ROMÂNIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 6458

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 13.11.2015

PREȘEDINTE: F_____ N___ A_____

JUDECĂTOR: S______ A______

JUDECĂTOR: I______ M_____

GREFIER: L____ A______

S-a luat în examinare recursul formulat de recurenta-reclamantă _____________________, împotriva Sentinței civile nr. 302 din 25.02.2015 pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații-pârâți COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR - R_______ VEST T____ și A__________ NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, având ca obiect – anulare act administrativ.

La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pentru recurenta-reclamantă _____________________, avocat I__ L___, conform împuternicirii avocațiale _______, nr. xxxxxxx/25.06.2015, aflată la fila 29 din dosarul cauzei, lipsind celelalte părți.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată depusă prin registratura instanței, de către recurenta-reclamantă _____________________, dovada achitării taxei de timbru în cuantum de 100 de lei, achitată cu chitanța __________, nr. xxxxxxx/26.06.2015, la data de 06.07.2015.

Totodată, se constată depusă prin registratura instanței, de către intimatul-pârât Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor - R_______ Vest T____, întâmpinare, la data de 20.10.2015; la data de 21.10.2015, intimata-pârâtă A__________ Națională pentru Protecția Consumatorilor, depune întâmpinare.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 244 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.

Recurenta-reclamantă _____________________, prin avocat I__ L___, solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea sentinței recurate și în rejudecare, admiterea acțiunii; cu cheltuieli de judecată.

Totodată, precizează că, s-a criticat soluția primei instanțe prin prisma motivelor de recurs prevăzute la art. 488 pct. 5, 6 și 8 din Codul de procedură civilă, având în vedere că, circumscris punctului 5 s-a reținut o autoritate de lucru judecat a unei soluții pronunțate într-o plângere contravențională, fapt ce nu a fost pus în discuția părților niciodată, încălcându-se astfel, principiul contradictorialității.

De asemenea, mai arată că, circumscris art. 488 pct. 6 din Codul de procedură civilă, instanța de fond nu are o motivare proprie, făcând din nou trimitere la acea soluție pronunțată într-o plângere contravențională.

Mai susține că, fapta care a fost investigată raportat la dispozițiile legii nu îndeplinește condițiile pentru a fi denumită practică comercială incorectă, iar prin contractul încheiat, petenta Berki R______ și-a exprimat acordul valabil ca sumele să îi fie debitate în măsura în care nu și-a plătit disponibilul. Astfel, datoria acesteia a fost debitată în momentul în care i-a fost furnizat salariul, neputând fi vorba în această situație de vreo executare silită.

Nu în ultimul rând, solicită a se avea în vedere și practica judiciară a Curții de Apel București în situații similare.

Instanța reține cauza în pronunțare.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Tribunalului T____ la data de 15 aprilie 2014 sub nr. XXXXXXXXXXXX, reclamanta _____________________ a chemat în judecată pârâții Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor - R_______ Vest T____ și A__________ Națională pentru Protecția Consumatorilor, solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să dispună anularea actului administrativ emis de ANPC prin care s-a respins ca neîntemeiată plângerea prealabilă a reclamantei, formulată împotrivă Deciziei nr. 9/30.01.2014 emisă de C___- R_______ Vest (T____), prin care s-a dispus măsura prevăzută de art. 13 alin. 1 din Legea nr. 363/2007 constând în încetarea unei practici care în opinia agenților constatatori din cadrul C___ - R_______ Vest constituie practică comercială incorectă, și anularea în tot a Deciziei nr. 9/30.01.2014 și a măsurii dispuse prin aceasta.

Prin întâmpinare, pârâta A__________ Națională pentru Protecția Consumatorilor a solicitat menținerea în integralitate a dispozițiilor Deciziei nr. 9/30.01.2014, emise de Comisarul șef din cadrul Comisariatului Regional pentru Protecția Consumatorilor R_______ Vest T____, ca temeinice și legale.

Prin Sentința civilă nr. 302 din 25.02.2015 pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, Tribunalul T____ a respins, ca neîntemeiată, acțiunea formulată de reclamanta _____________________, în contradictoriu cu pârâții Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor - R_______ Vest T____ și A__________ Națională pentru Protecția Consumatorilor, având ca obiect anulare act administrativ.

Împotriva sentinței de mai sus, a declarat recurs recurenta-reclamantă _____________________, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței civile recurate și după rejudecarea procesului în fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată, cu consecința anulării Deciziei nr. 9/30.01.2014 emisă de C___ - R_______ Vest (T____), precum și a Adresei nr. 405/05.03.2014 emisă de ANPC în soluționarea plângerii prealabile, ca nelegale și netemeinice și obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată generate de prezentul litigiu.

În motivarea cererii de recurs, recurenta-reclamantă, după o prezentare a stării de fapt, arată, în esență, că, sentința recurată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură în litigiul de față, întrucât instanța nu a pus în discuția părților puterea/autoritatea de lucru judecat a hotărârii pronunțate de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, această hotărâre fiind doar depusă în probatoriu de pârâte, fără a fi fost discutată vreodată de către părți, în cadrul unor dezbateri contradictorii, influența acestei hotărâri asupra procesului de față.

Recurenta mai arată că, instanța de fond a încălcat astfel una din regulile fundamentale de procedură - principiul contradictorialității, și pentru faptul că nu a i-a acordat acesteia posibilitatea să formuleze apărări în privința acestei chestiuni, motiv pentru care nerespectarea acestor reguli procedurale atrag sancțiunea nulității hotărârii astfel pronunțate, care se impune a fi casată.

Totodată, mai precizează că, sentința recurată nu cuprinde o motivare proprie, deoarece constatând puterea de lucru judecat a Sentinței civile nr. 6001/05.05.2014 a Judecătoriei Timișoara, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, Tribunalul T____, în prezenta cauză, a preluat automat în motivare considerentele Judecătoriei din sentința civilă sus-menționată, fără a mai lua în considerare argumentele și susținerile părților din prezenta cauză și fără a mai face o analiză proprie a acestora.

Astfel, soluționarea în acest fel a cauzei este greșită, întrucât Decizia nr. 9/30.01.2014, care face obiectul prezentului dosar, este un act administrativ de sine-stătător, a cărui soartă juridică este independentă de cea a Procesului verbal de contravenție nr. xxxxxxx/19.12.2013.

Se mai arată că, decizia contestată în prezentul litigiu și procesul verbal de contravenție sunt două acte juridice separate, distincte sub aspectul regimului juridic care le guvernează, sub aspectul efectelor juridice produse, ca și sub aspectul procedurii de contestare. Acest lucru este de altfel recunoscut chiar de autoritățile pârâte, atât prin Adresa nr. 405/05.03.2014 de răspuns la plângerea prealabilă, cât și prin întâmpinarea depusă la dosar.

De asemenea, recurenta mai susține că, sentința recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor Legii nr. 363/2007 și cu încălcarea normelor legale în materia contului bancar curent.

Se mai arată de către recurentă că, prin Decizia nr. 9/30.01.2014, C___ R_______ Vest a reținut în mod greșit că pretinsa faptă imputată acesteia, anume debitarea automată a contului unei cliente cu sumele de bani datorate băncii, sume provenind din salariul acesteia, faptă pe care autoritatea o numește în mod total eronat "efectuarea unei tranzacții bancare neautorizate"- ar constitui practică comercială incorectă, în sensul art. 4 alin. 1 lit. a din Legea nr. 363/2007.

Totodată, mai susține că, măsura luată de aceasta nu putea conduce la alterarea deciziei de tranzacționare a consumatorului și nici nu este contrară diligentei profesionale, ci a fost o măsură justificată, luată pe parcursul derulării contractului, în condițiile unor întârzieri la plată și a autorizării exprese a clientului de a-i fi debitat orice cont deschis pe numele său la Bancă.

Astfel, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 4 din lege, măsura luată de bancă de debitare automată a contului clientei nu constituie practică comercială incorectă, decizia contestată fiind nelegal emisă.

Recurenta mai precizează că, măsura luată este conformă prevederilor contractuale și legale în materia contului bancar, întrucât debitarea contului curent al clientei Berki R______, în scopul stingerii datoriilor restante de plată ale acesteia față de Bancă, s-a efectuat în temeiul clauzelor contractuale din Contractul de credit, prin care însăși clienta, la semnarea contractului, a autorizat Banca să acționeze în acest mod, cu respectarea regimului legal al contului bancar.

Se mai arată că, cele reținute de ANPC, respectiv că prin debitarea integrală a sumelor din contul curent, ce proveneau din salarii, debitorul riscă să rămână fără mijloacele de existență zilnică, sunt imputabile exclusiv debitorului, și nu Băncii, întrucât debitorul este cel care nu a avut diligența de a-și executa la timp obligațiile de plată față de Bancă, astfel încât să nu ajungă în situația în care să îi fie retrase toate sumele din conturi, a agreat deschiderea contului curent, cunoscând că are venituri salariale, a autorizat Banca să-i debiteze orice conturi (inclusiv cele în care erau virate venituri salariale), a fost notificat de Bancă să-și plătească datoriile, nu a făcut niciun demers în rezolvarea situației, pentru ca apoi să depună reclamație la ANPC.

De asemenea, recurenta mai susține că, din această perspectivă, instanța este în măsură a observa că ANPC a emis actele administrative contestate prin săvârșirea unui exces de putere, încălcând drepturile contractuale ale acesteia la încasarea sumelor cuvenite, derivând din Contractul de credit încheiat cu clienta Berki R______.

Se mai susține că, debitarea automată a contului curent al clientei este o măsură conformă cu dispozițiile legale în materia contului curent bancar, iar obligația de compensare instituită de art. 2185 din Noul cod civil e dublată de o prevedere contractuală. Deci, chiar dacă în contract nu s-ar fi prevăzut această compensare, ea opera de drept, pentru că așa prevede legea.

Mai precizează că, nicăieri în cuprinsul textului de lege menționat și nici în cuprinsul înțelegerii contractuale dintre părți nu se menționează că, dacă soldul activ (disponibilul existent în contul curent) provine din venituri salariale, o astfel de compensare nu poate opera. Dimpotrivă, clientul a autorizat Banca să opereze această compensare pentru orice cont, inclusiv contul curent în care îi erau virate și venituri salariale.

Recurenta mai arată că, instanța de fond a reținut în mod greșit în sentința recurată, preluând considerentele Judecătoriei Timișoara din sentința pronunțată asupra plângerii contravenționale, că debitarea automată a contului clientului cu sumele de bani provenind din venituri sale salariale ar reprezenta o practică comercială incorectă, întrucât s-ar încălca normele legale care impun o limită de urmărire a veniturilor salariale (art. 169 alin. 1 din Legea 53/2003 (Codul Muncii, art. 729 Cod procedură civilă).

În primul rând, recurenta mai învederează că, dna. Berki deținea un cont curent la R_________ B___, cont curent în care intră și ies diverse sume de bani, fără ca Banca să aibă posibilitatea sau obligația să verifice de unde provin sumele de bani respective (din virament salarial sau alte transferuri bancare din partea unor terțe persoane). Astfel încât, la creditarea contului clientului, fiind înregistrate întârzieri la plata ratelor, Banca, în îndeplinirea mandatului/autorizării exprese date de către Client prin Contractul semnat (art. 6.3.), a debitat disponibilul existent în contul curentai clientului în scopul pentru care a fost dat mandatul/autorizarea-achitarea ratelor.

În al doilea rând, recurenta mai susține că, limitele urmăririi veniturilor din salarii, prevăzute actualmente de art. 728 Cod procedură civilă, care este o prevedere specială în procedura executării silite prin poprire, nu se aplică în speța de față, întrucât nu s-a început procedura de executare silită a debitorului prin poprire, ci doar s-au pus în aplicare clauzele contractuale, astfel cum au fost agreate de părți. Executarea mandatului și îndeplinirea obligației legale de compensare reciprocă a soldurilor și datoriilor s-au derulat în executarea firească a relației contractuale dintre părți și nu reprezintă o executare silită astfel încât să intre sub incidența prevederilor din Codul de procedură civilă.

Totodată, recurenta mai arată că, debitarea automată a contului curent, realizată de bancă, este o operațiune legală și legitimă, calificarea de către ANPC a acestei fapte ca și practică comercială incorectă, cu consecința impunerii măsurii încetării ei, neavând niciun fundament legal. În consecință, soluția pronunțată de instanța de fond, de respingere a acțiunii sale în anularea deciziei ANPC contestate, este nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor legale, invocând în susținerile sale prevederile art.169 și 257 din Codul Muncii.

Mai invocă cu titlul de practică judiciară și Sentința civilă nr. 3548/19.12.2014 pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a Vlll-a C_________ Administrativ și Fiscal în dosar nr. XXXXXXXXXXX și Sentința Civilă nr. xxxxx/18.11.2014 pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București în dosar nr. xxxxx/299/2014.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 12 alin. 3 din Legea nr. 363/2007, art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 483, art. 486, art. 488 pct. 5, 6, 8, art. 490 și urm. Cod procedură civilă.

Cererea de recurs s-a timbrat cu suma de 100 de lei reprezentând taxa de timbru.

Intimatul-pârât COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR - R_______ VEST T____ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de recurs ca nefondată și neîntemeiată, cu consecința menținerii dispozițiilor Deciziei nr. 9/30.01.2014.

În drept, s-au invocat prevederile art. 205 Cod procedură civilă.

Intimata-pârâtă A__________ NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR a formulat întâmpinare, solicitând respingerea cererii de recurs ca nefondată și neîntemeiată, și în consecință, menținerea în integralitate a dispozițiilor sentinței atacate.

În drept, s-au invocat prevederile art. 205 Cod procedură civilă.

Examinând recursul declarat în cauză, prin raportare la prevederile art. 488 și următoarele din Codul de procedură civilă, precum și la motivele invocate, Curtea constată următoarele:

Motivul de recurs reglementat de dispozițiile art. 488 pct. 5 Cod procedură civilă, potrivit cărora un motiv de nelegalitate a hotărârii recurate și care atrage sancțiunea nulității îl constituie încălcarea regulilor de procedură de către prima instanță nu este întemeiat, întrucât Tribunalul în soluționarea cauzei a avut în vedere Sentința civilă nr. 6001/05.05.2014 a Judecătoriei Timișoara pronunțată în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, față de care a apreciat că problema juridică dezbătută în acea cauză se impune a fi considerată ca fiind intrată în puterea lucrului judecat și care nu mai poate fi adusă în discuție sau soluționată în prezenta cauză.

Pronunțând astfel sentința recurată, Tribunalul nu era obligat să facă aplicarea dispozițiilor art. 431 și art. 432 Cod procedură civilă invocate de către recurentă, întrucât nu este vorba despre excepția autorității de lucru judecat cum greșit susține recurenta și nici nu se impunea invocarea în mod obligatoriu a unei astfel de excepții pentru a fi supusă dezbaterii contradictorii a părților.

Principiul contradictorialității, astfel cum este reglementat în dispozițiile art. 14 Cod procedură civilă este aplicabil în procesul civil, însă nu se raportează decât la cereri sau excepții care necesită a fi dezbătute în contradictorialitate pentru a nu se încălca acest din urmă principiu al contradictorialității, iar dezlegarea dată problemei de drept prin Sentința civilă nr. 6001/05.05.2014 a Judecătoriei Timișoara nu se încadrează în cereri sau excepții ce se impuneau a fi discutate, cu necesitatea în contradictorialitate. Problema de drept dezlegată reprezintă o prezumție pozitivă (în speță) de care pârâtul intimat se prevalează în dauna susținerilor reclamantei recurente și de care instanța este obligată să țină seama în acest demers judiciar.

Cu privire la motivarea sentinței recurate care este criticată de către recurentă prin aceea că instanța de fond nu a adus argumente proprii, Curtea apreciază că un astfel de motiv de recurs nu este întemeiat, întrucât în considerentele hotărârii instanța a analizat legalitatea Deciziei nr. 9/30.01.2014 emisă de pârâta ANPC-Comisariatul Regional pentru Protecția Consumatorilor-R_______ Vest, având în vedere faptele constatate prin Procesul-verbal de contravenție __________ nr. xxxxxxx/19.12.2013, fapte identice cu cele care au stat la baza deciziei contestate.

Criticile recurentei privind lipsa motivării sentinței nu pot fi considerate că se circumscriu prevederilor art. 488 pct. 6 Cod procedură civilă, cum greșit invocă recurenta, întrucât hotărârea pronunțată cuprinde motivele care au determinat convingerea instanței că este legală decizia contestată, cu luarea în considerare a celor hotărâte prin Sentința civilă nr. 6001/05.05.2014 a Judecătoriei Timișoara.

Dispozițiile art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă reglementează motivul de recurs care poate determina casarea unei hotărâri apreciată ca nelegală pentru încălcarea sau aplicarea greșită a dreptului material aplicabil în speță.

Prevederile Legii nr. 363/2007 referitoare la contul bancar curent și procedura de debitare a acestuia nu au fost aplicate greșit de către instanța de fond când a apreciat că Decizia nr. 9/30.01.2014 emisă de către pârâtă este legală, conform celor reținute în Procesul-verbal de constatare a contravențiilor încheiat în sarcina reclamantei, prin care s-a concluzionat că operatorul economic-reclamanta a încălcat principiul bunei-credințe în relația cu consumatorul prin aceea că a reținut întreg salariul petentei, virat în contul de la R_________ B___ timp de o lună, salariul fiind singurul mijloc de existență al petentei.

Așa fiind, Curtea apreciază că nu pot fi reținute ca fiind conforme cu dispozițiile legale prevăzute în Legea nr. 554/2004 susținerile recurentei referitoare la buna credință în executarea contractului care trebuie să existe din partea ambilor co-contractanți și excesul de putere, câtă vreme reclamanta prin faptele constate în Procesul-verbal încheiat de către pârâtă nu și-a putut dovedi buna-credință în relația contractuală cu un consumator, iar în exercitarea atribuțiilor pârâtei aceasta din urmă în calitate de autoritate publică nu și-a depășit limitele competenței și nici nu a încălcat drepturile consumatorilor cu exces de putere așa cum este reglementat în art. 2 lit. n din Legea nr. 554/2004.

Dispozițiile din Noul cod civil invocate de către recurentă, precum și dispozițiile art. 728 Cod procedură civilă și art. 169 Codul Muncii nu pot face analiza criticilor din recurs prin raportare la sentința atacată, întrucât obiectul acțiunii dedusă judecății îl constituie anularea, pe calea contenciosului administrativ a actului administrativ emis de pârâtă, respectiv nelegalitatea Deciziei nr. 9/30.01.2014, deoarece ar reprezenta pe de o parte, o modificare a acțiunii prin raportare la alte temeiuri de drept, inadmisibil în calea extraordinară de atac, iar pe de altă parte, ar conduce la ignorarea problemelor de drept dezlegate prin Sentința civilă nr. 6001/05.05.2014 a Judecătoriei Timișoara, respectiv a prezumției de legalitate a celor constatate de către pârâtă prin încheierea Procesului-verbal __________, nr. xxxxxxx/19.12.2013, ce nu poate fi permisă pentru o instanță obiectivă și imparțială.

În considerarea tuturor aspectelor prezentate mai sus, Curtea urmează ca potrivit art. 496 alin. 1 Cod procedură civilă să respingă recursul, iar potrivit art. 453 Cod procedură civilă va respinge cererea accesorie privind plata cheltuielilor de judecată, luând act că intimatele-pârâte nu au solicitat și nu au ocazionat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta-reclamantă _____________________, cu sediul în București, Clădirea Sky Tower, Calea Floreasca nr. 246C, sector 1, având ORC nr. JXXXXXXXXXX, CUI xxxxxx în contradictoriu cu intimatele-pârâte COMISARIATUL REGIONAL PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR - R_______ VEST T____, cu sediul în Timișoara, Piața Unirii nr. 3, jud. T____ și A__________ NAȚIONALĂ PENTRU PROTECȚIA CONSUMATORILOR, cu sediul în București, ______________________, sector 1, împotriva Sentinței civile nr. 302 din 25.02.2015 pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 13.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F_____ N___ A_____ S______ A______ I______ M_____

GREFIER,

L____ A______

Red.: SA/14.12.2015

Tehnored.: LA/14.12.2015/5 ex./SM/

Prima instanță: Tribunalul T____

Judecător: M____-T____ C_______

Emis 3 _____________________________________>