Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA I CIVILĂ

DECIZIE Nr. 767/2013

Ședința publică de la 23 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ E____ N______

Judecător R_____ L____ Z_______

Judecător G_______ C_______ F______

Grefier C______ C________ S________

Pe rol , pronunțarea asupra recursurilor declarate de pârâtul M_________ C______ PRIN PRIMAR, și de către intervenienții C____ C_______, P_____ V______, A___ P____ în contradictoriu cu reclamantul F______ M____, F______ O_____, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 26 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect uzucapiune .

Dezbaterile în fond și susținerile orale ale părților au avut loc în ședința publică de la 10 aprilie 2013, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta decizie, și când tribunalul, a amânat succesiv pronunțarea, în conformitate cu dispozițiile art. 146 C.p.civ. pentru data de 17 aprilie 2013 și în temeiul art. 260 C.p.civ. pentru astăzi 23 aprilie 2013.

T R I B U N A L U L

Asupra recursurilor civile de față;

Prin cererea înregistrată la data de 08.06.2010, sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, reclamanții F______ M____ și F______ O_____, au chemat în judecată pârâtul, M_________ C______, prin Primar, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să li se constate dreptul de proprietate asupra imobilului teren în suprafața de 100 mp, situat în C______, _________________________ A.

In motivarea acțiunii, reclamanții, arată că în anul 1971, au cumpărat o suprafață de teren de 104,21 mp situată în C______, _________________________, județul D___.

Precizeză că au împrejmuit acest teren și au edificat o casă de locuit, ulterior observând că suprafața pe care o posedă este de peste 200 mp.

Consideră că sunt îndeplinite condițiile uzucapiunii, posesia fiind continuă, netulburată și sub nume de proprietar, granițele terenului fiind nemodificate.

La data de 29.11.2010, C____ C_______, P_____ V______ și A___ P____, au depus cerere de intervenție in interes propriu prin care au solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În motivare au arătat că între ei și reclamanți a mai existat un litigiu ce a avut ca obiect ieșire din indiviziune din care s-a disjuns o altă cauză având ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, înregistrată sub nr. xxxxx/2004, în care s-a pronunțat sentința civilă nr. 1533/2006, rămasă definitivă și irevocabilă.

Ulterior rămânerii irevocabile a acestei sentințe, s-a reluat judecarea partajului care s-a soluționat prin sentința civilă nr. 3294/2009 a Judecătoriei C______.

Din cuprinsul celor două sentințe se observă că atât ei cât și reclamanții din prezenta cauză, au pretins drepturi cu privire la suprafața de teren în plus aflată în C______, ________________________. 6 și 8 ( fostă _____________________________________> Mai arată că în dosarul de partaj s-a dispus împărțirea numai a terenului care rezultă din acte, în pofida cererilor părților de a se partaja și suprafața de teren în plus de 100 mp.

Din această ultimă suprafață pretind un drept asupra a 5/8, însă instanțele au refuzat să partajeze toată suprafața de 100 mp.

Precizează că o parte din această suprafață este în posesia lor însă cea mai mare parte o dețin reclamanții.

Față de această situație, solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, reclamanții formulând-o cu rea credință deoarece tind să-i lipsească de o parte din terenul la care sunt îndreptățiți, prin formularea unei acțiuni îndreptată împotriva Municipiului C______ prin Primar, care nu are calitate procesuală pasivă, în condițiile în care atât ei cât și reclamanții au dobândit terenul prin acte autentice, de la proprietari determinați.

Invocă de asemenea, excepția autorității de lucru judecat prin prisma dispozițiilor art 1201 C.Civ. iar dacă instanța va aprecia că acest text nu operează deoarece nu există identitate între părțile din prezenta cauză și cele din dosarul nr. xxxxx/2004, înțeleg să invoce prezumția puterii de lucru judecat, prin prisma dispozițiilor art 1200 pct. 4 C.Civ. raportat la art 1202 C.Civ.

Instanța a dispus atașarea dosarului nr. xxxxx/2004 al Judecătoriei C______.

Prin sentința civilă nr.5421/22 martie 2011, pronunțată de Judecătoria C______, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă acțiunea civilă formulată de reclamanții, F______ M____ și F______ O_____, în contradictoriu cu pârâtul, M_________ C______ prin Primar.

A fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenienții, C____ C_______, P_____ V______ și A___ P____.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut următoarele :

Întreg terenul în litigiu a aparținut lui F_______ G_______, decedat în anul 1966, a cărui succesiune a fost dezbătută în cadrul acțiunii civile de partaj soluționată de Tribunalul Popular al Orașului Raion C______, care prin ____________.1968 a atribuit moștenitoarei F_______ Z__, în indiviziune, o parte din terenul loc de casă din C______, _________________________, având la această stradă lățimea de 7,70 m iar moștenitoarei, M________ M________, în indiviziune, restul de teren de 255,59 mp cu intrare atât prin _________________________ prin __________________________>

Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7104/ 29 iunie 1971 de Notariatul de Stat Județean D___, moștenitoarea lui F_______ Z__, B_______ M____ A________ a vândut reclamanților F______ M____ și F______ O_____ suprafața indiviză de 130 mp care face parte dintr-un teren loc de casă mai mare și casa de locuit situate pe ___________________________________> Prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3049/5 mai 1972 M________ M________ a vândut lui A___ M____ și A___ V______, autorii pârâților, imobilul situat în C______, _________________________ compus din teren loc de casă în suprafață de 253,59 mp, din care construit 161,69 mp, care urma să fie folosit în indiviziune cu reclamantul F______ M____, întreg terenul având o suprafață mai mare și casă de locuit.

Prin sentința civilă 1533/27.02.2006 a Judecătoriei C______ s-a respins acțiunea formulată de reclamanții, P_____ V______ și A___ P____, împotriva pârâților, F______ M____, F______ O_____ și C____ C_______ și cererea reconvențională formulată de pârâți.

În considerente, s-a reținut că suprafața totală rezultată în urma măsurătorilor este de 484 mp, iar suprafața rezultată din actele de proprietate ale părților este de 384 mp, rezultând o diferență de 100 mp care nu este cuprinsă în niciunul din actele de proprietate.

Instanța a reținut că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1890 C.Civ. privind uzucapiunea de 30 de ani deoarece atât reclamanții cât și pârâții au exercitat o posesie continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar, începând din anul 1978 și până la data pronunțării sentinței, reclamanții asupra suprafeței de 1 mp și pârâții asupra suprafeței de 99 mp deci o perioadă de 28 de ani.

Uzucapiunea reprezintă un mod de dobândire a dreptului de proprietate asupra unui bun( imobil în cauza de față) dar și o sancțiune îndreptată împotriva vechiului proprietar care a dat dovadă de lipsă de diligență și a lăsat bunul în mâna altor persoane, pentru o perioadă îndelungată.

Ca urmare, în acțiunile ce au ca obiect constatarea dreptului de proprietate prin uzucapiune, calitate procesuală pasivă poate avea numai proprietarul imobilului.

Din probele administrate nu a rezultat că terenul s-ar fi aflat vreodată în proprietatea statului sau a unității administrativ teritoriale, caz în care organele locale ar fi dobândit calitate procesuală.

Terenul a aparținut în totalitate lui F_______ G_______, astfel încât calitate procesuală pasivă au cei care au dobândit diferența de teren de la acesta, în speță pârâții.

Calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecății, identitate ce nu este îndeplinită în cauză.

Ca urmare, s-a reținut ca M_________ C______ prin Primar nu are calitate procesuală pasivă în cauză, astfel încât în temeiul art.137 alin 1 C.Pr. Civ., instanța a admis cererea de intervenție în interes propriu, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive și a respins acțiunea.

La data de 19.05.2011, recurenții reclamanți, F______ M____ și F______ O_____, au formulat recurs întemeiat pe art 304 punct 7, 8, 9 C.p.c. raportat la 304 indice 1 raportat la art. 312 al. 3 teza 1 al. 5 C__., prin care s-a solicitat admiterea recursului, casarea cu trimitere spre rejudecare.

In motivarea cererii de recurs, s-a arătat că instanța de fond a încălcat art. 129 C.p.c. soluționând cauza pe excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C______, în condițiile în care în aprecierea recurenților avea obligația să le pună în vedere reclamanților să își modifice cererea în privința cadrului procesual prin chemarea în judecată a moștenitorilor vânzătorului terenului. O altă încălcare a dispozițiilor art 129 C__, s-a apreciat a consta în neatașarea dosarului 4039/2004 care conține două expertize care atestă că folosința terenului în litigiu aparține recurenților reclamanți.

O altă critică vizează nemotivarea de către instanța de fond în cuprinsul considerentelor hotărârii, a admiterii cererii de intervenție.

Se apreciază că instanța prin neexercitarea rolului activ a încălcat dreptul reclamanților la un proces echitabil.

Recursul a fost legal timbrat.

Intimații intervenienți au depus întimpinare f19, prin care au solicitat respingerea recursului și menținerea hotărârii ca temeinică și legală.

Se apreciază că instanța de fond a făcut o corecta interpretare a probelor din care a rezultat ca pârâtul municipiul C______ nu are calitate procesuala pasiva, întrucât dreptul de proprietate asupra terenului nu a aparținut pârâtului intimat.

In ședința din data de 5.10.2011 s-a admis proba cu înscrisurile depuse în ședință, constând în s.c xxxxxxxxx a Judecătoriei C______, raport de expertiză întocmit în cauza respectivă, d.c. 1460/2009 a Tribunalului D___, s.c. 6457/2007 a Judecătoriei C______, raport de expertiza întocmit în dosarul nr. xxxxx/2005 al Judecătoriei C______, alte mijloace de proba ce au fost administrate în alte cauze, înscrisuri.

Instanța de recurs, analizând cererea in raport de art. 304 și 304 indice 1 C__, a reținut că este întemeiată pentru următoarele motive:

Analizând cuprinsul cererii de intervenție formulată în cauză, tribunalul a reținut că aceasta face simple apărări fără a formula o pretenție față de reclamant sau pârât.

In cuprinsul încheierii din data de 15.03.2011, s-a pus în discuție cererea de intervenție și s-a admis în principiu, iar dispozitivul sentinței recurate a reținut admiterea cererii de intervenție. S-a constatat că instanța de fond nu a reținut categoria în care se încadrează cererea de intervenție formulată pentru a se putea analiza legalitatea formulării, precum și temeinicia admiterii acesteia.

Articolul 49 si următoarele din Codul de procedura civila stabilesc câte feluri de astfel de cereri de intervenție sunt, cât si regimul juridic al fiecăreia dintre ele.

In aceste condiții, in care instanța de fond nu stabilește cărei categorii ii aparține cererea intervenienților, tribunalul nu are posibilitatea de a verifica legalitatea si temeinicia soluție pronunțate pe respectiva cerere.

Față de eroarea reținută, s-a constatat că instanța de fond nu a intrat în cercetarea fondului, precum și faptul ca s-a încălcat dreptul la apărare al recurenților reclamanți, care prin necalificarea cererii de intervenție au fost lipsiți de posibilitatea de a-si formula apărări in mod judicios. In aceste condiții, este necesară casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât reținerea de către instanța de recurs direct în recurs spre soluționare ar duce la încălcarea dreptului la apărare al reclamanților recurenți care au posibilități de apărare diferite in funcție de calificarea ce se va da cererii de intervenție.

Instanța de fond în rejudecarea calificat cererea de intervenție și ulterior să se pronunțe în temeiul art. 52 C.pc. De asemenea, instanța de fond urmează să se pronunțe în eventualitatea admiterii în principiu a cererii de intervenție pe excepțiile invocate și pe apărările de fond formulat în apărare în cuprinsul cererii de intervenție.

In ceea ce privește criticile privind încălcările art. 129 C__, în sensul că instanța de fond nu a manifestat rol activ în cauză, ca prin nemanifestarea rolului activ reclamanților li s-a îngrădit accesul la un proces echitabil, tribunalul a reținut că încălcarea în sine a art. 129 nu presupune motiv de nelegalitate din prisma art. 304 punct 5, în condițiile în care procedura civilă este guvernată de principiul disponibilității, și părțile au posibilitatea de a modifica cererea în temeiul art. 132 C__. In astfel de situații, instanța civilă nu este în drept sa se substituie voinței părților sau în pozitia procesuală a unei părți sau în apărarea sa.

Cum nemanifestarea rolului activ de către instanța de judecată ( omisiunea de a pune în vedere reclamanților necesitatea de a-și modifica cererea de chemare în judecată) nu atrage necercetarea fondului în sensul art. 312 C__, în speța de față critica hotărârii din acest punct de vedere este neîntemeiată.

F___ de cele analizate in fapt si in drept, în temeiul art. 312 al 3 teza a III a C__, prin decizia civilă nr. 1906/19.10.2011 Tribunalul D___ a admis recursul, a casat sentința civilă atacată și a trimis cauza spre rejudecare la instanța de fond.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Judecătoriei C______ sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX.

La dosarul cauzei,au fost depuse, în scop probator, planșe fotografice.

La termenul de judecată din data de 26.03.2012, instanța pus in discuția părților calificarea cererii de intervenție formulată de intervenienții C____ C_______, P_____ V______ și A___ P____, iar in raport de denumirea dată acesteia de intervenienți, motivele de fapt invocate, a calificat cererea ca fiind o cerere de intervenție în interes propriu întemeiată pe dispozițiile art. 49 alin. 2 Cpciv., intervenienții invocând un drept propriu asupra imobilului-teren ce face obiectul litigiului.

La termenul de judecată din data de 07.05.2012, instanța a respins excepția decăderii intervenienților din dreptul de a-și modifica cererea de intervenție, apreciind că, în cauză, nu a operat o modificare a acesteia, atât din denumirea dată cererii de intervenție, cât și din conținutul său rezultând că intervenienții invocă un drept propriu asupra terenului ce formează obiectul cererii de chemare în judecată, situație care se circumscrie dispozițiilor art. 49 alin. 2 Cpciv. și, în raport de dispozițiile art. 49 alin. 2 și art. 50 alin. 1 Cpciv., a încuviințat în principiu cererea de intervenție, constatând că intervenienții invocă un drept propriu asupra terenului ce formează obiectul cererii principale, justifică interes personal, iar cererea de intervenție este admisibilă în raport de natura cererii de chemare în judecată.

Totodată, la același termen de judecată, a unit cu fondul cauzei excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C______, precum și excepția autorității de lucru judecată invocată prin cererea de intervenție.

Prin întâmpinarea formulată la data de 05.05.2012, pârâtul M_________ C______ a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Pe cale de excepție, pârâtul a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive Primăriei C______ prin Primar.

În apărare, pârâtul a susținut că prescripția achizitivă (uzucapiunea) este un mod de dobândire a dreptului de proprietate (sau al altui drept real) prin posedarea neîntreruptă a unui lucru pe timpul fixat de lege, dar și un mod de sancționare a proprietarului nediligent, care a permis posesiunea de lungă durată.

Or, în asemenea situație, calitatea procesuală pasivă o are adevăratul proprietar al imobilului sau moștenitorul acestuia, cu privire la care se invocă uzucapiunea.

Pârâtul a mai precizat că, potrivit art. 21 din Legea nr. 215/2001, unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu.

În drept, pârâtul și-a întemeiat susținerile pe dispozițiile art. 111-115 Cpciv.

Prin precizarea formulată la data de 28.05.2012, intervenienții au solicitat să se constate dreptul de proprietate al acestora asupra cotei de 5/8 din suprafața de 100 mp (95,21 mp din măsurători), teren situat în C______, ________________________. 8 (fostă __________________________), adică 59,50 mp, evaluând, totodată suprafața la suma de 6000 lei.

În cauză, s-au luat interogatorii intervenienților A___ P____ și C____ C_______, la propunerea reclamanților, reclamanților F______ O_____ și F______ M____, la propunerea intervenienților, s-a administrat proba testimonială, fiind audiați martorii I_____ C________, S____ P____, S_______ A_______ și S___________ M____ și a fost întocmit raportul de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, de către expert-inginer G_______ M____ și a fost depus și punctul de vedere al expertului-asistent A_____ D_____ Orlando.

Prin sentința civilă nr.xxxxx/26.10.2012 pronunțată de Judecătoria C______ a fost respinsă excepția autorității de lucru judecat și excepția lipsei calității procesuale pasive a paratului M_________ C______, prin Primar.

A fost admisă în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții F______ M____ și F______ O_____, în contradictoriu cu pârâtul M_________ C______, prin Primar.

S-a constatat dreptul de proprietate al reclamanților, ca efect al prescripției achizitive de lungă durată, asupra terenului in suprafață de 95 mp determinată de conturul punctelor 2-3- 18-19-12-15-21-22-2 din planul de situație anexă a raportului de expertiză efectuat in cauză de expert G_______ M____.

A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții C____ C_______, P_____ V______ și A___ P____.

A fost respinsă solicitarea reclamanților privind obligarea paratului M_________ C______, prin Primar la plata cheltuielilor de judecată.

A fost respinsă solicitarea intervenienților privind acordarea cheltuielilor de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut că prin cererea supusă soluționării, întemeiată pe dispozițiile art.1847 și urm. C.civ., reclamanții F______ M____ și F______ O_____ au solicitat in contradictoriu cu pârâtul M_________ C______, prin Primar, constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului in suprafață de 100 m.p., situat in C______, _________________________ A, jud. D___, prin efectul prescripției achizitive de 30 de ani.

Ulterior, la data de 29.11.2010 C____ C_______, P_____ V______ și A___ P____ au formulat cerere de intervenție in interes propriu, in contradictoriu cu reclamanții F______ M____ și F______ O_____ și pârâtul M_________ C______, prin Primar, solicitând instanței să constate dreptul lor de proprietate asupra unei cote de 5/8 din suprafața de 100 m.p., teren situat in C______, ________________________. 8( fostă _________________________ A), respectiv asupra unei suprafețe de 59,50 m.p., in temeiul prescripției achizitive de 30 de ani.

Referitor la excepția autorității de lucru judecat, instanța reține că autoritatea de lucru judecat cunoaște două manifestări procesuale, aceea de excepție procesuală (conform art. 1201 C.civ. și art. 166 C.proc.civ.) și aceea de prezumție, mijloc de probă de natură să demonstreze aspecte in legatură cu raporturile juridice dintre părți, fără posibilitatea de a se statua diferit (conform art. 1200 pct. 4, art. 1202 alin. (2) C.civ.).

În manifestarea sa de excepție procesuală, (care corespunde unui efect negativ, extinctiv, de natură să oprească a doua judecată), autoritatea de lucru judecat presupune tripla identitate de elemente prevăzută de art. 1201 C.civ. (obiect, părți, cauză).

Astfel, conform art. 1201 C.civ. există lucru judecat atunci când a doua cerere de chemare în judecată are același obiect, este întemeiată pe aceeași cauză și este între aceleași părți, făcute de ele și împotriva lor în aceeași calitate.

Prin urmare, pentru a stabili în ce măsură există autoritate de lucru judecat pentru sentința civilă nr. 1533/ 27.02.2006 a Judecătoriei C______, pronunțată în dosarul nr. xxxxx/2004, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursurilor conform deciziei civile nr. 1638/10.10.2006 a Tribunalului D___, în raport de prezenta cerere, este necesar a se verifica tripla identitate impusă de art. 1201 C.civ., cu privire la părți, obiect și cauză.

Astfel, instanța constată că prima cerere, soluționată irevocabil prin sentința civilă nr. 1533/ 27.02.2006 a Judecătoriei C______, a fost formulată de reclamanții P_____ V______ și A___ P____ ( interveninenți in cauza pendinte) împotriva pârâților F______ M____ și F______ O_____( reclamanți in prezenta cerere), precum și a pârâtei C____ C_______ (interveninetă in cauza dedusă judecății); în prezentul proces civil, deși F______ M____ și F______ O_____ figurează in calitate de reclamanți, pârât este M_________ C______, prin Primar, astfel că nu operează autoritatea de lucru judecat, in lipsa identității de părți in cele două cereri.

Prin urmare, excepția analizată este neîntemeiată, urmand a fi respinsă ca atare.

În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Mun. C______, prin Primar, uzucapiunea, ca fapt juridic, reprezintă un mod originar de dobândire a dreptului de proprietate, conceput de legiuitor ca o sancțiune a pasivității adevăratului proprietar, care, dezinteresându-se vreme îndelungată de bunul său, creează o aparență a dreptului de proprietate în beneficiul unei terțe persoane, care se comportă, la rândul său, ca un veritabil titular al dreptului real asupra imobilului. Prin urmare, pentru ca instituția uzucapiunii să își atingă finalitatea, se impune ca acțiunea în justiție să fie promovată în contradictoriu cu adevăratul proprietar al imobilului.

S-a susținut în cauză că terenul în litigiu a aparținut autorului F_______ G_______, insă din piesele probatorii ale dosarului, nu rezultă că acest autor a fost titular al dreptului de proprietate asupra terenului ce interesează cauza de față. Dimpotrivă, din sentința civilă nr. 843/ 05.02.1968 pronunțată de Tribunalul Popular al Orașului Raion C______, a rezultat că autorul F_______ G_______, decedat în anul 1966, a cărui succesiune a fost dezbătută in cadrul acțiunii de partaj soluționată prin sentința anterior menționată, a deținut in proprietate o suprafață de teren de 385,59 m.p., suprafață ce figurează înscrisă și in cele două contracte de vânzare-cumpărare prin care reclamanții și intervenienții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C______, _________________________ A, jud. D___.

De asemenea, prin sentința civilă nr. 3294/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria C______ in dosarul nr. 8.XXXXXXXXXX, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 1460/24.06.2009 a Tribunalului D___, prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune a reclamanților și intervenienților asupra imobilului situat in C______, _________________________ A, jud. D___, s-a reținut că părțile justifică acte de proprietate doar pentru suprafața de 385,59 m.p, nu și pentru suprafața identificată in plus la măsurători, motiv pentru care această suprafață nu a fost avută in vedere la pronunțarea sentinței civile indicate anterior.

Or, atâta timp cat nu este dovedit că autorul intervenienților a avut în proprietate suprafața de teren ce formează obiectul cauzei pendinte, respectiv de 95 mp (conform măsurătorilor expertului numit in cauză), nici moștenitorii acestuia și nici intervenienții nu au calitate procesuală pasivă cu privire la cererea reclamanților de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 95 mp, astfel cum au susținut in mod constant intervenienții.

Cu privire la calitatea procesuală pasivă a paratului M_________ C______, prin Primar, instanța a reținut că pârâtul a invocat aceasta excepție motivat de faptul că reclamanții nu au făcut dovada că terenul in litigiu s-ar afla in patrimoniul Municipiului C______.

Instanța a reținut însă că M_________ C______, ca unitate administrativ - teritorială poate avea un drept de proprietate asupra imobilului în conformitate cu dispozițiile art. 477 Cod civil raportat la art. 25 din Legea nr. 213/1998 și atâta timp cât în cauză nu s-a făcut dovada că terenul in litigiu ar aparține altei persoane fizice sau juridice, se prezumă că acesta se afla in patrimoniul privat al Municipiului C______.

Prin prisma acestor argumente, se impune concluzia netemeiniciei excepției lipsei calității procesuale pasive a paratului M_________ C______, prin Primar, urmând a se dispune respingerea acesteia.

În ceea ce privește fondul cauzei, instanța reține că uzucapiunea este modul de dobândire a proprietarii sau a altui drept real prin posedarea neîntrerupta a lucrului, in tot timpul fixat de lege. Uzucapiunea reprezintă prescripția prin care se dobândește dreptul real, prin efectul posedării lucrului in timpul determinat, astfel încât starea de fapt se transformă in stare de drept. Art.1890 c.civ. stabilește că pentru a se dobândi dreptul de proprietate prin uzucapiune trebuie îndeplinite două condiții, anume să existe o posesie de 30 de ani și aceasta să fie utilă, adică neviciată.

În ceea ce privește a doua condiție, instanța reține că posesia este puterea materială pe care o exercită o persoană asupra lucrului, este exercițiul unei puteri de fapt, care dă posibilitatea posesorului de a se comporta ca și când el ar fi adevăratul titular al dreptului asupra lucrului. Pentru a fi dobândită posesia trebuie întrunite cele două elemente ale sale, anume elementul material, ce presupune acte materiale de folosire a lucrului și elementul intențional, care constă in exercitarea actelor materiale cu intenția de a le face pentru sine, adică așa cum le-ar fi exercitat proprietarul sau titularul altui drept real.

Odată dovedit elementul material, elementul intențional este prezumat de art.1854 c.civ, care precizează că posesorul este presupus că posedă pentru sine, sub nume de proprietar, dacă nu este probat că a început a poseda pentru altul.

În cauză, prin administrarea probei cu expertiză specialitatea topografie, in urma operațiunii de măsurare, s-a constatat că terenul in litigiu are o întindere de 95 m.p. determinată de conturul punctelor 2-3-18-19-12-15-21-22-2 pe planul de situație, anexă a raportului de expertiză, și se interpune intre imobilele aflate in proprietatea reclamanților și a intervenienților, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7104/ 29.06.1971, respectiv contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3049/ 05.05.1972 și sentinței civile nr. 3294/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria C______ in dosarul nr. 8.XXXXXXXXXX. Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă, de asemenea, că suprafața de teren identificată in plus față de suprafețele menționate in actele de proprietate ale părților este folosită in fapt de reclamanți, formând corp comun cu suprafața de teren pentru care dețin titlu de proprietate, in timp ce intervenienții ocupă numai suprafața ce le-a fost atribuită prin sentința civilă nr. 3294/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria C______ in dosarul nr. 8.XXXXXXXXXX.

De asemenea, s-a constatat de către expert, cu ocazia cercetării la fața locului, că imobilele părților au fost delimitate printr-un gard de sârmă amplasat intre punctele 9-11, iar potrivit amplasamentului acestui gard, suprafața excedentară s-a aflat in posesia reclamanților.

Din coroborarea depozițiilor martorilor D______ C______, C_________ L_____( audiați în primul ciclu procesual), S___________ M____ și S____ P____, având în vedere și statuările din sentința civilă nr. 1533/ 27.02.2006 a Judecătoriei C______, pronunțată în dosarul nr. xxxxx/2004, instanța reține că terenul în suprafață de 95 m.p s-a aflat în posesia continuă, neîntreruptă, netulburată și sub nume de proprietar a reclamanților, in intervalul de timp cerut de lege pentru dobândirea, prin uzucapiune, a dreptului de proprietate.

Astfel, martorul D______ C______, vecin cu părțile, a învederat că imobilele reclamanților și intervenienților sunt delimitate, iar limitele acestora nu au suferit modificări in timp.

Aceleași aspecte a rezultat și din depoziția martorei C_________ L_____, care, de asemenea, se învecinează cu imobilul in litigiu, martora precizând că din anul 1978, de când cunoaște imobilele părților, hotarele acestora nu s-au modificat, neintervenind nicio extindere a imobilului unei din părți in detrimentul celeilalte, discuțiile intre părți cu privire la hotarul proprietăților acestora declanșându-se in momentul in care intervenienții au distrus gardul care delimita imobilele părților.

De asemenea, martora S___________ M____, care cunoaște imobilele părților din 1971, a declarat că din acel an și pană in urmă cu aproximativ un an și jumătate, imobilele părților erau delimitate, dinspre _______________________________-un gard de sârmă montat pe stâlpi din ciment, insă nu cunoaște dacă acest gard era amplasat pe toată lungimea hotarului sau doar pană la construcția cu destinația de garaj edificată pe terenul intervenienților. Martora a mai arătat că vița de vie din curtea imobilului reclamanților era lucrată doar de aceștia, nu și de familia A___.

Martorul S_______ A_______, care, de asemenea, cunoaște cele două imobile din anul 1962, a învederat că are cunoștință de gardul de sarmă care desparte imobilele părților, acest gard fiind amplasat de la _____________________________ colțul construcției cu destinația de garaj edificate de autorul intervenienților, A___ M____, o porțiune de aproximativ o jumătate de metru spre colțul garajului fiind lăsată liberă pentru a permite accesul in spatele garajului in vederea efectuării lucrărilor de intreținere a construcției. Acest gard, conform susținerilor martorului, a existat pană la finalizarea procesului de ieșire din indiviziune, fiind desființat de intervenienți, care au început să emită pretenții cu privire la excedentul de teren din spatele garajului.

Martorul I_____ C________, care se învecinează cu imobilele părților a menționat că in anul 1980, cand s-a mutat din imobilul situat pe _______________________ in care a revenit in 1996, aceste imobile au fost delimitate printr-un gard din plasă de sarmă care se întindea de la ___________________________ la _____________________________ autorul intervenienților edificând un garaj și fiind desființat gardul existent pe fâșia de teren corespunzătoare construcției.

De asemenea, martorul S____ P____, a învederat că in anii 1978-1979, imobilele părților erau separate printr-un gard din plasa de sârmă construit pe stalpi din beton dinspre ___________________________ interiorul curților pană la garajul amplasat pe terenul aflat in proprietatea intervenienților. Acesta a mai precizat că in spatele garajului intervenienților exista un grup sanitar și un robinet de apă curentă folosit exclusiv de reclamanți, iar de-a lungul gardului de sârmă era plantată viță de vie atât in interiorul curții reclamanților, cât și în interiorul curții intervenienților, vița de vie din curtea imobilului reclamanților fiind lucrată doar de aceștia.

In cadrul interogatoriului, intervenientul A___ P____, a recunoscut că din anul 1980 pană in toamna anului 2010 imobilele părților erau delimitate printr-un gard din sârmă, edificat de tatăl acestuia, A___ M____, iar pe terenul intervenienților, autorul A___ M____ a construit un garaj in anul 1974, susținând că neînțelegerile intre părți au apărut in urma litigiului privind ieșirea din indiviziune, in cadrul căruia s-a constatat existența excedentului de teren, care nu figura in actele de proprietate ale părților, iar in toamna anului 2010 a desființat gardul despărțitor, aceste aspecte fiind relevate și de intervenienta C____ C______.

Delimitarea proprietăților părților, de comun acord, prin edificarea unui gard din sarmă, intre anii 1978-1980 și exercitarea de către reclamanți a unei posesii utile in perioada 1970- 2006( 28 ani) asupra unei suprafețe de teren de 99 m.p., care nu se regăsește in actele de proprietate ale părților reprezintă împrejurări constatate irevocabil și prin sentința civilă nr. 1533/ 27.02.2006 a Judecătoriei C______, pronunțată în dosarul nr. xxxxx/2004 și care se coroborează și cu probele administrate in prezenta cauză.

Introducerea de către intervenienți a cererii de chemare in judecată ce a format obiectul litigiului soluționat prin sentința civilă anterior menționată nu poate fi apreciată ca fiind un act întrerupător al prescripției achizitive, in condițiile in care cererea a fost respinsă, iar reclamanții au rămas mai departe in posesia terenului pană in anul 2010, când, potrivit depozițiilor martorilor și mărturisirii intervenienților A___ P____ și C____ C______, a fost desființat gardul delimitator.

Față de cele expuse, instanța constatând exercitarea de către reclamanți a unei posesii utile asupra terenului in litigiu in perioada 1978-2010, apreciază ca fiind îndeplinite condițiile dobândirii de către reclamanți a dreptului de proprietate prin efectul prescripției achizitive de lungă durată, va admite, capătul principal de cerere, astfel cum a fost precizat și, pe cale de consecință, va constata dreptul de proprietate al reclamanților asupra terenului in suprafață de 95 mp determinată de conturul punctelor 2-3- 18-19-12-15-21-22-2 din planul de situație anexă a raportului de expertiză efectuat in cauză de expert G_______ M____, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.

In ceea ce privește capătul de cerere având ca obiect acordarea cheltuielilor de judecată, instanța reține că, potrivit art. 274 alin 1 C. proc. civ, temeiul acordării cheltuielilor de judecată îl reprezintă culpa procesuală, ori, in sarcina pârâtei nu se poate reține nicio culpă civilă sau procesuală, pentru fi obligată la plata cheltuielilor de judecată efectuate de reclamant.

Astfel, interesul reclamanților de a obține un titlu de proprietate corespunzător nu poate leza interesele comunității locale, soluția contrară nefiind echitabilă și legală. Mai mult hotărârea pronunțată are un caracter declarativ de drepturi, producând efecte retroactive, iar interesul clarificării situației juridice a imobilului in litigiu aparține în exclusivitate reclamanților.

Împotriva sentinței au declarat recurs pârâtul M_________ C______ prin Primar și intervenienții.

În motivarea recursului, pârâtul solicită casarea hotărârii atacate, admiterea excepțiilor invocate iar pe fond respingerea acțiunii formulate de reclamantă ca neîntemeiată.

În esență, recurentul a arătat că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.1847 C.civil în ceea ce privește uzucapiunea de 30 de ani, fata de paratul Mun.C______ , întrucât reclamantii nu au făcut dovada că Mun.C______ este succesorul în drepturi al proprietarului imobilului cu privire cu privire la care pretinde la care pretinde că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune, respectiv Mun.C______ nu este succesorul Statului Român pentru a sta în judecată în calitate de pârât astfel încât instanța trebuia să admită excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Mun.C______ și să respingă acțiunea ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.

S-a arătat de asemenea, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art.1847 vechiul C.civil, în sensul că posesia reclamantilor nu a fost utilă, fiind atinsă de viciile acesteia în perioada de prescriere de 30 de ani, reclamantii nedeclarând pentru toate perioada posesiei de 30 de ani invocată de aceasta la organele fiscale, a pretinsului drept asupra terenului, în vederea impunerii fiscale.

Prescripția achizitivă reprezintă o sancțiune aplicată proprietarului nediligent care are ca efect dobândirea dreptului real prin efectul posedării lucrului în timpul determinat de lege, astfel încât starea de fapt se transformă în stare de drept.

Este neîntemeiată motivarea instanței referitoare la faptul că asupra terenului în suprafață de 95 mp stabilită prin expertiza tehnică, sunt probe suficiente pentru îndeplinirea posesiei utile de 30 de ani, atâta timp cât potrivit martorilor având în vedere și lipsa dosarului fiscal al imobilului în litigiu care trebuia să dovedească data posesiei, reclamantii au stăpânit cu precaritate terenul în litigiu.

Recurentul a arătat de asemenea, că instanța de fond nu a dispus atașarea dosarului fiscal al imobilului în litigiu și nu a solicitat Direcției de Taxe și Impozite C______ să comunice data și actele juridice care au dus la înregistrarea fiscală a acestui teren. Reclamantii au stăpânit terenul în litigiu cu precaritate, deținerea acestui fiind lipsită de animus dominus, adică de elementul intențional al posesiei; posesia publică asupra imobilului nu trebuie exercitată în ascuns față de adversarul său încât acesta să nu fie în stare de a o putea să o cunoască și se concretizează prin declararea în vederea achitării taxelor și impozitelor aferente imobilului.

În continuare, recurentul a arătat că reclamantii nu dețin un titlu care să îndreptățească exercitarea posesiei sub nume de proprietar.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C______, s-a arătat că M_________ C______ trebuie să aibă are calitate procesuală pasivă alături de vecinii care delimitează terenul în litigiu, menționați în conținutul expertizei și care nu au fost interogați pentru a face opoziție în prezenta cauză.

Referitor la critica privind neîndeplinirea termenului prescripției achizitive de 30 de ani, recurentul a arătat că nu a fost îndeplinită prescripția achizitivă de lungă durată de 30 de ani, întrucât aceasta începe să curgă de la data când s-a născut dreptul de proprietate al Municipiului C______ asupra terenurilor care au aparținut statului român, respectiv data intrării în vigoare a Legii fondului funciar nr.18/1991.

S-a menționat de asemenea, că din piesele probatorii ale dosarului nu rezultă că pârâtul M_________ C______ este titularul dreptului de proprietate asupra imobilului, reclamanta neproducând nici un titlu care să legitimeze calitatea de proprietar a pârâtului cu privire la suprafața de teren în litigiu.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art.304 pct.9 C.proc.civ și art.304¹ C.proc.civ.

În recursul declarat, intervenienții C____ C_______, P_____ V______ și A___ P____ arată că instanța de fond a încălcat principiul disponibilității, al contradictorialității și pe cale de consecință le-a încălcat dreptul la apărare deoarece nu a lămurit cadrul procesual, in sensul ca desi în acțiunea inițială reclamanții invocă uzucapiunea, dincolo de confuzia voită sau nu a formulării acțiunii de către reclamanți, instanța de fond, trecând chiar peste voința reclamanților care inclusiv în rejudecarea fondului și-au menținut calificarea acțiunii ca fiind „provocatorie", a pronunțat o hotărâre care are ca finalitate dezlegarea unei acțiuni în constituire de drepturi.

Greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Municipiului C______ prin Primar.

Vecinătățile terenului nu s-au modificat din 1968 și până în prezent această chestiune a fost susținută atât de noi cât și de părțile adverse în dosarul nr. 8.XXXXXXXXXX în care s-a soluționat acțiunea având ca obiect partajarea terenului.

Prin hotărârea de partaj nr. 843/1968 nu s-au format loturi exclusive cu privire la teren.

Trimiterile pe care instanța de fond le face cu privire la uzucapiune ca instituție juridică (definirea acesteia, condiții de exercitare, elemente etc.) sunt corecte și nu au nicio obiecție, dar intervenienții solicită ca instanța să aprecieze că trecerea în revistă a probelor administrate (declarațiile martorilor și răspunsurile la interogatorii) este ușor tendențioasă.

Gresit a retinut instanta de fond ca introducerea de către intervenienți a cererii de chemare în judecată ce a format obiectul litigiului soluționat prin sentința civilă anterior menționata nu poate fi apreciată ca fiind un act întrerupător al prescripției achizitive, în condițiile în care cererea a fost respinsă, iar reclamanții au rămas mai departe in posesia terenului pana în anul 2010, când, potrivit depozițiilor martorilor și mărturisirii intervenienți lor A___ P____ și C____ C______, a fost desființat gardul delimitator". Rezultă că loturile lor exclusive s-au stabilit ulterior pronunțării sent. Civ. 1533/2006.

Revenind la condițiile uzucapiunii, instanța de fond în mod corect reține că exercitarea actelor materiale se face „pentru sine", așa încât cum în cauză nu s-a dovedit că lotul de 130 mp ar fi fost delimitat vreodată de suprafața excedentară, unde este caracterul exclusiv ? De unde rezultă „pentru sine" ?

Preocuparea instanței de fond s-a axat în mod greșit pe existența (contestată de intervenienti ca întindere și amplasament) gardului care delimitează o parte din lotul care li s-a dat la partaj, la partaj li s-a atribuit în lot o suprafață corespunzătoare actului prin care au cumpărat de la M________ M________, iar lotul lor a inclus în sine și o mică suprafață de teren, dincolo de gardul la are fac trimitere reclamanții și pe care îl analizează instanța de fond.

Instanța de fond a făcut abstracție de tulburările în fapt reciproce, cu titlu de exemplu este răspunsul la întrebarea nr. 5 al reclamantei cu privire la chemarea poliției după decesul autorului A___ M____, în sensul că fiecare din recurenți de-a lungul timpului, dar cu deosebire după anul 2004 când a început procesul de partaj au încercat să dobândească drepturi exclusive pe suprafața excedentară. Au fost ignorate aspecte relevante precum: că până în urmă aproximativ 2 ani intervenientii am avut pe suprafața excedentară conducte pentru apă și gaz, că până să-si facă baia în casă, și chiar un timp după această dată, au avut un wc amplasat lângă garaj, pe suprafața în litigiu etc.

Cu privire la cererea de intervenție formulată, instanța de fond nu motivează soluția de respingere a cererii lor, deși prin decizia de casare instanța de recurs a dispus să se califice această cerere, în opinia lor, cererea de intervenție era calificată din primul ciclu procesual dar față de considerentele deciziei de casare, în rejudecare, au arătat că cererea de intervenție este principală și că o formulează în contradictoriu cu reclamanții.

Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs și a dispozițiilor art.304 ind.1 C.pr.civ., Tribunalul constată că recursurile sunt nefondate.

Astfel, in ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a recurentului pârât M_________ C______ prin Primar în cererea având ca obiect constatarea dobândirii dreptului de proprietate asupra terenului prin uzucapiune, tribunalul constată că în mod corect instanța de fond a respins această excepție.

În cauză, M_________ C______ prin Primar are calitate procesuală pasivă, în considerarea faptului că terenurile aflate pe raza localității C______ și care nu aparțin cu acte valabile de proprietate unei anumite persoane fizice sau juridice, nu pot aparține decât unității administrativ-teritoriale M_________ C______, în temeiul prevederilor Legii 213/1998 și Legii 215/2001, municipiu care este reprezentat prin primar.

In speta, nu se poate retine că terenul în litigiu a aparținut autorului F_______ G_______, intrucat din probele administrate in dosar nu rezultă că acest autor a fost titular al dreptului de proprietate asupra terenului in suprafata de 95 mp. in litigiu. Dimpotrivă, din sentința civilă nr. 843/ 05.02.1968 pronunțată de Tribunalul Popular al Orașului Raion C______, rezulta că autorul F_______ G_______, decedat în anul 1966, a cărui succesiune a fost dezbătută in cadrul acțiunii de partaj soluționată prin sentința anterior menționată, a deținut in proprietate o suprafață de teren de 385,59 m.p., suprafață ce figurează înscrisă și in cele două contracte de vânzare-cumpărare prin care reclamanții și intervenienții au dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului situat în C______, _________________________ A, jud. D___.

De asemenea, prin sentința civilă nr. 3294/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria C______ in dosarul nr. 8.XXXXXXXXXX, definitivă și irevocabilă prin respingerea recursului conform deciziei civile nr. 1460/24.06.2009 a Tribunalului D___, prin care s-a dispus ieșirea din indiviziune a reclamanților și intervenienților asupra imobilului situat in C______, _________________________ A, jud. D___, s-a reținut că părțile- reclamantii pe de o parte si intervenientii pe de alta parte - justifică acte de proprietate doar pentru suprafața de 385,59 m.p, nu și pentru suprafața identificată in plus la măsurători, motiv pentru care această suprafață nu a fost avută in vedere la pronunțarea sentinței civile indicate anterior.

Din acest punct de vedere, se constata ca in mod corect a retinut instanta de fond ca intrucat in cauza nu s-a dovedit că autorul intervenienților a avut în proprietate suprafața de teren ce formează obiectul cauzei respectiv de 95 mp (conform măsurătorilor expertului numit in cauză), nici moștenitorii acestuia și nici intervenienții nu au calitate procesuală pasivă cu privire la cererea reclamanților de constatare a dobândirii dreptului de proprietate asupra suprafeței de teren de 95 mp, astfel cum au susținut in mod constant intervenienții.

Nici motivele de recurs formulate de parat, pe de o parte, si intervenienti, pe de alta parte, referitoare la neîndeplinirea condițiilor prescripției achizitive de lungă durată pentru reclamanti nu sunt întemeiate.

Potrivit art. 1890 C.civ. de la 1864, "toate acțiunile reale se vor prescrie in 30 de ani fara ca cel care invoca aceasta prescripție sa fie obligat a produce vreun titlu si fara sa i se poată opune reaua credința".

Astfel, pentru ca dreptul de proprietate asupra unui bun sa poata fi dobândit prin efectul uzucapiunii, este necesar sa fie îndeplinite doua condiții cumulative : sa se fi exercitat o posesie utila asupra respectivului bun si imobilul sa fi fost posedat cel puțin 30 de ani, posesorul posterior având facultatea reglementata de art.1860 C.civ. de a invoca joncțiunea posesiilor, adică de a-si uni posesia sa actuala cu aceea a autorului sau pentru a putea opune prescripția achizitiva .

Prin urmare, uzucapiunea se întemeiază pe existenta unei posesii care, pentru a putea conduce la dobândirea proprietății, trebuie sa fi fost exercitata in mod util, potrivit art.1847 c.civ., adică fară sa fi fost afectata de vreun viciu- discontinuitatea, violenta, clandestinitatea si echivocul - si fara ca respectiva posesie sa fi încetat prin întrerupere sau precaritate.

Tribunalul constata că in speta din probele administrate in cauza - declaratiile martorilor audiati si concluziile expertizelor depuse la dosar– rezulta ca reclamantii au exercitat o posesie utila, timp de peste 30 ani, asupra terenului in litigiu in supraf. 95 mp situat in C______, _________________________ A, in sensul ca inca din perioada anilor 1971-1972 au folosit in permanenta imobilul din ______________________________ teren si casa, iar din 1978 – in urma delimitarii cu gard de proprietatea intervenientilor, prin acordul autorului intervenientilor, au stapanit in mod exclusiv terenul de in litigiu de 95 mp. – excedentar in raport de actul autentic de dobandire a proprietatii - , sub nume proprietari, posesia si folosinta fiind continue, netulburate si sub nume de proprietar .

Asa cum corect a retinut instanta de fond, terenul in litigiu are o întindere de 95 m.p. determinată de conturul punctelor 2-3-18-19-12-15-21-22-2 pe planul de situație, anexă a raportului de expertiză, și se interpune intre imobilele aflate in proprietatea reclamanților și a intervenienților, conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 7104/ 29.06.1971, respectiv contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 3049/ 05.05.1972 și sentinței civile nr. 3294/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria C______ in dosarul nr. 8.XXXXXXXXXX. Din cuprinsul raportului de expertiză rezultă, de asemenea, că suprafața de teren identificată in plus față de suprafețele menționate in actele de proprietate ale părților este folosită in fapt de reclamanți, formând corp comun cu suprafața de teren pentru care dețin titlu de proprietate, in timp ce intervenienții ocupă numai suprafața ce le-a fost atribuită prin sentința civilă nr. 3294/25.02.2009 pronunțată de Judecătoria C______ in dosarul nr. 8.XXXXXXXXXX.

In plus, din declaratiile martorilor audiati in cauza, atat la propunerea reclamantilor, cat si a intervenientilor, administrate si analizate pe larg de instanta de fond, rezulta ca proprietăților părților – reclamantilor si interveneitnilro au fost delimtiatate, de comun acord, prin edificarea unui gard din sarmă, intre anii 1978-1980 și de atunci reclamanții au exercitat o posesie utile in perioada 1978- 2010 asupra suprafeței excedentare, care nu se regăsește in actele de proprietate ale părților, imprejurararea legata de inceputul posesiei din 1978 si felul posesiei exercitate de reclamanti fiind constatata irevocabil și prin sentința civilă nr. 1533/ 27.02.2006 a Judecătoriei C______, pronunțată în dosarul nr. xxxxx/2004, care se coroborează și cu probele administrate in prezenta cauză.

Tot corect a apreciat instanta de fond ca introducerea de către intervenienți a cererii de chemare in judecată ce a format obiectul litigiului soluționat prin sentința civilă anterior menționată nu poate fi apreciată ca fiind un act întrerupător al prescripției achizitive, in condițiile in care cererea a fost respinsă, iar reclamanții au rămas mai departe in posesia terenului pană in anul 2010, când, potrivit depozițiilor martorilor și mărturisirii intervenienților A___ P____ și C____ C______, a fost desființat gardul delimitator.

Rezulta ca in speta este corecta retinerea primei instante in sensul ca prin probele administrate in cauza, reclamantii au dovedit ca au inceput sa posede terenul in litigiu de 95 mp. in urma cu peste 30 ani, avand intentia neechivoca de a stapini bunul pentru sine, nu pentru altcineva, ca posesia lor a fost continua, netulburata si sub nume de proprietar o perioada de peste 30 ani, astfel incat in cauza, se constata ca sunt indeplinite conditiile uzucapiunii de 30 ani, ca mod de dobandire a dreptului de proprietate, asa cum sunt prev. de art. 1890 si 1847 C.civ.

Sub acest aspect, se constata ca sunt neintemeiate sustinerile recurentului parat si intervenientilor in sensul ca posesia terenului nu a fost publica si a fost facuta cu titlu precar, detinerea lui fiind lipsita de elementul intentional al posesiei, intrucat din declaratiile martorilor audiati rezulta fara echivoc ca reclamantii au avut intentia de a poseda si folosi terenul in litigiu de 95 mp pentru sine, inca din anul 1971, dobandirea elementului intentional al posesiei avand loc in momentul in care cel ce detine materialmente lucrul manifesta intentia de a pastra pentru sine acel lucru.

Este adevarat ca pentru a exista posesia care sta la baza dobandirii dreptului de proprietate prin uzucapiunea d e 30 ani , trebuie indeplinite cele doua elemente : cel material , adica actele materiale de detinere si de folosire a lucrului, cat si elementul intentional, adica animus, care consta in aceea ca cel ce savareste actele materiale de intrebuintare a lucrului are intentia de a le face pentru sine, adica asa cum le-ar fi exercitat proprietarul sau titularul acelui alt drept real.

In speta, se constata ca reclamantii au avut intentia de a poseda si folosi terenul in litigiu pentru sine, inca din anul 1978, dobandirea elementului intentional al posesiei avand loc in momentul in care cel ce detine materialmente lucrul manifesta intentia de a pastra pentru sine acel lucru.

Pe de alta parte, art. 1854 C.cciv. instituie o prezumtie de neprecaritate, potrivit careia posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este probat ca a inceput a poseda pentru altul.

In ceea ce priveste sustinerea recurentului parat in sensul ca instanta de fond nu a analizat indeplinirea obligatiilor fiscale de catre reclamanti, in raport cu suprafata de teren pe care pretind ca au posedat-o ca buni proprietari, data de la care s-a facut declaratia de impunere si actele doveditoare care au stat la baza inregistrarii fiscale, tribunalul constata ca fata de motivele de fapt si de drept pe care reclamantii si-au intemeiat actiunea dedusa judecatii, in mod corect instanta de fond a analizat conditiile uzucapiunii invocate in cauza – felul si perioada posesiei exercitata de reclamanti, inregistrarea vreunui drept in evidentele fiscale la care face referire recurentul neavand relevanta in cauza, intrucat nu are legatura cu conditiile uzucapiunii, ca mod de dobandire a dreptului de proprietate.

Astfel cum posesia a