ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II -A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 3086

Ședința publică din data de 8 decembrie 2015

Președinte - S_________ F______ A______

Judecător - S________ M____

Judecător - D_______ R_____

Grefier - S___ V_______

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de pârâta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____, cu sediul procesual ales în municipiul B____, _____________________, județul B____, împotriva sentinței nr. 510 din 14.05.2015 pronunțată de Tribunalul B____, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. I_________ K____ S.R.L., cu sediul în com. B____, __________________, C.P. xxxxxx, jud. B____, înregistrată la Registrul Comerțului B____ sub nr. JXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, cu sediul procesual ales în București, ________________________. 17, sector 1 la C__ av B_____ I____ A___.

Recursul este scutit de plata taxei de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns pentru intimata reclamantă S.C. I_________ K____ S.R.L avocat T_____ L______ R_____ din cadrul Baroului București , în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar , lipsind recurenta pârâtă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se învederează instanței că la dosar s-a depus de către apelanta pârâtă, la data de 29.10.2015, cererea de repunere pe rol a cauzei, solicitând judecarea cauzei și în lipsă.

Curtea admite cererea de repunere pe rol, a cauzei și dispune continuarea judecății recursului .

Avocat T_____ L______ R_____, având cuvântul, arată că nu mai are alte cereri de formulat și probe de administrat și solicită acordarea cuvântului pentru dezbateri.

Curtea, în baza dispozițiilor art. 392 Cod pr. civilă, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul în combaterea recursului.

Avocat T_____ L______ R_____, având cuvântul, solicită respingerea recursului, instanța de fond a făcut referire la punctul 2.3 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 450/2013, l-a interpretat în mod corect, Mirus Consultanță Fiscală a depus contestația în numele și pentru reclamantă, astfel că trebuia să se solicite acesteia să facă dovada calității de reprezentant.

În ce privește a doua critică, arată că societatea a îndeplinit procedura prealabilă, iar faptul că a fost respinsă contestația nu înseamnă că nu au îndeplinit procedura prealabilă.

Solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.

Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în deliberare și pronunțare.

C U R T E A

I Sentința pronunțată de Tribunalul B____:

Prin sentința nr. 510 din 14.05.2015, Tribunalul B____ a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocate de DGRFP G_____, a admis acțiunea în contencios administrativ și fiscal formulată de reclamanta S.C. I_________ K____ S.R.L., în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____, și în consecință a anulat Decizia de impunere F-BZ 217/27.02.2014 și Decizia nr. 479/23.05.2014, ambele emise de pârâtă, luând act că reclamanta nu a solicitat cheltuieli de judecată.

II Recursul formulat de pârâtă și întâmpinarea formulată de intimata reclamantă

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâta Direcția Generala Regionala a Finanțelor Publice G_____, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice B____, cu invocarea art. 488 pct. 6 și 8. Cod de procedură civilă.

În motivarea recursului, a invocat nelegalitatea prevăzută de art. 488 pct. 6, în sensul că sentința cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii.

Cu privire la respingerea excepției inadmisibilității, a arătat recurenta că instanța fondului apreciază că nu a solicitat ________________________________ să facă dovada calității sale de reprezentant al reclamantei prin împuternicire în original sau în copie legalizata, ci doar reclamantei, citează pct 2.3 din OPANAF nr. 450/2013, care prevede "în situația în care contestația nu îndeplinește cerințele care privesc depunerea în original a împuternicirii sau în copie legalizată, semnătura, precum și ștampilarea acesteia, organele de soluționare competente vor solicita contestatorului, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în termen de 5 zile de la comunicare să îndeplinească aceste cerințe. în caz contrar, contestația va fi respinsă, fără a se mai antama fondul cauzei" .

Dând eficiență textului citat, prin adresa cu nr. xxxxx/15.04.2014 a solicitat contestatoarei _______________________ să facă dovada calității de reprezentant a SC MIRUS CONSULTANTA FI_________. Comunicarea acestei adrese s-a făcut mai întâi prin posta la data de 25.04.2014, iar apoi, întrucât scrisoarea s-a întors la data de 30.04.2014, s-a efectuat comunicarea în condițiile art. 44 alin. 3 Cod procedura fiscala prin publicitate prin afișarea concomitent la sediul AJFP B____ și pe pagina de internet www. mfinante.ro.

Instanța fondului nu a făcut o interpretare corectă a pct. 2.3 din OPANAF nr. 450/2013.Potrivit principiului, "ubi lex non distinguit nec nos distinguere dobemus " ( unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distingă), instanța fondului, fără a decela cum se cuvine textul pct. 2.3 din OPANAF nr. 450/2013, apreciază că era obligată sa comunice mandatarului SC MRUS CONSULTANTA FI_________ dovada calității de reprezentant, în ciuda faptului că textul de lege este riguros exact, în sensul că "organele de soluționare competente vor solicita contestatorului„, în concluzie, reductio ad absurdum și per a contrario, AJFP nu putea comunica pretinsului mandatar o astfel de dovadă, pentru simplul fapt că acesta nu avea efectiv o calitate legală în cauza, numai mandantul putând confirma sau infirma calitatea de reprezentant legal al SC MIRUS CONSULTANTA FI_________.

Așadar, instanța de fond, deși citează în mod corect textul pct. 2.3, ulterior, îl contrazice flagrant, lăsând să se înțeleagă ca ar fi fost obligați să comunice necesitatea acoperirii acestor deficiente unei persoane care până la proba contrară era străină de natura pricinii.

Cu privire la nelegalitatea prevăzuta de art.488 pct. 8, recurenta a arătat că în mod eronat instanța fondului a respins excepția inadmisibilității cererii de chemare în judecată, pe motiv ca reclamantul a îndeplinit procedura prealabilă

Tribunalul B____ s-a raportat la situația clasică, în care o persoană face într-adevăr plângere prealabilă, sens în care o astfel de acțiune în fața instanței de contencios nu trebuie respinsă ca inadmisibilă.Ceea ce nu face Tribunalul B____ este abstragerea tuturor particularităților actului administrativ fiscal atacat, în sensul ca acesta nu a antamat fondul cauzei. Inadmisibilitatea invocată a vizat tocmai aceasta particularitate, mai exact, faptul că contestatorul a abordat în cuprinsul contestației judiciare probleme ce țin de fondul cauzei, deși actul administrativ nu a antamat fondul soluționând contestația pe cale de excepție.

În aceste condiții, acțiunea ar fi fost, cel mult, admisibilă, exclusiv cu privire la problema dezlegată de către organul fiscal, atât și nimic mai mult. In ipoteza în care instanța ar fi apreciat, ca fiind admisibilă contestația judiciară, ar fi trebuit să oblige organul fiscal să soluționeze contestația pe fondul cauzei.

Or, instanța fondului, făcând o aplicare greșită a legii, s-a subrogat efectiv (în mod nepermis), în competentele organului administrativ, suplinindu-i rolul, deși, potrivit prevederilor în materie, aceasta avea doar competenta în a efectua controlul legalității actului administrativ fiscal atacat.

Cât privește analiza fondului cauzei, Tribunalul B____, așa cum am arătat, s-a pronunțat fără ca în prealabil AJFP B____ să-și spună părerea, ceea ce în echivalează cu o încălcare a dreptului la un proces echitabil, o ingerință în dreptul la un proces corect, neexistând practic un "echilibru just" între cerințele de interes general ale comunității și cele de protecție a drepturilor fundamentale ale individului.

Nu de puține ori, CEDO a arătat ca " în mod special, trebuie să existe un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul urmărit prin orice măsură de natură a priva o persoană de dreptul la un proces echitabil.

În concluzie, recurenta a solicitat, în principal, să se admită recursul și să constate ca fiind inadmisibilă acțiunea promovata de reclamantul - intimat, iar în subsidiar, să se admită recursul în sensul modificării în tot a sentinței, iar pe fond să se respingă acțiunea ca fiind profund neîntemeiată.

Întâmpinarea formulată de intimata reclamantă.

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

A arătat, cu privire la solicitarea recurentului de a admite excepția inadmisibililății, în sensul că sentința cuprinde motive contradictorii și străine de natura pricinii, că instanța de fond, făcând referire la pct. 2.3 din Ordinul Președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală nr. 450/2013, a interpretat corect acest articol, în sensul că o contestație depusă de o altă persoană decât contribuabilul, dar care acționează in numele acestuia trebuie să facă dovada calității de reprezentant. În speța de față, Mirus Consultanță Fiscală a depus contestația în numele și pentru reclamantă, prin urmare organul fiscal trebuia să solicite societății Mirus Consultanță Fiscală SRL să facă dovada calității de reprezentant.

De asemenea, în ciuda faptului că în Decizia nr. 479/23.05.2014 este menționat că i-a fost solicitată prin adresa nr. xxxxx/24.04.2014 conformarea cu condițiile de procedură impuse de art. 206 alin (1) lit. e) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală, nu a recepționat nici o adresa de așa natură și nici Decizia prin care contestația a fost respinsă. Ba mai mult decât atât, la insistențele sale, ANAF a comunicat decizia în cauză, aceasta nefiind comunicată conform procedurilor în vigoare, drept pentru care se prevalează de prevederile art. 206 din OG nr. 92/2003 privind Codul de Procedură Fiscală.

Arată că a desfășurat, până la data de 9.03.2015, activitatea la adresa unde inspecția fiscală a avut loc și a fost menționată în Raportul de inspecție fiscală, precum și în extrasul de la Registrul Comerțului depus în dosarul de fond, și-a schimbat sediul social începând cu data de 09.03.2015, ANAF a trimis Decizia de impunere si Raportul de inspecție fiscală prin postă, primindu-le, luând cunoștință de aceste acte și depunând contestație în acest sens. În măsura în care ar fi primit o adresă de la ANAF prin intermediul unei scrisori recomandate, ar fi trebui să existe un aviz de trimitere în situația în care nu se află nici o persoană la adresa în cauză, fapt ce nu s-a întâmplat. Mai mult decât atât, prin adresa de la ANAF prin care i se înaintează Decizia de soluționare, pârâta menționează că la data 10.06.2014, respectiv 13.06.2014, plicul conținând Decizia de soluționare a fost returnat cu mențiunea „societate închisă". în întâmpinare pârâta menționează ca data la care a fost returul plicul cu mențiunea „societatea închisă" este 28.04.2014; de asemenea, în interiorul Deciziei de soluționare se arată că actele administrative au fost comunicate spre remitere reprezentantului legal al societății pe data de 06.03.2014; se observă contradicția de date la care societatea este aparent închisă - 28.04.2014, respectiv 10.06.2014 și faptul că în realitatea aceasta este complet funcțională; în plus, ANAF a trimis către Mirus Consultanță Fiscală SRL răspunsul cu privire la lipsa calității de reprezentant al contestatoarei cât și Decizia de soluționare, Societatea Mirus Consultanță Fiscală SRL nu avea calitate de reprezentant.

Cu privire la solicitarea recurentului privind nelegalitatea prevăzută de art. 488 pct. 8, recurentul face referire la un articol, respectiv 488, fără a preciza dacă este un articol din Codul de Procedură Civilă sau din alt cod sau din altă lege aplicabilă. Presupunând că este vorba despre art. 488 din Codul de Procedură Civilă, solicită respingerea excepției, întrucât contestația împotriva Deciziei de impunere nr. F-BZ 217/27.02.2014 a fost înaintată în prima etapă organelor de contencios administrativ competente și ca urmare a pronunțării Deciziei nr. 479/23.05.2014 de către organele de contencios administrativ competente, instanței de judecată competente, conform articolelor 205 -218 Cod procedură fiscală.

Inițial, prin contestația adresată organelor de contencios administrativ, a contestat Decizia de impunere F-BZ 217/27.02.2014, contestație respinsă de recurent prin Decizia nr. 479/23.05.2014, pe motive procedurale.

D____ urmare, contestatoarea a investit instanța cu soluționarea mai multor capete de cerere și anume anularea în tot a Deciziei de impunere F-BZ 217/27.02.2014, precum și anularea în tot a Deciziei nr. 479/23.05.2014, prin care recurentul a respins contestația formulată ca neîndeplinind condițiile de procedură, pentru motivele invocate în actul sus menționat. Contestatoarea a înaintat contestația împotriva Deciziei de impunere în cadrul procedurii prealabile, procedura soluționată cu Decizia nr. 479/23.05.2014 de respingere pe motive procedurale. Așadar, procedura prealabilă a fost îndeplinită, deși contestația a fost respinsă pentru motive ce țin de procedură și nu de fondul cauzei.

Faptul că solicitările au fost respinse pe motive procedurale nu reprezintă o neîndeplinire a procedurii prealabile. Așa cum decizia de soluționare a fost pronunțată în sensul respingerii pe motive de procedură, putea fi pronunțată în sensul respingerii contestației după analiza fondului cauzei. Acest fapt nu înseamnă că nu s-a respectat procedura prealabilă. Și în acest caz ipotetic, ar fi solicitat în instanță anularea Deciziei de impunere; în consecință, întrucât calea procedurii prealabile în fața organelor de contencios administrativ a fost îndeplinită, a trecut la următorul pas în apărarea drepturilor, și anume în fața instanței de judecată competente. Astfel, a investit instanța atât cu anularea Deciziei de soluționare (Decizia nr. 479/23.05.2014), dar și cu anularea Deciziei de impunere F-BZ 217/27.02.2014, în susținere argumentelor reamintind conținutul articolului 22 din Codul de procedură civilă,

III Considerentele instanței de recurs

Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, precum și a dispozițiilor art. 483-502 Cod procedură civilă, Curtea constată următoarele:

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 6 Cod procedură civilă, hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei:

Conform dispozițiilor art.488 alin.1 lit.b Cod procedură civilă, hotărârea cuprinde considerentele, în care se vor arăta … motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților.

Examinând sentința recurată, curtea constată că motivul de recurs este nefondat, întrucât hotărârea cuprinde motivele de fapt și de drept pentru care a fost admisă acțiunea, nu cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Faptul că, în considerentele hotărârii, argumentele de fapt și de drept nu sunt prezentate în modalitatea dorită de către recurenta pârâtă. nu reprezintă un motiv de nelegalitate și nu înseamnă că hotărârea nu a fost corespunzător motivată.

Susținerile recurentei cu privire la respingerea excepției inadmisibilității, faptul că instanța de fond, deși citează în mod corect textul pct. 2.3 din OPANAF nr. 450/2013, ulterior îl contrazice flagrant, lăsând să se înțeleagă ca ar fi fost obligați să comunice necesitatea acoperirii acestor deficiente unei persoane care până la proba contrară era străină de natura pricinii, nu pot fi circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 menționat, recurenta invocând, în fapt, o aplicare greșită a acestor prevederi, ceea ce încadrează aceste susțineri motivului de casare prevăzut de art. 488 pct.8 Cod procedură civilă.

Cu privire la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material:

Susținerile recurentei cu privire la respingerea excepției inadmisibilității, faptul că instanța de fond, deși citează în mod corect textul pct. 2.3 din OPANAF nr. 450/2013, ulterior îl contrazice flagrant, lăsând să se înțeleagă ca ar fi fost obligați să comunice necesitatea acoperirii acestor deficiente unei persoane care până la proba contrară era străină de natura pricinii, sunt nefondate.

Potrivit prevederilor pct. 2.3 invocate, în situația în care contestația nu îndeplinește cerințele care privesc depunerea în original a împuternicirii sau în copie legalizată, semnătura, precum și ștampilarea acesteia, organele de soluționare competente vor solicita contestatorului, printr-o scrisoare recomandată cu confirmare de primire, ca în termen de 5 zile de la comunicare să îndeplinească aceste cerințe, în caz contrar, contestația va fi respinsă, fără a se mai antama fondul cauzei.

Conform dispozițiilor art. 206 alin. 1 lit.e din Codul de procedură fiscală, contestația se formulează în scris și va cuprinde … e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia, precum și ștampila în cazul persoanelor juridice, dovada calității de împuternicit al contestatorului, persoană fizică sau juridică, se face potrivit legii.

Prin decizia nr. 479/23.05.2014, de soluționare a contestației formulată de reclamantă, ANAF – DGRFP G_____ – Serviciul Soluționare Contestații a respins contestația pentru neîndeplinirea condițiilor de procedură, ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta.

Contestația administrativ fiscală a fost formulată de _______________________, reprezentată convențional de Mirus Consultanță Fiscală, purtând semnătura și ștampila acesteia din urmă.

Pârâta a solicitat _______________________ să depună la dosar dovada în original a calității de împuternicit, întrucât împuternicirea existentă este în xerocopie, semnată și ștampilată numai de reprezentantul _________________________________ prevederile. 206 alin. 1 Cod procedură fiscală și ale pct. 2.3 din OPANAF nr. 450/2013.

În aceste împrejurări, raportat la prevederile menționate, instanța a constatat în mod corect că organul fiscal investit cu soluționarea contestației nu a solicitat și ____________________________ SRL, menționat în contestație ca împuternicit, dar și în împuternicirea depusă în xerocopie, dovada calității de reprezentant al reclamantei, împrejurare față de care în mod greșit a fost respinsă contestația pentru neîndeplinirea condițiilor de procedură.

Pentru aceste motive, în mod corect a fost admisă de instanța de fond cererea de anulare a Deciziei nr. 479/23.05.2014, de soluționare a contestației administrativ fiscale formulate împotriva deciziei de impunere de impunere F-BZ 217/27.02.2014, decizie prin care contestația a fost respinsă ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta, motivele de recurs invocate de recurentă cu privire la anularea Deciziei nr. 479/23.05.2014 fiind nefondate.

Curtea constată însă fondate motivele de recurs referitoare la faptul că tribunalul s-a pronunțat pe fondul cererii de anulare a deciziei de impunere F-BZ 217/27.02.2014, deși, prin decizia de soluționare a contestației, contestația administrativ fiscală a fost soluționată pe excepție și nu pe fond.

Astfel cum s-a reținut anterior, în mod corect instanța de fond a admis cererea de anulare a deciziei de soluționare a contestației administrativ fiscale formulate împotriva deciziei de impunere, decizie prin care contestația a fost respinsă ca fiind introdusă de o persoană lipsită de calitatea de a contesta.

Ca urmare a respingerii contestației administrative fiscale pentru neîndeplinirea unei condiții procedurale, contestația nu a fost analizată pe fond. Potrivit dispozițiilor art. 217 alin. 1 din Codul de procedură fiscală, dacă organul de soluționare competent constată neîndeplinirea unei condiții procedurale, contestația va fi respinsă fără a se proceda la analiza pe fond a cauzei.

Pe cale de consecință, în mod greșit instanța de fond a analizat fondul cererii de anulare a deciziei de impunere, întrucât, ca urmare a anulării deciziei de soluționare a contestației administrative fiscale, urmează ca pârâta să soluționeze contestația administrativ fiscală formulată de reclamantă.

Procedura de soluționare a contestațiilor administrativ fiscale este o procedură administrativă specială, care derogă de la dispozițiile Legii nr. 554/2004, iar instanța poate fi sesizată, în vederea exercitării controlului de legalitate a titlurilor de creanță și a altor acte administrativ fiscale, după finalizarea procedurii administrative prevăzute de art. 205-218 Cod procedură fiscală; potrivit art. 218 Cod procedură fiscală, deciziile emise în soluționarea contestațiilor pot fi atacate la instanța judecătorească de contencios administrativ competentă, în condițiile legii.

În condițiile în care instanța a admis cererea de anulare a deciziei de soluționare a contestației, iar pârâta va proceda la soluționarea contestației administrativ fiscale, cererea reclamantei de anulare a deciziei de impune este inadmisibilă, în mod greșit a fost soluționată pe fond, reclamanta având posibilitatea de a se adresa instanței de judecată ulterior, împotriva deciziei de soluționare a contestației ce va fi emisă de către pârâtă, potrivit prevederilor art. 218 procedură fiscală.

Pentru aceste motive, curtea constată că este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 Cod procedură civilă, aplicarea greșită a dispozițiilor legale menționate, cu privire la soluționarea pe fond a cererii de anulare a deciziei de impunere, în condițiile în care contestația administrativ fiscal a fost respinsă pentru neîndeplinirea unei condiții procedurale, decizia de soluționare a acestei contestații a fost anulată, iar pârâta va soluționa contestația administrativ fiscală formulată de reclamantă printr-o nouă decizie.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 496 Cod procedură civilă, curtea va admite recursul și va casa în parte sentința recurată, în sensul că va respinge capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de impunere nr. F-BZ 217/27.02.2014, urmând ca pârâta să soluționeze contestația administrativ fiscală formulată de reclamantă împotriva acesteia, va menține restul dispozițiilor sentinței, cu privire la respingerea excepției inadmisibilității și la anularea deciziei nr. 479/23.05.2014 de soluționare a contestației administrativ fiscale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat pârâta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____, cu sediul procesual ales în municipiul B____, _____________________, județul B____, împotriva sentinței nr. 510 din 14.05.2015 pronunțată de Tribunalul B____, în contradictoriu cu intimata reclamantă S.C. I_________ K____ S.R.L., cu sediul în com. B____, __________________, C.P. xxxxxx, jud. B____, înregistrată la Registrul Comerțului B____ sub nr. JXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, cu sediul procesual ales în București, ________________________. 17, sector 1 la C__ av B_____ I____ A___, și în consecință :

Casează în parte sentința recurată în sensul că respinge capătul de cerere având ca obiect anularea deciziei de impunere nr. F-BZ 217/27.02.2014 .

Menține restul dispozițiilor sentinței.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 8 decembrie 2015.

Președinte, Judecători

S_________ A______ F______ S________ M____ D_______ R_____

Grefier,

S___ V_______

Red. SAF

Tehnored. SAF/ SV

4 ex./ 29.12.2015

d.f. XXXXXXXXXXXXX-Tribunalul B____

j.f. E____ G______ V____

Operator date cu caracter personal;

Număr notificare 3120/2006;