ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA PENALĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXXXX

Decizia nr. 212

Ședința publică din data de 17 februarie 2016

Președinte: - C_______ G________

Judecător: - C_____ M______ P______

Grefier: - M____ M_____

Ministerul Public – P________ de pe lângă Curtea de Apel Ploiești a fost reprezentat de procuror: M___ I_______

Pe rol fiind soluționarea pe fond a contestației în anulare formulată de inculpatul V_____ R_____ V_____, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, împotriva deciziei penale nr.1074/02 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns contestatorul-inculpat V_____ R_____ V_____ în stare de deținere, asistat de avocați aleși: avocat T_________ C____ din Baroul Dâmbovița (împuternicire avocațială ________, nr.xxxxxx/2015) și P____ F______ M______ din Baroul T____ (împuternicire avocațială nr.570/16.11.2015)

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Avocat P____ F______ M______ și avocat T_________ C____, având pe rând cuvântul pentru contestatorul-inculpat V_____ R_____ V_____ declară că nu sunt excepții de invocat și nici cereri de formulat.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul, declară că nu alte chestiuni prealabile de discutat.

Curtea, ia act că părțile nu mai au excepții de invocat și nici cereri de formulat constată cauza în stare de judecată și declară deschise dezbaterile asupra contestației în anulare.

Avocat P____ F______ M______ având cuvântul pentru contestatorul inculpat V_____ R_____ V_____, solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei penale nr.1074/02 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, și pe fond respingerea apelului ca nefondat

În ceea ce privește fondul contestației, critica adusă deciziei este că s-au reținut dispozițiile deciziei nr.13/06.10.2015 pronunțată în dosarul XXXXXXXXXX de către ÎCCJ, decizie reținută greșit, în sensul că dispozițiile acestei decizii nu-i pot fi aplicate inculpatului având în vedere că fapta a fost comisă de acesta după _____________________ Noului Cod penal.

Potrivit rechizitoriului, fapta a fost comisă la 23.07.2014, într-adevăr în termenul de încercare, dar sub incidența noului cod penal. La stabilirea și executarea pedepsei inculpatului i se aplică dispozițiile art.96 alin.5 rap. la art.44 alin.1 codul penal referitoare la pluralitatea intermediară, art.39 alin.1 lit.b și art.91 – 93 cod penal. Scopul pedepsei poate fi atins și fără ca inculpatul să execute în regim de detenție pedeapsa și nu ar trebui afectate în mod greșit dispozițiile art.91 și 93 cod penal.

Solicită admiterea contestației în anulare pentru motivele învederate pe larg în scris.

La rândul său, avocat T_________ C____ susține că prezenta contestație în anulare este motivată în scris și se întemeiază pe nelegala citare a inculpatului și judecarea cauzei în lipsa acestuia. Nelegala citare atât a inculpatului cât și a reprezentantului convențional, respectiv a avocatului care l-a asistat sunt motivele pentru care solicită admiterea contestației în anulare, desființarea deciziei penale nr.1074/02 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

Avocat P____ F______ M______ precizează că în tot cursul urmăririi penale inculpatul a indicat ca adresă de domiciliu procesual ales la sediul cabinetului avocațial din localitatea Dumbrăvița, __________________.28 A, județul T____, pe considerentul că inculpatul lucra alături de familia sa în Germania. Toate procedurile până la un moment dat, au fost efectuate la sediul cabinetului avocațial, ori în momentul în care a fost citat în vederea susținerii apelului nu a mai primit nici un act de procedură.

Reprezentantul Ministerului Public având cuvântul solicită respingerea ca nefondată a contestației în anulare formulată de inculpatul V_____ R_____ V_____ împotriva deciziei penale nr.1074/02 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, deoarece din actele dosarului rezultă că la data soluționării cauzei în apel a fost citat cu respectarea dispozițiilor legale, procedura de citare a fost îndeplinită, în condițiile în care inculpatul a fost audiat la fond și și-a indicat drept adresă de domiciliu adresa la care a fost citat de instanța de apel.

Din actul de identitate, a cărei copie se află la dosarul de urmărire penală, rezultă cu evidență că inculpatul are domiciliul la adresa unde a fost citat în apel și nu a solicitat la instanța de fond citarea la o altă adresă și nici nu a indicat un alt domiciliu ales la care să fie citat.

Contestatorul-inculpat V_____ R_____ V_____ având personal ultimul cuvânt susține că adresa pe care a indicat-o pentru a fi citat era la cabinetul de avocatură, motivat de faptul că lucra în străinătate. Adresa din buletin este cea din Târgoviște, ______________________ A, ____________________ indicat sediul cabinetului avocațial tocmai pentru faptul că era plecat din țară. Regretă fapta și solicită schimbarea modalității de executare a pedepsei, în sensul de a nu executa pedeapsa în regim de detenție ci să-i fie aplicată o pedeapsă neprivativă de libertate.

C U R T E A

Asupra contestației în anulare de față;

Examinând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

Prin contestația în anulare înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 12 noiembrie 2015 la această curte de apel a fost înregistrată cererea de contestație în anulare formulată de contestatorul V_____ R_____ V_____ prin care s-a solicitat ca în temeiul art.426 lit.a cod proc.pen.,să se desființeze decizia penală nr.1074 pronunțată la data de 2 noiembrie 2015 de Curtea de Apel Ploiești și să se dispună rejudecarea apelului declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr.115 din 26 martie 2015 a Judecătoriei Târgoviște.

Prin aceeași cerere s-a solicitat și suspendarea executării deciziei a cărei anulare s-a cerut.

În motivarea contestației în anulare, contestatorul V_____ R_____ V_____ a susținut că prin sentința penală nr.115 din 26 martie 2015 a Judecătoriei Târgoviște a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru comiterea unei infracțiuni de conducere a unui vehicul pe drumurile publice fără a deține permis de conducere sau al cărei permis de conducere a fost anulat, faptă prev. și ped.de art. 335 alin.2 cod penal rap.la art.44 alin.1 cod penal și art.396 alin.2 și 10 cod proc.pen.

În baza art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare la care a fost condamnat V_____ R_____ V_____ prin sentința penală nr.177 din 28 februarie 2003 a Judecătoriei Târgoviște-definitivă prin nerecurare-pentru comiterea infracțiunii de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice având în sânge o îmbibație alcoolică peste limita legală-faptă prev.și ped.de art.87 alin.1 din OUG nr.195/2002, stabilindu-se pedeapsa totală de 10 luni închisoare în condițiile art.44 alin.1, art.39 alin.1 lit.b și art.5 cod penal.

Prin aceeași sentință s-a dispus ca în conformitate cu art.91 și urm.cod penal, executarea pedepsei rezultante să fie suspendată condiționat, cu impunerea obligațiilor și măsurilor de supraveghere, pe durata unui termen de supraveghere de 3 ani, incluzând și prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității pe o perioadă de 60 zile lucrătoare.

Examinând în principiu calea extraordinară de atac promovată de către contestatorul condamnat, în raport de motivele invocate și de condițiile de formă prevăzute de dispozițiile art. 427 și următoarele c.pr.penală, Curtea de Apel Ploiești, prin încheierea pronunțată de data de 14 ianuarie 2016, a dispus în baza art. 431 al.2 c.pr.penală, admiterea în principiu a contestației în anulare și a fixat termen pentru soluționarea contestației pe fond, dispunând citarea contestatorului.

Pentru a se dispune astfel, instanța învestită în mod aleatoriu cu soluționarea admisibilității în principiu a constatat că cererea de contestație în anulare a fost formulată de contestatorul V_____ R_____ V_____ împotriva unei hotărâri definitive pronunțate de instanța de apel astfel cum prevede art.426 Cod proc.pen., fiind declarată în termenul legal de 10 zile stabilit de art.428 alin.1 din același cod deoarece hotărârea curții de apel a fost pronunțată la data de 2 noiembrie 2015 iar contestatorul a transmis prin corespondență cererea sa la data de 9 noiembrie 2015- data poștei (fila 7).

Motivul de contestație în anulare face parte dintre cele prevăzute de art.426 cod proc.pen., fiind indicat cazul de contestație în anulare de la lit.a adică judecata în apel a avut loc fără citarea sa legală iar probele invocate în dovedirea acestui caz de contestație în anulare se găsesc în dosar(fila 31 verso dosar urm.pen.)

În aceste circumstanțe, în baza art.431 cod proc.pen., Curtea a admis în principiu contestația în anulare formulată în temeiul art.426 alin.1 lit.a din același cod, de contestatorul V_____ R_____ V_____ împotriva deciziei penale nr. 1074 din data de 02 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosar nr. XXXXXXXXXXX14 dar a respins cererea de suspendare a executării hotărârii ca nefondată în condițiile în care nu există dovezi în dosar din care să rezulte că până în prezent aceasta a fost efectiv pusă în executare, condamnatul având reședința în Germania, localitatea Emstek, ______________________.27, Cod poștal xxxxx încă din luna august 2014.

S-a acordat termen pentru continuarea judecății contestației în anulare, în fondul său, la data de 28 ianuarie 2016 pentru când a fost citat doar contestatorul deoarece pentru celălalt condamnat, A___ I____ G______ sentința judecătoriei a devenit definitivă de asemenea la data de 2 noiembrie 2015 însă contestația în anulare exercitată pentru cazul prevăzut de art.426 lit.a cod proc.pen., nu-l vizează, motivul de contestație în anulare referindu-se la o nelegală citare exclusiv a părții care o invocă.

Completul de judecată legal învestit, verificând pe fond contestația în anulare, în raport de motivul invocat de contestator, de dispozițiile legale în materie și de actele și lucrările dosarului, reține următoarele :

Prin decizia penală nr.1074/02 noiembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, în baza art.421 pct.2 lit.a) Cod procedură penală s-a admis apelul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr.115 din 26 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște care s-a desființat în parte, și în rejudecare:

Conform art.335 alin.3 Cod penal cu aplic. art.396 alin.10 Cod procedură penală inculpatul A___ I____ G______, a fost condamnat la 1.350 lei amendă penală, reprezentând 135 zile amendă, cuantumul unei zile amendă fiind de 10 lei. S-a atras atenția inculpatului A___ I____ G______ asupra disp. art.63 Cod penal.

S-au înlăturat disp. art.44 alin.1 raportat la art.39 alin.1 lit.b) Cod penal și disp. art. 91 - 93 Cod penal, în ceea ce îl privește pe inculpatul V_____ R_____ V_____.

S-a menținut dispoziția primei instanțe privind revocarea beneficiului suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 177 din 28 februarie 2013 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin nerecurare la data de 12 martie 2013, și conform art.15 alin.2 din Legea nr.187/2012 cu aplic. art.83 Cod penal din 1969, dispunându-se ca inculpatul să execute pedeapsa de 8 luni închisoare la care s-a adăugat pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, în final inculpatul V_____ R_____ V_____ având de executat pedeapsa de 1 ani și 2 luni închisoare.

S-au menținut dispozițiile sentinței care nu contravin prezentei decizii.

Instanța de apel a observat, potrivit actelor și lucrărilor dosarului că prin sentința penală nr. 115 din data de 26 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, s-a dispus în baza art. 396 alin. 10 Cod procedură penală rap. la art. 80 Cod penal renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul A___ I____ G______ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de încredințare a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care știa că are permisul de conducere anulat, prevăzute de art. 335 alin.3 Cod Penal.

În temeiul disp. art. 81 Cod penal, s-a aplicat inculpatului un avertisment, atenționându-l asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni.

Conform art.386 alin.1 cod penal, în privința inculpatului V_____ R_____ V_____, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracțiunea prevăzută de art. 335 alin.2 Cod penal în infracțiunea prevăzută art. 335 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.44 alin.1 Cod penal.

În baza art. 335 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.44 alin.1 Cod penal, art.374 alin.4 Cod procedură penală și art.396 alin.2, 10 Cod procedură penală a fost condamnat inculpatul V_____ R_____ V_____ la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere de către o persoană al cărei permis de conducere a fost anulat.

În temeiul art.15 alin.2 din Legea nr. 187/24.10.2012 s-a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 177/28.02.2013 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin nerecurare (dosar XXXXXXXXXXXX) pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002.

Potrivit art. 44 alin.1 Cod penal rap. la art.39 alin.1 lit.b) Cod penal și art.5 Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă aplicată ( 2 luni ), urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 10 luni închisoare.

În baza art.67 alin.1 Cod penal rap. la art. 66 al.1 lit. a), b) Cod penal, art.68 Cod penal, s-a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a pedepsei principale.

În baza art. 91 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.

În temeiul art. 93 alin.1 Cod penal, a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Conform art. 93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul AJOFM Dâmbovița sau Inspectoratului Școlar Județean Dâmbovița, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin.4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod Penal referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei în cazul nerespectării obligațiilor impuse sau a săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere.

S-a reținut de prima instanță pe baza probelor și mijloacelor de probă că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgoviște nr. 4290/P/2013 inculpații V_____ R_____ V_____ și A___ I____ G______ au fost trimiși în judecată sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 335 alin.2 Cod penal (inculpatul V_____), respectiv art.335 alin.3 Cod penal (inculpatul A___).

În actul de sesizare s-a reținut în esență că inculpatul V_____ R_____ V_____ a condus în data de 23.07.2014 autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe __________________________ mun. Târgoviște în condițiile în care avea permisul de conducere anulat, aspect cunoscut și de inculpatul A___ I____ G______ care-i încredințase spre conducere autoturismul mai sus menționat.

Situația de fapt mai sus menționată a fost întemeiată de procuror pe următoarele mijloace de probă: proces verbal de sesizare din oficiu, proces verbal de verificare, sentința penală nr.117/28.02.2013 a Judecătoriei Târgoviște referitoare la inculpatul V_____ R_____ V_____, dispoziția de anulare a permisului de conducere, declarații de martor și declarațiile inculpaților.

În actul de sesizare s-a menționat că inculpații au recunoscut comiterea faptelor.

Analizând materialul probator administrat în cauză, respectiv:declarațiile inculpaților formulate în cursul urmăririi penale, procesul verbal de depistare întocmit de organele de cercetare penală, procesul verbal din 19.03.2014, referitor la anularea permisului de conducere inculpatului V_____, sentința penală nr. 177/28.02.2013 a Judecătoriei Târgoviște, pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, definitivă prin nerecurare, dispoziția nr. xxxxxx/27.03.2013 emisă de șeful serviciului rutier, dovada comunicării dispoziției, declarație martor V____ D__, s-a reținut că, la data de 23.07.2014, în jurul orei 22.45, lucrătorii de poliție din cadrul IPJ Dâmbovița – Serviciul Rutier, în timp ce efectuau activități de supraveghere și control al traficului rutier pe raza municipiului Târgoviște, județ Dâmbovița au efectuat semnal regulamentar de oprire a conducătorului autoturismului marca VW Cady având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX care circula pe _________________________________>

Autovehiculul era condus de inculpatul V_____ R_____-V_____ care în momentul opririi în trafic se afla cu inculpatul A___ I____-G______.

Fiind efectuate verificări în baza de date a posesorilor de permis de conducere, s-a stabilit că urmare a pronunțării unei hotărâri de condamnare la pedeapsa de 8 luni închisoare cu aplicarea art.81 - art.82 Cod penal din 1969 pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 , s-a dispus anularea permisului de conducere aparținând inculpatului V_____ R_____-V_____, acestuia fiindu-i comunicată dispoziția de anulare la 27.03.2013.

Din declarațiile formulate de inculpați a rezultat că în seara de 23.07.2014 A___ I____-G______ a împrumutat de la o cunoștință autoturismul marca VW Cady având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pentru a merge în oraș. Inițial autovehiculul a fost condus de inculpatul A___ și la un moment dat, la insistențele inculpatului V_____, l-a încredințat acestuia să-l conducă, cunoscând faptul că are permisul de conducere anulat.

În cauză, față de probele administrate, instanța a constatat dincolo de orice îndoială rezonabilă, că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați.

În drept, fapta inculpatului A___ I____-G______ constând în aceea că la data de 23.07.2014, în jurul orei 22.45 a încredințat pentru a fi condus pe drumurile publice autoturismul marca VW Cady având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX inculpatului V_____ R_____-V_____, despre care știa că are permisul de conducere anulat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de încredințare a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știa că are permisul de conducere anulat, faptă prevăzută și pedepsită de art. 335 alin.3 Cod penal.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii, prima instanța a reținut că elementul material s-a realizat prin activitatea de încredințare a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice unei persoane despre care știa că are permisul de conducere anulat. Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol pe drumurile publice și, astfel, violarea relațiilor sociale care ocrotesc siguranța circulației pe drumurile publice. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei, fiind în prezența unei infracțiuni de pericol.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. b) Cod penal întrucât a prevăzut rezultatul faptei sale, de încălcare a relațiilor sociale care ocrotesc siguranța circulației pe drumurile publice și deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui .

Analizând materialul probator administrat în cauză instanța a constatat că infracțiunea reținută în sarcina inculpatului prezintă o gravitate redusă, având în vedere natura și întinderea urmărilor produse, mijloacele folosite, modul și împrejurările în care a fost comisă, motivul și scopul urmărit și apreciază că în raport de persoana inculpatului, în vârstă de 27 ani, de conduita avută anterior săvârșirii infracțiunii, de posibilitățile sale de îndreptare, aplicarea unei pedepse ar fi inoportună din cauza consecințelor pe care le-ar avea asupra persoanei acestuia.

Totodată, față de aceleași elemente, instanța a constatat inoportunitatea stabilirii unui termen de supraveghere a conduitei sale, pe o durată determinată, de 2 ani.

De asemenea din fișa de cazier judiciar a inculpatului, aflată la dosarul de urmărire penală la fila 41 a rezultat că inculpatul nu este cunoscut cu antecedente penale, cu privire la acesta nu s-a mai dispus renunțarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei comiterii infracțiunii pentru care este judecat; acesta nu s-a sustras de la urmărire penală ori judecată și nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului ori a identificării și tragerii la răspundere penală a autorului sau a participanților iar pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea dedusă judecății este de 6 la 3 ani închisoare sau amendă, valoare inferioară celei prevăzute de art. 80 alin. 2 lit. d) Cod penal.

Totodată inculpatul a adoptat o conduită procesuală pozitivă, în sensul recunoașterii activității infracționale.

În lipsa altor împrejurări care să dovedească o situație de fapt contrară, instanța a avut în vedere susținerile inculpaților, în sensul că în acea seară au ieșit în oraș împreună cu două fete, autoturismul fiind condus de inculpatul A___ și după ce au stat în zona stadionului Chindia, la insistențele inculpatului V_____, i-a permis acestuia să conducă, el ocupând locul din dreapta. Autoturismul urma să fie condus până la locuința inculpatului V_____. Inculpatul A___ știa că inculpatului V_____ îi fusese anulat permisul de conducere. Instanța va ține cont de faptul că inculpatul V_____ deținuse la un moment dat permis de conducere valabil având cunoștințele și abilitățile necesare activității de conducere a unui autovehicul, că inculpatul A___ a ocupat locul din dreapta în autovehicul și că ora era înaintată, traficul rutier și pietonal fiind redus în jurul orei 22.45, chiar și în cursul lunii iulie.

Instanța a constatat că renunțarea la aplicarea pedepsei reprezintă obiectivarea principiului oportunității în faza de judecată, când instanța are posibilitatea de a aprecia că nu se impune sancționarea unei persoane care a comis o infracțiune de o gravitate redusă.

Față de aceste considerente, în baza art. 396 alin. 10,3 Cod procedură penală rap. la art. 80 Cod penal, a renunțat la aplicarea pedepsei față de inculpatul A___ I____ G______ sub aspectul săvârșirii infracțiunii de încredințare a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice, unei persoane despre care știa că are permisul de conducere anulat, prevăzute de art. 335 alin.3 Cod penal.

În baza art. 81 Cod penal a aplicat inculpatului un avertisment, atenționându-l asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite infracțiuni.

În baza art. 81 Cod penal a aplicat inculpatului un avertisment, atrăgându-i atenția asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune în cazul în care va mai comite infracțiuni, respectiv lipsa posibilității de a mai beneficia de instituția renunțării la aplicarea pedepsei, conform art. 80 alin. 2 lit. b) Cod procedură penală.

În drept, s-a reținut că fapta inculpatului V_____ R_____ V_____ constând în aceea că la data de 23.07.2014, în jurul orei 22.45 a condus pe drumurile publice autoturismul marca VW Cady având numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, având permisul de conducere anulat, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de conducere pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere având permisul de conducere anulat, prevăzută și pedepsită de art. 335 alin.3 Cod penal.

Analizând latura obiectivă a infracțiunii instanța a reținut că elementul material s-a realizat prin activitatea de conducere a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deținerii permisului de conducere pentru conducerea pe drumurile publice având permisul de conducere anulat. Urmarea imediată a constat în crearea unei stări de pericol pe drumurile publice și, astfel, violarea relațiilor sociale care ocrotesc siguranța circulației pe drumurile publice. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată a rezultat în cauză din materialitatea faptei.

Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției indirecte, conform dispozițiilor art. 16 alin. 3 lit. b) Cod penal, întrucât inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale, de încălcare a relațiilor sociale care ocrotesc siguranța circulației pe drumurile publice și deși nu l-a urmărit a acceptat posibilitatea producerii lui .

Ca atare, acestuia i s-a stabilit răspunderea penală pentru săvârșirea infracțiunii reținute în actul de sesizare, cu constatarea că fapta a fost comisă după _____________________ noului Cod penal.

În privința inculpatului V_____ R_____ V_____ s-a constatat că prin sentința penală nr. 177/28.02.2013 a Judecătoriei Târgoviște, pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, definitivă prin nerecurare s-a dispus condamnarea la pedeapsa de 8 luni închisoare cu aplicarea art.81- art.82 Cod penal din 1969 pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002 R, fiind aplicabile dispozițiile art.44 alin.1 Cod penal, referitoare la pluralitatea intermediară.

Astfel, s-a constatat că în cursul termenului de încercare inculpatul a comis din nou o infracțiune, pedeapsa anterior aplicată fiind mai mică de un an, nefiind întrunite condițiile prevăzute de lege pentru starea de recidivă.

Prin urmare, s-a dispus schimbarea încadrării juridice dată faptei prin actul de sesizare, din infracțiunea prevăzută de art. 335 alin.2 Cod penal, în infracțiunea prevăzută art. 335 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.44 alin.1 Cod penal.

Ca atare, instanța a stabilit răspunderea penală a inculpatului pentru infracțiunea dedusă judecății, apreciind necesară aplicarea imediată a unei pedepse și, în considerarea criteriilor generale de individualizare a pedepselor reglementate de disp. art.74 Cod penal. S-au avut în vedere în vedere gradul de pericol social al faptei, periculozitatea inculpatului și limitele pedepselor reduse în condițiile art. 375 și art. 396 alin.2, 10 Cod procedură penală.

În concret, s-a ținut seama de faptul că autoturismul a fost condus în timpul nopții, în mediul urban, pe o distanță relativ redusă, că a avut inițiativa comiterii faptei, existența antecedentelor penale, vârsta inculpatului, de 23 ani, faptul că s-a prezentat înaintea organelor judiciare, lucrează cu contract de muncă în Germania, așa că s-a dispus condamnarea la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art.15 alin.2 din Legea nr. 187/24.10.2012 s-a dispune revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 177/28.02.2013 a Judecătoriei Târgoviște, definitivă prin nerecurare (dosar XXXXXXXXXXXX) pentru infracțiunea prevăzută de art. 87 alin.1 din OUG nr.195/2002.

În temeiul 44 alin.1 Cod penal rap. la art.39 al.1 lit.b) Cod penal și art.5 Cod penal, s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 8 luni închisoare, la care s-a adăugat un spor de o treime din cealaltă pedeapsă aplicată ( 2 luni ), urmând ca inculpatul să execute o pedeapsă rezultantă de 10 luni închisoare.

Asupra individualizării judiciare a executării pedepsei închisorii, dat fiind cuantumul acesteia, mai mic de 3 ani, inculpatul nefiind anterior condamnat la pedeapsa închisorii mai mare de un an, manifestându-și acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în raport de persoana acestuia și de posibilitățile de îndreptare, instanța a apreciat că aplicarea pedepsei este suficientă și, chiar fără executarea acesteia, condamnatul nu va mai comite alte infracțiuni, însă este necesară supravegherea conduitei sale pentru o perioadă determinată.

Prin urmare, în baza art. 91 Cod penal, a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și stabilirea unui termen de supraveghere de 3 ani, conform dispozițiilor art. 92 Cod penal.

În baza art. 93 al.1 Cod penal, a dispus obligarea inculpatului ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Dâmbovița, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin.3 Cod penal, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul AJOFM Dâmbovița sau Inspectoratului Școlar Județean Dâmbovița, pe o perioadă de 60 de zile lucrătoare.

În baza art. 91 alin.4 Cod penal, s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 Cod penal, referitoare la revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei în cazul nerespectării obligațiilor impuse sau a săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere.

Față de natura și gravitatea infracțiunii, de împrejurările cauzei și persoana inculpatului, apreciind necesară, în baza art.67 alin.1 Cod penal rap. la art. 66 alin.1 lit. a), b) Cod penal, art.68 Cod penal, a interzis inculpatului ca pedeapsă complementară exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, pe o perioadă de 3 ani de la rămânerea definitivă a pedepsei principale.

Împotriva sentinței penale nr. 115 din data de 26 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, în termen legal a declarat apel P________ de pe lângă Judecătoria Târgoviște, care a criticat soluția primei instanțe pentru motivele arătate la filele 6-9 din dosar și susținute cu ocazia dezbaterilor ce au avut loc la data de 2 noiembrie 2015.

În susținerea căii de atac, în esență, P________ a arătat că față de natura faptei săvârșită de inculpatul A___ I____ G______ și care pune în pericol siguranța circulației pe drumurile publice, instituția renunțării la aplicarea pedepsei dispusă de prima instanță, nu este de natură să asigure realizarea scopului pedepsei.

Totodată, s-a susținut că pedeapsa de 6 luni închisoare aplicată inculpatului V_____ R_____ V_____, în raport de circumstanțele reale de comitere a faptei, este prea blândă.

Cu ocazia susținerii căii de atac, la termenul din 2 noiembrie 2015, procurorul de ședință a invocat un motiv de nelegalitate al sentinței, în ceea ce îl privește pe inculpatul V_____ R_____ V_____, arătând că prima instanță a procedat greșit la aplicarea unei pedepse rezultante de 10 luni închisoare, conform art.39 alin.1 lit.b) Cod penal, deși în cauză erau incidente dispozițiile privind cumul aritmetic.

Curtea de Apel Ploiești a constatat, prin decizia penală contestată în prezent, că apelul declarat de P________ de pe lângă Judecătoria Târgoviște împotriva sentinței penale nr.115 din 26 martie 2015 pronunțată de Judecătoria Târgoviște este fondat, potrivit celor de succed:

Astfel, prima instanță a considerat, în mod neîntemeiat, că nu este oportună aplicarea unei pedepse inculpatului A___ I____ G______. Aceasta întrucât, raportat la elementele ce caracterizează fapta penală și relațiile sociale încălcate (prin incriminarea faptei de a încredința un autoturism pentru a fi condus de către o persoană al cărui permis este anulat se urmărește protejarea relațiilor sociale privind siguranța circulației pe drumurile publice), reeducarea inculpatului A___ I____ G______ nu poate avea loc doar prin aplicarea unui avertisment stabilit conform art.81 Cod penal, urmare a renunțării la aplicarea pedepsei, astfel că soluția dispusă de instanța de fond este netemeinică.

Este adevărat că inculpatul A___ I____ G______ a dat dovadă de conduită procesuală sinceră, fără a îngreuna stabilirea adevărului și justa soluționare a cauzei, recunoscând comiterea infracțiunii, fiind o persoană integrată în societate, însă aceste circumstanțe nu justifică aplicarea instituției prev. de art.80 Cod penal, ci o modalitate mai blândă de individualizare a pedepsei.

Referitor la critica de netemeinicie privind pe inculpatul V_____ R_____ V_____, Curtea a reținut că în cadrul procesului de individualizare a pedepsei trebuie avute în vedere toate criteriile pentru stabilirea pedepsei, atât în ceea ce privește cuantumul cât și modalitatea de executare, în sensul unei evaluări concrete a celor menționate de legiuitor în art.74 Cod penal, evidențiind gravitatea faptei comise, prin prisma circumstanțelor reale, dar și a circumstanțelor personale ale inculpatului, atât a celor legate de comportamentul procesual cât și a celor ce vizează persoana sa.

Raportat la împrejurările în care a fost comisă infracțiunea de conducere a unui autoturism pe drumurile publice de către o persoană al cărei permis de conducere i-a fost anulat, Curtea reține că în cauză s-a realizat o corectă aplicare a criteriilor de individualizare prev. de art.74 Cod penal, pedeapsa de 6 luni închisoare, orientată peste limita minimă prevăzută de lege ca urmare a aplicării procedurii simplificate conform art.374 alin.4 Cod procedură penală, fiind corect stabilită.

Curtea a reținut însă că prima instanță a aplicat greșit dispozițiile referitoare la tratamentul sancționator al pluralității intermediare, potrivit art.44 alin.1 Cod penal.

Rezultă din fișa de cazier că inculpatul V_____ R_____ V_____ a fost condamnat la pedeapsa de 8 luni închisoare prin sentința penală nr. 177/28.02.2013 pronunțată de Judecătoria Târgoviște, definitivă prin nerecurare, iar fapta ce a făcut obiectul prezentei judecăți a fost comisă pe durata termenului de încercare, astfel că fiind incidente disp. art.15 alin.2 din Legea nr. 187/24.10.2012 în mod legal prima instanță a dispus revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei de 8 luni închisoare.

Cu toate acestea, judecătorul fondului a procedat greșit aplicând dispozițiile art.39 alin.1 lit.b) Cod penal, întrucât în cauză pedeapsa rezultantă trebuia stabilită conform art.83 Cod penal din 1969, prin adăugarea aritmetică a pedepsei de 6 luni închisoare aplicată pentru infracțiunea dedusă judecății, la pedeapsa de 8 luni închisoare stabilită anterior, pedeapsa rezultantă neputând fi executată decât în regimul închisorii potrivit art.60 Cod penal.

În opinia Curții, în continuare își produce efectele decizia nr. 1 din 17 ianuarie 2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recursul în interesul legii, prin care s-a stabilit că „suspendarea condiționată a executării nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. 1 din Codul penal”.

Totodată, în aplicarea dispozițiilor art.5 din Codul penal, prin decizia nr. 13 din data de 6 mai 2015 (dosar nr.XXXXXXXXXX/HP/P), completul pentru dezlegarea unei probleme de drept în materie penală a stabilit că în cazul pluralității de infracțiuni constând într-o infracțiune pentru care, potrivit Codului penal anterior, a fost aplicată,printr-o hotărâre definitivă, o pedeapsă, cu suspendarea condiționată a executării, care, conform art.41 alin. (1) din Codul penal, nu îndeplinește condițiile pentru a constitui primul termen al recidivei postcondamnatorii și, respectiv, o infracțiune săvârșită în termenul de încercare, pentru care legea penală mai favorabilă este legea nouă, stabilirea și executarea pedepsei, în urma revocării suspendării condiționate, se realizează potrivit dispozițiilor art.15 alin. (2) din Legea nr.187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr.286/2009 privind Codul penal raportat la art.83 alin. (1) din Codul penal anterior.

În prezenta contestație în anulare, contestatorul condamnat a invocat disp. art. 426 alin. 1 lit. a cod procedură penală, susținând că procedura de citare nu a fost îndeplinită conform legii, iar, pe de altă parte s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta la judecată și de a încunoștința instanța de apel despre această împiedicare.

În examinarea pe fond a contestației în anulare, se reține că, potrivit art. 426 cod procedură penală, care reglementează cazurile de contestație în anulare, ,,împotriva hotărârilor penale definitive se poate face contestație în anulare în următoarele cazuri: a) când judecata în apel a avut loc fără citarea legală a unei părți sau când, deși legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această imposibilitate; b)când inculpatul a fost condamnat, deși existau probe cu privire la o cauză de încetare a procesului penal; c) când hotărârea a fost pronunțată de alt complet decât cel care a luat parte la dezbaterea pe fond a procesului; d) când instanța nu a fost compusă potrivit legii ori a existat un caz de incompatibilitate; e) când judecata a avut loc fără participarea procurorului sau a inculpatului, când aceasta era obligatorie, potrivit legii; f) când judecata a avut loc în lipsa avocatului, când asistența juridică a inculpatului era obligatorie, potrivit legii; g) când ședința de judecată nu a fost publică, în afară de cazurile când legea prevede altfel; h) când instanța nu a procedat la audierea inculpatului prezent, dacă audierea era legal posibilă;i)când împotriva unei persoane s-au pronunțat două hotărâri definitive pentru aceeași faptă.”

Curtea observă că, sub un prim aspect, contestația în anulare, reprezentând o cale extraordinară de atac de retractare, se poate promova doar pentru motive care vizează îndeplinirea unor acte procedurale cu încălcarea legii, anularea având drept efect repunerea cauzei în aceeași etapă a judecății în care aceasta s-a aflat înainte de rămânerea definitivă a hotărârii.

Așa cum s-a statuat în mod constant în doctrină și jurisprudență, contestația în anulare are drept temei numai nulitatea actelor de procedură efectuate, nu și greșita soluționare a fondului cauzei, prin intermediul acestei căi de atac neputându-se pune în discuție aspecte legate de temeinicia, corectitudinea ori legalitatea hotărârii contestate.

În legătură cu motivul de contestație în anulare prev. de art. 426 alin. 1 lit. a cod procedură penală, invocat în prezenta cauză, Curtea constată că nu este incident în cauză.

Astfel, deși contestatorul V_____ R_____ V_____ a susținut că soluționarea cauzei în apel ar fi avut loc cu nerespectarea dispozițiilor legale privind citarea, se constată că, dimpotrivă, procedura a fost îndeplinită conform legii, iar contestatorul nu s-a aflat în imposibilitate de a se prezenta la judecata apelului și nici de a încunoștința instanța despre această împiedicare.

Susținerea condamnatului se referă la faptul că ar fi indicat, încă de la urmărirea penală, domiciliul procesual ales, unde solicită a fi citat, ca fiind la sediul cabinetului avocațial care i-a asigurat asistența juridică, întrucât era plecat din țară, aflându-se în Germania și că în apel nu a fost citat la cabinetul avocatului ales, așa încât nu a fost legal îndeplinită procedura de citare, inculpatul fiind judecat în lipsă, cu încălcarea dreptului la apărare și a caracterului echitabila al procedurii, acesta nefiind înștiințat cu privire la proces și neprezentându-se pentru a-și formula apărările corespunzătoare.

Verificând pe fond motivul de contestație în anulare, Curtea constată că într-adevăr, la urmărirea penală, în declarația de la filele 31-31 dosar urmărire penală, dată la 28.07.2014, condamnatul-contestator V_____ R_____ V_____ (la acel moment procesual inculpat)a precizat că pe data de 08.08.2014 urmează să plece în Germania unde se va prezenta la locul de muncă, așa încât a solicitat ca actele de procedură să-i fie comunicate la sediul Cabinetului avocațial ,, P____ F______ M______’’.

La judecata în fond a cauzei (după ce s-a constatat prin încheierea din data de 29 decembrie 2014 , legalitatea probelor administrate la urmărirea penală, nefiind formulate cereri și excepții de către inculpat și s-a dispus începerea judecății), inculpatul V_____ R_____ V_____ a fost citat la sediul acestui cabinet avocațial și s-a prezentat la termenul de judecată din data de 05.02.2015 (fila 26 doar fond), declarând că recunoaște săvârșirea faptei în condițiile descrise în actul de sesizare și solicită judecata pe baza probelor administrate la urmărirea penală, în condițiile asigurării asistenței juridice de către avocat P____ F______ M______.

Însă, la instanța de fond, cu prilejul audierii sale, inculpatul nu a învederat faptul că locuiește la o altă adresă în Germania și nici nu a indicat o altă adresă decât cea de domiciliu pentru a se fi citat, în condițiile în care domiciliul său figurează în Târgoviște, _______________________ A, _________________. 2 jud. Dâmbovița, adresă la care a avut loc și comunicarea actelor de procedură (minuta sentinței apelate) la instanța de fond.

Prin urmare, în apel, inculpatul V_____ R_____ V_____ a fost citat în mod legal la adresa de domiciliu, menționată mai sus, aceasta fiind singurul domiciliu cunoscut, iar procedura de citare a fost legal îndeplinită, cu respectarea disp. art. 259 alin. 5 lit. g cod procedură penală, care stabilesc că,, în cazul în care destinatarul nu se prezintă pentru comunicarea citației în interiorul termenului stabilit de organul judiciar, citația se consideră comunicată la împlinirea acestui termen’’.

În aceste condiții, dată fiind împrejurarea că, audiat fiind în fața instanței de fond, inculpatul nu a indicat o altă adresă decât cea de domiciliu și nici nu a solicitat comunicarea, în continuare, a actelor de procedură la o altă adresă decât cea de domiciliu, rezultă că la judecata cauzei în apel au fost respectate dispozițiile legale referitoare la citarea acestuia, fiind aplicabile disp. art. 259 alin. 2 cod procedură penală, în conformitate cu care ,, suspectul sau inculpatul are obligația de a comunica în termen de cel mult 3 zile schimbarea adresei unde locuiește’’, precum și a art. 259 alin. 1 cod procedură penală, conform cărora ,, inculpatul se citează la adresa unde locuiește’’.

Este adevărat că, potrivit art .259 alin. 3 cod procedură penală, suspectul sau inculpatul care a indicat, printr-o declarație dată în cursul procesului penal, un alt loc pentru a fi citat, este citat la locul indicat’’.

Din interpretarea gramaticală a textului reiese că această dispoziție legală, ce constituie excepția de la regula d mai sus referitoare la citare, este incidentă numai până la data ori termenul la care inculpatul s-a prezentat în fața organului judiciar, deci raportat la etapa procesuală în care se află cauza, deoarece, este evident logic că, prezentându-se personal, la unul din termenele de judecată, în urma unei astfel de citări, inculpatul este dator să respecte în continuare disp. art. 259 alin. 2 și 3 cod procedură penală, deci să precizeze dacă, în următoarea sau următoarele faze ale procesului penal, indică un alt loc decât cel de domiciliu pentru a fi citat.

Cu alte cuvinte, disp. art. 259 alin. 3 cod procedură penală devin aplicabile numai până la momentul în care inculpatul se prezintă în fața organului judiciar, iar după acest moment, inculpatul este dator să precizeze dacă solicită, în continuare, citarea la o altă adresă, iar în caz contrar, în absența unei astfel de precizări, devin aplicabile dispozițiile generale privind citarea, care stabilesc regula citării la domiciliul cunoscut și excepția citării la o altă adresă.

Or, în cauză, citat fiind la instanța de fond, la o altă adresă pe care o indicase la urmărirea penală, nici inculpatul și nici avocatul său ales nu au solicitat, cu prilejul audierii ori a dezbaterilor, ca, ulterior momentului prezentării și audierii, comunicarea actelor procedurale să se facă la o altă adresă decât cea de domiciliu, astfel încât comunicarea minutei sentinței apelate a avut loc la adresa de domiciliu, unde a fost în mod legal citat inculpatul și în cursul soluționării căii ordinare de atac.

Așa fiind, se constată că au fost respectate dispozițiile legale privind citarea inculpatului V_____ R_____ V_____ la judecata în apel, fiind respectate disp. art. 259 alin. 1 cod procedură penală rap. la art. 261 alin. 4 teza a 2-a cod procedură penală, prin urmare nu este incident acest caz de contestație în anulare, așa încât calea extraordinară de atac urmează a fi respinsă ca nefondată.

Văzând și disp. art. 275 alin. 2 cod procedură penală,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul condamnat V_____ R_____ V_____, fiul lui C______ și S_____, născut la 24.01.1992, domiciliat în Târgoviște, ______________________ A, _____________.2, județ Dâmbovița, CNP xxxxxxxxxxxxx, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat P____ F______ M______ din Dumbrăvița, __________________.28 A, județul T____, împotriva deciziei penale nr.1074/02.11.2015 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești în dosarul nr.XXXXXXXXXXX14.

Obligă pe contestatorul condamnat la plata sumei de 200 lei cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17.02.2016.

Președinte, Judecător,

C_______ G________ C_____ M______ P______

Grefier,

M____ M_____

Red.GC

Tehnored.MM

5 ex./29.02.2016.

d.f.XXXXXXXXXXX14, Judecătoria Târgoviște

j.f. M_______ D____

j.a. I.N____, C.R___

operator de date cu caracter personal

număr notificare 3113/2006