R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 2735

Ședința publică de la data de 26.10.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE - G____ A_____ F_______

GREFIER - M______ H____

Pe rol pronunțarea acțiunii formulată de reclamantul G_______-V___ N_____ în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE – A.N.I., având ca obiect „anulare act administrativ”.

Dezbaterile părților au avut loc în ședința publică de la data de 16.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când având nevoie de timp pentru a delibera, Curtea a amânat pronunțarea la data de 23.10.2015, respectiv 26.10.2015, hotărând următoarele:

C U R T E A,

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.XXXXXX/0214 reclamantul G_______ V___-N_____ a solicitat anularea raportului de evaluare nr.xxxxx/G/II/06.05.2015, emis de pârâta Agenția Națională de Integritate și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii sale, reclamantul arată că la data de 6 mai 2015 pârâta a emis raportul de evaluare contestat, reținând că reclamantul ar fi deținut, concomitent cu funcția de decan al Facultății de Istorie din cadrul Universității București, funcțiile de director al Institutului de Studii Diplomatice din cadrul Facultății de Istorie și de director al Departamentului de Istorie Antică, Arheologie, Istoria Artei din cadrul aceleiași facultăți.

Arată reclamantul că a ocupat funcția de decan al Facultății de Istorie din cadrul Universității București din 2004, al doilea mandat începând cu anul 2008.

Prin Decizia Rectorului nr. 108.1/01.02.2012 reclamantul a fost suspendat din funcția de decan, din motive străine de obiectul prezentului dosar, dat fiind că viza posibilitatea de a exercita în viitor o altă funcție, respectiv cea de director al Institutului Diplomatic Român.

Prin Decizia Rectorului nr. 214/01.03.2012, după alegerea unei alte persoane în funcția de decan al Facultății de Istorie, reclamantul a fost eliberat din funcție.

Începând cu 1.10.2011, Universitatea din București a organizat procesul de alegeri pentru ocuparea viitoarelor structuri de conducere în conformitate cu noul cadru normativ intrat în vigoare prin Legea nr. 1/2011. Alegerile au avut loc în perioada 1.10.2011 - 1.03.2012 și în contextul acestora, reclamantul a luat decizia de a candida la funcția de Director al Departamentului Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, pentru a ocupa această funcție în viitor, după încetarea mandatului de decan în curs (pentru care nu a mai candidat).

Potrivit calendarelor menționate mai sus, alegerile la nivelul departamentelor erau organizate la începutul procesului electoral, respectiv în perioada 13.10.xxxxxxxxxxxxxxx11, iar selecția noilor decani se finaliza la sfârșitul procesului electoral, respectiv la data de 1.03.2012. Prin urmare, din aceste motive de ordin calendaristic, deși a fost ales în funcția de Director de Departament la începutul perioadei electorale, totuși nu a exercitat niciodată această funcție, continuându-și mandatul de decan până la data suspendării din funcție (01.02.2012).

De altfel, la data de 7.12.2011 reclamantul și-a dat demisia din funcția de Director al Departamentului Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei. Demisia i-a fost refuzată, în schimb a fost suspendat din funcția de Director de Departament prin Decizia Rectorului nr. 1148/07.12.2011 cu mențiunea „până la sfârșitul perioadei alegerilor pentru funcția de decan", iar prin Decizia nr. 205/29.02.2012, pe perioada alegerilor, a fost numită în funcția de director de departament doamna lector univ. dr. Z______ D______.

În ceea ce privește numirea în funcția de director al Institutului de Studii Diplomatice, reclamantul arată că Institutul a fost înființat în cadrul Facultății de Istorie prin Decizia Rectorului nr. 424/29.04.2010, la aceeași dată fiind emisă Decizia nr. 425/29.04.2010 de numire a reclamantului în funcția de director al acestuia.

Cu toate acestea, funcția de Director al ISD din cadrul Facultății de Istorie nu a fost ocupată în mod valabil de reclamant, întrucât numirea în această funcție era lovită de nulitate în condițiile prevăzute de Statutul ISD.

Cât privește incidența legislației privind incompatibilitatea funcției publice, consideră reclamantul că, așa cum rezultă și din expunerea de motive ce a precedat adoptarea Legii nr.161/2003, legislația privind integritatea funcției publice devine, așadar, incidență atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele premise, respectiv, existența unei funcții publice ocupate în condiții legale; exercitarea efectivă a funcției și periculozitatea exercitării funcției, condiții neîndeplinite în speța de față.

Precizând motivele de anulare a raportului de evaluare, reclamantul afirmă că i-a fost încălcat dreptul la apărare în cursul procedurii de evaluare, întrucât inspectorul de integritate nu a dat curs dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 176/2010, în condițiile în care reclamantul nu a fost informat în prealabil cu privire la elementele identificate de ANI în sensul existenței unei stări de incompatibilitate; nu a avut posibilitatea de a prezenta un punct de vedere cu date sau informații pe care le considera necesare; de a fi asistat sau reprezentat de avocat.

În concret, deși punctul de vedere i-a fost solicitat prin raportare la următorul element: „încălcarea dispozițiilor art. 214 alin. (1) din Legea nr. 1/2011", Raportul de evaluare a fost emis cu reținerea unui element nepus în discuție, și anume, încălcarea dispozițiilor art. 72 alin. (2) din Legea nr. 128/1997.

Astfel, văzând apărarea pe care reclamantul a formulat-o în punctul de vedere furnizat cu privire la neincidența art. 214 alin. (1) din Legea educației nr. 1/2011 și, acceptând-o implicit, ANI a schimbat temeiul de drept avut în vedere, susținând aplicabilitatea unui alt act normativ, și anume a prevederile Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, fără însă a respecta dreptul reclamantului de prezenta un punct de vedere în această privință.

În aceste condiții, pentru a înlătura privarea reclamantului de o cale de apărare prevăzută cu titlu obligatoriu de legislația în materie (art. 20 din Legea nr. 176/2010), prealabilă etapei judecății, apreciază reclamantul că se impune anularea de către instanță a Raportului de evaluare întocmit de ANI.

În cel de al doilea rând, reclamantul afirmă că în cauză a intervenit prescripția extinctivă a răspunderii disciplinare.

În acest sens, arată reclamantul că potrivit prevederilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 176/2010, „prin derogare de la dispozițiile legilor speciale care reglementează răspunderea disciplinară, sancțiunea poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. In cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea agenției, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel."

În speță, ISD a încetat existența la data de 09.02.2011, sens în care, prin Nota Universității din București nr. xxxxx/17.12.2014 s-a confirmat că, odată cu _____________________ Legii educației naționale nr. 1/2011, ISD nu a mai funcționat ca unitate a Facultății de Istorie, iar directorul nu a mai deținut funcția. ANI a acceptat tacit acest argument adus prin punctul de vedere depus de reclamant, dat fiind că, în cuprinsul Raportului de evaluare, a exclus perioada de după 09.02.2011 din constatarea sa privind pretinsa stare de incompatibilitate dintre funcția de decan al Facultății de Istorie și cea de director al ISD.

Funcția de decan a încetat prin suspendare la data de 01.02.2012, aspect infirmat inclusiv prin Nota emisă de Universitatea din București, prin care s-a dispus retragerea sumelor plătite cu titlu de indemnizație în perioada 01.02.xxxxxxxxxxxxxxx12 aferent acestei funcții.

Funcția de director de departament a încetat prin demisie la data de 07.12.2011, Universitatea București punând în practică varianta suspendării reclamantului din funcție, cumulativ cu preluarea exercitării acestei funcții de o altă persoană - dna. lector univ. dr. Z______ D______.

Sesizarea ANI a avut loc la data de 16.02.2012, aspect care rezultă - sub rezerva verificării actelor dosarului întocmit de ANI - din cuprinsul Raportului de evaluare contestat.

În concluzie, în condițiile în care exercitarea niciuneia dintre cele 3 funcții nu a supraviețuit momentului sesizării ANI, rezultă că, la împlinirea unui termen de 3 ani de la data încetării existenței ISD, s-a prescris orice eventuală/pretinsă răspundere disciplinară vizând exercitarea funcțiilor de decan și director al ISD și, pe de altă parte, la împlinirea unui termen de 3 ani de la data demisiei din funcția de director de departament, s-a prescris orice eventuală/pretinsă răspundere disciplinară vizând exercitarea funcțiilor de decan și director de departament.

Nu în ultimul rând, reclamantul afirmă că în cauză nu sunt întrunite elementele de existență a stării de incompatibilitate.

Sub acest aspect, reclamantul afirmă că Art. III pct. 3 lit. a. din Statutul ISD excludea situația unei eventuale stări de incompatibilitate cu privire la funcția de Director al ISD, făcând ca funcția să nu poată fi preluată în situațiile în care legislația prevederea o cauză de incompatibilitate.

Or, la momentul emiterii Deciziei Rectorului nr. 425/29.04.2010, era în vigoare Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, cu referire la care ANI a reținut prin raportul de evaluare cauza de incompatibilitate. Această situație invalida, făcând ineficientă/caducă, numirea reclamantului în funcția de Director al ISD.

În plus, tot cu referire la prevederile Legii nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, invocate de ANI, reclamantul afirmă că ISD nu a întrunit niciodată condițiile de a fi un centru de cercetare științifică, dezvoltare tehnologică, activitate de proiectare și de creație artistică, ISD fiind un simplu grup de discuții/cerc de dezbateri.

Mai mult, în cadrul ISD nu existau angajați subordonați, prin raportare la care calitatea de Director ISD să poată fi concepută ca o funcție de conducere în sensul legii.

Pentru toate aceste considerente, nu există și nu pot fi reținute elemente de incompatibilitate care să fi fost generate de decizia rectorului de numire a reclamantului în funcția de Director al ISD față de exercitarea funcției de decan al Facultății de Istorie din cadrul Universității din București.

Apoi reclamantul susține că nici împrejurările numirii în funcția de director de departament nu justifică constatarea unei stări de incompatibilitate.

Constatarea Raportului de evaluare cu privire la pretinsa stare de incompatibilitate care ar fi fost creată prin numirea reclamantului în funcția de Director de Departament în cadrul Facultății de Istorie reprezintă rezultatul prezentării denaturate a unei situații de fapt banale, ocazionate de modul de desfășurare a alegerilor în structurile de conducere în cadrul Universității București.

Așa cum a arătat mai sus, reclamantul a candidat la funcția de Director a Departamentului Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, pentru a ocupa această funcție în viitor, după încetarea mandatului de decan al Facultății de Istorie. Nu se punea problema exercitării cumulate a celor două funcții, cât timp reclamantul nu intenționam și nu și-a depus candidatura pentru a fi numit în funcția de decan într-un nou mandat.

Raportul de evaluare contestat speculează împrejurarea că, în cadrul procesului electoral organizat în octombrie 2011 - martie 2012 de Universitatea București - un proces de o oarecare complexitate, dată fiind importanța instituției de învățământ superior în discuție alegerile pentru funcțiile de directori de departament s-au desfășurat conform calendarului anterior procesului de selecție a decanilor, situație în care funcția de decan pe care o ocupa până la alegeri a continuat o perioadă foarte scurtă de timp după momentul la care s-au încheiat cu succes pentru reclamant alegerile în funcția de Director al Departamentului Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei.

Raportat la elementele situației de fapt prezentate, ANI a construit în mod artificial pretinsul caz de incompatibilitate între funcția de decan al Facultății de Istorie și cea de Director al Departamentului Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, ignorând contextul evenimentelor legate de procesul electoral desfășurat în octombrie 2011 - martie 2012.

Reclamantul nu a exercitat concomitent funcțiile de decan și director de departament.

Potrivit prevederilor art. 80 din Legea nr. 161/2003 incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției publice în care persoanele ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile prezentului titlu".

Din economia textului de lege citat, precum și având în vedere considerentele din Expunerea de motive ce a stat la baza proiectului de act normativ, rezultă indubitabil că incompatibilitatea poate viza doar persoanele care se află în exercițiul unei funcții. Exercitarea funcției este, așa cum s-a arătat, una din premisele incidenței cadrului normativ privind integritatea funcțiilor publice.

Dincolo de caracterul comun și inevitabil al situației create de structura procesului electoral organizat de Universitatea București, trebuie subliniat că o exercitare cumulativă a celor două funcții nu a avut loc, întrucât, pentru a evita un asemenea rezultat, reclamantul a demisionat din funcția de Director de Departament la data de 07.12.2011, demisie care a fost pusă în aplicare de către conducerea Universității București prin suspendarea din funcție dispusă prin Decizia Rectorului nr. 1148/07.12.2011 cumulativ cu numirea temporară, pe perioada alegerilor, a doamnei lector univ. dr. Z______ D______ în funcția de director de departament.

Mai mult, prin Decizia Rectorului nr. 108.1/01.02.2012 reclamantul a fost suspendat și din funcția de decan al Facultății de Istorie. Prin urmare, au fost luate măsurile necesare pentru a evita orice situație ce ar fi putut potențial afecta integritatea celor două funcții între care am optat să efectuez tranziția în cadrul procesului electoral respectiv.

În concluzie, față de considerentele arătate, constatările Raportului de evaluare privind existența unor elemente de incompatibilitate între funcția de decan și cea de director de departament sunt nefondate.

Situația de fapt reținută de ANI nu corespunde pericolului social sancționat de lege

Așa cum rezultă din Expunerea de Motive ce a precedat adoptarea Legii nr. 161/2003, scopul reglementării date de acest act normativ este acela de adoptare a unor soluții eficiente de combatere și prevenire a fenomenului de corupție, de prevenire și combatere a folosirii abuzive a funcțiilor publice, a obținerii unor venituri necuvenite din exercitarea acestora.

Așadar, intenția legiuitorului la adoptarea Legii nr. 161/2003 în legătură cu protecția integrității funcțiilor și demnităților publice a fost aceea de a preveni și sancționa o anumită categorie de fapte antisociale care sunt de pericol sub aspectul extinderii fenomenului de corupție pe calea exercitării abuzive a funcțiilor și/sau demnităților publice.

Or, față de situația de fapt concretă expusă în speță, se poate observa că faptele ce se impută reclamantului în legătură cu numirea în funcțiile de decan, director de departament și director al ISD, lăsând la o parte că sunt nefundamentate, exced scopului urmărit de legiuitor. În speță, nu există elemente care să indice vreun abuz, rea-credință, forme de corupție etc. și care să atragă incidența legislației privind integritatea funcției publice.

Din contră, constatările Raportului de evaluare privesc numirea în funcții pentru care reclamantul nu a primit nicio indemnizație.

De altfel, lipsa vreunor retribuții financiare rezultate din numirea în aceste funcții este o dovadă clară in plus, în sensul că, după numire, funcțiile nu s-au exercitat din varii motive. Pentru funcția de Director de Departament Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei, reclamantului nici nu i s-a întocmit o fișă de post iar în ceea ce privește funcția de Director ISD, așa cum a confirmat conducerea Universității București, după _____________________ Legii educației naționale nr. 1/2011, entitatea nu a mai funcționat și nici nu a mai derulat activitate de cercetare - dezvoltare, iar directorul acesteia nu a mai deținut funcția, conform prevederilor art.3 din Statut.

Prin urmare, niciun element din situația de fapt evaluată de ANI și dedusă judecății nu relevă existența unor fapte care să corespundă pericolului social sancționat de legiuitor. În atare condiții, constatările reținute de ANI cu privire la pretinsa stare de incompatibilitate - care nu sunt decât rezultatul aplicării unor texte de lege cu deturnarea acestora de la finalitatea avută in vedere de legiuitor - se impun a fi cenzurate de instanță prin admiterea prezentei contestații.

Reclamantul s-a prevalat de dispozițiile art.22 din Legea nr.176/2010.

În probațiune, reclamantul a solicitat încuviințarea dovezii cu înscrisuri și martori.

Pârâta a depus întâmpinare, solicitând respingerea acțiunii reclamantului ca fiind neîntemeiată.

Un prim motiv invocat de către reclamant se referă la o pretinsă încălcare a dreptului său la apărare prin reținerea în cuprinsului raportului de evaluare a dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 128/1997, fără ca acestea să fie puse în discuție și fără solicitarea unui punct de vedere în această privință.

Susținerile reclamantului sunt nefondate având în vedere că inspectorul de integritate a procedat la informarea persoanei evaluate, prin intermediul unei scrisori (adresa nr. xxxxx/G/l 1/08.03.2012) recomandate (confirmare de primire datată 16.03.2012), cu privire la declanșarea activității de evaluare.

Ulterior, conform prevederilor art. 20 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, reclamantul G_______-V___ N_____ a fost informat, prin intermediul unei scrisori (adresa nr. xxxxx/G/II/03.12.2014) recomandate (confirmare de primire datată 12.12.2014), despre faptul că au fost identificate elemente în sensul existenței unei stări de incompatibilitate (rezultată din deținerea, concomitentă a funcțiilor de decan al Facultății de Istorie din cadrul Universității București, director al Departamentului de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei din cadrul Facultății de Istorie și director al Institutului de Studii Diplomatice din cadrul Facultății de Istorie - Universitatea București) și invitat să prezinte un punct de vedere în acest sens.

Reclamantul a înregistrat la Agenția Națională de Integritate sub nr. 812/G/II/09.01.2015 punctul său de vedere cu privire la situația de incompatibilitate reținută de inspectorul de integritate.

Faptul că în adresa nr. xxxxx/G/II/03.12.2014 a fost menționat numai textul art. 214 din Legea nr. 1/2011 (act normativ aflat în vigoare în acest moment) fără a fi menționate dispozițiile art. 72 alin.(2) din Legea nr. 128/1997 (act normativ în vigoare în perioada 12.07.xxxxxxxxxxxxx11) nu este de natură a afecta dreptul la apărare al reclamantului și nu este motiv de nulitate a raportului de evaluate întrucât cele două dispoziții sunt aproape identice și reglementează situații de incompatibilitate identice.

Astfel, textul art. 214 din Legea nr. 1/2011 dispune că: „Funcțiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan, de director de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare, microproducție nu se cumulează.", iar art. 72 alin. (2) din Legea nr. 128/1997: „Funcțiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan, de director de departament, de director de colegiu sau de unitate de cercetare, proiectare, microproducție și de șef de catedră nu se cumulează".

Prin raportul de evaluare s-a constatat că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât concomitent cu funcția de decan a deținut (în perioada 29.04.xxxxxxxxxxxxxxx12) funcțiile de director al Institutului de Studii Diplomatice din cadrul Facultății de Istorie - Universitatea din București (în intervalul 29.04.xxxxxxxxxxxxxxx11) și funcția de director al Departamentului de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei din cadrul Facultății de Istorie - Universitatea din București (în intervalul 01.11.xxxxxxxxxxxxxxx12), starea de incompatibilitate începând sub imperiul Legii nr. 128/1997 și încetând sub imperiul Legii nr. 1/2011, textele de lege fiind identice din punctul de vedere al incompatibilității în care s-a aflat reclamantul.

Prin urmare, indicarea numai a textului art. 214 din Legea nr. 1/2011 nu este de natură a afecta dreptul la apărare al reclamantului și nu este motiv de nulitate a raportului de evaluate, contestatorul având suficiente elemente la care să se raporteze în formularea punctului său de vedere.

Referitor la invocarea împlinirii termenului de prescripție extinctivă a răspunderii disciplinare, pârâta afirmă că susținerile reclamantului sunt nefondate.

În conformitate cu dispozițiile art. 11 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, cu modificările si completările ulterioare:

(1) Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

(2) Activitatea ce se efectuează pe durata prevăzută la alin. (1) constă în evaluarea declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a conflictelor de interese sau a incompatibilităților, exclusiv pentru perioada exercitării funcțiilor sau demnităților publice."

Invocarea dispozițiilor art. 26 alin.(3) din Legea nr. 176/2010 nu are relevanță în speța de față având în vedere că starea de incompatibilitate a încetat la data de 01.10.2012 iar Agenția Națională de Integritate a declanșat din oficiu evaluarea respectării regimului conflictelor de interese și incompatibilităților de către reclamant, la data de 16.02.2012.

Prin urmare, iar Agenția Națională de Integritate a declanșat din oficiu evaluarea înainte de încetarea stării de incompatibilitate.

Chiar dacă am accepta susținerile reclamantului și am reține că starea de incompatibilitate a încetat la data de 07.12.2011, dată la care s-a suspendat din funcția de director de departament, vă rugăm să observați că declanșarea activității de evaluare s-a realizat înlăuntrul termenului de prescripție de 3 ani prevăzut de art. 26 alin.(3) din Legea nr. 176/2010, termenul de prescripție fiind astfel suspendat până la rămânerea definitivă a raportului de evaluare.

Pe fondul cauzei, pârâta arată că în urma evaluării datelor și informațiilor primite, cu privire la reclamantul G_______-V___ N_____ au rezultat următoarele:

1)în perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxxxx12 a exercitat funcția de decan al Facultății de Istorie din cadrul Universității București (conform Deciziilor nr. 270/20.04.2004, nr. 241/11.02.2008 și nr. 214/01.03.2012 emise de Universitatea București);

2)în perioada 29.04.xxxxxxxxxxxxxxx11 a deținut funcția de director al Institutului de Studii Diplomatice al Facultății de Istorie din cadrul Universității București (conform Deciziei nr. 425/29.04.2010 și adresei nr. xxxxx/17.12.2014 emise de Universitatea București);

3)în perioada 01.11.xxxxxxxxxxxxxxx12 a deținut funcția de director al Departamentului de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei din cadrul Facultății de istorie (conform Deciziilor nr 358.2/01.11.2011, nr. 1148/07.12.2011, nr. 205/29.02.2012 și nr. 350/26.03.2012 emise de Universitatea București);

4)în perioada 17.09.xxxxxxxxxxxxxxx10 și 02.02.xxxxxxxxxxxxxxx12 a deținut funcția de director general al Institutului Diplomatic Român (conform Ordinelor MAE nr. 1320/16.09.2005, nr. nr. 703/23.04.2010 și nr. 119/02.02.2012 emise de Institutul Diplomatic Român);

5)începând cu data de 20.12.2012 exercită mandatul de deputat, pentru legislatura 2012 - 2016 (conform Hotărârii Camerei Deputaților nr. 45/20.12.2012);

6)în Registrul Comerțului figurează ca deținând calitatea de asociat unic din data de 13.10.2014 iar în perioada 13.10.xxxxxxxxxxxxxx12, calitatea de administrator la S.C. Inevitabil Media S.R.L;

Prin urmare, din documentele și informațiile transmise de către instituțiile mai sus menționate rezultă că reclamantul a deținut simultan (în perioada 29.04.xxxxxxxxxxxxxxx12) funcțiile de decan al Facultății de Istorie din cadrul Universității București, director al Departamentului de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei din cadrul Facultății de Istorie și director al Institutului de Studii Diplomatice din cadrul Facultății de Istorie – Universitatea București

Urmare evaluării datelor, informațiilor solicitate și primite în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea nr. 176/2010, rezultă că, în cazul de față, sunt aplicabile dispoziții legale referitoare la incompatibilitățile persoanelor cu funcție de conducere din cadrul universităților din Legea nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic (în vigoare în perioada 12.07.xxxxxxxxxxxxx11), respectiv Legea educației naționale nr. 1/2011 (în vigoare începând cu data de 09.02.2011):

- art. 72 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 (Funcțiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan, de director de departament, de director de colegiu sau de unitate de cercetare, proiectare, microproducție și de șef de catedră nu se cumulează);

- art. 214 alin. (1) din Legea educației naționale nr. 1/2011, (Funcțiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan, de director de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare, microproducție nu se cumulează).

Susținerile reclamantului în contestația formulată împotriva raportului de evaluare sunt nefondate pentru următoarele considerente:

În esență, reclamantul susține că nu s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât nu a exercitat concomitent mai mult de o funcție publică.

Reclamantul susține că nu a exercitat funcția de director al Departamentului Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei fiind suspendat începând cu data de 08.12.2011 iar funcția de director al Institutului de Studii Diplomatice nu ar fi fost ocupată în mod valabil, numirea în această funcție fiind lovită de nulitate în condițiile prevăzute de Statutul ISD.

Susținerile reclamantului sunt nefondate și nu pot constitui cauză de înlăturare a stării de incompatibilitate prevăzută de dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 și art. 214 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, faptul că nu a exercitat și nu a primit indemnizație pentru funcțiile de director de al Departamentului de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Arte și director al Institutului de Studii Diplomatice, întrucât așa cum menționează Deciziile nr. 425/29.04.2010 și nr. 114/02.02.2012, respectiv Deciziile nr. 958.2/01.11.2011 și nr. 977/01.10.2012 reclamantul G_______-V___ N_____ a deținut funcțiile respective în perioada 29.04.xxxxxxxxxxxxx12, deținerea concomitentă a funcțiilor fiind necesară și suficientă pentru a se constata acest caz de incompatibilitate.

De asemenea, nu are nicio relevanță pentru existența stării de incompatibilitate faptul că reclamantul a fost suspendat din funcția de director de departament întrucât legea stabilește foarte clar că starea de incompatibilitate intervine prin simplul fapt al deținerii concomitente a funcțiilor incompatibile chiar dacă nu sunt exercitate efectiv.

Prin urmare, câtă vreme reclamantul a deținut, concomitent cu funcția de decan, funcțiile de director al Institutului de Studii Diplomatice și de director al Departamentului de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei din cadrul Facultății de Istorie, s-a aflat în stare de incompatibilitate, ipoteza normei legale instituite prin dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 și dispozițiile art. 214 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, fiind întrunită.

Referitor la susținerile reclamantului privind lipsa pericolului social sancționat de lege, pârâta arată că regimul incompatibilităților și al conflictului de interese reprezintă unul dintre cele mai importante mijloace de apărare a intereselor publice, interese care trebuie să stea la baza exercitării oricăror funcții publice sau demnități publice, legiuitorul prezumând o stare de pericol derivată din situația incompatibilitate sau de conflict de interese în care se află persoanele cărora li se aplica aceste reglementari. Scopul declarat al emiterii actului normativ anterior menționat l-a constituit prevenirea si combaterea folosirii abuzive a funcțiilor/demnităților publice.

În concluzie, pârâta susține că raportul de evaluare nr. xxxxx/G/II/06.05.2015 întocmit de Agenția Națională de Integritate prin care s-a reținut incompatibilitatea în care s-a aflat reclamantul, a fost întocmit cu respectarea prevederilor legale astfel că solicită respingerea în totalitate a acțiunii ca fiind nefondată.

În cauză a fost încuviințată și administrată proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului curtea va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

Pentru a hotărî astfel, curtea constată că Agenția Națională de Integritate a declanșat din oficiu, în lucrarea nr. S077/A/II/16.02.2012, evaluarea respectării regimului conflictelor de interese și incompatibilităților de către reclamantul G_______-V___ N_____.

În urma evaluării datelor obținute pârâta a întocmit raportul de evaluare nr. xxxxx/G/II/06.05.2015, reținând că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât, concomitent cu funcția de decan al Facultății de Istorie din cadrul Universității București, a deținut (în perioada 29.04.xxxxxxxxxxxxxxx12) funcțiile de director al Institutului de Studii Diplomatice din cadrul Facultății de Istorie - Universitatea din București (în intervalul 29.04.xxxxxxxxxxxxxxx11) și funcția de director al Departamentului de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei din cadrul Facultății de Istorie - Universitatea din București (în intervalul 01.11.2011 — 01.10.2012).

Reclamantul a criticat legalitatea raportului de evaluare, în primul rând pentru încălcarea formelor prealabile emiterii acestuia, afirmând reclamantul că I-a fost încălcat dreptul la apărare, în cursul procedurii de evaluare, întrucât inspectorul de integritate nu a dat curs dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 176/2010, în condițiile în care reclamantul nu a fost informat în prealabil cu privire la elementele identificate de ANI în sensul existenței unei stări de incompatibilitate; nu a avut posibilitatea de a prezenta un punct de vedere cu date sau informații pe care le considera necesare; de a fi asistat sau reprezentat de avocat.

În concret, deși punctul de vedere i-a fost solicitat prin raportare la următorul element: „încălcarea dispozițiilor art. 214 alin. (1) din Legea nr. 1/2011", Raportul de evaluare a fost emis cu reținerea unui element nepus în discuție, și anume, încălcarea dispozițiilor art. 72 alin. (2) din Legea nr. 128/1997.

Astfel, văzând apărarea pe care reclamantul a formulat-o în punctul de vedere furnizat cu privire la neincidența art. 214 alin. (1) din Legea educației nr. 1/2011 și, acceptând-o implicit, ANI a schimbat temeiul de drept avut în vedere, susținând aplicabilitatea unui alt act normativ, și anume a prevederile Legii nr. 128/1997 privind statutul personalului didactic, fără însă a respecta dreptul reclamantului de prezenta un punct de vedere în această privință.

Constată curtea că argumentele reclamantului pe marginea nelegalității procedurii de evaluare a stării de incompatibilitate nu se susține, întrucât pârâtul a fost informat cu privire la declanșarea procedurii de evaluare, fapt dovedit cu adresa nr.xxxxx/G/II/08.03.2012.

Ulterior, devenind incidente dispozițiile art.20 alin.1 din Legea nr.176/2010, pârâta a procedat la informarea reclamantului prin intermediul unei scrisori recomandate, comunicând adresa nr. xxxxx/G/II/03.12.2014, prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, prin care îl înștiințează despre faptul că au fost identificate elemente în sensul existenței unei stări de incompatibilitate (rezultată din deținerea, concomitentă a funcțiilor de decan al Facultății de Istorie din cadrul Universității București, director al Departamentului de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei din cadrul Facultății de Istorie și director al Institutului de Studii Diplomatice din cadrul Facultății de Istorie - Universitatea București) și îl invită să prezinte un punct de vedere în acest sens.

Reclamantul a depus punctul său de vedere cu privire la starea de incompatibilitate identificată de inspectorul de integritate, punct de vedere înregistrat la Agenția Națională de Integritate sub nr. 812/G/II/09.01.2015.

Rezultă din împrejurările anterior menționate că pârâta a dat curs prevederilor Legii nr.176/2010 cu privire la informarea persoanei evaluate cu privire la declanșarea procedurii de verificare cât și cu privire la indiciile stării de incompatibilitate, menționând expres inspectorul de integritate, în cuprinsul adresei nr. xxxxx/G/II/03.12.2014, cumulul de funcții care l-au determinat să opineze cu privire la posibila existență a stării de incompatibilitate.

Faptul că pârâta nu a făcut trimitere decât la prevederile art.214 alin.1 din Legea nr.1/2011 nu și la prevederile Legii nr.128/1997 nu atarage nulitatea procedurii de evaluare, pentru încălcarea dreptului la apărare al reclamantului cât timp inspectorul de integritate a atras atenția asupra funcțiilor analizate precum și asupra perioadei în care au fost exercitate concomitent, fapt suficient pentru ca reclamantul să conștientizeze acuzația formulată împotriva sa.

De altfel, este de observat conținutul similar al dispozițiilor art. 214 din Legea nr. 1/2011 care dispune că: „Funcțiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan, de director de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, proiectare, microproducție nu se cumulează.", cu cele ale art. 72 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, conform cărora „Funcțiile de conducere de rector, de prorector, de decan, de prodecan, de director de departament, de director de colegiu sau de unitate de cercetare, proiectare, microproducție și de șef de catedră nu se cumulează".

Mai mult, rezultă din cuprinsul înscrisurilor depuse la filele 33-41 vol II că reclamantul a solicitat Agenției amânarea datei depunerii punctului de vedere prevăzut de art.20 alin.2 din Legea nr.176/2010 și faptul că acest punct de vedere a fost depus, după angajarea unui apărător, astfel că argumentul reclamantului, în sensul că pârâta i-a încălcat dreptul la apărare este nesusținut.

În ceea ce privește împlinirea termenului de prescripție extinctivă a răspunderii disciplinare, curtea constată că în cauza de față nu este contestată o sancțiune disciplinară, astfel că prevederile art.26 din Legea nr.176/2010 sunt străine pricinii.

Într-adevăr, dispozițiile art.26 alin.3 din Legea nr.176/2010 prevăd că sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de cel mult 6 luni de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, potrivit prevederilor legale. În cazul în care cauza de incompatibilitate a încetat înainte de sesizarea Agenției, sancțiunea disciplinară poate fi aplicată în termen de 3 ani de la încetarea cauzei de incompatibilitate, dacă legea nu dispune altfel.

Însă art.26 alin.3 din Legea nr.176/2010 are în vedere sancțiunile disciplinare despre care face vorbire art.25 alin.3 și 4 din lege și nicidecum nu reglementează un termen de prescripție aplicabil procedurii de evaluare a stării de incompatibilitate.

Acest termen, care este unul de decădere și nu de prescripție, este prevăzut prin dispozițiile art.11 din Legea nr.176/2010, potrivit cărora activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora(încetarea exercitării funcției sau demnității și nu a stării de incompatibilitate-sublinierea curții).

Cât privește legalitatea raportului de evaluare din perspectiva reținerii stării de incompatibilitate, curtea constată că în conformitate cu prevederile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, reluate în cuprinsul art. 214 din Legea nr. 1/2011, este interzisă cumularea funcției de decan cu de de director de departament sau de unitate de cercetare-dezvoltare, context în care în mod legal a reținut pârâta că reclamantul s-a aflat în stare de incompatibilitate, cumulând funcția de decan cu cea de director al Institutului de Studii Diplomatice din cadrul Facultății de Istorie - Universitatea din București (în intervalul 29.04.xxxxxxxxxxxxxxx11) și funcția de director al Departamentului de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei din cadrul Facultății de Istorie - Universitatea din București (în intervalul 01.11.2011 — 01.10.2012).

Este irelevantă împrejurarea că reclamantul nu a exercitat efectiv cele două funcții, respectiv cea de director al Institutului de Studii Diplomatice din cadrul Facultății de Istorie - Universitatea din București și funcția de director al Departamentului de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei din cadrul Facultății de Istorie - Universitatea din București, întrucât nici Legea nr.128/1997 și nici Legea nr.214/2011 după cum nici Legea nr.176/2010 nu condiționează existența stării de incompatibilitate de exercitarea efectivă a funcțiilor al căror cumul este interzis.

Semnificativ, în acest sens, este faptul că legiuitorul a prevăzut, prin dispozițiile art.25 din Legea nr.176/2010 că exercițiul efectiv al funcției ce determină existența conflictului de interese sau al stării de incompatibilitate atrage și răspunderea disciplinară, după caz penală a acesteia.

În concret, art.25 alin.1 din legea citată prevede că : “Fapta persoanei cu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni”.

Însă, alin.2 din art.25 statuează că persoana eliberată sau destituită din funcție potrivit prevederilor alin. (1) sau față de care s-a constatat existența conflictului de interese ori starea de incompatibilitate este decăzută din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică ce face obiectul prevederilor prezentei legi, cu excepția celor electorale, pe o perioadă de 3 ani de la data eliberării, destituirii din funcția ori demnitatea publică respectivă sau a încetării de drept a mandatului. Dacă persoana a ocupat o funcție eligibilă, nu mai poate ocupa aceeași funcție pe o perioadă de 3 ani de la încetarea mandatului. În cazul în care persoana nu mai ocupă o funcție sau o demnitate publică la data constatării stării de incompatibilitate ori a conflictului de interese, interdicția de 3 ani operează

potrivit legii, de la data rămânerii definitive a raportului de evaluare, respectiv a rămânerii definitive și irevocabile a hotărârii judecătorești de confirmare a existenței unui conflict de interese sau a unei stări de incompatibilitate.

În același sens, dispozițiile art.25 alin.3 din aceeași lege prevăd că fapta persoanei cu privire la care s-a constatat starea de incompatibilitate sau de conflict de interese constituie temei pentru eliberarea din funcție ori, după caz, constituie abatere disciplinară și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective.

În concluzie, împrejurarea că persoana aflată în stare de incompatibilitate nu a exercitat efectiv cea de a doua funcție, al cărei cumul este prohibit de lege, nu înlătură starea de incompatibilitate și nici sancțiunile prevăzute de lege pentru acest fapt.

Contrar celor afirmate de reclamant, curtea apreciază că nici dispozițiile art.80 din Legea nr.161/2003 nu prevăd condiția exercitării efective a funcțiilor ce pot atrage starea de incompatibilitate, ci fac referire la faptul că incompatibilitățile privind demnitățile publice și funcțiile publice sunt cele reglementate de Constituție, de legea aplicabilă autorității sau instituției publice în care persoanele ce exercita o demnitate publica sau o funcție publica își desfășoară activitatea, precum și de dispozițiile prezentului titlu.

Așadar, este suficientă deținerea funcțiilor al căror cumul este interzis pentru a atrage starea de incompatibilitate, fiind irelevantă împrejurarea neexercitării efective a uneia din ele or încălcarea prevederilor legale sau statutare cu prilejul învestirii în funcția ulterioară.

Este lipsită de relevanță împrejurarea că reclamantul a fost suspendat din funcția de director de departament întrucât legea stabilește foarte clar că starea de incompatibilitate intervine prin simplul fapt al deținerii concomitente a funcțiilor incompatibile chiar dacă nu sunt exercitate efectiv(funcțiile nu se cumulează).

Prin urmare, în mod legal a reținut pârâta că în condițiile în care reclamantul a deținut, concomitent cu funcția de decan, funcțiile de director al Institutului de Studii Diplomatice și de director al Departamentului de Istorie Antică, Arheologie și Istoria Artei din cadrul Facultății de Istorie, s-a aflat în stare de incompatibilitate, ipoteza normei legale instituite prin dispozițiile art. 72 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 și dispozițiile art. 214 alin. (1) din Legea nr. 1/2011, fiind întrunită.

Referitor la susținerile reclamantului privind lipsa pericolului social sancționat de lege, a arătat curtea anterior că legislația în materia de referință nu prevede, ca regulă, exercitarea efectivă a funcțiilor al căror cumul este interzis, de unde concluzia că încălcarea în sine a prescripției normative este suficientă pentru constatarea stării de incompatibilitate, cu toate consecințele ce decurg din aceasta. De aceea, instanța nu este îndrituită să analizeze în ce măsură starea de incompatibilitate a afectat în concret valorile ocrotite prin reglementarea stării de incompatibilitate prevăzută la art. 72 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, respectiv art. 214 din Legea nr. 1/2011, neavând căderea de a înlătura de la aplicare aceste dispoziții legale sub motivul că încălcarea lor a fost una de ordin pur formal și ca atare, lipsită de pericol social.

Față de aceste considerente curtea va respinge ca neîntemeiată acțiunea reclamantului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamantul G_______-V___ N_____, cu domiciliul în București, ___________________, sector 2 și domiciliul ales pentru comunicarea oricărei corespondențe la SCA Z_________ R_____ & Partners- București, _____________________, sector 2, cod poștal xxxxxx, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE – A.N.I., cu sediul în București, ______________________. 15, sector 1, ca neîntemeiată.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 26.10.2015.

PREȘEDINTEGREFIER

G____ A_____ F_______ M______ H____

Red. G.A.F./2 ex.

04.12.2015