Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:023.xxxxxx

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR. XXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 259

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE 01.02.2016

CURTEA CONSTITUITĂ DIN:

PREȘEDINTE: C_______ M____ F_______

GREFIER: D______ N___

Pe rol soluționarea acțiunii în contencios administrativ, formulate de reclamantul Ș___ M____ A_____, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, având ca obiect „obligare emitere act administrativ”.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns reclamantul prin apărător M____ I____ O_____, cu împuternicire avocațială aflată la fila 33 dosar, și pârâta prin consilier juridic G________ Habără, cu delegație la fila 80 dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței că la 29.01.2016, prin Serviciul Registratură, s-a depus răspuns la întâmpinare, după care:

Pârâta, prin consilier juridic, ia cunoștință de răspunsul la întâmpinare depus de reclamant.

Curtea pune în discuție excepția inadmisibilității invocată de pârâtă.

Pârâta, prin consilier juridic, arată că raportul de evaluare nu este un act administrativ, ci o sesizare ce a fost transmisă către DNA.

Reclamantul, prin apărător, arată că s-a contestat însăși decizia de clasare, având în vedere că pârâta s-a pronunțat asupra unor fapte și aspecte care au avut loc înainte de _____________________ Legii 176/2010. Pârâta nu era competentă și au trecut mai mult de trei ani de la finalizarea mandatului.

Curtea pune în discuție admisibilitatea sesizării Curții Constituționale.

Reclamantul invocă excepția de neconstituționalitate a articolelor 6, 8, 10, 11 din Legea 176/2010, arătând că sunt încălcate prevederile art. 21 din Constituție și art. 6 alin. CEDO.

Pârâta, prin consilier juridic, invocă art. 11 din Legea 176/2010 și arată că evaluarea a fost întocmită în mod corespunzător și legal, în termen. Solicită respingerea sesizării Curții Constituționale ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, reclamantul, prin apărător, solicită admiterea cererii de chemare în judecată și apreciază că ar fi trebuit dezbătută excepția de neconstituționalitate, față de mențiunile din întâmpinare. Reclamantul și-a expus punctul de vedere prin răspunsul la întâmpinare. Faptele din raport vizează perioada anterioară Legii 176/2010. Pentru unele acte a intervenit trecerea a trei ani de la încetarea mandatului de patru ani. Referitor la celelalte fapte și acte, reclamantul arată că e vorba de acte anulate sau semnate de alte persoane. Reclamantul menționează că nu se opune dreptului pârâtei de a sesiza DNA.

Pârâta, prin consilier juridic, solicită respingerea acțiunii ca inadmisibilă, conform întâmpinării.

Curtea constată dezbaterile închise și, în temeiul art. 394 alin.1 Cod procedură civilă, reține cauza în pronunțare pe admisibilitatea sesizării Curții Constituționale, pe inadmisibilitatea acțiunii, iar în subsidiar pe fondul cauzei.

CURTEA,

Deliberând asupra prezentei acțiuni în contencios administrativ, constată următoarele:

1.Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, Secția a VIII-a C_________ Administrativ și Fiscal, reclamantul Ș___ M____ A_____ a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. xxxxx/G/II/06.11.2015, întocmit de către Agenția Națională de Integritate.

În motivare, reclamantul a invocat următoarele motive:

I. Fată de reclamant, la întocmirea Raportului de evaluare nr. xxxxx/G/II/06.11.2015, a fost încălcat principiul neretroactivității legii, deoarece ANI nu putea să se pronunțe cu privire la o pretinsă încălcare a regimului conflictului de interese prin participarea la deliberarea și adoptarea oricăruia dintre documentele care poartă dată anterioară datei de 01 septembrie 2010, invocate ca temei al concluziilor raportului de evaluare contestat, deoarece temeiul demersurilor legale, Legea 176/2010, a intrat în vigoare la 01 septembrie 2010 iar legea civilă nu retroactivează.

Potrivit dispozițiilor art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, „activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora."

În lumina art. 15 alin. (2) din Constituție, " (2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile. ", interpretarea corectă a acestui text presupune recunoașterea competenței de evaluare a autorității pârâte atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, însă numai începând cu data de 01 septembrie 2010, și în decursul a 3 ani după încetarea mandatului, însă limitat tot la data de 01 septembrie 2010 dată de la care a intrat în vigoare Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Toate demersurile făcute de Agenția Naționala de Integritate în lucrarea care a stat la baza întocmirii Raportului de evaluare contestat au fost făcute în temeiul unei legi, Legea nr. 176/2010, care a intrat în vigoare la 01 septembrie 2010.

Raportul contestat a vizat ca perioadă de raportare specificată la pagina 2, alineatul al patrulea de sus în jos, intervalul 21.06.2008- 05,06.2013.

Astfel raportul contestat vizează acte și fapte la care s-a raportat inspectorul de integritate începând cu 21.06.2008, adică cu mai bine de doi ani înainte de data intrării în vigoare a respectivei legi.

Cum în cazul reclamantului nu s-a derulat nici o verificare anterior intrării în vigoare a Legii nr. J76/20)0, iar evaluarea efectuată în anul 2013 s-a întemeiat pe prevederile art. 8, art. 9, art. 10 lit. b), e) și f), și Secțiunea a 3-a din Capitolul 1 al Titlului II din Legea nr. 176 /2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, vizând un raport juridic născut anterior intrării sale în vigoare, rezultă că nu sunt opozabile prevederile legate invocate stării de fapt controlate.

Astfel, prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 au fost aplicate cu încălcarea principiului neretroactivității legii, consacrat în art. 15 alin. (2) din Constituția României.

Raportat și la analiza Curții Constituționale cuprinsă în Decizia nr. 415/2010, de declarare a neconstituționalității pentru o parte substanțială din cuprinsul reglementării anterioare, respectiv a Legii nr. 144/2007, privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, putem constata că, în mod real și efectiv, prevederile cuprinse în Legea nr. 176/2010 sunt cele ce au conferit autorității recurente cadrul legal de exercitare a competențelor și atribuțiilor sale, în vederea îndeplinirii scopului prevăzut în art. 8 din același act normativ.

Totodată, astfel cum în mod constant s-a statuat și în doctrină, prin principiul neretroactivității legii civile se înțelege regula juridică potrivit căreia o lege civilă se aplică numai situațiilor care se ivesc după ______________________, iar nu și situațiilor anterioare.

Principiul neretroactivității legii civile, care era consacrat de art. 1 C. civ. din 1864 și care a fost preluat și de art. 6 alin. (1) teza a II-a C. civ. din 2009, este și principiu constituțional încă din anul 1991, art. 15 alin. (2) din Constituția în vigoare stabilind, fără echivoc, că „legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile."

Din perspectiva principiului astfel enunțat actele și faptele care constituit temei la raportului contestat anterioare datei de 01 septembrie 2010, nu puteau fi evaluate și determinate ca reprezentând temei pentru concluziile unui raport fundamentat în baza unui act normativ intrat în vigoare la o dată ulterioară. Și aceasta întrucât, prevederile art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010, potrivit cu care „Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora", se impun a fi interpretate în sensul că sunt aplicabile situațiilor juridice născute sau apărute după _____________________ legii respectiv după septembrie 2010 și nicidecum unor situații juridice preexistente.

Orice interpretare contrară echivalează cu aplicarea retroactivă a legii.

Mai mult, art. 11 alin. (1) din Legea nr. 176/2010 se impune a fi corelat, pentru o coerentă și justă aplicare a normelor legale incidente, cu prevederile art. 25 alin. (1) din același act normativ.

Potrivit acestui text de lege, în mod evident în vigoare tot începând cu data de 5 septembrie 2010: „Fapta persoanei eu privire la care s-a constatat că a emis un act administrativ, a încheiat un act juridic, a luat o decizie sau a participat la luarea unei decizii cu încălcarea obligațiilor legale privind conflictul de interese ori starea de incompatibilitate constituie abatere disciplinare și se sancționează potrivit reglementării aplicabile demnității, funcției sau activității respective, în măsura în care prevederile prezentei legi nu derogă de la aceasta și dacă fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni. "

În acest context, sintagma „se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a trei ani după încetarea acestora" cuprinsa în art. 1 i alin. (1) din același act normativ, suscitată, coroborată cu art. 25, nu poate fi interpretată decât în sensul că cercetarea poate fi inițiată de autoritatea pârâtă, de la momentul intrării în vigoare a legii, cu privire la fapte și/sau situații intervenite ulterior acestui moment.

Totodată, raportat la reglementarea procedurală dar și de drept material cuprinsă în Legea nr. 176/2010, faptele puse pe seama reclamantului și reținute de Agenția Națională de Integritate în concluziile raportului contestat, sunt facta praeterita, în lipsa opțiunii exprese a legiuitorului în sensul aplicării legii noi unor astfel de fapte.

Pentru argumentele mai sus precizate solicită anularea Raportului de evaluare contestat ca fiind lovit de nulitate ca urmare faptului că, față de reclamant a fost încălcat principiul neretroactivității legii la întocmirea acestuia.

Potrivit argumentelor mai sus precizate este criticabilă analizarea și menționarea de către ANI în raportul contestat a tuturor actelor care poartă dată anterioară și faptelor petrecute anterior datei de intrare în vigoare a legii 176/2010, 01 septembrie 2010, dar în special a celor specificate la filele 21 și 22 din raportul contestat, punctele 1 și 2.(contractul de servicii 7491/21.05.2009 și contractul de servicii 7028/30.04.2010) în sprijinul argumentelor mai sus invocate consideră că într-o cauză identică s-a pronunțat anterior înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, prin Decizia nr. 1350/2014 pronunțată de aceeași Secție de C_________ Administrativ în Ședința publică de la 18 martie 2014.

II. Raportul contestat, cu toate că vizează acte și fapte petrecute în timpul mandatului 2008-2012, a fost întocmit la mai mult de trei ani de la încetarea mandatului (22.06.2012),

Limitele fixate de legiuitor cu privire la verificările efectuate de către ANI sunt stabilite prin cadrul legal aplicabil instituit procedurii, respectiv Secțiunea 1- Dispoziții generale, art. 8, 10 si 11 din aceeași lege de organizare și funcționare astfel:

Art. 8. - (1) Scopul Agenției este asigurarea integrității in exercitarea demnităților si funcțiilor publice si prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități in evaluarea declarațiilor de avere, a datelor si informațiilor privind averea, precum si a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților si a conflictelor de interese potențiale in care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcțiilor si demnităților publice. (...)

Art. 10. - Inspectorii de integritate desfășoară următoarele activități:

(...)

f) întocmesc rapoarte de evaluare in cazul in care, in urma evaluării, identifica elemente de inculcare a legislației privind regimul declarării averii, al conflictelor de interese, respectiv al incompatibilităților, precum si, după caz, a legislației disciplinare, contravenționale sau penale; (...)

h) aplica sancțiunile si iau masurile prevăzute de lege in competenta acestora.

Art. 11. - (1) Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

(2) Activitatea ce se efectuează pe durata prevăzută la alin. (1) constă în evaluarea declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a conflictelor de interese sau a incompatibilităților, exclusiv pentru perioada exercitării funcțiilor sau demnităților publice.

Mandatul față de care sunt avute în vedere pretinsele acte și fapte ce ar constitui potrivit pârâtei ANI - indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de conflict de interese - este atât ce! dintre 21.06.2008 și 22 iunie 2012, cât și cel actual început la data de 22 iunie 2012, până la data de 05.06.2013, aspect invocat chiar de către pârâta ANI în cuprinsul raportului contestat la fila 2.

Față de împrejurarea că Raportul contestat a fost emis la data de 06 noiembrie 2015. adică la mai mult de 3 ani de la finalizarea mandatului de vicepreședinte al CJ Satu M___(22 iunie 2012), considerăm că, dată fiind reținerea în concluzii a unor acte și fapte din cadrul respectivului mandat, raportul de evaluare contestat a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor art. 11 din Legea nr. 176 /2010 privind integritatea in exercitarea funcțiilor si demnităților publice.

Cu toate că a avut toate informațiile necesare să evalueze dosarul înăuntrul celor 3 ani de la finalizarea mandatului, nu a desfășurat aceste activități în termenul legal așteptând nejustificat până Ia 06 noiembrie 2015 pentru a emite raportul contestat. Astfel a fost depășit termenul legal de trei ani după finalizarea mandatului.

Fiind vorba despre funcționar public ales nu se prezumă continuarea mandatului prin eventualul mandat viitor și nu se prelungește termenul de prescripție de trei ani instituit de art. 11 mai sus precizat cu mandatul 2012-2016.

Reclamantul invocă prescripția dreptului la acțiune a Agenției Naționale de Integritate față de menționarea în concluziile raportului contestat a tuturor actelor și faptelor petrecute în mandatul reclamantului dintre 2008 și 2012, de Vicepreședinte al CJ Satu M___, dar în special a documentelor specificate la filele 21 și 22 din raportul contestat, punctele 1, 2 și 3.(contractul de servicii 7491/21.05.2009, contractul de servicii 7028/30.04.2010 și Referatul privind numirea Comisiei de evaluare pentru adjudecarea contractului de achiziție publică având ca obiect servicii de pază, care a condus la semnarea contractului 8139/08.04.201.

Reclamanta a solicitat să se dispună anularea în parte a Raportului de evaluare contestat ca fiind lovit de nulitate ca urmare a intervenției prescripției dreptului Agenției Naționale de Integritate de a mai desfășura activități în respectivul dosar față de mandatul de vicepreședinte al CJ Satu M___ dintre 2008 si 2012.

pe fondul cauzei:

iii. motivele de nelegalitate ce afectează actul administrativ emis de pârâtă:

A. în ceea ce privește actele menționate în concluziile raportului contestat, la lit. B pct.1-3 din cuprinsul acestuia, filele 21 și 22, aceste acte nu pot constitui indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, în sensul ort. 301 Cod penal, ce fac referire la săvârșirea faptei de conflict de interese, pentru următoarele considerente:

3.1.Contractul de servicii nr.7491/21.05.2009.

Vizarea Referatului privind numirea comisiei de evaluare nr.789/DAPL/23.04.2009 are semnificația unei simple luări la cunoștință a propunerii conducătorului direcției de specialitate, în speță DAPL, al cărei coordonator era la momentul vizării. Referatul mai sus menționat a fost inițiat, întocmit și vizat de specialitate de către specialiștii din cadrul DAPL.

Cel mai important aspect este că acest document are un caracter de document de specialitate PREGĂTITOR al procedurii de achiziție publică, a cărui întocmire se face ANTERIOR licitației si în mod evident fără a se putea avea în vedere un anumit participant/ofertant determinat la procedura de achiziție.

In consecință aprobarea compunerii unei comisii care să deruleze o achiziție publică viitoare nu poate constitui conflictul de interese prevăzut de art. 301 C. Penal, fiind un act normativ intern, care nu generează drepturi și obligații față de terți, nefiind adresat și neavând referire la niciun participant la procedura de achiziție publică.

3.2.Contractul de servicii 7028/30.04.2010

In ceea ce privește semnarea Dispoziției nr.96/2009 respectiv vizarea Referatului privind constituirea comisiei de evaluare care a întocmit procedura achiziției publice finalizate cu încheierea contractului de servicii 7028/30.04.2010, apreciem că actul administrativ este exceptat de la aplicarea prevederilor art. 30Î Cod penal, deoarece dispoziția președintelui mai sus menționată este un act normativ intern, acest document are un caracter de document de specialitate PREGĂTITOR al procedurii de achiziție publică, a cărui întocmire se face ANTERIOR semnării contractului și în mod evident fără a se putea avea în vedere un anumit participant/ofertant determinat la procedura de achiziție.

In consecință aprobarea compunerii unei comisii care să deruleze o achiziție publică viitoare nu poate conflictul de interese prevăzut de art. 301 C. Penal, fiind un act normativ intern, care nu generează drepturi și obligații față de terți nefiind adresat și neavând referire la niciun participant la procedura de achiziție publică.

3.3.Referatul privind numirea Comisiei de evaluare pentru adjudecarea contractului de achiziție publică având ca obiect servicii de pază, care a condus la semnarea contractului 8139/08.04.2011.

Față de semnarea referatului privind numirea Comisiei de evaluare pentru adjudecarea contractului de achiziție publică având ca obiect servicii de pază, care a condus Ia semnarea contractului 8139/08.04.2011, semnarea actului administrativ respectiv este exceptată de la aplicarea prevederilor art. 301 Cod penal, deoarece dispoziția președintelui mai sus menționată este un act normativ intern, acest document are un caracter de document de specialitate pregătitor al procedurii de achiziție publică, a cărui întocmire se face anterior semnării și în mod evident fără a se putea avea în vedere un anumit participant/ofertant determinat la procedura de achiziție.

În consecință aprobarea compunerii unei comisii care să deruleze o achiziție publică viitoare nu poate conflictul de interese prevăzut de art. 301 C. Penal, fiind un act normativ intern, care nu generează drepturi și obligații față de terți nefiind adresat și neavând referire la niciun participant la procedura de achiziție publică.

B. în ceea ce privește actele menționate în concluziile raportului contestat, la lit. B pct. 4 din cuprinsul acestuia, fila 22, aceste fapte nu pot constitui indicii temeinice privind săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, în sensul art. 301 Cod penal, ce fac referire la săvârșirea faptei de conflict de interese, pentru următoarele considerente:

3.4.Contractul de servicii nr. xxxxx/28.12.2012 a fost anulat iar părțile au fost repuse în situația anterioară, nefiind produse astfel niciun fel de consecințe juridice pentru autoritatea contractantă nici sub aspectul vreunui pericol social concret și nici sub aspectul vreunui prejudiciu suferit în patrimoniul acesteia.

Prin Contractul de servicii nr. xxxxx/28.12.2012, anulat, nu s-a obținut nici direct și nici indirect vreun folos patrimonial în sensul art. 301 C. Penal. Atât contractul cât și actele subsecvente acestuia au fost anulate, neexistând niciun prejudiciu adus bugetului CJ Satu M___ și niciun folos patrimonial pentru reclamant, ori pentru o altă persoană.

In drept: art. 22 alin. 1 si urm. din Legea nr. 176/2010 privind integritatea in exercitarea funcțiilor si demnităților publice, pentru modificarea si completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea si funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum si pentru modificarea si completarea altor acte normative, coroborat cu dispozițiile art. 8 si urm., art. 14, art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004.

2.Întâmpinarea

Pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE a formulat întâmpinare la contestația formulată împotriva Raportului de evaluare nr. xxxxx/G/II/06.11.2015, invocând excepția inadmisibilității acțiunii, în ceea ce privește anularea actului administrativ.

Prin raportul de evaluare contestat, s-a constatat posibila săvârșire, de către reclamantul, Ș___ M____ - A_____, a infracțiunii de conflict de interese, prevăzută și pedepsită de art. 301 Cod penal și a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, prevăzute și pedepsite de art.12 lit. b) din Legea nr.78/2000.

Față de această situație, prin același raport de evaluare s-a dispus clasarea lucrării privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese în materie administrativă și sesizarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul teritorial Oradea, în vederea verificării indiciilor temeinice cu privire la săvârșirea acestor fapte.

În prealabil, referitor la motivele de nulitate a raportului de evaluare, invocate de contestator, privind încălcarea principiului constituțional al neretroactivității legii, precum și încălcarea prevederilor din Legea nr. 176/2010, pârâta a precizat:

Susținerile reclamantului sunt nefondate, fiind rezultatul unor interpretări greșite și trunchiate a prevederilor legale incidente.

La data de 28.11.2012, Agenția Națională de Integritate, în temeiul art. 12 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, s-a autosesizat în lucrarea nr. xxxxx/A/II/28.11.2012 cu privire la faptul că domnul Ș___ M____ A_____, președintele Consiliului Județean Satu M___, nu a respectat dispozițiile legale privind regimul juridic al conflictelor de interese.

Conform prevederilor din Constituția României:

„Art. 15:

(2) Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.

Infracțiunea de conflict de interese a fost prevăzută atât în Codul penal 1968, cât și în actualul Cod penal, iar infracțiunile prevăzute în legea specială au fost instituite prin prevederile Legii nr. 78/2000.

Mai mult decât atât, conform prevederilor din Legea nr. 176/2010:

„Art. 11:

(1) Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

Față de aceste aspecte, consideră în sensul în care sunt nefondate susținerile reclamantului referitoare la nelegala activitate de evaluare, în raport cu dispozițiile constituționale.

Astfel, susținerile reclamantului nu se confirmă, întrucât nu are relevanță faptul că legea care reglementează procedura ANI de evaluare a activității contestatorului din perspectiva conflictelor de interese a intrat în vigoare la data de 15.09.2010, câtă vreme normele legale ce îl obligau pe reclamant să se abțină de la acțiuni ce îl plasează în ipoteza normelor de natură penală instituite față de aleșii locali erau în vigoare la data săvârșirii faptelor imputate.

Ca atare, chiar dacă ANI, a cărei activitate a fost reglementată inițial prin Legea nr. 144/2007, iar ulterior – drept consecință a DCCR nr. 415/2010 – prin Legea nr. 176/2010, a urmat procedura de verificare prevăzută de această din urmă lege, nu înseamnă că verificarea se rezumă doar la situații petrecute ulterioare acestei legi.

În sine, faptele reclamantului erau interzise de prevederile din Codul penal și din Legea nr.78/2000, acte normative în vigoare la datele faptelor.

Domnul, Ș___ M____ – A_____, a deținut și deține:

-Calitatea de vicepreședinte al Consiliului Județean Satu M___ în perioada 21.06.xxxxxxxxxxxxx12;

-Calitatea de Președinte al Consiliului Județean Satu M___, începând cu data de 18.06.2012;

Având în vedere prevederile art. 11 din Legea nr. 176/2010, se constată cu evidență faptul că activitatea de evaluare față de domnul Ș___ M____ A_____ se efectuează pentru toată perioada deținerii unei funcții publice – adică începând cu data de 21.06.2008.

Toate faptele reținute în sarcina sa sunt ulterioare acestei date.

Astfel încât, procedura de evaluare efectuată de inspectorii ANI este una perfect legală, regulii constituționale circumscriindu-se și Legea nr. 176/2010, în integralitatea ei, cu toate că situațiile reglementate prin acest act normativ au generat, de-a lungul timpului, o ________ controverse în rândul justițiabililor, controverse care, însă, au fost pe deplin lămurite chiar de către instanța constituțională, care a confirmat caracterul pe deplin legal al actului normativ în discuție, dar și de instanța supremă a țării:

Curtea Constituțională a României:

Prin Decizia nr. 53/2011, referitoare la sesizarea de neconstituționalitate a Hotărârii Plenului Senatului nr. 43 din 22 decembrie 2010 privind validarea magistraților aleși ca membri ai Consiliului Superior al Magistraturii, publicată în Monitorul Oficial nr. 90 din 3 februarie 2011, Curtea Constituțională menționează următoarele:

„În concepția Curții Constituționale, concretizată, de exemplu, prin Decizia nr. 330 din 27 noiembrie 2001, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 59 din 28 ianuarie 2002, o lege nu este retroactivă atunci când modifică pentru viitor o stare de drept născută anterior și nici atunci când suprimă producerea în viitor a efectelor unei situații juridice constituite sub imperiul legii vechi, pentru că în aceste cazuri legea nouă nu face altceva decât să reglementeze modul de acțiune în timpul următor intrării ei în vigoare, adică în domeniul ei propriu de aplicare.

De asemenea, prin Decizia nr. 3 din 2 februarie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 95 din 17 mai 1993, Curtea a statuat că legea posterioară nu poate atinge dreptul născut sub imperiul legii anterioare, deoarece ar însemna ca legea nouă să fie aplicată retroactiv, contrar prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituție și cerințelor legate de asigurarea stabilității raporturilor juridice. Noua lege poate modifica regimul juridic al dreptului anterior, poate suprima acest drept sau, ceea ce, în fond, este similar, îl poate înlocui cu un alt drept care astfel se naște.”

Înalta Curte de Casație și Justiție:

Curtea supremă s-a pronunțat într-o ________ decizii de speță în sensul în care este respectat principiul neretroactivității legii civile în ipoteza în care Agenția efectuează, în baza și ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 176/2010, procedura de evaluare cu privire la raporturi juridice născute și epuizate anterior intrării în vigoare a acestei legi, dar în raport de dispozițiile de drept substanțial cuprinse în Legea nr. 161/2003.

Este vorba despre Deciziile nr. 3442/2013, 6358/2013, 2314/2014, precum și de soluția de unificare a jurisprudenței adoptată în ședința judecătorilor secției din 30.06.2014.

Prin extrapolare, în spiritul legii, în sensul în care în procedura de evaluare la nivelul ANI:

-Sub aspectul dreptului material, vor fi avute în vedere actele normative care prevăd și incriminează respectivele fapte ce cad sub incidența evaluării Agenției Naționale de Integritate, și pe care ANI le va constata prin raportul de evaluare;

-Sub aspect procedural, se va urma procedura legală impusă prin Legea nr. .176/2010, atât în ceea ce privește perioada supusă evaluării, cât și în ceea ce privește demersul propriu – zis al activității.

Indiciile privind săvârșirea infracțiunii de conflict de interese din cazul domnului Ș___ M____ – A_____, precum și săvârșirea infracțiunilor prevăzute de Legea nr. 78/2000, au fost reținute în baza Codului penal și a Legii nr. 78/2000, urmându-se procedura din Legea nr. 176/2010, lege în vigoare la momentul declanșării procedurii de evaluare.

Prin urmare, întreaga procedură s-a derulat sub imperiul normelor procedurale reglementate în Legea nr. 176/2010, iar din punctul de vedere al dreptului material, faptele au fost analizate și încadrate juridic în prevederile Codului penal și ale Legii nr. 78/2000, în vigoare în întreaga perioadă supusă evaluării.

În ceea ce privește tardivitatea emiterii raportului de evaluare, pârâta a precizat:

Conform prevederilor din Legea nr. 176/2010:

„Art. 11:

(1) Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.”

Din interpretarea textelor din lege, reiese faptul că ceea ce este supusă unui termen de decădere (nu de prescripție, având în vedere efectele pe care le produce nerespectarea lui, precum și sancțiunile pe care le impune) este activitatea de evaluare, și nu emiterea raportului de evaluare.

Legea nr. 176/2010 nu impune niciun termen imperativ pentru emiterea actului administrativ, ci numai pentru începerea activității de evaluare.

Motiv pentru care, devine fără fundament solicitarea reclamantului, de a anula raportul de evaluare, ca urmare a împlinirii termenului de prescripție pentru emiterea raportului, întrucât nu există un asemenea termen instituit legal.

Nu raportul de evaluare trebuie întocmit la mai puțin de trei ani de la încetarea mandatului, ci activitatea de evaluare trebuie să înceapă într-un termen de trei ani de la încetarea funcției publice, situație care, în prezenta cauză, oricum nu este aplicabilă, întrucât domnul Ș___ M____ – A_____ deține funcția publică și în prezent, domnia sa făcând o confuzie între aplicarea corespunzătoare a textului de lege și situația de fapt (încetarea mandatului nu prezintă relevanță în cauză, atât timp cât este urmat de un nou mandat, sau de o altă funcție publică dintre cele prevăzute de lege și evaluabile la nivelul ANI).

Pentru toate aceste motive, solicităm onoratei instanțe respingerea susținerilor reclamantului referitoare la nulitatea raportului de evaluare întocmit.

În ceea ce privește contestarea pe fond a prezentului raport de evaluare, pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât:

Prin raportul de evaluare ce face obiectul prezentei cauze, s-a dispus:

1.Clasarea lucrării nr. xxxxx/A/II/28.11.2012 privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese în materie administrativă și comunicarea Raportului de evaluare persoanei evaluate;

2.Sesizarea Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul teritorial Oradea, în vederea verificării indiciilor temeinice cu privire la săvârșirea infracțiunii de conflict de interese, prevăzută și pedepsită de art. 301 din Noul Cod penal și a infracțiunilor asimilate infracțiunilor de corupție, prevăzute și sancționate de art.12 lit.b) din Legea nr.78/2000.

Sesizarea parchetului s-a efectuat în conformitate cu prevederile legale sus-menționate, cu privire la existența de indicii referitoare la săvârșirea infracțiunii prevăzute la art. 301 Cod penal și a infracțiunilor asimilate corupției prevăzute de Legea nr. 78/2000.

Potrivit dispozițiilor din Legea 176/2010:

„Art. 10:

Inspectorii de integritate desfășoară următoarele activități:

f) întocmesc rapoarte de evaluare în cazul în care, în urma evaluării, identifică elemente de încălcare a legislației privind regimul declarării averii, al conflictelor de interese, respectiv al incompatibilităților, precum și, după caz, a legislației disciplinare, contravenționale sau penale;

Faptul că raportul de evaluare întocmit are valoarea unei sesizări a organului de cercetare penală, formulată în temeiul dispozițiilor Codului de procedură penală, situație în care nu este admisibilă cererea formulată de reclamant.

Este adevărat că art. 22 alin (1) din Legea nr.176/2010, recunoaște persoanei care face obiectul evaluării dreptul de a contesta raportul de evaluare a conflictului de interese la instanța de contencios administrativ însă, în condițiile în care raportul de evaluare conține dispoziția de sesizare a parchetului cu privire la existența indiciilor infracțiunii de conflict de interese, cenzura instanței de contencios administrativ ar presupune a se pronunța cu privire la existența sau inexistența unei infracțiuni, competență pe care o asemenea instanță nu o are.

Prin urmare, de lege lata, poate face obiectul controlului jurisdicțional raportul de evaluare prin care Agenția Națională de Integritate a evaluat și a constatat existența unei situații de conflict de interese administrativ sau de incompatibilitate, situația din speța supusă judecății fiind diferită.

În cauza dedusă judecății, inspecția de integritate a întocmit raportul de evaluare, nr. xxxxx/G/II/06.11.2015, motivat de identificarea unor elemente de încălcare a legislației penale, sens în care a sesizat organul penal competent – Direcția Națională Anticorupție (DNA).

O eventuală admitere a acțiunii de anulare a raportului de evaluare conduce, fără echivoc, la soluția absurdă în care sesizarea instituției parchetului poate fi anulată de o instanță de contencios administrativ.

O astfel de soluție ar depăși competența instanței de contencios administrativ, DNA, sesizată în condițiile legii, fiind singura instituție competentă să efectueze cercetări iar, în situația confirmării sau infirmării constatărilor, procesul să își urmeze cursul normal.

Raportul de evaluare, prin care se sesizează organele de cercetare penală în vederea efectuării de cercetări specifice cu privire la existența elementelor constitutive ale infracțiunii de conflict de interese sau a altor infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție, este o SESIZARE, și nu reprezintă un act administrativ pentru a putea face obiectul controlului instanței de contencios administrativ.

Conform dispozițiilor art. 2 alin.1 lit. c din Legea nr.554/2004, actul administrativ este actul unilateral, cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere public, în vederea executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Cu alte cuvinte, actul de constatare prin care s-a dispus sesizarea DNA NU este un act administrativ, care să producă efecte prin el însuși, condiție impusă de dispozițiile Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, ci un act de sesizare, în înțelesul dat de dispozițiile art. 288 și urm. Cod procedură penală.

Prin simpla sesizare a DNA, în vederea efectuării unor cercetări penale, nu se naște un raport juridic de drept administrativ, ceea ce înseamnă că această situație e diferită de cea care, prin raportul de evaluare, Agenția Națională de Integritate constată existența unui conflict de interese administrativ sau de incompatibilitate, caz în care fapta săvârșită constituie abatere, iar consecința este aplicarea unei sancțiuni de către organele competente.

În ceea ce privește procedura urmată de inspectorul de integritate, la finalizarea căreia s-au identificat elemente de încălcare a legislației penale, învederăm onoratei instanțe următoarele:

Agenția Națională de Integritate este competentă să evalueze regimul juridic al conflictelor de interese, pe durata exercitării funcției publice de către domnul Ș___ M____ - A_____, întrucât acesta face parte din categoria de persoane prevăzute la art. 1 alin. (1) pct. 30 din Legea nr. 176/2010 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, aleșii locali: „Dispozițiile prezentei legi se aplică următoarelor categorii de persoane, care au obligația declarării averii și a intereselor: (…) aleșii locali”.

În conformitate cu prevederile art. 11 alin. (1) din același act normativ „Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora”.

Potrivit dispozițiilor art. 32 din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative, dispozițiile acestei legi se completează cu dispozițiile altor acte normative, inclusiv ale celor care reglementează alte conflicte de interese sau incompatibilități, dacă acestea nu sunt contrare Legii nr. 176/2010 și Legii nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Activitatea de evaluare privind respectarea regimului juridic al conflictelor de interese s-a efectuat pentru perioada 21.06.2008 (alegerea persoanei evaluate în funcția de vicepreședinte al Consiliului Județean Satu M___) - 05.06.2013 (data adresei nr. xxxxx/05.06.2013 transmisă de Consiliul Județean Satu M___).

Din analiza documentelor și informațiilor primite, pentru perioada supusă evaluării, au fost identificate elemente de încălcare a legislației privind regimul infracțiunii prevăzute de art. 301 Cod penal și a unor infracțiuni asimilate infracțiunilor de corupție prevăzute de Legea nr. 78/2000, deoarece, în perioada deținerii funcției de autoritate publică, domnul Ș___ M____ - A_____, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a participat la vizarea/semnarea/aprobarea mai multor documente prin care s-a obținut un folos patrimonial în valoare de 1.233.380,92 lei de către S.C. Folda Security România S.R.L., societate în cadrul căreia a deținut calitatea de asociat și funcția de administrator.

Raportul de evaluare emis pentru domnul Ș___ M____ - A_____ nu are natura juridică a unui act administrativ cenzurabil pe calea unei acțiuni în anulare la instanța de contencios, atât timp cât, așa cum am precizat, nu dă naștere, nu modifică și nu stinge un raport juridic de drept administrativ, singurul efect fiind acela de a sesiza organele de urmărire penală, în urma constatării unor indicii de săvârșire a unei infracțiuni.

În cazul de față, Agenția Națională de Integritate nu a realizat nicio evaluare a unei situații de conflict de interese sau de incompatibilitate, limitându-se la constatarea unor indicii de săvârșire a unor infracțiuni.

În drept: Constituția României, Legea nr. 176/2010, Legea nr. 161/2003, Legea 78/2000, Legea nr. 554/2004, Codul de Procedură Penală, Codul de procedură civilă.

3.Considerentele Curții de apel:

I. Deliberând, cu prioritate asupra exceptiei inadmisibilitatii actiunii, Curtea reține:

In fapt, Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate a emis raportul de evaluare nr. xxxxx/G/II/06.11.2015, potrivit dispozițiilor art.10 litera f) și g) din Legea nr. 176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr. 144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Astfel, prin raportul de evaluare ce face obiectul analizei instanței de judecată, s-a dispus:

1.Clasarea lucrării nr. xxxxx/A/II/28.11.2012;

2.Sesizarea Direcției Naționale Anticorupție în vederea efectuării verificărilor cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea infracțiunilor de conflict de interese și a infractiunilor asimilate infracțiunilor asimilate infractiunilor de corupție.

Raportul de evaluare prin care se sesizează organele de cercetare penală, în vederea efectuării de cercetări specifice cu privire la existența elementelor constitutive ale infracțiunii de conflict de interese este o sesizare penală și nu reprezintă un act administrativ pentru a putea face obiectul controlului instanței de contencios administrativ.

În situația în care organul de urmărire penală sesizat prin raportul de evaluare contestat se pronunță printr-o ordonanță de neîncepere a urmării penale a părtii reclamante pe motivul că fapta nu prezintă pericolul social al unei infracțiuni, din punct de vedere administrativ raportul de evaluare nu produce efecte juridice în ceea ce-l privește pe acesta.

Conform dispozițiilor art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice.

Astfel, raportul de evaluare din speța de față prin care, în final, se dispune sesizarea DNA nu este un act administrativ în sensul art. 2 alin. 1 lit. c) din Legea nr.554/2004, întrucât nu produce efecte juridice prin el însuși, nu creează, nu modifică și nici nu stinge raporturi juridice, fiind un act de sesizare a organului de urmărire penală.

În speța de față nu ne aflăm în fața unui act care să dea naștere, să modifice sau să stingă raporturi juridice și, din această perspectivă, acțiunea partii reclamante este inadmisibilă.

Prin simpla sesizare a organelor de cercetare/urmarire penală în vederea efectuării nu se naște un raport juridic de drept administrativ, ceea ce înseamnă că această situație este diferită de cea în care, prin raportul de evaluare, A.N.I. constată existența unui conflict de interese administrativ (în situația în care fapta nu întrunește elementele constitutive ale unei infracțiuni), caz în care fapta săvârșită constituie abatere disciplinară, iar consecința este aplicarea unei sancțiuni administrative de către organele disciplinare.

Potrivit dispozițiilor art.21 alin.(1) din Legea nr.176/2010:

„Dacă, după exprimarea punctului de vedere al persoanei invitate, verbal sau în scris, ori, în lipsa acestuia, după expirarea unui termen de 15 zile de la confirmarea de primire a informării de către persoana care face obiectul evaluării, inspectorul de integritate consideră în continuare că sunt elemente în sensul existenței unui conflict de interese sau a unei incompatibilități, întocmește un raport de evaluare.

Potrivit prevederilor art.22 din Legea nr.176/2010 privind integritatea în exercitarea funcțiilor și demnităților publice, pentru modificarea și completarea Legii nr.144/2007 privind înființarea, organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Integritate, precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative:

„(1) Persoana care face obiectul evaluării poate contesta raportul de evaluare a conflictului de interese, de natură administrativă, sau a incompatibilității în termen de 15 zile de la primirea acestuia, la instanța de contencios administrativ.

(...) (3) Dacă raportul de evaluare a incompatibilității nu a fost contestat în termenul prevăzut la alin. (1) la instanța de contencios administrativ, Agenția sesizează în termen de 15 zile organele competente pentru declanșarea procedurii disciplinare; dacă este cazul, Agenția sesizează în termen de 6 luni instanța de contencios administrativ, în vederea anulării actelor emise, adoptate sau întocmite cu încălcarea prevederilor legale privind incompatibilitățile.”

Or, dispozitiile mai sus precizate, fac referire la conflictul de interese de natura administrativă, însă în raportul de evaluare a cărui anulare se solicită, inspectorul de integritate identifică aspecte privind încălcarea legislației penale, iar efectuarea cercetărilor privind aceste aspecte nu intră în competențele Agenției Naționale de Integritate.

Or, raportul de evaluare poate fi atacat la instanța de contencios administrativ numai cu privire la acea parte prin care se constată și se dispune cu privire la existența conflictului de interese de natură administrativă reglementat de art.70 din Legea nr.161/2003 – (decizia ICCJ nr.6042/05.07.2013). Per a contrario, cum în speța de față nu avem de a face cu o atare ipoteză, nefiind reținut (și) un conflict de interese administrativ, ci asupra acestui aspect cauza a fost clasată, fiind dispusă sesizarea organului de cercetare/urmărire penală, acțiunea în fața instanței de contencios administrativ este inadmisibilă.

Nu s-ar putea accepta ca, indirect, ca, pe calea analizării respectării condițiilor de procedibilitate de către ANI, condiții premergătoare soluției adoptate de clasare pe latură administrativă, să se ajungă la deturnarea actului de sesizare penală conținut de raportul de evaluare, de la scopul său (de sesizare a unei ipotetice fapte prevăzute de legea penala), cunoscut fiind că dreptul procesual penal nu limitează în timp posibilitatea de a sesiza eventuala existență a unei fapte penale de conflict de interese (dreptul la acțiune în sens procesual este imprescriptibil), ci o acordă oricărei persoane, deci nu numai ANI și că nu condiționează respectiva sesizare penală de respectarea unor anumite condiții de procedibilitate, de formă etc, proprii altor materii (cum este cea a contenciosului administrativ).

De aici trebuie reținut că nu poate fi constatată existența unei vătămări în sensul art. 1 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 în situația în care pe latură administrativă s-a dispus o soluție de clasare cu privire la conflictul administrativ de interese, dublată de sesizarea organului de cercetare/urmărire penală cu privire la indiciile săvârșirii unei infracțiuni de conflict de interese si/sau altor infracțiuni întrucât actul administrativ ce poate fi contestat este acela care constată conflictul de interese administrativ, iar nu cel care constată inexistența unui atare conflict de interese pe latură administrativa, intrucât elementele de fapt conduc la concluzia unei fapte și mai grave, (posibil) penale. În atare situație, actul emis nu mai este unul administrativ, ci devine unul de sesizare penală, pentru care nu pot fi invocate elemente de nelegalitate din punct de vedere al legii administrative (deci al Legii nr. 176/2010) ce sunt proprii unui act administrativ și care pot fi cenzurate de instanța de contencios administrativ doar în privința raporturilor de drept administrativ și a actelor administrative ce au stat la baza acestora, iar nu și al raporturilor de drept procesual penal.

Prin urmare, Curtea va respinge actiunea ca inadmisibila.

II. În ceea ce priveste sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocate de partea reclamantă prin raspunsul la întâmpinare, respectiv art. 6, 8, 10 și 11 din Legea nr. 176/2010, Curtea reține că sesizarea nu este admisibilă.

Textele criticate pentru neconstituționalitate au următorul conținut:

ART. 6

(1) Persoanele responsabile cu implementarea prevederilor referitoare la declarațiile de avere și declarațiile de interese îndeplinesc următoarele atribuții:

a) primesc, înregistrează declarațiile de avere și declarațiile de interese și eliberează la depunere o dovadă de primire;

b) la cerere, pun la dispoziția personalului formularele declarațiilor de avere și ale declarațiilor de interese;

c) oferă consultanță pentru completarea corectă a rubricilor din declarații și pentru depunerea în termen a acestora;

d) evidențiază declarațiile de avere și declarațiile de interese în registre speciale cu caracter public, denumite Registrul declarațiilor de avere și Registrul declarațiilor de interese, ale căror modele se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Agenției;

e) asigură afișarea și menținerea declarațiilor de avere și ale declarațiilor de interese, prevăzute în anexele nr. 1 și 2, pe pagina de internet a instituției, dacă aceasta există, sau la avizierul propriu, în termen de cel mult 30 de zile de la primire, prin anonimizarea adresei imobilelor declarate, cu excepția localității unde sunt situate, adresei instituției care administrează activele financiare, a codului numeric personal, precum și a semnăturii. Declarațiile de avere și declarațiile de interese se păstrează pe pagina de internet a instituției și a Agenției pe toată durata exercitării funcției sau mandatului și 3 ani după încetarea acestora și se arhivează potrivit legii;

f) trimit Agenției, în vederea îndeplinirii atribuțiilor de evaluare, copii certificate ale declarațiilor de avere și ale declarațiilor de interese depuse și câte o copie certificată a registrelor speciale prevăzute la lit. d), în termen de cel mult 10 zile de la primirea acestora;

g) întocmesc, după expirarea termenului de depunere, o listă cu persoanele care nu au depus declarațiile de avere și declarațiile de interese în acest termen și informează de îndată aceste persoane, solicitându-le un punct de vedere în termen de 10 zile lucrătoare;

h) acordă consultanță referitor la conținutul și aplicarea prevederilor legale privind declararea și evaluarea averii, a conflictelor de interese și a incompatibilităților și întocmesc note de opinie în acest sens, la solicitarea persoanelor care au obligația depunerii declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese.

(2) Lista definitivă cu persoanele care nu au depus în termen sau au depus cu întârziere declarațiile de avere și declarațiile de interese, însoțită de punctele de vedere primite, se transmite Agenției până la data de 1 august a aceluiași an.

ART. 8

(1) Scopul Agenției este asigurarea integrității în exercitarea demnităților și funcțiilor publice și prevenirea corupției instituționale, prin exercitarea de responsabilități în evaluarea declarațiilor de avere, a datelor și informațiilor privind averea, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a incompatibilităților și a conflictelor de interese potențiale în care se pot afla persoanele prevăzute la art. 1, pe perioada îndeplinirii funcțiilor și demnităților publice. În îndeplinirea acestui scop, Agenția poate dezvolta relații de colaborare prin încheierea de protocoale cu entități din țară sau din străinătate.

(2) Activitatea de evaluare efectuată de inspectorii de integritate din cadrul Agenției se desfășoară cu privire la situația averii existente pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice, a conflictelor de interese și a incompatibilităților persoanelor care fac obiectul prezentei legi, conform prevederilor acesteia, care se completează cu dispozițiile actelor normative în vigoare.

(3) Principiile după care se desfășoară activitatea de evaluare sunt legalitatea, confidențialitatea, imparțialitatea, independența operațională, celeritatea, buna administrare, dreptul la apărare, precum și prezumția dobândirii licite a averii.

ART. 10

Inspectorii de integritate desfășoară următoarele activități:

a) primesc, colectează, centralizează și procesează date și informații cu privire la situația averii existente pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice, a incompatibilităților și a conflictelor de interese privind persoanele care ocupă funcții sau demnități publice;

b) evaluează declarațiile de avere și declarațiile de interese;

c) efectuează controlul depunerii la termen a declarațiilor de avere și a declarațiilor de interese de către persoanele prevăzute de prezenta lege;

d) evaluează, în condițiile prezentului capitol, diferențele semnificative, în sensul prevederilor art. 18, dintre modificările intervenite în avere pe durata exercitării demnităților și funcțiilor publice și veniturile realizate în aceeași perioadă;

e) evaluează conflicte de interese sau incompatibilități ale persoanelor care ocupă demnități sau funcții publice;

f) întocmesc rapoarte de evaluare în cazul în care, în urma evaluării, identifică elemente de încălcare a legislației privind regimul declarării averii, al conflictelor de interese, respectiv al incompatibilităților, precum și, după caz, a legislației disciplinare, contravenționale sau penale;

g) întocmesc rapoarte de evaluare în cazul în care, în urma evaluării, nu identifică elemente de încălcare a legislației privind regimul declarării averii, al conflictelor de interese, respectiv al incompatibilităților;

h) aplică sancțiunile și iau măsurile prevăzute de lege în competența acestora.

ART. 11

(1) Activitatea de evaluare a declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite existente în perioada exercitării funcțiilor ori demnităților publice, precum și cea de evaluare a conflictelor de interese și a incompatibilităților se efectuează atât pe durata exercitării funcțiilor ori demnităților publice, cât și în decursul a 3 ani după încetarea acestora.

(2) Activitatea ce se efectuează pe durata prevăzută la alin. (1) constă în evaluarea declarației de avere, a datelor și a informațiilor privind averea existentă, precum și a modificărilor patrimoniale intervenite, a conflictelor de interese sau a incompatibilităților, exclusiv pentru perioada exercitării funcțiilor sau demnităților publice.

Astfel, dispozițiile criticate pentru neconstituționalitate vizeaza procedura emiterii raportului de evaluare, aspect asupra căruia instanța de contencios nu poate să își centreze analiza în condițiile în care în litigiu nu a fost emis un act administrativ de constatare a unui conflict administrativ de interese, ci doar un act de sesizare penală, după cum s-a arătat anterior.

Prin urmare, nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulativ prevăzute de art. 29 alin (1) din Legea nr. 47/1992 potrivit caruia „Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia”, respectiv nu este îndeplinită condiția legăturii dintre textul criticat pentru neconstituționalitate și obiectul litigiului, având în vedere natura juridică a actului contestat.

Așa fiind, Curtea va respinge ca inadmisibilă sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocate de partea reclamantă prin raspunsul la întâmpinare, respectiv art. 6, 8, 10 și 11 din Legea nr. 176/2010.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulată de reclamanta Ș___ M____ A_____, cu domiciliul ales la CA MIHUT I____ O_____, în jud. D___, loc. C______, ______________________, în contradictoriu cu pârâta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE INTEGRITATE, cu sediul în sector 1, București, BLD. LASCAR C_______, nr. 15, ca inadmisibilă.

Respinge ca inadmisibilă sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare în ceea ce privește cererea de anulare.

Cu recurs în 48 de ore de la pronunțare în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate.

Pronunțată în ședință publică azi, 01.02.2016.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C_______ M____ F_______ D______ N___

Red./tehnored./C.M.F./D.N/2016/ ex.