nr. 538/2008 care nu face nici o referire la situația foștilor angajați, dar și Legea nr. 562/2004 ce privește vânzarea locuințelor de serviciu către persoanele care le aveau în folosință, mai exact era aplicabil art. 6, din legea mai sus menționată.

Reclamantul a mai menționat că, Ordinul M___ nr. 538/2008 a fost abrogat la data de 14 noiembrie 2011 de Ordinul MAI nr. 243/2011 și conform acestuia la art. 30 lit. g a formulat cerere de reînnoire a contractului, însă pârâtul a refuzat să-l reînnoiască.

În continuare, reclamantul a mai susținut că în conformitate cu dispozițiile art. 6 din Legea nr. 562/2004, art. 28 alin. 1 lit. b din ordinul MAI nr. 243/201 și art. 2 alin. 2 din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 2333 din 14 decembrie 2004, este îndreptățit să beneficieze în continuare de un contract de închiriere, cu obligarea la plata unei chirii stabilită conform legii, în condițiile în care veniturile nu îi permit să cumpere locuința.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 1527 – 1528 din Codul civil.

În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus la dosarul cauzei, în copie, cerere adresată MAI (f. 5); contractul de închiriere nr. xxxxx din data de 01 ianuarie 2008 (f. 6, 7).

La termenul din data de 09 aprilie 2013, pârâtul a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

Pe cale de excepție, a invocat excepția necompetenței materiale a judecătoriei, având în vedere că reclamantul este locatar al unei locuințe de serviciu aflate în proprietatea publică a statutului român și în administrarea MAI prin I.P.J. T________, contract care a expirat și reclamantul nu mai îndeplinește condițiile legale pentru ca acest contrat să fie prelungit.

La solicitarea instanței, la data de 02 iulie 2013, pârâtul a depus la dosarul cauzei protocolul nr. 8834 din09.11.2012 și Hotărârea Consiliului Local a municipiului A_________, nr. 14 din 26.03.1993, împreună cu anexa.

Cu ocazia cercetării judecătorești, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri.

La termenul de judecată din 9 iulie 2012 instanța de fond a respins excepția necompetenței materiale a judecătoriei, având în vedere înscrisurile depuse la dosar, în sensul că obiectul contractului de locațiune face parte din domeniul privat și nu public, iar contractul de locațiune are caracter civil, nefiind vorba de un act administrativ.

Prin sentința civilă nr. 3172 din 9 iulie 2013 pronunțată de Judecătoria A_________ a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în baza contractul de locațiune nr. xxxxx din data de 01 ianuarie 2008 (filele 6-7), reclamantului i s-a închiriat ca locuință de serviciu imobilul situat în A_________, ___________________ 6, _____________, jud. T________ pe o durată de 1 an, cu începere de la data de 01.01.2008 până la data de 31.12.2008.

Potrivit art. 19 lit. a din contract, acesta își pierde valabilitatea la împlinirea termenului pentru care a fost încheiat, reînnoirea acestuia neputând opera decât în baza art. 4 din contract, respectiv la solicitarea scrisă a locatarului, făcută cu cel puțin 30 de zile înainte de expirare, cu acordul locatorului și dacă sunt îndeplinite condițiile legale care au stat la baza încheierii lui. Pe de altă parte, potrivit art. 5, tacita relocațiune nu operează.

În raport de toate aceste dispoziții contractuale, instanța a constatat încetat contractul de închiriere la data de 31.12.2008.

A mai reținut că în cauză nu poate fi vorba de o eventuală prelungire a raporturilor de locațiune, ci a fi analizat dacă pârâtul are sau nu obligația legală de a încheia un contract de închiriere cu pensionarii, foști angajați ai Ministerului Administrației și Internelor.

Reclamantul, prin pensionare, a pierdut calitatea de angajat al I.P.J. T________, iar la data încetării contractului de închiriere era în vigoare Ordinul nr. 538/2008.

Potrivit disp. art. 28 din Ordinul nr. 538/2008 ce enunța situațiile în care contractul de închiriere își pierde valabilitatea, precum si termenele de eliberare a locuinței, prevăzându-se la litera b, drept cauză a încetării valabilității contractului, pensionarea locatarului, situație în care, dreptul de folosința a locuinței pe care o deținea se exercita până la expirarea termenului contractual, cu plata chiriei legale.

După _____________________ Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 243/2011, s-a reținut că a fost prevăzută ca excepție, situația în care locuințele de serviciu sunt ocupate de pensionari sau de urmași ai titularilor contractelor de închiriere decedați, al căror venit nu le permite cumpărarea locuinței în condițiile art. 3 din Legea nr. 562/2004 privind autorizarea instituțiilor publice din sistemul de apărare, ordine publică și securitate națională de a vinde personalului propriu unele locuințe de serviciu pe care acestea le au în administrare, republicată.

Cu privire la dispozițiile Legii nr. 562/2004, instanța de fond a constatat că din probatoriul administrat nu rezultă faptul că reclamantul și-a manifestat intenția de a achiziționa prin vânzare-cumpărare locuința de serviciu, art. 6 din această lege negăsindu-și aplicabilitatea în cauza de față.

Pe de altă parte, în ceea ce privește pensionarii, s-a considerat că aceștia pot cumpăra locuința de serviciu doar dacă aceasta este deținută în baza unui contract de închiriere valabil și este ocupată efectiv de către aceștia la data punerii în vânzare.

Instanța a constatat că la data intrării în vigoare a Ordinului Ministerului Administrației și Internelor nr. 243/2011, între părți nu exista un contract de închiriere valabil (încetat la data de 31.12.2008), astfel că situația de excepție nu poate profita reclamantului, cu atât mai mult cu cât în cauza de față se solicită încheierea unui nou contract de locațiune.

Totodată, raportat la dispozițiile art. 26 din același ordin, s-a constatat că atribuirea contractului de închiriere a locuinței de serviciu este condiționata de desfășurarea activității persoanei respective în localitate, fapt ce exclude prelungirea contractului în situația pensionării.

Mai mult, disp. art. 29 alin. 1 din acest ordin prevăd că titularul contractului de închiriere care și-a încetat activitatea – fără a se face distincție între modurile de încetare a activității – , poate cere ca locuința pe care o ocupă, să fie atribuită unui membru al familiei cu care locuiește împreună, dacă acesta face parte din personalul Ministerului Administrației și Internelor.

Instanța a mai reținut că potrivit art. 2 lit. d din Legea nr. 114/1996, locuința de serviciu este destinată funcționarilor publici, angajaților unor instituții sau agenți economici, acordată în condițiile contractului de muncă, potrivit prevederilor legale.

Astfel, s-a constatat că niciunul dintre textele de lege menționate în cuprinsul cererii introductive nu instituie în sarcina pârâtului o obligație legală de a încheia un contract de închiriere cu fostul personal al Ministerului Administrației și Internelor sau de a le asigura acestora un spațiu locativ, motiv pentru care reînnoirea contractului de locațiune ar contraveni dispozițiilor legale în vigoare.

Neexistând o astfel de obligație ce-i incumbă pârâtului,s-a considerat că acesta nu poate fi obligat, potrivit principiului executării în natură – temei de drept invocat în acțiunea introductivă, la încheierea unui nou contract de închiriere.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen, reclamantul, care a formulat critici pentru nelegalitate și netemeincie, prin care a solicitat casarea hotărârii și admiterea acțiunii.

Printr-un prim motiv de recurs, a susținut că hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe.

În dezvoltarea acestui motiv de recurs, recurentul a arătat că prin întâmpinarea depusă la fond, pârâtul a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei A_________ pe considerentul că imobilul în litigiu face parte din domeniul public, excepția pe care, prima instanță a respins-o nejustificat.

Sub acest aspect, recurentul a menționat că instanța de fond nu a dat o interpretare corectă înscrisurile aflate la dosar, din care rezultă că bunul în litigiu face parte din domeniul public, astfel încât, competența de soluționare a cauzei revenea secției de contencios administrativ a Tribunalului T________.

Prin motivul doi de recurs, recurentul a susținut că hotărârea este dată cu încălcarea greșită a legii, fiind lipsită de temei legal, instanța de fond reținând eronat că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art.28 lit.b teza a II a din Ordinul nr. 243/2011, pe motiv că între părți nu mai există un contract valabil, astfel încât situația de excepție nu poate profita reclamantului.

În dezvoltarea acestei critici, a susținut recurentul că, textul de lege respectiv nu este foarte clar în ce privește situația pensionarilor care ocupă locuințele de serviciu, însă, din interpretarea acestuia se poate trage concluzia că nu-și pierde valabilitatea, contractul de închiriere, în cazul în care locuința este deținută de un pensionar, care nu are posibilitatea cumpărării acesteia, cum este cazul în speță.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 3, 8 și 9 C. proc. civ.

La data de 11 octombrie 2013, intimatul a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea ca nefondat a recursului declarat.

În ce privește primul motiv de recurs, a susținut că este neîntemeiat, întrucât la instanța de fond, recurentul a solicitat respingerea excepției invocate de pârât

Referitor la motivul doi de recurs, în esență, intimatul a arătat că din cauza inconsecvențelor legislative, recurentului i s-a încheiat contract de închiriere, deși avea calitatea de pensionar, însă, după apariția Ordinului nr. 243/2011, situația a fost lămurită, astfel că acesta neîndeplinind condițiile legale, nu i s-a mai încheiat un nou contract de închiriere.

A mai susținut că potrivit clauzelor contractuale, nu operează nici tacita relocațiune.

În dovedirea cererii, recurentul a depus în copie xerox, certificatul de decizie medicală nr. 310/2005 (f.26).

Intimatul a depus note scrise.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant M_________ S____, domiciliat în A_________, ___________________, _____________, județ T________, împotriva sentinței civile nr. 3172 din 9 iulie 2013, pronunțată de Judecătoria A_________, în contradictoriu cu intimatul-pârât I__ – T________, cu sediul în A_________, ____________________-73, județul T________, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 13 decembrie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

C_____ Doinița F_____ M_______ V_____ M______ D___ I____ G________

Red.th.red. C.D. 2 ex./17.12.2013

D.f. XXXXXXXXXXXXX Jud. A_________

J.f. P____ S_____ E____