DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA A II-A CIVILĂ

DECIZIE NR. 1030/2015

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 16 DECEMBRIE 2015

PREȘEDINTE D____ L____

JUDECĂTOR A____ C_______

GREFIER C______ B_____

Pe rol, judecarea apelului formulat de reclamanta AJFP O__ – DGRFP C______ împotriva sentinței nr.688 din 14.10.2015, pronunțată de Tribunalul O__ – Secția a II-a Civilă de C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți __________________ SRL, prin lichidator CHC 77 INSOLV IPURL și Oficiului R__________ Comerțului de pe lângă Tribunalul O__, având ca obiect plângere împotriva rezoluției directorului Oficiului R__________ Comerțului.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este declarat și motivat în termenul legal, după care:

Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

CURTEA

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința nr.688 din 14.10.2015, pronunțată de Tribunalul O__ – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, s-a respins plângerea formulată de A____________ J________ A FINANTELOR PUBLICE O__, în numele și pentru DIRECTIA GENERALA REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE C______, în contradictoriu cu pârâta __________________ SRL, prin lichidator C.H.C. 77 INSOLV IPURL, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit art. 1 din OUG 116/2009 „prin derogare de la prevederile Legii nr. 26/1990 privind registrul comerțului, republicată, cu modificările și completările ulterioare, ale Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, precum și de la prevederile celorlalte acte normative incidente, competența de soluționare a cererilor de înregistrare în registrul comerțului și, după caz, a altor cereri aflate în competența de soluționare a judecătorului delegat aparține, până la reglementarea activității de înregistrare în registrul comerțului efectuată de registratori comerciali, directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei ori persoanelor desemnate de către directorul general al Oficiului Național al R__________ Comerțului.

Potrivit art. 2 /1 alin.1 din același act normativ, introdus prin Legea 84/2010, ,,competența de numire a lichidatorului în situațiile prevăzute la art. 237 alin. (7) din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și la art. 31 alin. (4) din Legea nr. 359/2004 privind simplificarea formalităților la înregistrarea în registrul comerțului a persoanelor fizice, asociațiilor familiale și persoanelor juridice, înregistrarea fiscală a acestora, precum și la autorizarea funcționării persoanelor juridice, cu modificările și completările ulterioare, aparține directorului oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoanei ori persoanelor desemnate, care dispune/dispun și cu privire la plata onorariului lichidatorului, în cuantum fix de 1.000 lei”

De asemenea, art. 6 alin. 1 dispune ca „în soluționarea cererilor potrivit art. 1 și 2, directorul oficiului registrului comerțului de pe lângă tribunal și/sau persoana ori persoanele desemnată/desemnate autorizează, prin rezoluție, constituirea societăților comerciale, efectuarea tuturor înregistrărilor în registrul comerțului, a publicității, precum și înregistrarea în registrul comerțului a declarațiilor-tip pe propria răspundere și a datelor cuprinse în acestea, după caz, conform prevederilor legale în vigoare” iar art. 6 alin. 3 prevede ca „ împotriva rezoluției directorului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate se poate formula plângere în termen de 15 zile de la pronunțare pentru părți și de la data publicării rezoluției sau a actului modificator al actului constitutiv în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, pentru orice alte persoane interesate”, art. 6 alin. 5 si 6 dispunând ca „plângerea formulată împotriva rezoluțiilor directorului oficiului registrului comerțului și/sau persoanei sau persoanelor desemnate se soluționează de urgență și cu precădere, în condițiile dreptului comun” iar „instanța soluționează plângerea în complet alcătuit dintr-un singur judecător, în camera de consiliu, fără citare. Instanța poate să solicite orice lămuriri și dovezi părții sau informații scrise autorităților competente”.

În speță, s-a constatat că __________________ SRL a fost dizolvată prin încheierea nr. 967/21.04.2005, la solicitarea AFP O__, numindu-se lichidator judiciar, înlocuit prin Rezoluția nr. 212/13.01.2015 cu lichidator C.H.C. 77 Insolv IPURL, acesta întocmind raportul preliminar de lichidare, bilanțul de lichidare și bilanț de sfârșit de lichidare, arătând că în patrimoniul societății nu au fost identificate bunuri, conform adresei nr.119/26.01.2015 emisă de Primăria comunei Fărcașele , societatea nefiind înregistrată cu bunuri mobile sau imobile .

În această situație, instanța a apreciat că în mod corect a fost întocmit raportul de lichidare și, de asemenea, s-a dispus radierea societății din registrul comerțului, neavând relevanta faptul că societatea comerciala respectivă figurează cu o datorie la bugetul general consolidat al statului cu suma de 100 lei, câtă vreme lichidatorul judiciar nu a identificat posibilități de plata a acestei sume , prin valorificarea vreunor bunuri ale societății .

Existența debitului către bugetul de stat a considerat că nu reprezintă un motiv de neînchidere a operațiunilor de lichidare și de respingere a solicitării de radiere a societății respective, având în vedere atât perioada de 10 ani scursă de la data dizolvării respectivei societăți, cât și necesitatea clarificării situației juridice a societăților comerciale dizolvate , care nu au mai desfășurat activitate, nu au predat documentele și nu au avut posibilitatea achitării tuturor obligațiilor fiscale.

Împotriva sentinței a declarat apel ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE O__, în numele și pentru DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C______, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Apelanta a susținut că instanța de fond a pronunțat o hotărâre de radiere a societății, fără a avea în vedere faptul că nu s-au produs dovezi din care să rezulte măsurile întreprinse pentru recuperarea datoriilor cu care figurează societatea la bugetul general consolidat, în cuantum de 100 lei, așa cum rezultă din titlul executoriu nr. xxxxxx/31.08.2015 emis de Administrația Județeană a Finanțelor Publice O__.

A arătat că, în privința lipsei de bunuri, raportul lichidatorului nu este suficient, hotărârea instanței trebuind să se bazeze pe documente provenite de la autoritățile care dețin evidența bunurilor mobile și imobile, iar, potrivit atribuțiilor conferite lichidatorului se impunea examinarea amănunțită a cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de imposibilitate de plată, cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.

Apelanta a invocat, totodată, prematuritatea măsurii, arătând că se impunea o atenție sporită în cadrul acțiunii de identificare a bunurilor și în cadrul acțiunii de stabilire a persoanelor cărora le-ar fi imputabilă starea de incapacitate de plată, existând posibilitatea ca bunurile să fie sustrase de la urmărire și, deci, datele din evidența organelor locale să nu exprime realitatea.

A solicitat admiterea apelului, modificarea sentinței, în sensul respingerii cererii de radiere și continuării operațiunilor de lichidare până la acoperirea integrală a creanțelor.

În drept, apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.466 alin.1 C.pr.civ.

Apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Analizând apelul prin prisma motivelor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

Astfel, potrivit dispozițiilor art. 260 alin.1 din Legea nr. 31/1990, astfel cum a fost modificată prin OUG nr. 43/2010, lichidarea societății trebuie terminată în cel mult un an de la data dizolvării, tribunalul putând prelungi acest termen cu perioade de câte 6 luni, dar nu cu mai mult de 24 de luni, cumulat, numai pentru motive temeinice.

Alineatele 5 și 6 ale aceluiași articol prevăd obligația lichidatorului de a depune la oficiul registrului comerțului un raport privind stadiul operațiunilor de lichidare, la împlinirea unui termen de 6 luni de la numire, precum și obligația de a depune un nou raport, însoțit, dacă este cazul, și de hotărârea instanței de prelungire a termenului de lichidare, la împlinirea termenului de un an prevăzut la alin. (1), pentru fiecare prelungire a termenului de lichidare fiind necesară hotărârea instanței.

Prin alineatul 8 din art. 260 se stabilește obligația lichidatorului de a depune la registrul comerțului cererea de radiere a societății din registrul comerțului, în termen de 15 zile de la terminarea lichidării.

În conformitate cu dispozițiile aliniatului 10 ale art. 260, dacă în 3 luni de la expirarea termenului menționat la alin. (1), prelungit de tribunal, după caz, oficiul registrului comerțului nu a fost sesizat cu nicio cerere de radiere sau cu nicio cerere de numire a lichidatorului, societatea este radiată din oficiu din registrul comerțului.

În cuprinsul OUG nr. 43/2010, legiuitorul a precizat expres că prevederile articolului 260 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, republicată, cu modificările și completările ulterioare, astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 43/2010, se aplică în mod corespunzător tuturor categoriilor de persoane juridice înregistrate în registrul comerțului și procedurilor de dizolvare sau lichidare voluntară aflate în derulare la data intrării în vigoare a ordonanței, data de la care curg termenele prevăzute la art. 260 din Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, fiind data intrării în vigoare a ordonanței de urgență – 15 mai 2010.

Ca urmare, având în vedere, pe de o parte, necesitatea valorificării cât mai rapide și eficiente a drepturilor care se cuvin asociaților, iar pe de altă parte, drepturile creditorilor societăților dizolvate, prin articolul 260, legiuitorul a limitat durata procedurii de lichidare (forțată sau voluntară) la un interval de timp de 1 an de la data luării hotărârii de dizolvare, cu posibilitatea prelungirii de către instanță, doar pentru motive temeinice, cu încă doi ani.

Așadar, intenția legiuitorului a fost aceea ca, indiferent dacă lichidarea va fi încheiată propriu-zis sau nu, la expirarea termenului maximal de 1 an (pentru ipoteza în care nu se cere prelungirea lui) sau de 3 ani, lichidarea să se considere terminată, din punct de vedere juridic, chiar dacă anumite bunuri nu vor putea fi valorificate, într-un fel sau altul și chiar dacă nu toate datoriile societății vor fi stinse.

În speță, __________________ SRL a fost dizolvată prin Încheierea judecătorului delegat de Tribunalul O__ la ORC de pe lângă Tribunalul O__ nr. 967/21.04.2005, deci cu aproximativ 10 ani în urmă.

În acest context, radierea __________________ SRL a fost corect dispusă.

Existența datoriei societății, în sumă de 100 lei, către bugetul general consolidat nu împiedică radierea societății, întrucât legiuitorul a prevăzut radierea la expirarea termenelor indicate în textul art. 260 din Legea nr. 31/1990, fără vreo condiționare de acoperire integrală a pasivului societății.

Motivele de apel privind întocmirea unui raport amănunțit privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția imposibilității de plată, identificarea persoanelor cărora imposibilitatea de plată le este imputabilă sunt nefondate, deoarece lichidarea a avut loc în temeiul Legii nr. 31/1990, iar lichidatorul numit a solicitat radierea, apreciind că nu sunt întrunite elementele pentru a formula o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, în cadrul căreia răspunderea organelor de conducere poate fi antrenată.

Cât privește motivul ce vizează prematuritatea radierii, pentru că nu s-au întreprins suficiente măsuri de identificare a bunurilor societății, se reține că nu poate fi primit, în condițiile în care lichidatorul a făcut demersuri de identificare a bunurilor societății, urmare cărora a constatat că societatea nu deține bunuri mobile sau imobile care să poată fi valorificate, așa cum reiese din adresa Primăriei comunei Fărcașele nr. 119/26.01.2015.

Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de reclamanta AJFP O__ – DGRFP C______ împotriva sentinței nr.688 din 14.10.2015 pronunțată de Tribunalul O__ – Secția a II-a Civilă de C_________ Administrativ și Fiscal în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți __________________ SRL, prin lichidator CHC 77 INSOLV IPURL, cu sediul în C______, _______________________, __________________ și ORC de pe lângă Tribunalul O__.

Decizie definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Decembrie 2015

C.B. 16 Decembrie 2015/05.01.2016

Red.jud./D.L./