R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VIII-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR.57

Ședința publică din data de 14.01.2016

Completul constituit din:

PREȘEDINTE: R_____ M____ V____

GREFIER: C______ I_____ Ș_____

Pe rol se află judecarea cererii de chemare în judecată formulată de reclamanții B____ C_______ D___ și B____ G______, în contradictoriu cu pârâta I________ J________, având ca obiect anulare act administrativ.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legală îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsa părților.

Curtea reține dosarul în pronunțare asupra excepției inadmisibilității acțiunii.

CU R T E A,

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 14.05.2015 sub nr. XXXXXXXXXXX, reclamanții B____ C_______-D___ ȘI B____ G______ au solicitat în contradictoriu cu pârâta INSPECȚIA J________ anularea Rezoluției din data de 02 aprilie 2015, pronunțată în dosarul nr. 1030/XXXXXXXXXX/2015, prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate, ca fiind neîntemeiată, obligarea pârâtului la efectuarea cercetării disciplinare și sesizarea secției de judecători a CSM.

În motivare, reclamanții au arătat, în esență, că în data de 06 februarie 2015 prin reprezentanți legali au formulat o sesizare împotriva magistratului care a pronunțat încheierea din data de 06.01.2015 prin care s-a respins cererea de reexaminare formulată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX aflat spre soluționare la Judecătoria Bistrița, prin admiterea excepției tardivității cererii.

Astfel, învedereză aceștia că la data de 16.09.2014 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX aflat spre soluționare la Judecătoria Bistrița, prin reprezentantul convențional, au formulat o cerere de ajutor public judiciar, cerere care a fost soluționată în data de 21.11.2014 în cameră de consiliu, soluția fiind de respingere a acesteia ca fiind neîntemeiată.

La data de 15.12.2014 le-a fost comunicată la domiciliul procesual ales încheierea de respingere; împotriva acesteia au formulat în termen legal cerere de reexaminare, cerere care a fost transmisă prin fax la în data de 17.12.2014 pe de o parte, iar pe de altă parte prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire în data de 18.12.2014; termenul pentru soluționarea cererii de reexaminare a fost stabilit pentru data de 06.01.2015.

La data de 06.01.2015, verificând soluția pe portalul instanțelor au observat că cererea de reexaminare a fost anulată. La data de 21.01.2015, reprezentantul convențional s-a deplasat la Judecătoria Bistrița, ocazie cu care a solicitat arhivei să îi permită studierea dosarului nr. XXXXXXXXXXXXX, pentru a vedea încheierea de ședință prin care a fost anulată cererea de reexaminare. Lucrătorul de la arhivă i-a comunicat că dosarul nu se află în arhivă, ci la judecător, întrucât nu este redactată încheierea prin care s-a soluționat cererea de reexaminare.

Mai precizează reclamanții că în data de 21.01.2015 soluția pe care le-a comunicat-o lucrătorul de la arhivă a fost aceeași cu vizualizată și pe portalul instanței, respectiv anulează cererea.

La data de 29.01.2015, la domiciliul procesual ales le-a fost comunicată încheierea prin care a fost soluționată cererea de reexaminare formulată, ocazie cu care au constat că era vorba despre o altă soluție decât cea postată pe portalul instanței, respectiv admite excepția tardivității cererii de reexaminare.

Verificând din nou portalul instanței au observat că soluția a fost modificată în

data de 22.01.2015, «admite excepția tardivității cererii». Prin încheierea pronunțată în ședința camerei de consiliu din data de 06.01.2015, instanța a reținut că împotriva încheierii din data de 21.11.2014, subsemnații puteau face cerere de reexaminare în termen de 5 zile de la comunicare, or, cum încheierea atacată le-a fost comunicată în data de 12.11.2014 (deci anterior pronunțării!!!!), cererea de reexaminare a petenților a fost depusă în data de 18.12.2014, cu mult peste termenul de 5 zile, astfel că se impune a admite excepția tardivității cererii de reexaminare. In argumentarea acestei soluții instanța reține dovezile de comunicare aflata la filele 90 și respectiv 91 din dosar.

În continuare, s-a mai menționat de către reclamanți că, prin soluționarea sesizării formulate la pârâtă, deși s-a reținut că cele reclamate corespund cu starea de fapt reală, apreciază însă că judecătorul cererii de reexaminare a indicat în motivarea soluției adoptate înscrisuri care în realitate nu reprezentau comunicarea încheierii atacate, judecătorul aflându-se într-o eroare atunci când s-a pronunțat asupra tardivității cererii de reexaminare. A mai precizat pârâta că, prin acțiunea sa, judecătorul nu urmărit sau acceptat vătămarea lor și nici nu au nesocotit vreuna din normele de drept material ori procesual, neîndeplinirea unor astfel de condiții atrăgând imposibilitatea eventualei angajări a răspunderii disciplinare a judecătorului cauzei pentru săvârșirea abaterii de exercitare cu rea credință ori gravă neglijență a funcției, stabilindu-se, însă, grave deficiențe evidențiate în activitatea unor grefierii.

Raportat la soluția de clasare, consideră reclamanții că aceasta este netemeinică, trebuind a fi modificată.

În drept, au fost invocate disp. din Legea 303/2004 republicată; art. 13 CEDO; Regulamentul de funcționare a inspecției Judiciare; Regulamentul de funcționare al instanțelor; Legea 317/2014 cu modificările ulterioare, art. 453 Noul cod de procedura civila.

Pârâta INSPECȚIA JUDICIARĂ a formulat întâmpinare, invocând, cu prioritate, excepția lipsei procedurii prealabile, respectiv arătând că reclamanții au înregistrat acțiunea la registratura Curții de Apel București fără a parcurge procedura administrativă prealabilă prevăzută de art. 7 alin. 1 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, iar, față de lipsa procedurii administrative prealabile, se impune respingerea contestației, ca inadmisibilă.

Pe fondul cauzei, în situația în care se va respinge excepția invocată, a solicitat pârâta respingerea acțiunii formulate ca neîntemeiată.

Reclamanții au învederat că, în opinia acestora, nu este necesară îndeplinirea procedurii prealabile, față de Decizia CC nr. 397/2014..

Analizând cu prioritate excepția invocată de pârâtă prin întâmpinare, conform art. 248 C.pr.civ., Curtea reține următoarele:

Prin rezoluția contestată, inspectorul judiciar a dispus, în temeiul prevederilor art. 45 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 317/2004, clasarea sesizării reclamanților.

Potrivit dispozițiilor art. 45 alin. 2 din Legea nr. 317/2004, în cazul în care Inspecția Judiciară este titulară a acțiunii disciplinare, aceasta se poate sesiza din oficiu sau poate fi sesizată în scris și motivat de orice persoană interesată, inclusiv de Consiliul Superior al Magistraturii, în legătură cu abaterile disciplinare săvârșite de judecători și procurori.

Potrivit dispozițiilor art. 47 din același act normativ „(1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată:

a) admiterea sesizării, prin exercitarea acțiunii disciplinare și sesizarea secției corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii;

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;

c) respingerea sesizării, în cazul în care se constată, în urma efectuării cercetării disciplinare, că nu sunt îndeplinite condițiile pentru exercitarea acțiunii.

(2) În cazul prevăzut la alin. (1) lit. b), se poate face o nouă sesizare, cu respectarea condițiilor prevăzute de lege.

(3) Rezoluția inspectorului judiciar este supusă confirmării inspectorului-șef. Inspectorul-șef poate dispune completarea cercetării disciplinare de către inspectorul judiciar. Completarea se efectuează de către inspectorul judiciar în termen de cel mult 30 de zile de la data când a fost dispusă de către inspectorul-șef.

(4) Rezoluția inspectorului judiciar poate fi infirmată de inspectorul-șef, în scris și motivat, acesta putând dispune, prin rezoluție scrisă și motivată, una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a) sau c).

(5) Rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile.

(6) Soluțiile pe care le poate pronunța Secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București sunt:

a) respingerea contestației;

b) admiterea contestației și desființarea rezoluției inspectorului judiciar sau, după caz, a inspectorului-șef și trimiterea dosarului pentru continuarea procedurii disciplinare.

(7) Hotărârea Secției de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București este irevocabilă.”

Ca atare, din cuprinsul dispozițiilor citate și al prevederilor art. 45 alin. 4 lit. b), rezultă că rezoluția de clasare, dispusă în urma efectuării verificărilor prealabile efectuate de Inspecția Judiciară din oficiu sau la sesizarea persoanei interesate și în cadrul cărora se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, este definitivă.

Prin decizia nr. 397 din 2014 Curtea Constituțională a constatat că sintagma „rezoluția de clasare este definitivă” din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

Curtea constată că dispozițiile legale criticate potrivit cărora inspectorul judiciar, prin rezoluție scrisă și motivată, poate dispune clasarea sesizării în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, respectiv dacă în urma efectuării verificărilor prealabile se constată că nu există indiciile săvârșirii unei abateri disciplinare, și rezoluția de clasare este definitivă, contravin prevederilor constituționale privind accesul liber la justiție, precum și celor convenționale privind dreptul la proces echitabil.

Prin urmare, Curtea mai reține că, în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din Legea nr. 317/2004, inspectorul judiciar face o cercetare a fondului sesizării pentru a constata dacă există sau nu indicii cu privire la săvârșirea unei abateri disciplinare. Or, în această situație, textul de lege criticat, potrivit căruia rezoluția de clasare este definitivă și, deci, exclusă controlului judiciar, încalcă accesul liber la justiție, drept fundamental consacrat atât de Constituție, cât și de Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, partea interesată fiind lipsită de accesul la o instanță judecătorească. Dacă în primele 3 ipoteze reglementate de art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr.317/2004, respectiv atunci când sesizarea nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sesizării sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt, caracterul definitiv al soluției clasării este legitimat prin aceea că aceasta nu are un caracter irefragabil, deoarece persoana interesată poate face o nouă sesizare cu respectarea condițiilor prevăzute, așa cum a decis instanța de contencios constituțional în jurisprudența sa (a se vedea în acest sens Decizia nr. 487 din 21 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 66 din 27 ianuarie 2014), în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) se dispune asupra fondului sesizării, astfel că este absolut necesară asigurarea accesului la justiție prin posibilitatea atacării soluției la instanța judecătorească.

Ca atare, prin efectul deciziei nr. 397/2014 pronunțate de Curtea Constituțională este recunoscut dreptul petenților de a ataca rezoluția de clasare emisă în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. 4 lit. b) din Legea nr. 317/2004, însă accesul la instanța de contencios administrativ este reglementat în condițiile dreptului comun, reprezentat de prevederile Legii nr. 554/2004 și nu în condițiile de excepție prevăzute de art. 47 alin. 5 din Legea nr. 317/2004.

Potrivit prevederilor art. 31 alin. 3 din Legea nr. 47/1992 dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.

În acest sens, în mod just a arătat pârâta că în cauză devin aplicabile dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004, prevederi ce instituie obligativitatea parcurgerii procedurii plângerii prealabile din moment ce nicio altă dispoziție legală nu dispensează subiectul de sezină de o atare obligație, consfințită cu titlu de condiție de procedibilitate.

Prevederile Legii nr. 317/2004 nu pot constitui „legea specială” în privința regimului contestării rezoluției de clasare în discuție, din moment ce legiuitorul nu a recunoscut posibilitatea contestării unor astfel de rezoluții, calificându-le ca fiind definitive. Faptul că un atare regim a fost constatat neconstituțional prin decizia mai sus amintită nu deschide posibilitatea contestării în cadrul prevăzut de art. 47 alin. 5 din Legea nr. 317/2004 pentru contestarea rezoluției acolo prevăzute, ci naște dreptul persoanei interesate de a ataca rezoluția de clasare în condițiile dreptului comun, reprezentat de prevederile Legii nr. 554/2004.

În acest context, Curtea subliniază că ori de câte ori legea specială nu cuprinde dispoziții contrare exprese (în cauza de față Legea nr. 317/2004 reglementând o cale specială de atac numai în ceea ce privește rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la art. 47 alin. (1) lit. c) și în ceea ce privește rezoluția inspectorului-șef prin care este infirmată rezoluția inspectorului judiciar și se dispune una din soluțiile prevăzute la alin. (1) lit. a sau c), este pe deplin aplicabilă norma generală în materie, în cauza de față Legea nr. 554/2004.

Având în vedere prevederile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 care stabilesc că „(1) Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”, reținând că reclamanții nu au solicitat autorității pârâte, anterior învestirii instanței, revocarea actului pretins vătămător, Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 193 C.pr.civ. rap. la art. 7 din Legea nr. 554/2004, va admite excepția lipsei procedurii prealabile invocată de pârâta Inspecția Judiciară și va respinge ca inadmisibilă prezenta acțiune.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE

Admite excepția inadmisibilității acțiuni formulată de reclamanții B____ C_______ D___ și B____ G______ ambii cu domiciliul ales în CLUJ N_____, _________________________, __________________, în contradictoriu cu pârâta I________ J________ cu sediul în sector 5, București, __________________________. 40.

Respinge cererea, ca inadmisibilă.

Cu recurs în 15 zile de la comunicare. Recursul se va depune la C__ – secția a VIII-a.

Pronunțată în ședință publică azi, 14.01.2016.

PREȘEDINTE GREFIER

R_____ M____ V____ C______ I_____ Ș_____

Red./Tehored. RMV/ex. 4/01.02.2016.

2 comunicări/