R O M Â N I A

CURTEA DE APEL TÂRGU M____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA Nr. 938/R

Ședința publică din 2 decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ M____

Judecător Dr. M______ B_____-I___

Judecător R_____ M___

Grefier M_____ C________

Pe rol judecarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____ – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M____, cu sediul în Târgu-M____, ________________________.1-3, județul M____ împotriva Sentinței nr. 275/20.02.2015 pronunțate de Tribunalul M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, se constată lipsa.

Instanța pentru a da posibilitatea părților să se prezinte în fața instanței, dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la a doua strigare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care,

Curtea își verifică, în temeiul art. 131 Cod procedură civilă, din oficiu competența și constată că, este competentă să soluționeze recursul, în temeiul prevederilor art. 10 din Legea nr. 554/2004.

Se constată că prin întâmpinare s-a invocat excepția tardivității formulării recursului.

Curtea, față de dovada de comunicare aflată la fila 212 dosar fond, reține că Sentinței nr. 275/20.02.2015 pronunțată de Tribunalul M____, a fost comunicată recurentei la data de 22 iunie 2015, iar recursul a fost formulat la data de 8 iulie 2015, deci în termenul de 15 zile, motiv pentru care respinge excepția tardivității formulării recursului.

Se constată că recursul este motivat în termen, fiind scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 alin. 1 din O.U.G. nr. 80/2013.

Curtea constată că, în cauză, nu se pune problema estimării duratei procesului, conform art. 238 Cod de procedură civilă, întrucât nu mai sunt formulate alte cereri. Față de actele și văzând lucrările dosarului și invocarea dispozițiilor art.223 Cod procedură civilă, de către recurentă reține cauza în pronunțare asupra recursului.

CURTEA DE APEL,

Deliberând asupra recursului de față, constată că prin Sentința nr. 275/20.02.2015 pronunțată de Tribunalul M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX s-a admis cererea formulată de reclamantul T________ B_____ P_____, în contradictoriu cu pârâta Direcția Regională Generală a Finanțelor Publice B_____, Administrația Județeană a Finanțelor Publice M____, dispunându-se anularea Deciziei nr.3/19.05.2014 respectiv a Deciziei nr.xxxxxx/24/15.11.2010 emise de pârâtă. Totodată, a fost obligată pârâta să plătească reclamantului suma de 550 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Impotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice B_____ – Administrația Județeană a Finanțelor Publice M____, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în condițiile art. 488 alin. 1 pct.8 Cod pr.civ. și rejudecarea cauzei în fond dispunându-se respingerea acțiunii.

În considerentele recursului, pârâta a învederat că, analizând prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, consideră hotărârea criticată ca fiind, în parte, netemeinică și nelegală, fiind dată ,,cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material”.

Pârâta recurentă a arătat faptul că, așa cum a arătat și în întâmpinarea depusa la dosar, reprezentantul legal al S.C. Laguna Di Venezia S.R.L., avea cunoștință relativ la situația în care se afla societatea, sub aspectul obligațiilor restante la bugetul general consolidat al statului, în cuantum de 36.085 lei, atât din evidența financiar contabilă, cât și din actele comunicate de organele fiscale (somații, titluri executorii, popriri), însă nu a întreprins măsuri de stingere a acestor obligații. În vederea emiterii Deciziei de angajare a răspunderii solidare, prin adresa nr. xxxxxx/07.05.2010, întocmită în baza art. 9 din O.G. nr. 92/2003, privind Codul de procedura fiscala s-a solicitat reprezentantului debitoarei să se prezinte la sediul A.J.F.P. M____ pentru a-și exprima punctul de vedere în legătură cu împrejurările care au condus la starea de insolvabilitate a S.C. Laguna Di Venezia S.R.L., însă acesta nu au dat curs solicitării organului fiscal.Ulterior, au fost solicitate informații de la instituțiile care gestionează registre publice de evidență a bunurilor mobile și imobile, ce au fost comparate cu datele din evidenta contabilă a societății prezentate în balanța contabilă întocmită la dat. de 31.12.2007.

Pârâta recurentă a susținut că, potrivit informațiilor furnizate prin adresa nr. xxxxx/16.10.2009, de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul M____, reclamantul deținea calitatea de administrator și asociat la S.C. Laguna Di Venezia S.R.L. Potrivit evidenței contabile a societății, respectiv balanța de verificare depusă la organul fiscal la data de 31.12.2007 s-a constatat faptul că societatea figurează la soldul contului 5311 “Casa în lei” cu suma de 20.566,70 lei. Referitor la soldul acestui cont, organul fiscal a reținut faptul că, deși existat numeroase demersuri în încercarea de a contacta reprezentantul legal al societății, acest lucru nu a fost posibil, motiv pentru care nu s-a putut stabili în fapt și la zi situația lichidităților, neputând fi demarate astfel procedurile de executare silită care se impuneau.

Pârâta recurentă a arătat că, întrucât organul fiscal nu a intrat în posesia unor documente justificative care să ateste destinația sumei evidențiate în soldul contului 5311 “Casa în lei” iar reclamantul nu a întreprins măsuri de stingere a obligațiilor fiscale restante, deși avea această posibilitate, s-a apreciat că a sustras din casă suma de 20.566,70 lei, folosind-o în scopuri personale.

În ceea ce privește comunicarea Deciziei nr. xxxxxx/24 din 15.11.2010 privind angajarea răspunderii solidare a reclamantului, pârâta recurentă a arătat faptul că organul fiscal a procedat la remiterea acesteia contribuabilului prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Intrucât comunicarea actului administrativ fiscal nu a fost posibilă prin modalitatea mai sus menționată, aceasta s-a realizat prin publicitate conform prevederilor art. 44 alin. (2^2) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală. O atare comunicare se realizează prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. Actul respectiv se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului.

Referitor la reținerile instanței cu privire la faptul că mandatul de administrare al reclamantului a încetat încă din data de 15.05.2007, prin Declarația notarială autentificată sub nr. 1437, pârâta recurentă a arătat că această modificare, nu poate să producă efecte față de terți decât în cazurile prevăzute de lege. În acest sens, potrivit prevederilor art. 50 din Legea nr. 31/1990, privind societățile comerciale, coroborate cu dispozițiile art. 5 alin. (1) din Legea nr. 26/1990 „actele sau faptele, pentru care nu s-a efectuat publicitatea prevăzută de lege, nu pot fi opuse terților, în afară de cazul în care societatea face dovada că aceștia le cunoșteau”, “în cursul exercitării activității lor sau la încetarea acesteia, persoanele fizice sau juridice prevăzute la alin. (1) au obligația de a solicita înscrierea în același registru a mențiunilor privind actele și faptele a căror înregistrare este prevăzută de lege”, “prin înregistrare se înțelege atât înmatricularea comerciantului și înscrierea de mențiuni, precum și alte operațiuni care, potrivit legii, se menționează în registrul comerțului”, respectiv “înmatricularea și mențiunile sunt opozabile terților de la data efectuării lor în registrul comerțului ori de la publicarea lor în Monitorul Oficial al României, Partea a IV-a, sau în altă publicație, acolo unde legea dispune astfel”.

În ceea ce privește plata cheltuielilor de judecată, pârâta recurentă a solicitat instanței exonerarea ei de la plata acestora, având în vedere că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 453 Cod procedură civilă.

La data de 28 septembrie 2015, reclamantul T________ B_____ P_____ a depus la dosar întâmpinare solicitând respingerea recursului ca fiind tardiv promovat/ nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea întâmpinării, reclamantul intimat a învederat faptul că, față de dispozitivul sentinței recurate, în sensul ca, termenul de recurs este de 15 zile de la comunicare, a invocat pe cale de excepție tardivitatea recursului promovat de recurenta, deoarece actul s-a depus în afara termenului de recurs.

Reclamantul intimat a menționat ca sentința recurată a fost comunicată părților la data de 19.06.2015, iar recursul formulat și depus de recurenta a fost la data de 08.07.2015, prin registratura instanței, cu mult peste termenul de recurs de 15 zile.

A subliniat reclamantul și că instanța de fond în mod corect a reținut în considerentele hotărârii, din probele coroborate faptul ca, pârâta nu a făcut dovada certă, că reclamantul avea cunoștință de existenta obligației de plata a societății comerciale Laguna di Venezia SRL, astfel este evident că, nu este îndeplinită cerința relei credințe din partea acestuia.

Reclamantul intimat a menționat împrejurarea că recurenta creditoare nu a prezentat nici unul din motivele care ar impune incidența textului de lege mai sus menționat, aspect reținut în mod corect de către instanța de fond, cu atât mai mult cu cât din analiza actelor și sentințelor depuse în probațiune în dosarul cauzei, rezultă fără dubiu că operațiunile economico-financiare ale societății falite, nu pot fi puse în sarcina administratorului, după renunțarea acestuia la mandatul de administrare.In cadrul procedurii de dizolvare, reclamantul intimat a adus la cunoștința societății comerciale că, renunță la calitatea sa de administrator, prin Declarația autentica nr. 1437/15.05.2007, data în fața Biroului Notarilor Publici asociați Ținea, din Târgu M____. Pe durata lichidării, persoana juridica are o capacitate de folosință limitată la aptitudinea de a avea drepturile și obligațiile necesare realizării activului și plații pasivului, iar capacitatea de exercițiu, a persoanei juridice aflata în lichidare, se realizează prin intermediul lichidatorilor.

Reclamantul intimat a arătat că, capacitatea procesuala de exercițiu constă în aptitudinea persoanei juridice de a-și valorifica singură, drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale, deci de a sta în judecată. Pentru acest motiv nu i se poate imputa administratorului, faptul că, nu a cerut instanței competente deschiderea procedurii insolvenței conf. art. 27 lit. c din Codul de proc. fiscală, acest atribut era al lichidatorului numit în cauză, aspect de care pârâta AJFP M____ nu a ținut cont în demersurile pe care le-a făcut, angajând abuziv, răspunderea reclamantului administrator.

Ca efect al dizolvării societății, a încetat și mandatul administratorului, societatea nemaiavând organe de conducere care să asigure reprezentarea acesteia, deci formularea și semnarea de acțiuni în instanță devin imposibil de executat din perspectiva administratorului.

Reclamantul intimat a invocat prevederile art. 2701 din Legea nr. 31/1990, din textul legal rezulta că, promovarea de cereri, având ca obiect deschiderea procedurii insolvenței, este un atribut al lichidatorului (și nicidecum al administratorului societății care își pierde mandatul de reprezentare ca efect al dizolvării) sau al creditorilor (care să îndeplinească condițiile valorii pragului de 45.000 lei și al scadentei mai vechi de 90 de zile conform Legii nr. 85/2006).

Insă aceste dispoziții legale, în opinia reclamantului intimat nu sunt opozabile, societatea nefiind în lichidare judiciară, ci în lichidare administrativă, formală, fără lichidator judiciar.

Reclamantul intimat a arătat că, susținerile pârâtei cu privire la disp. art. 194 din Legea nr. 31/1990, nu au aplicabilitate în prezenta cauză.

Un alt aspect este faptul că, administratorului nu i se poate reține nici reaua - credință, deoarece acesta nu a înstrăinat bunuri, pentru a se sustrage, unor proceduri de executare silită și nici nu și-a însușit în mod samavolnic, banii societății, folosindu-i în scop personal.

Reclamantul intimat a subliniat faptul că în decizia de angajare a răspunderii personale a administratorului, este vizata perioada cuprinsa între 30.10.xxxxxxxxxxxxx10, iar în aceasta perioada nu a mai deținut în fapt, calitatea de administrator a societății iar pentru acest motiv nu i se poate angaja răspunderea personală. Solicită instanței să constate faptul că, mandatul de administrare al lui, pentru societatea debitoare s-a derulat în perioada 19.05.2006 pana la data de 15.05.2007, când a renunțat benevol la acest mandat, prin Declarație autentica nr. 1437/15 05 2007, aducând la cunoștința societății, acest fapt, în cadrul procedurii de dizolvare.

Examinând recursul formulat, prin prisma motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin.1 pct. 8 C. proc. civ., instanța reține următoarele:

Prin Decizia nr. xxxxxx/24/15.11.2010 emisă de DGFP M____(filele 11-13 dosar fond), s-a dispus angajarea răspunderii solidare la plată a d-lui T________ B_____-P_____ și a d-lui Mombrini Pasquale Martino pentru suma de 36.085 lei, constatându-se îndeplinite condițiile prevăzute de art. 27 alin. 2 lit. b și c din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.

Conform art. 27 alin. 2 lit. b și c din OG nr. 92/2003, pentru obligațiile de plată restante ale debitorului declarat insolvabil, în condițiile prezentului cod, răspund solidar cu acesta următoarele persoane:

b) administratorii, asociații, acționarii și orice alte persoane care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea, cu rea-credință, sub orice formă, a activelor debitorului;

c) administratorii care, în perioada exercitării mandatului, cu rea-credință, nu și-au îndeplinit obligația legală de a cere instanței competente deschiderea procedurii insolvenței, pentru obligațiile fiscale aferente perioadei respective și rămase neachitate la data declarării stării de insolvabilitate.

În cuprinsul titlului de creanță menționat, s-a reținut că potrivit datelor contabile reflectate în balanța de verificare întocmită la data de 31.12.2007, S.C. Laguna di Venezia S.R.L. figurează în soldul contului nr. 5311 „Casa în lei“, ceea ce denotă că administratorii au sustras din casă suma respectivă folosind-o în scopuri personale, neachitând obligațiile fiscale restante la bugetul consolidat al statutului.

De asemenea, s-a mai precizat că ultima declarație fiscală depusă de S.C. Laguna di Venezia S.R.L. este cea aferentă lunii decembrie 2007 iar ultima plată efectuată în scopul diminuării obligațiilor bugetare a fost efectuată în data de 07.04.2008.

În ceea ce privește neachitarea obligațiilor fiscale ale S.C. Laguna di Venezia S.R.L., Curtea observă că T________ B_____ P_____ a fost cercetat penal sub aspectul săvârșirii infracțiunii de stopaj la sursă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005.

Prin sentința penală nr. 1297/24.11.2009, pronunțată de Judecătoria Tg. M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a reținut că perioada pentru care sunt datorate obligațiile fiscale către bugetul statului este cuprinsă între data de 25.10.2007 și 25.01.2008, după plecarea din societate a numitului T________ B_____ P_____, precum și că nu s-a făcut dovada faptului că numitul T________ a continuat, chiar după renunțarea sa expresă, a exercita în fapt atribuțiile de administrator al societății comerciale S.C. Laguna di Venezia S.R.L. Prin sentința menționată a fost respinsă plângerea penală fiind menținută Rezoluția din 10.03.2009 prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de numitului T________ B_____ P_____ pentru săvârșirea infracțiunii de stopaj la sursă prevăzută de art. 6 din Legea nr. 241/2005 potrivit căruia constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani reținerea și nevărsarea, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

Recursul declarat de D____ M____ împotriva Sentinței penală nr. 1297/24.11.2009, pronunțate de Judecătoria Tg. M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respins, ca nefondat, prin Decizia penală nr. 300/R/25.05.2010 pronunțată de Tribunalul M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Curtea are în vedere dispozițiile art. 22 alin. 1 C. proc. pen., potrivit cărora hotărârea definitivă a instanței penale are autoritate de lucru judecat în fața instanței civile care judecă acțiunea civilă cu privire la existența faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia.

Aspectele de fapt pe care se fundamentează decizia de angajare a răspunderii solidare a recurentului sunt ulterioare lunii decembrie 2007, deci astfel cum a reținut cu autoritate de lucru judecat instanța penală prin hotărârile penale pronunțate în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, după plecarea din societate a numitului T________ B_____ P_____, nefăcându-se dovada faptului că numitul T________ a continuat, chiar după renunțarea sa expresă, a exercita în fapt atribuțiile de administrator al societății comerciale S.C. Laguna di Venezia S.R.L.

În consecință, raportat la perioada evidențiată în Decizia nr. xxxxxx/24/15.11.2010 și reținând că, prin hotărârile penale anterior menționate, s-a reținut, cu autoritate de lucru judecat, că în acel interval temporal reclamantului nu-i incumbau obligații derivând din calitatea de administrator al societății comerciale S.C. Laguna di Venezia S.R.L., Curtea, în temeiul art. 496 alin. 1 C. proc. civ., va respinge ca nefondat, recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____ – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M____, împotriva Sentinței nr. 275/20.02.2015 pronunțate de Tribunalul M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B_____ – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE M____, cu sediul în Târgu-M____, ________________________.1-3, județul M____, împotriva Sentinței nr. 275/20.02.2015 pronunțate de Tribunalul M____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Definitivă

Pronunțată în ședința publică din 2 decembrie 2015.

Președinte, C_______ M____	Judecător, Dr. M______ B_____-I___	Judecător, R_____ M___
	Grefier, M_____ C________

Red.Dr. M______ B_____-I___/17.02.2016

Tehnored.S.N.S. 4 ex.

Jud.fond:Rober-M____ S____