Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Codul operatorului de date personale: 4481
ROMANIA
Tribunalul B_____ - Secția I Civilă
decizia civilă nr. 15
Ședința publică din data de 23 ianuarie 2013
Președinte – V_______ V______
Judecător – P______ B___
Grefier – M____ C______
Pe rol pronunțarea apelului declarat de reclamanta P____ M_______ domiciliată în B_____, ___________________. 21, județul B_____ împotriva sentinței civile nr. 3904/23.05.2012 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâții M_________ B_____ prin Primar cu sediul în B_____, Piața Independenței nr. 1, județul B_____, C__ - C______ Locală pentru Legea 10/2001 cu sediul în B_____, Piața Independenței nr. 1, județul B_____ și S________ de U________ Publică de Administrare a Fondului Locativ și a Cimitirelor cu sediul în B_____, ______________________. 27, județul B_____ având ca obiect obligație de a face.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din 16 ianuarie 2013 susținerile fiind consemnate prin încheierea de la acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul art.260 Cod procedură civilă a amânat pronunțarea la data de 23 ianuarie 2013.
TRIBUNALUL
Deliberând asupra apelului civil înregistrat sub nr. XXXXXXXXXXXXX, constată:
Prin sentința civilă nr. 3904 din 23 mai 2012, pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă având ca obiect obligația de a face formulată de reclamanta P____ M_______, în contradictoriu cu pârâții M_________ B_____ prin Primar, Consiliul Local Municipal – C______ Locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 B_____ și S________ de U________ Publică de Administrare a Fondului Locativ și a Cimitirelor B_____ (fostă Direcția serviciilor publice B_____).
Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin cererea înregistrată la data de 13.10.2010 sub nr. 5840/ 113/2010 la Tribunalul B_____ reclamanta P____ M_______ a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunța în contradictoriu cu pârâții mun. B_____, prin Primar, Consiliul local mun. B_____ – comisia pentru aplicarea legii 10/2001 și Direcția serviciilor publice B_____, pârâții să fie obligați să-i vândă imobilul situat în ___________________. 21 compus din locuința având 3 camere, hol, dependințe, magazie, pe care le deține în baza contractului de închiriere nr. xxxxx/25.06.2009, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii sale reclamanta arată că a întocmit dosarul cf. legii 112/1995, în vederea cumpărării acestui imobil.
În drept reclamanta și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. art. 9 din legea 112/1995, și art.44 din Constituția României.
Pârâtul M_________ B_____, prin Primar a invocat lipsa competenței materiale a Tribunalului B_____, și Decizia nr.32/2008 a ÎCCJ, considerând că procesul va fi evaluabil în bani ori de câte ori în structura raportului juridic de drept substanțial dedus judecății intră un drept patrimonial.
Arată că acțiunea are ca obiect obligația de a face, competența aparținând Judecătoriei B_____.
Prin sentința civilă nr. 1115/2010 a Tribunalului B_____ pronunțată în dos. XXXXXXXXXXXXX, tribunalul a declinat cauza în favoarea Judecătoriei B_____, reținându-se că acțiunea are ca obiect obligația de a face, respectiv de a obliga pârâții să vândă reclamantei imobilul pe care aceasta îl deține în baza unui contract de închiriere.
Deși pârâtul a fost notificat și imobilul se află în procedura prevăzută de legea nr.10/2001, reclamanta și-a întemeiat cererea pe disp. art. 9 din legea 112/1995, și nu a formulat contestație împotriva unei dispoziții emise în baza legii 10/2001, care sunt de competența tribunalului.
În fapt reclamanta a susținut că imobilul situat în B_____, ___________________. 21 se compune din 3 camere și hol, dependințe și magazie.
Imobilul descris mai sus este deținut de către reclamantă în calitate de chiriașă titulară a contractului de închiriere nr. xxxxx /25.06.2009 încheiat cu pârâta Direcția serviciilor publice B_____, (în prezent transformată în S________ De U________ Publică de Administrare a Fondului Locativ de Stat și a Cimitirelor B_____), pentru o perioadă de 5 ani, până la data de 13.05.2014.
Reclamanta a formulat cerere înregistrată sub nr. 2589/14.07.2010, prin care a solicitat cumpărarea acestui imobil, depunând documentația necesară, prevăzută de legea 112/1995.
Ulterior s-a adresat pârâtului M_________ B_____ - C______ locală pentru aplicarea legii nr. 10/2001 cu memoriu înregistrat sub nr. xxxxx /27.07.2010, solicitând efectuarea unei expertize extrajudiciare care să stabilească cu certitudine identitatea acestui imobil, memoriu la care nu a primit nici un răspuns.
Prin adresa nr. xxxxx/09.10.2009 pârâtul M_________ .B_____ prin Primar i-a comunicat că a fost notificat cf. legii 10/2001 de către numita P_____ T______ pentru retrocedarea imobilului situat în ___________________. 21, (fost nr. 19), și formează obiectul dosarului nr. 1459/2001 al Comisiei locale pentru aplicarea Legii 10/2001.
Reclamanta arată că întrunește condițiile prevăzute de art. 9 din legea 112/1195 pentru a cumpăra imobilul descris mai sus, în sensul că nu deține nici o altă locuință proprietate personală.
Prin dispoziția de respingere nr. xxxxx/04.06.2004, s-a respins notificarea nr. 896/2001 înregistrată sub nr. 6946/2001 de către Prefectura jud. B_____, și s-a trimis spre competentă soluționare Primăriei mun. B_____, deoarece nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 19 din legea 10/2001.
Cu privire la admisibilitatea acțiunii având ca obiect obligația de a face pe dreptul comun:
Efectul general al obligațiilor de a face este de a da creditorului dreptul de a urmări și a obține de la debitor, îndeplinirea exactă a prestației la care debitorul s-a obligat, sau de a cere despăgubiri în caz de neexecutare totală sau parțială.
Obligațiile de a face au drept obiect orice fapt pozitiv al debitorului cu altele decât transmiterea sau constituirea unui drept real, așadar acțiunea având ca obiect obligație de a face are întotdeauna ca obiect o prestație pozitivă prin îndeplinirea căreia debitorul nu transferă un drept real în patrimoniul său și nici nu constituie în detrimentul acestui patrimoniu un asemenea drept în folosul creditorului.
Prestația caracteristică obligației de a face comportă în principiu un fapt personal al debitorului obligației.
În consecință instanța va reține că acțiunea reclamantei având ca obiect obligație de a face este inadmisibilă, întrucât reclamanta solicită tocmai obligarea pârâtelor la transferul unui drept real – vinderea imobilului în care reclamanta a locuit cu titlu de chiriaș.
Instanța având în vedere situația de fapt reținută și analizată mai sus prin prisma dispozițiile art-1073 cod civil de la 1865, a constatat că obligația de a face poate avea ca drept obiect orice fapt pozitiv al debitorului cu excepția transferării unui drept real, iar acțiunea formulată este inadmisibilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta P____ M_______, motivând că este nelegală și netemeinică, întrucât instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, deși nici una dintre părți nu a invocat excepția inadmisibilității și nici instanța nu a invocat-o din oficiu și nu a pus-o în discuția părților, astfel încât părțile să aibă posibilitatea de a-și formula apărările pe această excepție.
Consideră că în mod greșit instanța de fond a reținut că obligația de a face are ca obiect o prestație pozitivă a debitorului dar prin care nu se transferă dreptul de proprietate, deși litigiul are ca temei legal dispozițiile Legii nr. 112/1995 potrivit cărora, chiriașii titulari ai imobilelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut de art. 14, pentru cumpărarea acestora cu plata integrală sau în rate.
Apelanta susține că a ales calea obligației de a face dar prin raportarea la prevederile unei legi speciale, respectiv Legea nr. 112/1995 și nu a dreptului comun.
Pe fondul cauzei, apelanta a motivat că imobilul situat în B_____, ____________________. 21, județul B_____ pe care îl deține în baza contractului de închiriere nr. xxxxx/25.06.2009 se compune din trei camere, hol în suprafață totală construită de 46,62 mp și dependințe în suprafață de 13,72 mp, magazie în suprafață de 9,72 mp.
Prin cererea înregistrată sub nr. xxxxx/14.07.2010 a solicitat intimatelor M_________ B_____ prin Primar, și S________ de U________ Publică de Administrare a Fondului Locativ și a Cimitirelor B_____ (fostă Direcția serviciilor publice B_____), cumpărarea imobilului închiriat, depunând toate înscrisurile prevăzute de lege pentru vânzarea-cumpărarea imobilului în cauză.
Prin adresa nr. xxxxx/9.10.2009 pârâtul M_________ B_____ prin Primar i-a comunicat faptul că imobilul în cauză a fost notificat de numita P_____ T______ și formează obiectul dosarului nr. 1459/2001 al Comisiei Locale pentru aplicarea Legii nr. 10/2001.
Apelanta a mai susținut că s-a dovedit cu probele administrate în cauză faptul că nu există identitate între imobilul notificat de persoana menționată în adresă și imobilul pe care îl deține cu chirie și pentru care a solicitat obligarea pârâților să încheie act de vânzare cumpărare.
Intimații nu au formulat întâmpinare.
În apel s-a înregistrat proba cu interogatoriul.
Tribunalul, examinând legalitatea și temeinicia sentinței apelate prin prisma motivelor de apel invocate și a dispozițiilor legale incidente în cauză constată că apelul este fondat pentru considerentele ce vor fi expuse.
Instanța de fond s-a pronunțat pe excepția de inadmisibilitate a acțiunii, fără ca să pună în discuția părților această excepție și fără ca vreuna dintre părți să fi susținut, ori instanța din oficiu să fi invocat-o.
Din încheierea de ședință din 23 mai 2012 în care s-au consemnat dezbaterile asupra cauzei, nu rezultă din cuvântul părților susținerea excepției de inadmisibilitate sau invocarea acestei excepții din oficiu de către instanță și punerea acesteia în discuția părților.
Părțile au pus concluzii pe fondul cauzei și instanța a rămas în pronunțare asupra fondului.
Soluția pronunțată de instanța de fond a surprins părțile și nu le-a dat posibilitatea, cel puțin reclamantei, pentru a formula apărări pe această excepție.
Analizând excepția de inadmisibilitate reținută de instanța de fond, se constată că nu este incidentă în cauză în raport de obiectul acțiunii și de dispozițiile legale pe baza cărora s-a întemeiat acțiunea.
Inadmisibilitatea presupune lipsa temeiului legal al dreptului pretins sau lipsa dreptului la acțiune, în condițiile în care legiuitorul nu a prevăzut calea realizării dreptului prin justiție.
Acțiunea reclamantei se întemeiază pe dispozițiile Legii nr. 112/1995 și ale Legii nr. 10/2001, pe baza cărora, imobilele cu destinație de locuință ce nu au făcut obiectul restituirii sau notificării în baza celor două legi speciale, pot fi vândute chiriașilor, la cererea acestora, fie cu plata integrală a prețului sau cu plata prețului în rate.
Deși instanța de fond a motivat în considerentele sentinței, în drept, pe dispozițiile Legii nr. 112/1995, respectiv art. 9 din legea 112/1995, potrivit cărora, chiriașii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foștilor proprietari sau moștenitorilor acestora pot opta, după expirarea termenului prevăzut la art. 14, pentru cumpărarea acestor apartamente cu plata integrală sau în rate a prețului; de prevederile alineatului precedent beneficiază și chiriașii care ocupă spații locative realizate prin extinderea spațiului inițial construit, pe fondul cauzei, instanța a reținut că acțiunea este inadmisibilă deoarece obligația de a face poate avea ca obiect orice fapt pozitiv al debitorului cu excepția transferării unui drept real, motivare ce contravine prevederilor legale invocate.
Acțiunea formulată de reclamantă este admisibilă în principiu, ca și temei de drept, urmând ca pe fond, instanța să constate dacă reclamanta a făcut dovada îndeplinirii condițiilor prevăzute de actele normative în vigoare ce reglementează vânzarea imobilelor, respectiv Legea nr. 112/1995 și Legea nr. 10/2001.
Calea procedurală prin care se poate solicita îndeplinirea unei obligații este acțiunea în obligație de a face, respectiv obligația de a încheia un act de vânzare –cumpărare în beneficiul chiriașului care are dreptul de a dobândi imobilul închiriat, drept recunoscut de lege.
Negarea de către instanță a dreptului reclamantului de a se adresa cu acțiune în justiție pentru îndeplinirea obligației de a încheia formalitățile prevăzute de lege pentru realizarea dreptului său, ca urmare a refuzului pârâtului de a recunoaște dreptul pretins, poate fi considerată în lumina prevederilor art. 6 din CEDO, cu împiedicarea liberului acces la justiție.
Potrivit art. 297 Cod de procedură civilă, în cazul în care prima instanță a soluționat procesul fără a intra în judecata fondului, instanța de apel va anula hotărârea atacată și va trimite cauza spre rejudecare.
Instanța de apel constată că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în judecata fondului, astfel că urmează să admită apelul, să anuleze sentința și să trimită cauza spre rejudecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite ca fondat apelul declarat de apelanta P____ M_______ cu domiciliul în B_____, ____________________. 21, județul B_____,împotriva sentinței civile nr. 3904 din 23 mai 2012, pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații M_________ B_____ prin Primar, cu sediul în M_________ B_____, Piața Independenței nr. 1, județul B_____, Consiliul Local Municipal – C______ Locală pentru aplicarea Legii nr. 10/2001 B_____ cu sediul în M_________ B_____, Piața Independenței nr. 1, județul B_____ și S________ de U________ Publică de Administrare a Fondului Locativ și a Cimitirelor B_____ (fostă Direcția serviciilor publice B_____), cu sediul în sediul în M_________ B_____, ____________________. 27, județul B_____ și în consecință:
Anulează sentința și trimite cauza spre rejudecare la Judecătoria B_____.
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședință publică astăzi 23 ianuarie 2013.
Președinte, Judecător,
M____ C______
Red. V. V______
6ex/24.01.2013
Jud. fond L. B____