Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Codul operatorului de date personale: 4481

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_____ - SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 528

Ședința publică de la 15.10.2013

Președinte – C_______ D_____ T_________

Judecător – V______ A______

Judecător – A______ R______

Grefier – A____ B_____

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta U_______ A____________ Teritorială a Municipiului B_____, cu sediul în B_____, Piața Independenței nr.1, județul B_____, împotriva sentinței civile nr. 1358/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații C________ Anișoara, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat L__ A___ M______ din B_____, _______________ nr. 33, camera 11, județul B_____, T___ V_______, cu domiciliul în B_____, __________________.443, județul B_____, T___ M______, cu domiciliul în B_____, __________________.443, județul B_____, M____ M____, cu domiciliul în B_____, __________________. 447, județul B_____, I_____ M____, cu domiciliul în B_____, __________________. 447, județul B_____, având ca obiect uzucapiune.

Dezbaterile orale au avut loc în ședința publică din 14.10.2013 și s-au consemnat în încheierea de ședință din acea dată care face parte integrantă din prezenta hotărâre, când instanța în temeiul dispozițiilor art.260 C.p.civ. a amânat pronunțarea la 15.10.2013.

T R I B U N A L U L

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_____ la data de 28.05.2011 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, reclamanta C________ Anișoara a solicitat în contradictoriu cu pârâții U_______ A____________ Teritorială a Municipiului Braila, T___ V_______, T___ M______, M____ M____ și I_____ M____ să se constate dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafață de 148 mp, situat în B_____, ____________________. 445, proprietate dobândită prin uzucapiune. Deasemenea a solicitat a se dispune intabularea hotărârii judecătorești în Cartea Funciară a Mun. B_____.

In motivarea acțiunii, legal timbrată, reclamanta a arătat că mama sa a dobândit prin moștenire de la N_____ M_______, mama sa, dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 45 mp și o clădire cu două camere, două antreuri, bucătărie și două magazii situate în B_____, ___________________.445. Potrivit certificatului de moștenitor nr.18/2012 a arătat reclamanta, ea este moștenitoarea mamei sale cu cota de 1/1 din masa succesorală formata din imobilul arătat. Susține că după decesul lui N_____ M_______, cu ocazia dezbaterii succesorale, a constatat că terenul aferent imobilului este în suprafață de 193 mp. Reclamanta a invocat joncțiunea posesiei sale cu cea a autoarei sale, a arătat că a exercitat o posesie publică, continuă, exclusivă, netulburată, pașnica și sub nume de proprietar asupra întregii suprafețe de teren.

Parata U_______ A____________ Teritorială a Municipiului B_____, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii întrucât nu sunt întrunite condițiile pentru a uzucapa, posesia fiind echivocă, bunul fiind deținut în indiviziune, reclamanta nu a stăpânit în mod public terenul în cauză și nici sub nume de proprietar. Reclamanta are calitatea de detentor precar lipsind elementul animus.

Legal citați, pârâții T___ V_______, T___ M______, M____ M____ și I_____ M____ nu au depus întâmpinare, dar s-au prezentat în instanță doar I_____ M____ și M____ M____, cărora la data de 23.01.2013 li s-a luat interogatoriu, în cadrul probatoriului administrat in cauză.

In cauza s-a administrat proba cu înscrisuri, cu interogatoriul pârâților, proba testimonială fiind audiat martorul T______ G___ și expertiza cadastrală fiind întocmit raportul de expertiză de către expert ing. J____ N______.

Prin sentința civilă nr.1358/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta C________ Anișoara în contradictoriu cu pârâții U_______ A____________ Teritorială-Municipiul B_____, T___ V_______, T___ M______, M____ M____, I_____ M____. S-a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 143 mp situat în mun.B_____, ____________________. 445, astfel cum a fost identificat pe planul de situație între punctele 11,10,9,8,7,20,19,18,30,16,15,14,13 anexă la raportul de expertiză întocmit de expert J____ N______, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre. S-a respins capătul de cerere privind intabularea în Cartea Funciară a Mun.B_____. S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru pronunțarea acestei sentințe, instanța a reținut că potrivit Certificatului de moștenitor nr.S 38/29.06.1956, mama reclamantei, N_____ M_______ a dobândit prin moștenire de la A_____ I____, mama sa, dreptul de proprietate asupra suprafeței de teren de 45 mp și o clădire cu două camere, două antreuri, bucătărie și două magazii situate în B_____, ____________________.403. Potrivit Certificatului de moștenitor nr.18/2012 reclamanta este moștenitoarea defunctei N_____ M_______, mama sa, cu cota de 1/1 din masa succesorală formată din imobilul arătat. Potrivit adresei nr.xxxxx/07.09.2012 a DFPL B_____(filele 18-23), imobilul situat în B_____, ___________________.403 corespunde actualei adrese M____ B____, nr.445, iar la acest imobil s-a constatat că terenul aferent imobilului este în suprafață de 193 mp., că pentru aceasta suprafață s-au stabilit taxele și impozite și așa au fost achitate, încă din matricola pe perioada 1958-1963. Potrivit adresei nr. xxxxx/28.11.2012 emisă de Oficiul de Cadastru si Publicitate Imobiliara rezulta că, imobilul situat în B_____, ____________________. 445 nu figurează cu nr. cadastral în baza de date și nici cu carte funciara înființată. Din declarația martorului audiat în cauză a rezultat că la adresa din ____________________. 445, o cunoaște pe reclamantă din anul 1987, an când s-a mutat în zonă, că părinții reclamantei și apoi reclamanta au deținut acest imobil, că nu au fost niciodată deranjați în posesia lor. Martorul a mai afirmat că terenul pe care îl posedă reclamanta este îngrădit așa cum era încă din 1987, acesta și-a menținut forma și dimensiunile. Din raportul de expertiza tehnică cadastrală întocmit de expert J____ N______ a rezultat că terenul situat în B_____, ____________________.445 are o suprafață totală de 188 mp, din care reclamanta deține titlu doar pentru suprafața de 45 mp, restul de 143 mp fiind determinată ca diferență între suprafața de teren real măsurată folosită în exclusivitate și suprafața juridică. In drept, s-a reținut că potrivit art 1890 C.civ. coroborat cu art. 6 alin.4 NCC, uzucapiunea este un mod de dobândire a proprietății prin posedarea neîntreruptă a acestui lucru în tot timpul fixat de lege, fără ca reclamantul să fie obligat a produce vreun titlu și fără a i se putea opune reaua credință. Din declarațiile martorului rezultă că reclamanta a posedat terenul în suprafață adiacentă celui pentru care deține acte, de mai mult de 30 ani, iar înaintea sa și de mama defunctă, fără a fi tulburată de vreo persoană, în mod public și sub nume de proprietar. Instanța a reținut că suprafața stabilită în plus față de titlul reclamantei, este mai mică decât cea pretinsă, respectiv de 143 mp. Constatarea uzucapiunii conferă avantajul reclamantei, față de alt mod de dobândire a proprietății, viitor și nesigur, că efectul este retroactiv, în sensul că uzucapanta va fi considerată proprietară, nu din momentul împlinirii termenului, ci chiar din ziua când a început posesia. În consecință, instanța constatând ca sunt întrunite toate elementele necesare pentru a opera dobândirea proprietății prin uzucapiune, respectiv posesia efectivă, exercitată pe tot timpul stabilit de lege și neviciată, a admis acțiunea în parte și a constatat că reclamanta a dobândit prin uzucapiune proprietatea asupra terenului în suprafață de 143 mp, astfel cum a fost identificat pe planul de situație între punctele 11,10,9,8,7,20,19,18,30,16,15,14,13 anexă la raportul de expertiză întocmit de expert J____ N______, suprafață alăturată terenului în suprafață de 45 mp, situat în B_____, ____________________. 445, întregul teren în suprafață totală de 188 mp. În ceea ce privește capătul de cerere privind intabularea hotărârii judecătorești, instanța a apreciat ca nefondat acest capăt de cerere și l-a respins cu această motivație deoarece potrivit art.20, 47 si 48 al.4 din Legea nr.7/1996, hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă ce poartă mențiunea "conform cu originalul" se comunică de îndată, din oficiu, biroului teritorial de către instanța care s-a pronunțat ultima asupra fondului, în vederea efectuării înscrierilor dispuse privitoare la drepturile reale tabulare, actele și faptele juridice, precum și la oricare raporturi juridice supuse publicității, referitoare la imobilele înscrise în cartea funciară. Instanța a lua act că nu se solicita cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal, a declarat recurs pârâtul Municipiul B_____ arătând că instanța de fond nu a ținut seama de prevederile exprese și imperative ale legislației în vigoare care reglementează dobândirea proprietății prin uzucapiune conform art.1837 cod civil, trebuie îndeplinite condițiile ce rezultă din prevederile art.1846- 1847 Cod civil, posesia să fie utilă, adică neîntreruptă, netulburată, publică și exercitată sub nume de proprietar. Instanța de fond greșit nu a reținut că reclamanta a cunoscut că suprafața de teren nu i-a aparținut niciodată, recurentul invocând lipsa elementului psihologic-animus, ce face ca cel care deține lucrul, reclamanta să nu aibă calitatea de posesoare, ci cea de detentor precar. Precaritatea poate fi considerată mai mult decât un viciu al posesiei și anume ca o lipsă a posesiei însăși, deoarece este lipsită de elementul intențional al posesiei, în acest sens fiind și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție-decizia nr.8/27.09.1999. Pentru a putea vorbi de posesie este imperios necesară întrunirea celor două elemente: „corpus” și „animus”, dar pentru ca posesia să producă efectele sale juridice trebuie să fie una utilă, adică să aibă anumite calități prevăzute de lege. Reclamanta pentru teren a achitat o taxă de folosință așa cum este reglementat de prevederile art.256 al.3 din Legea nr.571/2003, și nu impozit, așa cum a afirmat prin cererea introductivă. S-a precizat că terenul în suprafață de 148 mp este parte dintr-o suprafață mai mare de teren rezultată din măsurătoare, în indiviziune, ceea ce denotă că posesia este echivocă, fapt argumentat de motivarea deciziei nr.769/21.04.1979 a Tribunalului suprem prin care s-a statuat că bunurile aflate în stare de indiviziune nu pot fundamenta dobândirea dreptului prin uzucapiune, dând posesiei un caracter echivoc. Potrivit art. 1847 Cod civil, posesia trebuie să fie: continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub formă de proprietar. Literatura juridică și practica judiciară au statuat că pentru a fi utilă posesia trebuie să fie și neechivocă. Examinând calitățile posesiei, s-a reținut referitor la calitatea posesiei de a fi neîntreruptă și sub nume de proprietar, că în realitate acestea sunt elemente constitutive ale acesteia deoarece, în absența lor nu mai poate fi vorba de posesie. Întradevăr odată cu întreruperea posesiei dispare însăși posesia. De asemenea, faptul că o posesie nu se exercită sub nume de proprietar înseamnă că există o simplă detenție precară. Cel care stăpânește bunul nu are elementul psihologic al posesiei, nu are „animus domini” sau „animus sibi habendi”. Folosința ce nu se exercită sub nume de proprietar nu este o posesie din punct de vedere juridic, ci o detenție precară. În această situație nu este vorba de o calitate a posesiei, ci de absența însăși a posesiei. În speță s-a considerat că este o detenție precară și nu o posesie din punct de vedere juridic pentru a conduce la dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune. Prin art. 1853 Cod civil se prevede că actele ce se exercită sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică, în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea destinației legale a acestuia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar, precum și că „tot asemenea este posesia ce am exercita asupra unui bun al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său”. S-a arătat că din nici o probă administrativă nu rezultă că reclamanta a exercitat posesia „sub nume de proprietar”, fiind clar că aceasta nu are și nu a avut reprezentarea psihologică de proprietar al terenului în cauză-animus domini(de proprietar al întregului imobil). Reclamanta nu a făcut nici o altă probă privind existența animus domini, prin îndeplinirea condițiilor art.1858 pct.2 Cod civil, mai mult nu a avut cunoștință de faptul că are în posesie această suprafață de teren. Toate elementele trebuie probate pe deplin cu respectarea cerințelor legale, orice interpretare ducând la deposedarea în mod nelegitim a adevăratului proprietar și implicit la încălcarea art.1 din protocolul nr.1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel cum a fost interpretat de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului(hotărârea J.A. Pye contra Regatului uni al Marii Britanii). Conform actelor depuse rezultă că terenul în suprafață de 148 mp din B_____, ___________________.445 este parte dintr-o suprafață mai mare, fără să fie clar delimitat și identificat, iar în literatura de specialitate și practică s-a constatat că în domeniul de aplicare al posesiei doar bunurile individual determinate pot constitui obiect al posesiei, motiv pentru care s-a conchis că universalitățile-fie ele juridice sau de drept-nu pot fi prescrise achizitiv. Așa că în situația de față fiind vorba de o suprafață de teren în indiviziune(nu este individual determinat) nu poate face obiectul prescripției achizitive de 30 ani. În drept s-au invocat dispozițiile art.1201 Cod civil, art.166, art.304, art.304¹ , art.312 al.3 C.p.civ., decizia nr.8/27.09.1999 a Î.C.C.J.

Prin întâmpinare, intimata C________ Anișoara a solicitat respingerea recursului ca nefondat, considerând că sentința este temeinică și legală, instanța de fond apreciind corect, din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1846-1847 și art.1890 Cod civil referitoare la dobândirea proprietății prin uzucapiune. Intimata a arătat că nu poate fi primită susținerea recurentei potrivit căreia posesiei exercitată de reclamantă împreună cu autoarea sa îi lipsește elementul psihologic animus, aceasta neavând calitatea de posesor ci de detentor precar. Elementul material al posesiei a fost probat de reclamantă, astfel cum a reținut instanța de fond, actele materiale de stăpânire demonstrând intenția reclamantei de a se comporta ca titular al dreptului. S-a menționat că în fața instanței de fond pârâta recurentă nu a formulat apărări referitoare la viciile posesiei exercitate de reclamantă. Intimata a apreciat că recurenta se află în eroare în ceea ce privește susținerea că terenul se află în indiviziune întrucât din nici un înscris de la dosarul cauzei nu rezultă acest aspect. Referitor la susținerea că ar fi achitat o taxă de folosință, intimata a precizat că a achitat impozit pe teren în temeiul dispozițiilor art.258 alin.8 Cod fiscal. Raportat la situația de fapt existentă și la dispozițiile art.1846-1847 Cod civil posesia utilă și neviciată exercitată de reclamantă asupra suprafeței de 143 mp teren unită cu posesia utilă a autorilor, începând cu anul 1956 a născut în patrimoniul reclamantei intimate, prin prescripție achizitivă, un drept de proprietate.

Examinând legalitatea și temeinicia sentinței civile atacate, prin prisma motivelor invocate cât și din oficiu sub toate aspectele, conform art.304¹C.p.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:

Tribunalul reține că potrivit art. 1890 C.civ. „Toate acțiunile atât reale cât și personale, pe care legea le-a declarat neprescriptibile și pentru care n-a defipt un termen de prescripție, se vor prescrie prin 30 ani, fără ca cel ce invocă această prescripție să fie obligat a produce un titlu și fără să i se poată opune reaua credința”.

Uzucapiunea se realizează prin exercitarea, timp de 30 de ani, a unei posesiuni care trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute de art.1847 Cod civil, respectiv să fie continuă, neîntreruptă, netulburată, publică și sub nume de proprietar. Conform art. 1853 Cod civil „Actele ce exercităm sau asupra unui lucru al altuia, sub nume precar, adică în calitate de locatari, depozitari, uzufructuari etc., sau asupra unui lucru comun, în puterea destinației legale a aceluia, nu constituie o posesiune sub nume de proprietar. Tot asemenea este posesiunea ce am exercita asupra unui lucru al altuia, prin simpla îngăduință a proprietarului său.”, iar potrivit art.1854 Cod civil „Posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul”.

Prin dispozițiile art.1854 Cod civil se instituie o prezumție relativă de neprecaritate, care trebuie răsturnată de partea căreia i se opune posesia.

Tribunalul constată că recurentul pârât nu a făcut dovada, prin nici un mijloc de probă, că intimata reclamantă ar fi exercitat acte cu caracter precar, că ar fi posedat terenul din cauză pentru altul, în calitate de detentor precar sau prin simpla îngăduință a proprietarului său.

Din probele administrate în cauză reiese că intimata C________ Anișoara și autoarea acesteia N_____ M_______ au posedat, pe o perioadă mai mare de 30 ani, continuu, neîntrerupt, public și sub nume de proprietar întregul imobil situat în B_____, ___________________.445, limitele de proprietate nefiind modificate, aceștia nefiind tulburați în vreun mod în exercitarea posesiei. Se observă totodată că pentru întregul imobil(teren și clădiri) s-a plătit impozit, iar nu o taxă de folosință, cum afirmă recurentul. Prin urmare nu poate fi reținută susținerea recurentului că nu a fost posedat terenul sub nume de proprietar și public, în cauză nefăcându-se dovada că intimata ar fi posedat terenul din cauză pentru altul, că ar fi posedat în calitate de detentor precar și nici nu se poate afirma că posesia a fost clandestină având în vedere atât faptul că în evidența fiscală, care este publică, autoarea N_____ M_______ apare ca proprietar pe întreg imobilul cât și față de regimul juridic al impozitului care este reglementat ca venit al recurentului Municipiul B_____. De asemenea nu se poate reține că posesia este echivocă întrucât se observă că terenul în cauză, contrar celor afirmate de recurent, nu se află în indiviziune, acesta fiind identificat, delimitat și se află în proprietatea exclusivă a intimatei reclamante.

Prin urmare, tribunalul apreciază că în mod corect instanța de fond a constatat că sunt întrunite toate elementele necesare pentru a opera dobândirea proprietății prin uzucapiune, posesia reclamantei fiind efectivă, exercitată pe tot timpul stabilit de lege și neviciată.

Pentru considerentele mai sus reținute tribunalul apreciază ca legală și temeinică sentința recurată și constată ca nefondat recursul, astfel că în temeiul art.312 C.p.civ. urmează să-l respingă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta U_______ A____________ Teritorială a Municipiului B_____, cu sediul în B_____, Piața Independenței nr.1, județul B_____, împotriva sentinței civile nr. 1358/20.02.2013 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații C________ Anișoara, cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat L__ A___ M______ din B_____, _______________ nr. 33, camera 11, județul B_____, T___ V_______, cu domiciliul în B_____, __________________.443, județul B_____, T___ M______, cu domiciliul în B_____, __________________.443, județul B_____, M____ M____, cu domiciliul în B_____, __________________. 447, județul B_____, I_____ M____, cu domiciliul în B_____, __________________. 447, județul B_____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi 15.10.2013.

PreședinteJudecător Pt. Judecător aflat în C.O.

C_______ D_____ T_________ V______ A______ A______ R______

Președinte Tribunal

P______ B___

Grefier

A____ B_____

Red.A______ V.

Dact.B_____.A.

2 ex./8.11.2013

Jud.fond.B______ C.