Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CAPIT:2016:002.xxxxxx

Operator date 3918

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL PITEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX DECIZIA NR.174/R-C___

Ședința publică din 28 Ianuarie 2016

Curtea compusă din:

Președinte: A___ A______ T_____– judecător

Judecător: A______ T_____

Judecător: I____ B______

Grefier: Drăguța-I____ C____

S-a luat în examinare pentru soluționare, având ca obiect recursul declarat de pârâta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI, cu sediul în Ploiești, _____________________.22, județul Prahova, PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE ARGEȘ, cu sediul în Pitești, _______________________, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 496 din 26 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimați fiind pârâtul M_________ FINANȚELOR PUBLICE – AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ – SERVICIUL FISCAL MUNICIPAL CURTEADE ARGEȘ, cu sediul în Curtea de Argeș, _________________, județul Argeș, și reclamanta S___________ I___ I____ C_______, cu domiciliul în Curtea de Argeș, ______________________. E22, _____________, județul Argeș.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Analizând actele dosarului și observând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 223 alin. 3 coroborat cu art. 411 alin. 1 pct.2 Noul Cod procedură civilă, Curtea constată recursul în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acestuia.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului de față, constată că:

Prin cererea înregistrată la data de 25 iunie 2014, reclamanta S___________-I___ I____-C_______ a solicitat în contradictoriu cu pârâtul M_________ Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Serviciul Fiscal Municipal Curtea de Argeș - anularea Deciziei nr.xxxxxxxxxxxx/31.12.2013 emisă de aceasta, comunicată în data de 21.01.2014, prin care s-au stabilit obligații de plată accesorii în sarcina reclamantei în cuantum de 2.410 lei, constând în dobânzi și penalități, referitoare la intervalul 22.12.xxxxxxxxxxxxx13.

Prin întâmpinarea formulată la data de 13.11.2014, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș a solicitat respingerea cererii, în principal, pe excepția inadmisibilității acesteia, întemeiată pe prevederile art.205-218 din O.G. nr.92/2003, raportat la art.7 alin.1 din Legea nr.554/2004 și art.109 alin.2 Noul Cod de procedură civilă texte legale ce reglementează procedura prealabilă.

La data de 09.02.2015, reclamanta a depus cerere modificatoare prin care a solicitat anularea și a Deciziei nr.826/30.09.2014, prin care a fost soluționată contestația împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii, comunicată acesteia la data de 28.10.2014.

Prin încheierea din aceeași dată, tribunalul a dispus din oficiu, în temeiul art.78 Cod procedură civilă coroborat cu dispozițiile O.U.G. nr.74/2012 introducerea în cauză, în calitate de pârâtă, a D.G.R.F.P. Ploiești – pentru Serviciul Fiscal Municipal Curtea de Argeș.

Ulterior, la data de 19.03.2015, pârâta a depus completare la întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii reclamantei ca neîntemeiată, întrucât, din situația analitică debite, plăți și solduri editate de Serviciul Fiscal Municipal Curtea de Argeș în data de 30 iunie 2014, a rezultat că reclamanta figurează cu obligații fiscale restante la data de 30 iunie 2012, în sumă de 12.650 lei, reprezentând contribuția de asigurări sociale de sănătate precum și cu obligații fiscale de plată neachitate, în cuantum de 1.700 lei, aferente veniturilor din activitățile independente, datorate pentru perioada 1 iulie 2012 – 23 mai 2013.

Ca atare, pentru neachitarea la termenul de plată a impozitului pe veniturile din aceste activități au fost calculate accesorii de plată în cuantum de 221 lei, astfel că aceste sume sunt legal datorate bugetului consolidat al statului. Totodată, a susținut că reclamanta nu a depus o decizie de anulare a obligației principale de plată către C.A.S Argeș, astfel că asupra contribuției în cuantum de 12.650 lei pârâta nu poate interveni, actul administrativ emis neaparținând aceste instituții.

Tribunalul Argeș, prin sentința nr.496/27.04.2015, a admis acțiunea reclamantei, a anulat Decizia nr.826/30.09.2014 și Decizia nr.xxxxxxxxxxxx/31.12.2013.

Împotriva acestei sentinței s-a formulat recurs în termen legal de către pârâtă, întemeiat pe prevederile art.488 pct.8 Cod procedură civilă, în sensul că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Motivarea prezentei căi de atac reia în totalitate conținutul completării la întâmpinare, susținându-se în esență că accesoriile de plată în sumă totală de 2.410 lei aferente contribuției de asigurări sociale de sănătate și impozitul pe venituri din activități independente sunt legal datorate de către intimata-reclamantă, actele administrative emise nefiind susceptibile de anulare, în raport cu solicitarea acesteia.

Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor aduse, reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.

Astfel, observând încadrarea prezentei căi de atac pe motivul prevăzut de art.488 pct.8 Noul Cod de procedură civilă, Curtea constată că acesta nu este incident în cauză, întrucât încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material invocate de recurentă se referă la fondul pricinii, or, raportând aceste prevederi legale la modul de soluționare a cauzei de către prima instanță, se constată că hotărârea dată a fost fundamentată pe o excepție, fără a fi analizat fondul cauzei.

Recurenta dezvoltă însă critici de fond, întemeiate pe prevederile Legii nr.95/2006 - vizând obligativitatea contributivității la asigurările sociale a tuturor contribuabililor, astfel că nu subzistă motivul de casare invocat ca temei al acesteia.

În speță, Curtea constată că față de intimata-reclamantă a fost emisă de către pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală – Serviciul Fiscal Municipal Curtea de Argeș - Decizia cu nr.xxxxxxxxxxxx/31.12.2013 referitoare la obligații de plată accesorii având ca bază situația de analitică debite, plăți, solduri întocmită și transmisă de către C.A.S. Argeș, în care sunt stabilite obligații fiscale restante la data de 30 iunie 2012 în cuantum de 12.650 lei. Ca atare, la aceste obligații s-au calculat accesorii în cuantum de 2.410 lei, în temeiul art.110 și art.111 alin.2 din O.G. nr.92/2003.

Reclamanta a precizat că decizia ce face obiectul pricinii i-a fost comunicată în data de 21.01.2014, susținere necontrazisă de către pârâtă.

În apărările formulate în fața primei instanțe, pârâta a invocat excepția de inadmisibilitate a cererii privind anularea deciziei emise de Serviciul Fiscal Municipal Curtea de Argeș, cu motivarea că nu au fost respectate prevederile art.205-218 din O.G. nr.92/2003, coroborate cu art.7 din Legea nr.554/2004 și art.109 alin.2 Cod procedură civilă în conformitate cu care, în cazurile anume prevăzute de lege, sesizarea instanței competente se poate face numai după îndeplinirea unei proceduri prealabile în condițiile stabilite de lege.

Relativ la această susținere, Curtea constată că excepția invocată de pârâtă a fost respinsă în mod corect de către prima instanță, întrucât la data de 09.02.2015, reclamanta a depus cerere modificatoare prin care a solicitat anularea și a Deciziei nr.826/30.09.2014, făcând astfel dovada îndeplinirii procedurii prealabile prevăzute de art.218 din O.G. nr.92/2003, raportat la art.7 din Legea nr.554/2004, republicată.

Totodată, Curtea reține că decizia de mai sus, dată de pârâtă în soluționarea contestației împotriva deciziei referitoare la obligațiile de plată accesorii, a fost comunicată reclamantei în data de 28.10.2014, susținere de asemenea necontracarată de pârâtă, astfel că cererea în discuție este apreciată ca fiind formulată de reclamantă în termenul legal.

Cu referire însă la afirmația pârâtei legată de faptul că aceste obligații de plată, reprezentând accesorii în cuantum de 2.410 lei, sunt aferente unor obligații fiscale principale, reținute într-o decizie emisă de către C.A.S., Curtea constată că acest act administrativ nu a fost dovedit ca fiind comunicat reclamantei, astfel că este justificată afirmația acesteia privind neluarea la cunoștință, chiar la momentul de față, a naturii obligației fiscale care a stat la baza calculului accesoriilor în cuantumul menționat.

Or, potrivit art.7 alin.1 din O.G. nr.92/2003, sub reglementarea căruia s-a emis actul administrativ, rezultă că organul fiscal este obligat să încunoștințeze contribuabilul asupra drepturilor și obligațiilor ce-i revin în desfășurarea procedurii potrivit legii fiscale.

Sub acest aspect, Curtea reține în prealabil, corecta interpretare și aplicare de către prima instanță a dispozițiilor art. 44 din OG nr.92/2003- privind comunicarea actului administrativ fiscal, în forma în vigoare la data emiterii actului contestat, dispoziție legală ce stabilește principial prin alin. 1 necesitatea comunicării actului administrativ fiscal, de unde se deduce că pentru respectarea eficientă a drepturilor contribuabilului această comunicare nu poate fi una pur formală.

Potrivit alin. 1 al art. 44 Cod procedură fiscală actul administrativ fiscal trebuie comunicat contribuabilului căruia îi este destinat. În situația contribuabililor fără domiciliu fiscal în România, care și-au desemnat împuternicit potrivit art. 18 alin. (4), precum și în situația numirii unui curator fiscal, în condițiile art. 19, actul administrativ fiscal se comunică împuternicitului sau curatorului, după caz.

La alin.(2) din textul precitat, se stipulează că actul administrativ fiscal se comunică prin remiterea acestuia contribuabilului/împuternicitului, dacă se asigură primirea sub semnătură a actului administrativ fiscal sau prin poștă, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire; Actul administrativ fiscal poate fi comunicat și prin alte mijloace cum sunt fax, e-mail sau alte mijloace electronice de transmitere la distanță, dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru; În cazul în care comunicarea potrivit alin. (2) sau (2/1), după caz, nu a fost posibilă, aceasta se realizează prin publicitate.

În continuare alin.(3) al art.44, se explicitează modalitatea în care se face comunicarea prin publicitate, respectiv, prin afișarea, concomitent, la sediul organului fiscal emitent și pe pagina de internet a Agenției Naționale de Administrare Fiscală, a unui anunț în care se menționează că a fost emis actul administrativ fiscal pe numele contribuabilului. În cazul actelor administrative emise de organele fiscale prevăzute la art. 35, afișarea se face, concomitent, la sediul acestora și pe pagina de internet a autorității administrației publice locale respective. În lipsa paginii de internet proprii, publicitatea se face pe pagina de internet a consiliului județean. În toate cazurile, actul administrativ fiscal se consideră comunicat în termen de 15 zile de la data afișării anunțului, iar la alin.(4) se arată că dispozițiile Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor de procedură sunt aplicabile în mod corespunzător.

Prin urmare rezultă că dispozițiile art. 44 atât în cuprinsul alin. 2 cât și expres în cuprinsul alin. 4 fac trimitere la dreptul comun în materie constituit din dispozițiile privind comunicarea actului de procedură din Codul de procedură civilă.

De altfel, din punct de vedere procedural, actul administrativ fiscal se înscrie în categoria actului de procedură privit generic.

Se constată și că enumerarea cuprinsă în art. 44 Cod procedură fiscală nu este decât o aplicație specifică a dispozițiilor codului de procedură civilă în materie, enunțând în ordinea priorității acestora în aplicare, modalitățile prin care se comunică actul administrativ fiscal.

Totodată, rezultă că actul administrativ poate fi comunicat și prin alte mijloace electronice de transmitere la distanță dacă se asigură transmiterea textului actului administrativ fiscal și confirmarea primirii acestuia, precum și dacă contribuabilul a solicitat expres acest lucru.

Or, în speță, nu s-a făcut dovada comunicării cu reclamanta în ce privește actul administrativ în discuție, prin nici unul din modurile expres prevăzute de lege.

Așadar, pentru a vorbi de opozabilitatea actului administrativ fiscal este necesară respectarea procedurii prevăzute de textul legal enunțat, întrucât, în continuare, art.45 din O.G. nr.92/2003 prevede, în mod expres că, actul administrativ fiscal produce efecte juridice din momentul în care este comunicat contribuabilului sau la o dată ulterioară menționată în actul administrativ comunicat potrivit legii. În caz contrar, actul administrativ fiscal necomunicat în condițiile legii nu este opozabil contribuabilului și nu produce niciun efect juridic.

Prin urmare, în prezenta cauză, Curtea constată că reclamantei nu i s-a comunicat actul administrativ în care sunt reținute obligații fiscale principale datorate de reclamantă la 30 iunie 2012, în cuantum de 12.650 lei, în temeiul căruia pârâta din prezenta cauză a calculat accesoriile menționate în Decizia nr.xxxxxxxxxxxx/31.12.2013 ce face obiectul cererii în anulare, în sumă totală de 2.410 lei - dobânzi și penalități, astfel că se constată încălcarea prevederilor legale precitate.

Ca atare, nu poate fi primită susținerea recurentei-pârâte în apărarea produsă în fața instanței de fond, legată de nedepunerea de către intimata-reclamantă a unei decizii de anulare a obligației principale de plată C.A.S.S. în cuantum de 12.650 lei, în urma formulării unei contestații întemeiată pe prevederile O.G. nr.92/2003, atâta vreme cât s-a dovedit contrariul acestei susțineri, respectiv necomunicarea titlului de creanță care să permită contestarea sa, în condițiile legii.

Prin urmare, pârâta nu putea să procedeze nici la calculul accesoriilor, respectiv dobânzi și penalități, înaintea expirării termenului de comunicare către contribuabil, pentru ca acesta să poată verifica dacă obligațiile principale imputate au fost calculate corect, inclusiv cu referire la nivelul accesoriilor.

Față de considerentele expuse, neexistând motive care să conducă la casarea hotărârii atacate, Curtea, în temeiul art.496 Noul Cod de procedură civilă coroborat cu art.8 și art.18 din Legea nr.554/2004 și art.205-218 din O.G. nr.92/2003, urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești, cu sediul în Ploiești, _____________________.22, județul Prahova, prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice Argeș, cu sediul în Pitești, _______________________, județul Argeș, împotriva sentinței civile nr. 496 din 26 aprilie 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, Secția civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, intimați fiind pârâtul M_________ Finanțelor Publice – Agenția Națională de Administrare Fiscală – Serviciul Fiscal Municipal Curtea de Argeș, cu sediul în Curtea de Argeș, _________________, județul Argeș, și reclamanta S___________-I___ I____-C_______, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în Curtea de Argeș, ____________________. E22, ____________, județul Argeș.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 28 ianuarie 2016, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Președinte, A___ A______ T_____	Judecător, A______ T_____	Judecător, I____ B______
	Grefier, Drăguța-I____ C____

D.C. 28 Ianuarie 2016

Red.I.B.

EM/01.02.2016/5 ex.

Jud.fond M.P__________