ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXX

S E N T I N Ț A nr.273

Ședința publică din data de 9 decembrie 2015

Președinte - I____ S_______

Grefier - M______ I______

Pe rol fiind pronunțarea asupra acțiunii potrivit Legii contenciosului administrativ formulată de reclamantul C________ JUDEȚEAN PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, _______________________, județul Prahova, în contradictoriu cu pârâții C________ NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în București, Piața V_____ M__________, nr. 1-3, sector 1 și Z______ A_____ G_______, domiciliat în București, __________________, ____________________________.

Dezbaterile și prezența părților au avut loc în ședința publică din data de 2 decembrie 2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta când, având nevoie de timp pentru studierea actelor și lucrărilor dosarului, Curtea a amânat pronunțarea la data de 9 decembrie 2015, dând următoarea sentință:

C U R T E A

Deliberând asupra acțiunii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr.XXXXXXXXXXX, reclamantul C________ Județean Prahova, a solicitat anularea hotărârii nr 137/04.03.2015 emisă de Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

În motivarea cererii, s-a arătat că prin acest act Colegiul director al pârâtului a constatat existența unui tratament diferențiat, discriminatoriu, aplicat de reclamant prin respingerea dosarului de înscriere la concurs pentru funcția de manager a Spitalului Județean de Urgență Ploiești a domnului Z______ A_____ G_______, pentru că nu a depus o copie legalizată a unui document care să ateste absolvirea unui curs de perfecționare în managementul sanitar.

Colegiul director a apreciat că, prin respingerea dosarului de înscriere la concurs a petentului pentru funcția de manager a Spitalului Județean de Urgență Ploiești pe considerentul că acesta nu a depus o copie legalizată a unui document care să ateste absolvirea unui curs de perfecționare în managementul sanitar, i-a fost lezat dreptul la muncă al acestuia, fapt care întrunește elementele constitutive ale unei fapte de discriminare prevăzute de art. 2 alin.l și art.6 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată.

Reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a prevederilor art. 2 din Ordinul nr. 1.113/2010 al Ministerului Sănătății privind stabilirea cursurilor de management sau management sanitar agreate de Ministerul Sănătății pentru ocuparea funcției de manager persoana fizica al spitalului public sau reprezentant desemnat de managerul persoana juridică în raport de prevederile art. 178 alin.2 lit.a) și alin.2¹ din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, conform cărora managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituții de învățământ superior și să îndeplinească una dintre următoarele condiții: să fie absolvent al unor cursuri de perfecționare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului sănătății.

Reclamantul a susținut că prin prevederile art. 2 din ordinul susmenționat, se încalcă prevederile enunțate ale Legii 95/2006, respectiv condiția absolvirii cursului în domeniul respectiv, prin aceea că se pot înscrie la concursul pentru ocuparea funcției de manager în spitalele publice și persoanele care au început cursul prevăzut ia art. 1 lit. a, pe baza adeverinței eliberate de Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București.

Reclamantul a mai arătat că hotărârea pârâtului nu respectă criteriile legii pentru calificarea faptei comise ca fiind o faptă de discriminare, raportat la dispozițiile art.2 al.1 și art.10 lit.h din OG 137/2000, că din aceste reglementări rezultă că pentru ca o faptă să fie calificată ca fiind discriminare este necesar să întrunească cumulativ următoarele condiții:

a) să existe un tratament diferențiat a unor situații analoage sau omisiunea de a trata diferit situații diferite, necomparabile;

b) existența unui criteriu de discriminare , așa cum este definit conform art. 2 alin.l din ordonanță;

c) tratamentul să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a unui drept recunoscut de lege. d)tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare.

S-a mai susținut că, deși este recunoscut dreptul de a se înscrie la un concurs pentru ocuparea unui post și, implicit, dreptul la muncă, în speță, dreptul petentului de a concura în vederea ocupării funcției de manager al Spitalului Județean de Urgență din Ploiești, totuși pentru stabilirea faptei de discriminare nu este suficient să se stabilească că la baza tratamentului diferențiat a stat calitatea petentului de cursant la programul organizat de Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București, precum și lipsa unei justificări obiective privind respingerea dosarului de înscriere la concurs a petentului.

Astfel, din materialul probator depus la dosarul cauzei se poate constata că în cauză nu a fost dovedită existența situațiilor analoage și comparabile în care s-a aplicat tratamentul diferențiat, prin care s-a urmărit restrângerea acestui drept, iar nerespectarea drepturilor de către C________ județean Prahova nu reprezintă o fapta de discriminare în sensul prevederilor art.2 alin.l din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, atâta timp cât nu se întemeiază pe criteriile expres și limitativ prevăzute de ordonanță sau pe alte criterii având aceeași natură.

Deși Colegiul director s-a raportat la principiile Curții Europene de Justiție, nu s-a arătat în concret în ce măsură fapta dedusă judecății constituie o discriminare, potrivit art. 2 alin.l și art. 10 lit.h din OG nr.137/2000.

În speță, contrar susținerilor hotărârii atacate, din materialul probator depus la dosarul cauzei nu rezultă că s-a aplicat un tratament discriminatoriu bazat pe nerespectarea cadrului de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de manager din spitalele publice stabilit de Ministerul Sănătății.

Astfel, prin anunțul Consiliului de administrație al Spitalului Județean de Urgență din Ploiești a fost scoasă la concurs funcția de manager, persoană fizică, în perioada 3.03.xxxxxxxxxxxxx14, iar prin acest anunț au fost aduse la cunoștință condițiile cerute pe care trebuie să le îndeplinească persoanele fizice care se înscriu la concurs, una dintre acestea fiind condiția de a fi absolvent al unui curs de perfecționare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului sănătății, ori sunt absolvenți ai unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic ori administrativ organizat de o instituție de învățământ superior acreditată, potrivit legii, actele pe care trebuie să le conțină dosarul de concurs - între actele cerute existând și copia legalizată a documentelor care atestă absolvirea cursurilor de perfecționare în management sau management sanitar(...) ori faptul că sunt absolvenți a unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic ori administrativ , organizat într-o instituție de învățământ superior acreditată, potrivit legii.

Concursul a fost organizat în baza Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de manager, persoană fizică, din spitalele publice de interes județean, aprobat prin dispoziția nr. 245/16.08.2010 a Președintelui Consiliului județean Prahova iar acesta stabilește condițiile de participare la concurs.

Reclamantul a mai arătat că prin procesul-verbal din data de 26.02.2014 al Comisiei de concurs constituită pentru ocuparea funcției de manager al Spitalului Județean de Urgență din Ploiești, în urma studierii conținutului dosarelor depuse de către cei trei candidați, s-a constatat că domnul Z______ A_____ G_______ a depus la dosarul de înscriere o adeverință eliberată de Centrul de Management și Promovare a Sănătății, din care rezultă că este înscris la cursul de "Management Spitalicesc" organizat de instituția respectivă, fără a face dovada absolvirii unui curs de perfecționare în management/ management sanitar sau a absolvirii unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic ori administrative, așa cum a stabilit organizatorul concursului și cum a fost formulat în anunțul pentru organizarea concursului conform prevederilor art. 12 din regulamentul în discuție. Trebuie menționat că regulamentul constituie legea aplicabilă la momentul organizării concursului respectiv, în speță fiind vorba de un spital aflat în administrarea Consiliului Județean Prahova.

Cât privește Ordinul nr.1113/2010 al Ministerului Sănătății, care a intrat în vigoare ulterior Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului (aprobat prin Dispoziția nr.245/16.08.2010 a Președintelui Consiliului Județean Prahova), menționăm că acesta se referă la condițiile de studii necesare ocupării funcției de manager la spitalele publice aflate în subordinea Ministerului Sănătății. În plus, acesta nu are forța juridică a legii, fiind un act administrativ emis în baza executării legii, respectiv a Legii nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății și nu reprezintă cadrul legal de organizare a unui concurs pentru ocuparea funcției de manager.

Întrucât domnul Z______ A_____ G_______ nu a respectat condiția de participare la concurs referitoare la dovada absolvirii cursurilor cerute în domeniul managementului sanitar, Comisia de concurs a dispus pe acest considerent respingerea dosarului de înscriere și implicit a participării sale la concurs în mod legal, fără a aduce o discriminare a acestui candidat.

Această hotărâre a Comisiei de concurs a fost cenzurată de Comisia de soluționare a contestațiilor, care prin decizia sa nr. 1/27.02.2014 a respins contestația domnului Z______ A_____ G_______ și a menținut decizia comisiei de concurs, în sensul respingerii dosarului de înscriere a candidatului susmenționat.

În consecință, având în vedere faptul că la momentul organizării concursului, respectiv al selecției dosarelor de înscriere, legea aplicabilă era Regulamentul de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de manager, persoană fizică, din spitalele publice de interes județean, C________ județean Prahova nu a realizat nicio nedreptate în sensul încălcării dreptului la muncă și nicio discriminare a domnului Z______ A_____ G_______ față de ceilalți candidați înscriși la concurs.

În dovedirea cererii, reclamantul a depus la dosar hotărârea contestată.

Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepția netimbrării acțiunii, susținând că, raportat la obiectul acțiunii, reclamantul trebuia să o timbreze, potrivit dispozițiilor art. 17 alin (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu prevederile art. 16 lit. a) și art. 54 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, sens în care este și jurisprudența în materie.

Intimatul a mai susținut că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamant s-a solicitat anularea hotărârii nr. 137/04.03.2015, care a avut la baza petiția nr. xxxxx/12.12.2014, prin care petentul Z______ A_____ G_______ a solicitat, în contradictoriu cu reclamatul de discriminare C________ Județean Prahova, să se constate că aceasta a încălcat dispozițiile O.O. 137/2000.

În cadrul procedurii, instituția pârâtă a citat atât petentul cât și persoana reclamată, solicitându-le puncte de vedere, iar hotărârea contestată a fost emisă în contradictoriu cu toate părțile vizate (petent și reclamat de discriminare), astfel că, având în vedere ca petentul a avut calitate procesuală în cadrul procedurii administrativ-jurisdicționale derulate în față CNCD, este firesc, ca aceasta să poată participa și în fața instanței de judecată unde se discută legalitatea hotărârii pronunțate.

Intimatul a mai arătat că instituția pârâta nu solicită introducerea în cauză a petentului, că instanța de judecată nu poate introduce din oficiu terți în proces, precum și că, dacă actualul reclamant nu este de acord cu introducerea în cauză a persoanelor indicate de instanță, terții nu pot devenii parte în proces, însă, în măsura în care o atare introducere era necesară, instanța va trebui să respingă acțiunea, ca inadmisibilă, fără a se pronunța asupra temeiniciei sale.

Ca urmare, dacă actualul reclamant nu solicită conturarea adecvată a cadrului procesual pasiv, în mod concret, instanța trebuie să respingă acțiunea ca inadmisibilă, tocmai pentru considerentul că aceasta trebuie soluționată într-un cadru procesual distinct.

Prin răspuns la întâmpinarea formulată de către pârât, reclamantul a reiterat, în esență, susținerile din cadrul cererii introductive.

În susținerea acestuia, s-au depus la dosar înscrisuri, respectiv adresa nr.2419/2015, hotărârea contestată, adresa nr.3202/2014, situația verificării dosarelor de concurs, dispoziția privind aprobarea regulamentului de organizare și desfășurare a concursului, referatul nr.xxxxx/2010, anunțul nr.1421/2014, procesul verbal din 26.02.2014, decizia nr.1/2014, precum și cererea de înscriere nr.5254/2014.

La termenul de judecată din data de 7.10.2015, la solicitarea reclamantului, Curtea a dispus introducerea în cauză a pârâtului Z______ A_____ G_______.

Prin întâmpinare, pârâtul Z______ G_______ A_____ a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată, învederând că excepția de nelegalitate invocată de C________ Județean Prahova față de prevederile art. 2 din Ordinul nr. 1113 din 2010 al Ministerului Sănătății nu are nici un temei, deoarece art. 178 alin (2) lit. a) al Legii nr. 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătății precizează că „managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie (...) să îndeplinească una dintre următoarele condiții: a) să fie absolvent al unor cursuri de perfecționare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului sănătății". În aceasta situație, C________ Județean Prahova realizează o evidentă confuzie între calitatea de manager și calitatea de candidat la postul de manager, mai ales că art. 2 al Ordinului precizat statuează că la concursul de ocupare a funcției de manager se pot înscrie si candidații care au început cursul de management sanitar, tocmai pentru a nu restricționa inutil si pentru a largi cadrul de recrutare al posibililor candidați la funcția de manager, care sa fie totodată pregătiți la zi, cu ultimele noutăți si tendințe in domeniu – aceasta fiind și situația pârâtului, deoarece era aproape de finalizarea cursului de management spitalicesc atunci când s-a înscris la concursul de manager si chiar l-a terminat, înainte de finalizarea acestui concurs.

Pârâtul a mai susținut că prevederile Ordinului nr. 1113/2010 se referă la toate spitalele publice, iar nu numai la cele aflate sub administrarea directă a Ministerului Sănătății, așa cum insinuează reclamantul. În fond, ordinul precizat detaliază condițiile de înscriere la concurs, în virtutea art. 178 al Legii 95/2006, condiții care de altfel au fost menționate parțial și de către
C________ Județean Prahova. Prin urmare, Ordinul nr. 1113/2010 constituia legea aplicabilă în domeniu, în temeiul art. 178 alin (2) lit. a) Legii 95/2006.

Chiar dacă Spitalul Județean de Urgență Ploiești a trecut din punct de vedere administrativ în subordinea Consiliului Județean Prahova, ca urmare a descentralizării sistemului de sănătate din Romania, conform art. (2) alin 5 al Legii nr. 95/2006, Ministerul Sănătății reprezintă „autoritatea centrală în domeniul sănătății publice", conform art. 16 alin (1): "Ministerul Sănătății, ca autoritate centrală în domeniul asistenței de sănătate publică, care furnizează cadrul juridic și medical pentru desfășurarea activității tuturor spitalelor, fiind în continuare forul suprem tutelar al activității spitalicești din România, cum este si cazul normelor de organizare a concursului de manager, pe care însa C________ Județean Prahova nu le-a aplicat în totalitatea lor.

Totodată, pârâtul Z______ A_____ G_______ a formulat cerere reconvențională, prin care a solicitat repararea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin respingerea candidaturii sale la concurs, cu încălcarea legislației aplicabile în domeniu (art. 178 alin. 2 lit. a al Legii nr. 95 din 2006 privind reforma in domeniul sănătății, Ordinul nr. 1113/ 2010 al Ministerului Sănătății, H.G. nr. 144/2010) si restituirea integrală a taxei de participare la concurs de 1000 lei, pe care a achitat-o la casieria Consiliului Județean Prahova.

În susținerea întâmpinării, s-a depus la dosar Ordinul MS nr.1113/2010, certificatul de absolvire nr.2081/2014, adeverință nr.310/2014.

La termenul de judecată din 2.12.2015, Curtea a disjuns cererea reconvențională formulată de pârâtul Z______ A_____ - G_______ de restul cauzei, pentru motivele consemnate în cuprinsul încheierii de ședință, cerere care a fost înregistrată ca dosar separat.

De asemenea, Curtea a pus în discuția părților prezente excepția tardivității depunerii întâmpinării formulată de pârât, pe care a admis-o, cu mențiunea că excepțiile invocate prin aceasta urmează a fi puse în discuția părților, întrucât vizează aspecte de ordine publică.

La același termen de judecată, Curtea a pus în discuția părților prezente și a respins excepțiile netimbrării și inadmisibilității acțiunii, pentru considerentele expuse în încheierea de ședință de la acest termen, după care a invocat din oficiu și a pus în discuția părților excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a dispozițiilor art.2 din Ordinul MS nr.1113/2010, excepție pe care ulterior a admis-o, motivat de faptul că ordinul respectiv constituie un act administrativ normativ, care, raportat la dispozițiile art.4 al.4 din Legea nr.554/2004, nu poate constitui obiectul excepției de nelegalitate, motiv pentru care a respins excepția de nelegalitate invocată de către reclamant, ca inadmisibilă.

Examinând materialul probator administrat în cauză, Curtea constată următoarele :

Prin anunțul nr.1421/16.01.2014, Spitalul Județean de Urgență Ploiești a adus la cunoștință publică faptul că se scoate la concurs funcția de manager, persoană fizică, a acestui spital, concurs ce va avea loc la sediul Consiliului Județean Prahova în perioada 3.03.xxxxxxxxxxxxx14.

În cadrul acestui anunț, s-a învederat că dosarul de înscriere a candidaților trebuie să cuprindă, printre altele, și „copia legalizată a documentelor care atestă absolvirea cursurilor de perfecționare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului sănătății, ori sunt absolvenți ai unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic ori administrativ organizat într-o instituție de învățământ superior acreditată, potrivit legii”.

Trebuie precizat că acest concurs a fost organizat potrivit Regulamentului de organizare și desfășurare a concursului pentru ocuparea funcției de manager, persoană fizică, din spitalele publice de interes județean, aprobat de către Președintele Consiliului Județean Prahova în temeiul dispozițiilor art.179 al.1 din Legea nr.95/2006, prin dispoziția nr.245/16.08.2010, în cadrul căruia, la Cap. III art.11 se prevedea condiția ca la concursul de selecție se pot prezenta candidații care întrunesc cumulativ mai multe condiții, printre care și aceea (lit.b) de a fi „absolvenți ai unor cursuri de perfecționare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului sănătății, ori sunt absolvenți ai unui masterat sau doctorat în management sanitar, economic ori administrativ organizat într-o instituție de învățământ superior acreditată, potrivit legii”.

Prin cererea înregistrată sub nr.5254/24.02.2014, pârâtul Z______ A_____ G_______ s-a înscris la concursul menționat, depunând, în ce privește condiția anterior menționat, adeverința eliberată de Școala Națională de Sănătate Publică , Management și Perfecționare în Domeniul Sănătății București nr.310/13.02.2014, din care rezulta că pârâtul este înscris la cursul de „Management spitalicesc”, organizat de instituția emitentă.

Mai trebuie subliniat faptul că, după aprobarea Regulamentului de organizare, anterior menționat, prin Ordinul Ministerului Sănătății nr.1113/12.08.2010, publicat în Monitorul Oficial al României nr.589/19.08.2010 s-a statuat că (art.2), „se pot înscrie la concursul pentru ocuparea funcției de manager în spitalele publice și persoanele care au început cursul prevăzut la art. 1 lit. a), pe baza adeverinței eliberate de Școala Națională de Sănătate Publică, Management și Perfecționare în Domeniul Sanitar București”.

Prin procesul verbal din data de 26.02.2014, Comisia de concurs constituită pentru ocuparea funcției de manager al Spitalului Județean de Urgență Ploiești, după verificarea dosarelor depuse de către candidații înscriși la concurs, a constatat că pârâtul Z______ A_____ G_______ nu îndeplinește condiția din Regulamentul de organizare al concursului și din anunțul, anterior precizate, vizând absolvirea cursului de „Management Spitalicesc” – ca urmare a faptului că pârâtul a făcut dovada că doar a început acest curs, nu și că l-a absolvit -, astfel că a hotărât respingerea dosarului de înscriere a pârâtului și implicit a participării sale la concurs.

Pârâtul a contestat această măsură, iar prin decizia nr.1/27.02.2014, Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Consiliului Județean Prahova i-a respins contestația, ca neîntemeiată, decizie ce i-a fost comunicată pârâtului la data de 03.03.2014 și pe care acesta nu a atacat-o în justiție.

Ulterior, la data de 12.12.2014, Z______ A_____ G_______ a formulat o petiție la CNCD, înregistrată sub nr.xxxxx, prin care a susținut, în esență, că respingerea dosarului său de înscriere la concursul menționat reprezintă o faptă de discriminare.

Prin hotărârea pârâtului nr.137/4.03.2015, s-a constatat existența unui tratament discriminatoriu, în sensul art.2 al.1 și art.6 din OG 137/2000, a fost sancționat reclamantul cu amenda contravențională de 1000 lei și s-a dispus ca reclamantul să publice în mass media un rezumat al acestei hotărâri, conform art.26 al.2 din OG 137/2000.

Ulterior, reclamantul a formulat prezenta acțiune, prin care a solicitat anularea hotărârii pârâtului.

Curtea constată că, potrivit art.2 al.1 din OG nr.137/2000, „potrivit prezentei ordonanțe, prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferință, pe bază de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ___, apartenență la o categorie defavorizată, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social și cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice”.

Curtea apreciază că fapta imputată reclamantului de către pârât nu întrunește condițiile legale pentru calificarea ei ca fiind „discriminare”, în sensul dispozițiilor legale precizate.

Astfel, așa cum pârâtul a învederat, pentru calificarea unei fapte ca fiind o faptă de discriminare, în sensul dispozițiilor art.2 al.1 indicate, „este necesară îndeplinirea cumulativă a condițiilor :

1. existența unui tratament diferențiat, manifestat prin deosebire, excludere, restricție sau preferință (existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile)

2. existența unui criteriu de discriminare potrivit art.2 al.1 din OG 137/2000,

3. tratamentul diferențiat să aibă drept scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a unui drept recunoscut de lege,

4. tratamentul diferențiat să nu fie justificat obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere a acelui scop să nu fie adecvate și necesare”.

În ce privește prima dintre condiții, Curtea consideră că pârâtul a invocat, în esență, faptul că deși cei trei candidați înscriși la concurs aveau situații identice/comparabile, tratamentul lor a fost diferențiat, ca urmare a faptului că doi au fost admiși la concurs, iar dosarul pârâtului Z______ A_____ G_______ a fost respins.

Curtea consideră însă că nu este îndeplinită această condiție, întrucât situația celor trei candidați nu era identică/similară.

Astfel, trebuie avut în vedere că respectivul concurs pentru ocuparea funcției de manager al Spitalului Județean de Urgență Ploiești, persoană fizică, a fost organizat în baza unui regulament aprobat de reclamant în baza unei dispoziții legale, încă în vigoare, care prevedea condiția expresă ca participantul la concurs să aibă calitatea de absolvent al cursurilor prevăzute la art.11 lit.b - condiție impusă și prin anunțul de organizare a concursului.

Or, luând cunoștință despre condiția menționată, niciunul dintre candidați (deci nici pârâtul Z______ A_____ G_______) nu au contestat pe cale administrativă sau în justiție Regulamentul de organizare a concursului sau anunțul prin care concursul a fost adus la cunoștința publică.

Așadar, Curtea apreciază că toți cei trei candidați ce s-au înscris la concurs au achiesat practic la condițiile de organizare a acestuia, deci inclusiv la condiția privind „absolvirea …„ .

Ca urmare, Curtea consideră, raportat la condițiile de organizare a examenului, că nu se poate susține faptul că cei trei candidați erau în situații identice/comparabile, în condițiile în care doar doi dintre ei îndeplineau condiția „absolvirii” amintită, pârâtul Z______ A_____ G_______ neîndeplinind-o.

Este corect faptul că la momentul organizării examenului erau aplicabile dispozițiile art.2 din OMS 1113/2010, anterior citate, însă nu trebuie neglijat faptul că Regulamentul a fost emis în baza dispozițiilor Legii nr.95/2006, care la același moment (art.178 al.2) prevedeau că „managerul persoană fizică sau reprezentantul desemnat de managerul persoană juridică trebuie să fie absolvent al unei instituții de învățământ superior și să îndeplinească una dintre următoarele condiții… să fie absolvent al unor cursuri de perfecționare în management sau management sanitar, agreate de Ministerul Sănătății și stabilite prin ordin al ministrului sănătății..”.

Așadar, la momentul organizării concursului, condiția „absolvirii„ prevăzută în Regulamentul și anunțul de organizare a concursului se fundamenta pe o dispoziție legală, cu forță juridică superioară Ordinului MS 1113/2010.

Fără a face o analiză a legalității regulamentului sau ordinului precizat – întrucât aceasta nu se circumscrie obiectului cauzei -, Curtea apreciază că în cauză nu se poate pune problema existenței unei discriminări săvârșită de către reclamant, ci mai degrabă a unei probleme de necorelare a unor dispoziții legale, respectiv de aplicare a legii în cazul conflictului dintre două norme juridice.

Cât privește condiția a doua, anterior amintită, Curtea constată că pârâtul CNCD, după trimiteri elaborate și repetate la jurisprudența comunitară, a invocat drept criteriu de discriminare reglementat de art.2 al.1 din OG 137/2000, „criteriul suspect, materializat în mod expres prin condiționarea de existența copiei legalizată a unui document care să ateste absolvirea unui curs de perfecționare în managementul sanitar” ( fila nr.4 a notelor scrise depuse la dosar de către pârâtul CNCD la data de 2.12.2015 - singurele prin care se expune un punct concret de vedere cu privire la criticile reclamantului privind neîndeplinirea condițiilor de existență a discriminării, întâmpinarea sa fiind axată, în esență, pe inadmisibilitatea acțiunii)”.

Or, Curtea consideră că alegația pârâtului este cel puțin formulată pro causa, respectiv pentru a-și justifica și fundamenta legalitatea propriei decizii contestate.

Astfel, Curtea apreciază că în nici un caz nu poate fi apreciat ca fiind „suspect” criteriul ce, în esență, impunea dovada absolvirii cursului, în condițiile în care el era prevăzut de o dipoziție legală în vigoare la data organizării concursului (art.178 al.2 din Legea nr.95/2006), era cuprins în Regulamentul de organizare a concursului și fusese adus la cunoștința publică prin cadrul anunțului nr.1421/2014.

Or, în opinia Curții, acest caracter „suspect” ar fi putut exista doar în condițiile în care criteriul privind „absolvirea..” nu ar fi avut nicio fundamentare obiectivă, faptică sau legală – de exemplu ar fi fost „confecționat” și aplicat de reclamant pro causa, fără ca existența sa să fie justificată în vreun mod – situație premisă care în prezenta cauză nu există.

Pe de altă parte, Curtea apreciază că existența Ordinului MS 1113/2010, în vigoare la data concursului, nu putea genera calificarea de „suspect” a criteriului/condiției privind „absolvirea”, în condițiile în care, așa cum s-a arătat anterior, aceasta constituia exclusiv o problemă de aplicare a legii în cazul concursului dintre norme juridice cu conținut contradictoriu (concurs care evident că se soluționa în favoarea normei cu forță juridică superioară), problemă de competența instanțelor de contencios administrativ.

Astfel, în opinia Curții, dacă reclamantul aprecia că respingerea candidaturii sale s-a făcut în mod nelegal (prin nerespectarea art.2 din OMS 1113/2010), atunci trebuia să conteste decizia nr.1/2015, prin care i s-a respins contestația, în fața instanțelor de contencios administrativ, în condițiile Legii nr.554/2004, lucru pe care însă nu l-a făcut.

De altfel, Curtea observă totuși că sesizarea pârâtului s-a făcut după depășirea termenului de 6 luni, prevăzut de art.11 al.1 din legea nr.554/2004, în care el putea contesta respingerea candidaturii sale în fața instanțelor de contencios administrativ, această împrejurare explicând cel puțin parțial motivul sesizării CNCD.

Pe de altă parte, Curtea apreciază că susținerile pârâtului nu pot fi reținute și pentru un alt argument.

Astfel, prin aplicarea argumentului de logică juridică reducțio ad absurdum, s-ar ajunge la concluzia că, primindu-se susținerile pârâtului, ar rezulta că orice problemă de aplicare a legii, respectiv orice act administrativ pretins nelegal și vătămător să genereze eo ipso îndeplinirea criteriului de discriminare analizat, concluzie ce nu poate fi primită, ea fiind în deplină contradicție cu scopul reglementării din art.2 al.1 din OG 137/2000 și cu restul criteriilor enumerate în cadrul acestora.

De altfel, în legătură cu ultima concluzie precizată, Curtea consideră, analizând fundamentul restului criteriilor enunțate de legiuitor (rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare ___, apartenență la o categorie defavorizată) că este evident că criteriul invocat de pârât – solicitarea unui act impus prin Regulamentul de organizare a concursului și prin anunțul prin care concursul a fost adus la cunoștință publică și, cel mai important, prevăzut de o lege în vigoare – nu se circumscrie silogismului juridic avut în vedere de legiuitor la edictarea dispozițiilor art.2 al.1, amintite.

Și ca ultim argument juridic, tot prin metoda de interpretare reducțio ad absurdum, dacă s-ar primi argumentul pârâtului, în condițiile în care criteriul „absolvirii este prevăzut expressis verbis de dispozițiile art.178 al.2 din Legea nr.95/2006” ar rezulta implicit că dispozițiile legale precizate sunt discriminatorii, concluzie ce nu poate fi însă primită, în condițiile în ele sunt în vigoare, nefiind abrogate sau declarate neconstituționale, sub aspectul susținut de către pârât.

Pentru toate aceste considerente, Curtea apreciază că nici cel de-al doilea criteriu analizat nu este îndeplinit, astfel că, neasigurându-se îndeplinirea cumulativă a tuturor celor patru condiții de existență a discriminării susținute de pârât, analiza ultimelor două apare ca fiind inutilă (chiar dacă ele ar fi îndeplinite), motiv pentru care Curtea urmează să nu o mai facă.

Raportat la toate aceste considerente, Curtea consideră că nu se impune analiza reperelor jurisprudențiale și legale comunitare, invocate de pârât în susținerea hotărârii sale contestate – a căror pertinență este mai presus de orice îndoială -, întrucât, deși corecte, în esență, ele nu sunt aplicabile în prezenta cauză, câtă vreme nu există un caz de discriminare în sensul dispozițiilor OG 137/2000.

Concluzionând, Curtea apreciază că sunt întemeiate apărările reclamantului, vizând faptul că respingerea dosarului pârâtului Z______ A_____ G_______ și refuzul participării sale la examen, în condițiile de fapt analizate anterior, nu constituie un caz de discriminare, întrucât nu îndeplinește condițiile existenței unei discriminări invocate chiar de către pârât.

Pe cale de consecință, hotărârea pârâtului nr.137/4.03.2015 este nelegal emisă, cu încălcarea, atât a dispozițiilor art.2 din OG 137/2000 republicată, cât și, în mod implicit, a dispozițiilor art.6 din acest act normativ, conform cărora „constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, condiționarea participării la o activitate economică a unei persoane ori a alegerii sau exercitării libere a unei profesii de apartenența sa la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială, respectiv de convingerile, de sexul sau orientarea sexuală, de vârsta sau de apartenența sa la o categorie defavorizată”.

Aceasta, întrucât este evident, având în vedere și considerentele anterior expuse, că în cauză nu există niciunul dintre motivele de discriminare precizate de legiuitor în cadrul dispozițiilor legale, anterior citate și subliniate, emiterea unui act administrativ pretins vătămător (procesul verbal din 26.02.2014, prin care s-a respins dosarul pârâtului Z______ A_____ G_______ și , implicit, participarea sa la concurs) cu respectarea unei dispoziții din Legea nr.95/2006 și concomitent cu nerespectarea uneia dintr-un act administrativ cu caracter normativ (OMS 113/2010) necircumscriindu-se voinței legiuitorului exprimată prin dispozițiile art.6 din OG 137/2010.

În consecință, în temeiul dispozițiilor legale deja precizate și celor prevăzute de art.18 din Legea nr.554/2004, Curtea urmează să admită acțiunea reclamantului și să anuleze hotărârea pârâtului nr.137/4.03.2015.

Totodată, față de dispozițiile art.453 al.1 din Codul de procedură civilă, Curtea urmează să oblige pârâtul (ca parte care a căzut în pretenții) să-i plătească reclamantului (parte care a câștigat procesul) cheltuielile de judecată efectuate de acesta în prezentul proces, în cuantum de 50 lei, reprezentând c/val. taxei judiciare de timbru stabilită în sarcina sa și achitată potrivit OP nr.1490/22.04.2015, ordin de plată aflat la dosar, fila nr.20.

Pentru aceste motive

În numele legii

Hotărăște

Admite acțiunea potrivit Legii contenciosului administrativ formulată de reclamantul C________ JUDEȚEAN PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, _______________________, județul Prahova, în contradictoriu cu pârâții C________ NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII cu sediul în București, Piața V_____ M__________, nr. 1-3, sector 1 și Z______ A_____ G_______, domiciliat în București, __________________, ___________, _______________.

Anulează hotărârea nr.137/4.03.2015 emisă de pârâtă.

Obligă pârâta la plata sumei de 50 lei către reclamantă, reprezentând cheltuieli de judecată efectuate în prezentul proces.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare care trebuie depus la prezenta instanță.

Pronunțată în ședință publică, azi, 9 decembrie 2015 .

Președinte

I____ S_______ Grefier

M______ I______

Red. IS

Tehnored. MI

5 ex./16.12.2015

Operator date cu caracter personal,

nr. notificare 3120/2006