Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL IAȘI

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia nr. 951/2015

Ședința publică de la 22 Septembrie 2015

Completul compus din:

Președinte: M____ C_______ P___

Judecător: V______ E____ P____

Judecător: D_____ R___ G______ Ș_________

Grefier: V________-E______ A________

Pe rol se află judecarea cauzei de contencios administrativ și fiscal privind pe recurenta A______-V______ C______ N_______ în contradictoriu cu intimata C___ de A________ de Sănătate Iași, având ca obiect anulare act administrativ, recurs declarat împotriva sentinței civile 2452/CA/12.12.2014 pronunțată de Tribunalul Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă recurenta A______-V______ C______ N_______, constatându-se lipsa reprezentantului legal al intimatei.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, stadiul procesual al dosarului care se află la doilea termen de judecată și că intimata a depus precizări în sensul pus în vedere de instanță.

Recurenta consideră că intimata nu a răspuns solicitării instanței întrucât nu a depus deciziile.

Recurenta solicită acordarea unui termen de judecată pentru a dovedi că după rămânerea în pronunțare, la dosarul instanței de fond, după ce s-au depus concluzii pe fondul cauzei, s-a primit întâmpinarea și înscrisuri atașate acesteia, iar instanța nu a găsit de cuviință să repună cauza pe rol și să-i comunice întâmpinarea și înscrisurile anexate, pentru a-și putea formula apărări în cauză. În aceste condiții consideră că a suferit un prejudiciu prin necomunicarea acestei întâmpinări.

Instanța acordă cuvântul cu privire la incidența și consecințele Deciziei nr.10/2015, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pentru dezlegarea unor chestiuni de drept.

Lasă la aprecierea instanței , însă apreciază că în speța de față nu ar opera.

Instanța, în deliberare, apreciază că nu mai este necesară administrarea altor probe și acordă cuvântul pe recurs.

Raportat la criticile aduse sentinței instanței de fond, recurenta arată că a suferit un prejudiciu ce nu poate fi înlătura decât prin casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare având în vedere că după momentul rămânerii în pronunțare s-au primit înscrisuri ce nu i-au fost comunicate pentru a-și formula apărări.

Pe fondul cauzei arată că este întemeiată contestația formulată. C___ de A________ de Sănătate Iași a întocmit o decizie raportându-se la declarațiile depuse, a imputat anumite sume ce au fost plătite. Ulterior C___ de A________ de Sănătate Iași a constatat că s-a plătit în plus și a adus la cunoștință acest fapt.

Arată recurenta că în anul 2013 nu avea datorii la asigurările de sănătate.

În anul 2014, când a solicitat o adeverință medicală, însărcinată fiind, i s-a spus că nu poate obține adeverința de asigurat decât cu mențiunea că există datorii. Suma adusă la cunoștință la ace moment ar fi de 490 lei la care s-au calculat dobânzi și penalități. Recurenta consideră că nu datorează această sumă având în vedere că trimestru de trimestru a achitat sumele datorate conform dispozițiilor de plată emise de pârâtă.

Consideră recurenta că pe nedrept i s-a imputat această sumă pe care a contesta-o. Pârâta nu a răspuns contestației astfel încât a trebuit să se adreseze instanței de judecată.

Solicită admiterea recursului. Nu solicită cheltuieli de judecată.

Declarând închise dezbaterile, instanța rămâne în pronunțare.

După deliberare,

Curtea de Apel,

Asupra cererii de recurs de față,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași sub nr. XXXXXXXXXXXX reclamanta A______-V______ C______ N_______ a solicitat, în contradictoriu cu pârâta C___ DE A________ DE SĂNĂTATE IAȘI, să se dispună anularea Deciziei de impunere nr. xxxxx/xxxxxxxxxxx precum și a deciziei nr. xxxxxx/2014, prin care a fost respinsă contestația formulată împotriva deciziei de impunere.

În motivarea cererii, în esență, reclamanta a arătat că în mod greșit i s-au calculat dobînzi și penalizări la un debit nedatorat, care nu i-a fost adus niciodată la cunoștință. Din fișa de calcul rezultă că pîrîta a stins creanțe prescrise din anul 2007, deși plățile vizau contribuțiile aferente anului 2008.

Prin sentința nr. 2452/2014, Tribunalul a respins pe fond acțiunea. A reținut că prin decizia de impunere nr.xxxxx/02.12.2013, pentru stabilirea contribuțiilor și accesoriilor datorate la FNUASS, aferente veniturilor estimate , respectiv realizate în anii 2008-2012, pârâta C___ DE A________ DE SĂNĂTATE IAȘI a stabilit în sarcina reclamantei A______-V______ C______ N_______ plata unor contribuții de asigurări de sănătate de 489 lei, dobânzi de 43 lei și penalități de întârziere de 320 lei, calculate pentru perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxxx09.

Reclamanta a depus la pârâtă contestație împotriva acestei decizii de impunere , contestație ce a fost respinsă de Președintele - Director General al C.A.S Iași prin decizia nr. xxxxxx/09.04.2014.

Instanța a considerat a fi legale actele administrative fiscale deduse judecății. Astfel, la art. 115 alin. 1 lit. b din O.G. 92/2003 ( în forma aplicabilă în perioada decembrie 2008- decembrie 2009) se arată că , dacã un contribuabil datoreazã mai multe tipuri de impozite, taxe, contribuții și alte sume reprezentând creanțe fiscale prevãzute la art. 21 alin. (2) lit. a), iar suma plãtitã nu este suficientã pentru a stinge toate datoriile, atunci se sting datoriile corelative acelui tip de creanțã fiscalã principalã pe care o stabilește contribuabilul sau care este distribuitã, potrivit prevederilor art. 114, de cãtre organul fiscal competent, dupã caz, stingerea efectuându-se, de drept, în cazul obligațiilor principale sau accesorii, în ordinea vechimii.

În dosar reclamanta nu a depus nici un document din care să reiasă că a solicitat pîrîtei stingerea datoriilor într-o anumită ordine. Prin urmare, în mod corect pîrîta a aplicat ordinea de stingere a datoriilor în funcție de vechimea acestora și a imputat sumele plătite de către reclamantă în cursul anului 2008 asupra debitelor provenite din anul 2007.

De asemenea, nici critica reclamantei vizînd stingerea unor creanțe prescrise nu a fost găsită fondată. Conform disp.art. 131 alin. 1 O.G. 92/2003, dreptul de a cere executarea silitã a creanțelor fiscale se prescrie în termen de 5 ani de la data de 1 ianuarie a anului urmãtor celui în care a luat naștere acest drept. Cum contribuțiile datorate în anul 2007 trebuiau plătite pînă la 01 ianuarie 2013, imputația plății realizată de către pîrîtă în anul 2008 asupra acestor datorii respectă termenul special de prescripție.

Tribunalul a mai constatat că reclamantei îi este conferită calitatea de asigurat prin lege ( asigurarea socială de sănătate fiind obligatorie în baza art. 208 alin. 3 din Legea 95/2006 ) și, în această calitate, îi incumbă și sarcina de a contribui la F.N.U.A.S.S. în termenele legale, neexistînd o condiționare a calculării debitului și accesoriilor în raport de eventualele comunicări a situației contribuțiilor de sănătate către reclamantă.

În consecință, Tribunalul a considerat că motivele de fapt expuse de către reclamantă în cerere nu pot reprezenta temeiuri de anulare a deciziei de impunere contestate și a respins acțiunea.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs A______-V______ C______ N_______, apreciind-o ca nelegală și netemeinică.

În motivare, arată că prima instanță a făcut trimitere în motivare la întâmpinarea pârâtei, care nu fusese depusă la dosar la momentul încheierii dezbaterilor. Întâmpinarea însoțită de înscrisuri a fost depusă după momentul rămânerii în pronunțare. Consideră că pentru respectarea dreptului de apărare ar fi trebuit ca întâmpinarea să îi fie comunicată anterior pronunțării instanței.

Un al doilea motiv de recurs este acela că instanța de fond a reținut în mod greșit că nu ar fi dovedit că ar fi solicitat stingerea datoriilor într-o anumită ordine. În realitate, a făcut plăți constante la CAS și nu i s-a adus la cunoștință existența vreunei restanțe.

Nu a indicat temeiul de drept al cererii de recurs, motivele încadrându-se în art. 488 pct. 5 și 8 C__.

Intimata a depus întâmpinare și a solicitat respingerea recursului formulat.

Din oficiu, instanța de recurs a pus în discuția părților competența Casei de A________ de Sănătate de a emite decizia de impunere.

Analizând actele și lucrările cauzei, raportat la motivele de recurs invocate și dispozițiile legale incidente, Curtea reține cele ce urmează:

Decizia de impunere contestată este emisă, potrivit propriilor mențiuni, în baza art. 35 al.1 din Ordinul CNAS 617/2007, potrivit căruia: ” In conformitate cu art. 215 alin. (3) din lege si art. 79 din Codul de procedura fiscala, pentru obligatiile de plata fata de fond ale persoanelor fizice care se asigura pe baza de contract de asigurare, altele decat cele pentru care colectarea veniturilor se face de ANAF, titlul de creanta il constituie, dupa caz, declaratia prevazuta la art. 32 alin. (4) sau decizia de impunere emisa de organul competent al casei de asigurari de sanatate, precum si hotararile judecatoresti privind debite datorate fondului.”

De asemenea, potrivit art. ART. V al.2 din OUG 125/2011, ”Competenta de administrare a contributiilor sociale datorate de persoanele fizice prevazute la alin. (1) pentru veniturile aferente perioadelor fiscale anterioare datei de 1 ianuarie 2012, precum si perioadei 1 ianuarie-30 iunie 2012 cu titlu de contributii sociale aferente anului 2012 si, totodata, pentru solutionarea contestatiilor impotriva actelor administrative prin care s-a facut stabilirea revine caselor de asigurari sociale, potrivit legislatiei specifice aplicabile fiecarei perioade.”

Legislația specifică perioadei nașterii contribuțiilor la CAS este Legea 95/2006 și art. 35 din Ordinul CNAS 617/2007. Legea 95/2006 nu prevede expres competența CAS de a emite decizii de impunere(parte a dreptului de administrare), acest drept fiind reglementat de art. 35 din Ordinul 617/2007.

Prin Sentința nr. 835 din 8 februarie 2012, pronunțată în Dosarul nr. 9.XXXXXXXXXX și publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 243 din 4 aprilie 2014, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus anularea, în parte, a dispozițiilor art. 35 alin. (1) din Normele metodologice aprobate prin Ordinul președintelui CNAS nr. 617/2007 în privința posibilității organului fiscal competent al casei de asigurări de sănătate (CAS) de a emite decizii de impunere. Sentința Curții de Apel București a rămas irevocabilă, prin Decizia nr. 6.192 din 17 septembrie 2013 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, prin care a fost anulat, ca netimbrat, recursul declarat de C___ Națională de A________ de Sănătate.

Prin Decizia nr.10/2015 a Înaltei Curți de Casație și justiție, s-a statuat că dispozițiile art. 23 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, se interpretează în sensul că hotărârea judecătorească irevocabilă/definitivă prin care s-a anulat în tot sau în parte un act administrativ cu caracter normativ produce efecte și în privința actelor administrative individuale emise în temeiul acestuia care, la data publicării hotărârii judecătorești de anulare, sunt contestate în cauze aflate în curs de soluționare pe rolul instanțelor judecătorești.

Prin urmare, având în vedere că actul normativ în baza căruia a fost emisă decizia de impunere a fost irevocabil anulat, văzând și dispozițiile art. 23 din Legea 554/2004, Curtea consideră că și actul administrativ individual emis în temeiul acestuia este lovit de nulitate, astfel încât va admite recursul declarat de recurenta A______-V______ C______ N_______ împotriva sentinței nr. 2452/2014 a Tribunalului Iași pe care o va casa și în rejudecare, va admite acțiunea reclamantei A______-V______ C______ N_______ formulată în contradictoriu cu C___ de A________ de Sănătate Iași, dispunând anularea actelor deciziei de impunere emise de un organ necompetent și a deciziei de soluționare a contestației care nu a avut în vedere acest motiv de nelegalitate.

Pentru aceste motive,
În numele legii

Decide:

Admite recursul declarat de recurenta A______-V______ C______ N_______ împotriva sentinței nr. 2452/2014 a Tribunalului Iași pe care o casează.

În rejudecare, admite acțiunea reclamantei A______-V______ C______ N_______ formulată în contradictoriu cu C___ de A________ de Sănătate Iași. Anulează decizia de impunere xxxxx/2.12.2013 și decizia xxxxxx/9.04.2014 emisă de pârâtă.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 22.09.2015.

Președinte, M____ C_______ P___	Judecător, V______ E____ P____	Judecător, D_____ R___ G______ Ș_________
	Grefier, V________-E______ A________

Redactat/Tehnoredactat PMC

4ex. – 14.10.2015

Tribunalul Iași: T______ Ș_____