R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXX/C__/2014

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 26.10.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – B_____ C______

JUDECĂTOR – V_____ H_________

JUDECĂTOR – O___ D______ P______

GREFIER – C_______ M________

Pe rol, recursul declarat de recurenta – pârâtă INSTITUȚIA P__________ JUDEȚUL G______ împotriva sentinței civile nr. 490/2014/C__ din 11.11.2014 pronunțate de Tribunalul G______ – Secția civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect „anulare act administrativ”, în contradictoriu cu intimatul – reclamant D_________ I__.

La apelul nominal făcut în ședință publică, în ordinea listei, nu se prezintă părțile.

Față de lipsa părților la apelul nominal, date fiind dispozițiile art. 104 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată aprobat prin Hotărârea CSM nr. 387/2005, Curtea dispune reluarea cauzei la sfârșitul listei de ședință.

La a doua strigare a cauzei, nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează: prim termen de judecată.

Părțile fiind lipsă, Curtea rămâne în pronunțare asupra excepțiilor netimbrării și lipsei de interes a recursului, totodată, cu privire la fondul recursului.

CURTEA

Având nevoie de timp pentru a delibera,

DISPUNE

Amână pronunțarea la 02.11.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi 26.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

B_____ C______ V_____ H_________ O___ D______ P______

GREFIER,

C_______ M________

ÎNCHEIERE

Ședința publică din data de 02.11.2015

CURTEA

În aceeași compunere și pentru aceleași motive,

DISPUNE

Amână pronunțarea la 06.11.2015.

Pronunțată în ședință publică, azi 02.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

B_____ C______ V_____ H_________ O___ D______ P______

GREFIER,

C_______ M________

Red. Grefier C.M./2 ex.+ 2 ex.

Comunicate 2 ex./…………….……

Semnătură grefier ………....

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXX/C__/2014

DECIZIA CIVILĂ NR. 5334

Ședința publică din data de 06.11.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – B_____ C______

JUDECĂTOR – V_____ H_________

JUDECĂTOR – O___ D______ P______

GREFIER – C_______ M________

Pe rol, recursul declarat de recurenta – pârâtă INSTITUȚIA P__________ JUDEȚUL G______ împotriva sentinței civile nr. 490/2014/C__ din 11.11.2014 pronunțate de Tribunalul G______ – Secția civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect „anulare act administrativ”, în contradictoriu cu intimatul – reclamant D_________ I__.

Dezbaterile orale și susținerile părților au avut loc la termenul de judecată din data de 26.10.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea succesiv până la data de 06.11.2015.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 490/F/11.11.2014, Tribunalul G______ – Secția civilă a admis cererea formulată de reclamantul D_________ I__ în contradictoriu cu pârâta Instituția P__________ Județului G______ și a anulat Ordinul P__________ jud. G______ nr. 101/18.03.2014.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtă Instituția P__________ Județului G______, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul respingerii acțiunii.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta-pârâtă a arătat că sentința pronunțată este vădit nelegală, în speță fiind aplicabile dispozițiile art. 488, al. 1, pct. 8 Cod de procedură civilă, hotărârea fiind pronunțată cu aplicarea greșită și încălcarea legii.

Astfel, recurenta-pârâtă a arătat că respectivul ordin îndeplinește condițiile de legalitate atât de fond, cât și de formă, nefiind afectat de niciun viciu de natură să atragă anularea acestuia de către instanța de fond.

În aplicarea prevederilor art. 103, al. 8 și art. 114, al. 1, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, modificată și completată ulterior, prin Dispoziția nr. xxxxxx/04.03.2009 a Secretarului de Stat pentru relația cu Prefecturile din cadrul Ministerului Administrației și Internelor a fost aprobată Metodologia de lucru pentru identificarea documentelor nule sau anulabile din dosarele de examinare și de suspendare a dreptului de a conduce autovehicule, în cazurile de obținere a permisului de conducere prin încălcarea normelor legale, iar prin Dispoziția nr. xxxxxx/16.06.2010 a Directorului Direcției Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor s-a stabilit procedura de lucru cu privire la identificarea cazurilor de folosire a fișelor medicale tip în scopul obținerii permise lor de conducere, precum și în cazul depistării unor falsuri.

Prin adresa nr. xxxxx/12.11.2010 înregistrată la sediul Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculări Vehicule G______ sub nr. xxxxx/16.11.2010 Spitalul Clinic de Urgență „Sfântul I___" se aducea la cunoștință faptul că fișa medicală cu 1188/15.09.2010 nu a fost emisă de către respectiva unitate spitalicească.

În această situație, prin adresa nr. xxxxx/22.08.2012, recurenta-pârâtă a sesizat Inspectoratul de Poliție al Județului G______ în vederea verificării autenticității fișei medicale eliberate pârâtului și, eventual, începerea urmăririi penale împotriva acestuia.

Prin adresele nr. xxxxx/11.09.2013 și 4484/P/23.09.2013 Inspectoratul de Poliție Județean G______ - Serviciul de Investigații Criminale, respectiv P________ Public de pe lângă Judecătoria G______ au comunicat faptul că la data de 05.09.2013 în dosarul cu nr. 4484/P/2012 s-a confirmat începerea urmăririi penale față de pârât, acesta fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, faptă prevăzută și sancționată de art. 291 Cod penal.

Astfel, în scopul anulării permisului de conducere al pârâtului conform prevederilor art. 114 al. 1, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, modificată și completată, recurenta-pârâtă a investit instanța de judecată cu cererea ce formează obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX prin care a solicitat să se constatate că pârâtul D_________ I__ a obținut permisul de conducere nr. xxxxx din data de 20.09.2010 cu încălcarea normelor legale.

În această situație, a devenit aplicabil art. 103, al. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 conform căruia în situația în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanța de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), aceeași autoritate va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești.

Procedura în astfel de situații, de suspendare a exercitării dreptului a conduce autovehicule este, așadar, judicios și imperativ prevăzută de dispozițiile art. 103, al. 8 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, conform căruia în situația în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanța de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentă a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești.

Din lecturarea art. 103, al. 8 din actul normativ anterior menționat reiese că suspendarea prin ordin a dreptului de a conduce nu este facultativă, ci obligatorie, legiuitorul folosind termenul de „dispune", iar nu pe cel de „poate dispune", astfel că organul administrativ nu are posibilitatea de a efectua o evaluare proprie asupra oportunității emiterii actului administrativ, ci este obligat să îl emită.

Singura condiție care se impunea a fi îndeplinită în speța de față pentru emiterea în mod valabil a ordinului contestat este sesizarea instanței de judecată în temeiul art. 114, lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată, pe rolul Tribunalului G______ fiind înregistrat dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a cărui judecată a fost suspendată la data de 21.01.2015 în baza art.415 alin. l pct.2 C.pr.civ. până la soluționarea definitivă a dosarului nr.4484/P/2012 al Parchetului de pe lângă Judecătoria G______.

De asemenea, recurenta-pârâtă a solicitat să se constate faptul că invocarea de către instanța de fond a jurisprudenței CEDO (Hotărârea din data de 28 oct. 1999, cauza Escoubet C. Belgia) este neinspirată, prezumția de nevinovăție a intimatului-reclamant în prezenta cauză nefiind încălcată, ci acesta are posibilitatea de a-și demonstra nevinovăția în dosarul penal nr. 4484/P/2012.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 483 și următoarele din Codul de procedură civilă, Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, modificată și completată, O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, modificată și completată.

Intimatul-reclamant D_________ I__ a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția netimbrării și excepția lipsei de interes a recursului, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Analizând cu prioritate excepțiile netimbrării și lipsei de interes a recursului, Curtea le va respinge ca nefondate, pentru următoarele considerente:

În ceea ce privește excepția netimbrării, Curtea constată că recurentul s-a conformat obligației de a achita taxă judiciară de timbru, fiind depusă la dosar chitanța nr. xxxxxx/07.07.2015(f.12). În consecință, Curtea constată că excepția este nefondată.

Cât privește excepția lipsei de interes, Curtea reține, de asemenea, că este nefondată, neputându-se reține lipsa de interes în formularea recursului cât timp prin sentința instanței de fond a fost anulat Ordinul prefectului județului G______ nr. 101/18.03.2014, recurentul fiind cel care a pierdut procesul. Împrejurarea relevată de intimatul-reclamant în susținerea excepției lipsei de interes în sensul că i-a fost eliberat un nou permis de conducere, nu este de natură să ducă la concluzia lipsei de interes în formularea recursului, fiind o chestiune ce ține de analiza fondului cauzei, urmând a fi analizată ca atare.

Asupra recursului formulat, Curtea analizând sentința civilă recurată, prin prisma criticilor formulate și a prevederilor legale incidente, reține următoarele:

Recursul este întemeiat.

În acest sens, Curtea reține că prin Ordinul P__________ Județului G______ nr. 101/18.03.2014 s-a suspendat exercitarea dreptului de a conduce autovehicule de către reclamantul D_________ I__ până la rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX aflat pe rolul Tribunalului G______. Ordinul a fost emis în baza art. 103 alin. 8 din OUG nr. 195/2002.

Conform art. 103 alin.8 din OUG nr. 195/2002 ,, În situația în care autoritatea emitentă a permisului de conducere a sesizat instanța de judecată potrivit art. 114 alin. (1) lit. e), autoritatea emitentă a permisului de conducere va dispune prin ordin suspendarea exercitării dreptului de a conduce autovehicule și tractoare agricole sau forestiere, suspendare ce operează până la rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești. În acest caz, titularul este obligat să se prezinte la unitatea de poliție pe raza căreia domiciliază, are reședința sau, după caz, locuiește, în situația persoanelor aflate la studii în România, în termen de 5 zile de la comunicarea ordinului, pentru a preda permisul de conducere.”, iar conform art. 114 alin.(1) lit. e) din OUG nr. 195/2002 ,,Anularea permisului de conducere se dispune în următoarele cazuri: e) permisul de conducere a fost obținut cu încălcarea normelor legale, situație constatată de instanța competentă;”

În cauză, suspendarea dreptului de a conduce a fost dispusă cu respectarea prevederilor legale mai sus-enunțate.

Astfel, Curtea reține că a fost sesizată instanța de judecată în temeiul art. 114 alin.(1) lit. e) din OUG nr. 195/2002, fiind înregistrat dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX aflat pe rolul Tribunalului G______, cererea având ca obiect constatarea faptului că permisul de conducere nr. xxxxx/20.09.2010 a fost obținut cu încălcarea normelor legale, arătându-se că fișa medicală ce a stat la baza emiterii acestuia face obiect al verificării penale sub aspectul autenticității sale.

În atare condiții, Curtea reține că măsura suspendării dreptului de a conduce a fost dispusă cu respectarea prevederilor legale.

Critica intimatului – reclamant privind lipsa motivării actului contestat, nu poate fi reținută. În acest sens, Curtea reține că ordinul contestat cuprinde în partea introductivă temeiurile de drept ce au stat la baza emiterii lui, făcând trimitere în ceea ce privește motivele de fapt la referatul nr. xxxxx/17.03.2014 al Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor G______. Din lecturarea acestui referat, rezultă atât motivele de fapt cât și cele de drept, ce au stat la baza emiterii actului, cerința motivării fiind astfel complinită, din moment ce referatul nr. xxxxx/17.03.2014 este menționat în cuprinsul ordinului contestat, fiind astfel parte integrantă a acestuia.

Curtea nu poate reține nici critica reclamantului și considerentele primei instanțe în sensul încălcării prezumției de nevinovăție consacrată de art. 6 din CEDO.

În acest sens, contrar celor reținute de prima instanță, Curtea reține că prin hotărârea CEDO din data de 28 octombrie 1999 pronunțată în cauza ,,Escoubet c.Belgia”, Curtea nu a reținut o încălcare a prezumției de nevinovăție prevăzută de art. 6 din CEDO.

În cauza ,,Escoubet c.Belgia”, petentul s-a plâns de încălcarea art. 6 din CEDO, pe motiv că măsura retragerii permisului său de conducere a fost dispusă de procuror, fiind lipsit de dreptul la o instanță în senul art. 6 CEDO. Curtea a trebuit să stabilească dacă art. 6 CEDO este incident cauzei si a procedat la a determina dacă există o acuzație în materie penală în sensul art. 6, analizând criteriile stabilite în jurisprudența sa: calificarea din dreptul intern, natura faptei incriminate și natura și gradul de severitate al sancțiunii. În urma analizei realizate, Curtea a decis că art. 6 CEDO nu se aplică în cauză întrucât măsura dispusă nu intră in sfera acuzației penale, natura sa nefiind punitivă, ci preventivă, iar sancțiunea fiind una limitată in timp, permisul putând fi retras pentru o perioadă de maxim 15 zile.

Curtea de apel constată că în cauza ,,Escoubet c.Belgia”, CEDO nu a reținut că întrucât măsura retragerii permisului putea fi dispusă limitat în timp, nu a existat o încălcarea art. 6 din Convenție, ci a reținut că măsura dispusă, prin scopul si perioada redusă de timp pentru care putea fi aplicată nu se încadrează se în noțiunea de acuzație penală și nu este aplicabil procedurii art. 6 din Convenție.

Prin urmare, durata mai îndelungată pentru care poate fi dispusă o măsură administrativă, astfel cum este cazul în prezenta cauză, poate determina concluzia că măsura se încadrează în noțiunea de acuzație penală în sensul art. 6 CEDO, urmând a se analiza dacă sunt sau nu respectate garanțiile prevăzute de acest articol.

Or, admițând că măsura dispusă prin ordinul contestat în cauză ar intra în domeniul penal al articolului 6 din Convenție, Curtea apreciază că nu ar putea fi reținută o încălcare a acestui articol prin măsura dispusă în cauză, reclamantul beneficiind de garanțiile oferite de art. 6, fiindu-i respectat dreptul de acces la instanță și dreptul la un proces echitabil.

Cât privește susținerea privind încălcarea prezumției de nevinovăție, prevăzută de art. 6 paragraf 2 din CEDO, Curtea de apel nu poate reține încălcarea acesteia cât timp măsura dispusă are un caracter preventiv, de securitate rutieră. Prezumția de nevinovăție cere ca persoana acuzată să nu fie tratată de vreo autoritate statală ca fiind vinovată de săvârșirea infracțiunii în discuție, fără să se opună însă luării unor măsuri preventive, precum cea din prezenta cauză.

În ceea ce privește susținerile intimatului-reclamant legate de eliberarea unui nou permis de conducere, Curtea constată că acest aspect nu interesează în prezenta cauză, legalitatea ordinului contestat analizându-se prin raportate la respectarea prevederilor legale în vigoare la momentul emiterii actului, fiind astfel fără relevanță eliberarea ulterioară a unui nou permis de conducere.

Față de cele expuse, Curtea, în temeiul art. 496, art. 498 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondate excepțiile netimbrării și lipsei de interes a recursului.

Admite recursul declarat de recurenta – pârâtă INSTITUȚIA P__________ JUDEȚUL G______, CUI xxxxxxx, cu sediul în G______, ____________________, județul G______, împotriva sentinței civile nr. 490/2014/C__ din 11.11.2014 pronunțate de Tribunalul G______ – Secția civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, având ca obiect „anulare act administrativ”, în contradictoriu cu intimatul – reclamant D_________ I__, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în _________________________________ G______.

Casează sentința civilă recurată și, rejudecând, respinge cererea de chemare în judecată ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 06.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

B_____ C______ V_____ H_________ O___ D______ P______

GREFIER,

C_______ M________

Red./Tehnored. P.O.D./2 ex.+ 2 ex./19.02.2016

Judecător fond: I__ C_____-M____ / Tribunalul G______ – S.Civ.

Comunicate 2 ex./…………….……

Semnătură grefier ………....