ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR.30

Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016

Președinte – E________ G_______

Judecător – A_____ R____ G_________

Grefier – M______ M________ C________

Pe rol fiind judecarea apelului formulat de pârâta P____ C_____ I______, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în G_____, __________________, nr.30, județul G_____, împotriva sentinței nr.205 din data de 16 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu debitoarea __________________, cu sediul în comuna Iedera, _________________, ____________________, județul Dâmbovița, lichidator judiciar F______ INSOLVENȚĂ SPRL, cu sediul în București, _____________________.33, sector 2 și pârâtul S_____ I_____ R_____, domiciliat în localitatea B_______ V___, _________________, județul G______.

Apelul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, conform chitanței nr.xxxxxxx din data de 15 iulie 2015, care a fost anulată de instanță și atașată la dosarul cauzei.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanta- pârâtă P____ C_____ I______, prin avocat V_____ M_____ din cadrul Baroului București, potrivit împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lichidatorul judiciar F______ Insolvență SPRL și intimata-debitoare I__________ SRL, prin practician în insolvență, avocat A________ R___ și intimatul-pârât S_____ I_____ R_____, prin curator special avocat C_____ V_____ din cadrul Baroului Prahova.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederând instanței că apelul se află la al treilea termen de judecată, este motivat, timbrat, prin intermediul serviciului registratură al instanței la dosarul cauzei au fost depuse note scrise din partea intimatului-lichidator.

Curtea aduce la cunoștința părților posibilitatea apelării la procedura medierii, în baza dispozițiilor art.6 din Legea nr.192/2006, potrivit cărora “organele judiciare și arbitrale, precum și alte autorități cu atribuții jurisdicționale informează părțile asupra posibilității și a avantajelor folosirii procedurii medierii și le îndrumă să recurgă la această cale pentru soluționarea conflictelor dintre ele”.

Curator special avocat C_____ V_____, având cuvântul, arată că prin încheierea de ședință de la termenul de judecată anterior nu s-a fixat onorariul pentru curatorul special desemnat.

Curtea, având în vedere că prin încheierea de ședință de la termenul de judecată anterior, potrivit dispozițiilor art.167 alin.3 și 4 Cod procedură civilă,s-a desemnat un curator special pentru intimatul –pârât S_____ I_____ R_____, fixează onorariul pentru curatorul special în cuantum de 500 lei, în sarcina de plata a apelantei.

Părțile, prin apărători, pe rând, având cuvântul, arată instanței că nu au alte cereri de formulat în cauză și solicită cuvântul în dezbateri.

Curtea ia act că nu se formulează alte cereri și, analizând actele și lucrările dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat V_____ M_____, pentru apelanta - pârâtă P____ C_____ I______, având cuvântul, solicită admiterea apelului, anularea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare, sau reținând cauza să se respingă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale în ceea ce o privește pe apelanta, solicitând să fie avute în vedere concluziile scrise depuse la termenul de judecată anterior. Susține că instanța de fond nu a analizat niciuna dintre probele administrate de pârâtă, raportându-se doar la raportul întocmit de lichidator, deși în acest raport nu este menționată persoana ca fiind responsabilă de apariția stării de insolvență, astfel că nu sunt întrunite condițiile cumulative pentru atragerea răspunderii acesteia și nu a ținut cont de condițiile care au dus la această situație în care se află societatea. Arată că nu a fost probată nicio legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, iar simpla prezumție nu este suficientă. Cu cheltuieli de judecată. Depune practică judiciară în susținerea celor arătate.

Curator special avocat C_____ V_____, pentru intimatul-pârât S_____ R_____ I_____, având cuvântul, solicită admiterea apelului și în ceea ce îl privește pe intimatul S_____ R_____ I_____, față de împrejurarea că nu au există probe la dosarul cauzei privind atragerea răspunderii patrimoniale .

Avocat A________ R___, pentru lichidatorul judiciar F______ Insolvență SPRL și intimata-debitoare I__________ SRL, având cuvântul, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, precizând că în anul 2009, fostul administrator a cesionat părțile sociale unei alte persoane fizice care nu a fost găsită până la acest moment și nu s-a oferit nici un document pentru a se studia situația societății, rezultând clar intenția frauduloasă de cesionare a părților sociale, precizând, cu privire la prescripție, faptul că la momentul respectiv, în raport s-a precizat clar că administratorul judiciar provizoriu va continua demersurile necesare pentru identificarea tuturor persoanelor care sunt responsabile pentru insolvența debitorului. Fără cheltuieli de judecată.

C U R T E A :

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele :

Prin cererea înregistrată la această instanță, reclamantul F______ INSOLVENTA SPRL desemnat să administreze procedura de insolvență în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, privind pe debitoarea I__________ SRL, a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale față de administratorul statutar al societății debitoare, respectiv pârâtul S_____ I_____ R_____, dar și față de fostul administrator statutar, respectiv pârâta P____ C_____ I______ , solicitând obligarea în solidar a acestora la plata întregului pasiv al societății debitoare., în valoare de 197.014,31 lei.

În ce privește răspunderea patrimonială a primului pârât, reclamantul a susținut că, așa cum a arătat și în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus al apariția stării de insolvență, pe parcursul procedurii, nu a putut intra în posesia documentelor contabile ale debitorului, deși prin sentința nrr.197/17.03.2013 i s-a pus în vedere debitoarei să-și îndeplinească atribuțiile prevăzute potrivit art. 35 din lege, anume de a-i preda actele și informațiile prev.de art.28 alin. 1 din lege.

Mai mult, din datele furnizate de ORC a rezultat că, deși avea obligativitatea să depună bilanțul societății, administratorul statutar nu s-a achitat nici de această obligație, în perioada 2011-2013 nefiind depus nici un fel de bilanț contabil, din datele postate de ANAF pe site-ul Ministerului Finanțelor rezultând clar că ultimul bilanț depus de societate este cel aferent anului 2008.

Potrivit art.10 din Legea nr.82/2991 a contabilității „răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității(…) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.

Astfel, potrivit legii, reclamantul a susținut că administratorul statutar avea astfel, potrivit legii, obligația de a ține o evidență contabilă și fiscală care să reflecte activitatea comercială desfășurată, lucru pe care nu l-a făcut.

In ceea ce privește răspunderea celui de-al doilea pârât, respectiv P____ C_____ I______, a precizat reclamantul că aceasta a înstrăinat părțile sale sociale lui S_____ I_____ R_____ și a ieșit din societate după ce aceasta a acumulat debite importante, prin activitatea sa determinând practic insolvența societății.

Potrivit datelor furnizate de ONRC, a mai susținut reclamantul, societatea debitoare a luat ființă în anul 2006, având doi asociați M_____ B_____ G______ și P____ C_____ I______ și doi administratori, în persoana celor doi acționari, în data de 3.10.2006 asociatul mohora B_____ –G______ părăsind societatea, debitoarea având un singur administrator din data de 24.06.2006 , în persoana pârâtei P____ C_____ I______ care la rândul său, după ce a încheiat în anul 2008 un contract de închirie cu _______________, a părăsit societatea în anul 2009, înstrăinând părțile sociale în integralitatea lor către noul asociat unic S______ I_____ R_____.

Având în vedere că debitele societății provin din anii 2008-2009, când administrator al societății era P____ C_____ I______, opinia reclamantului este aceea că aceasta a ieșit în mod dolosiv din societate, înstrăinând părțile sale sociale unei persoane imposibil de găsit, probabil fără nici un fel de bunuri și venituri, aspect ce relevă faptul că pârâta a făcut acest lucru pentru a nu răspunde în fața creditorilor și demonstrează fără dubiu că aceasta a provocat insolvența debitorului.

A apreciat reclamantul că în cauză sunt incidente prevederile art. 138 alin. 1 lit.c din Legea nr.85/2006, în ceea ce o privește pe pârâta P____ C_____ I______ și art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, în ceea ce-l privește pe pârâtul S_____ I_____ R_____, considerând că pârâții sunt persoanele responsabile pentru starea de insolvență a debitoarei, motive pentru care a solicitat admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale și obligarea pârâților în solidar la plata întregului pasiv al societății în cuantum de 197.014,31 lei.

In dovedirea cererii s-au depus la dosar relațiile furnizate de ONRC și copii de pe cărțile de identitate ale pârâților.

La data de 9,.05.2015, pârâta P____ C_____ I______ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea ca nefondată a cererii introductive.

In motivarea întâmpinării, pârâta P____ C_____ I______ a susținut că din analiza bilanțului contabil și balanța analitică pe anul 2008, reiese clar faptul că , în calitatea sa de fost asociat unic, era cel mai vechi creditor al debitoarei cu un credit important rămas de recuperat, așa cum este evidențiat în contul nr.455 – asociați conturi curente; a mai susținut că s-ar fi impus citarea acesteia individual ca și creditor în dosarul de insolvență, însă nu a fost citată, iar de publicarea în buletinul insolvenței aceasta nu a avut cunoștință, procedura falimentului derulându-se fără a fi citată, creanța pe care o are de recuperat de la debitoare neputând fi recuperată, deși a investit în societate timp de 3 ani de zile.

S-a mai susținut prin întâmpinare că _______________ a încasat în luna mai de la debitoare , o scrisoare de garanție de bună plată în sumă de xxxxx euro, suma creditată societății debitoare din contul său personal ca asociat, în baza unui contract/acord de împrumut, vizat de bancă.

Mai mult, s-a arătat că în luna mai 2009, creditorul Vitantis SRL a intrat în posesia bunurilor existente la data de 30.04.2009 în unitatea 0.36 October a __________________ , valoarea acestora depășind cu mult orice rest de debit ar mai fi existat la cea dată.

A mai arătat pârâta că după încetarea oricărei activități – 30.04.2009, în spațiul închiriat de la Vitantis SRL, devenit impropriu comercializării obiectelor de îmbrăcăminte conform cerințelor francizorului spaniol și după momentul ieșirii sale din societate - iunie 2009, societatea debitoare nu avea datorii nici către bugetul statului, nici către fostul proprietar Vitantis SRL, lucru dovedit și de faptul că acesta din urmă nu a formulat nici o acțiune juridică împotriva debitoarei timp de 5 ani de zile.

A considerat pârâta că scopul interpretării cu rea credință a prevederilor legale de către lichidatorul judiciar a fost unul clar , acesta încercând și reușind pe orice cale eliminarea de la masa credală a creditorului majoritar statutar și cel mai vechi care putea, prin satisfacerea creanței sale, să reducă semnificativ masa credală și implicit șansa creditorului Vitantis SRL și a sa personală de a se „îndestula”

Denaturarea majorității decizionale în cadrul adunării creditorilor și așa zisa confirmare ca administrator judiciar /lichidator , s-a realizat având în vedere și conflictul de interese în care s-a găsit permanent dl. avocat R___ A________, asociat coordonator al F______ Insolvență SPRL - lichidator judiciar al debitoarei I__________ SRL și în același timp partener în societatea de avocați G_________ Stefănică și Asociații SPRL ce o reprezintă convențional pe creditoarea Vitantis SRL în procesul de față; sediul profesional al cabinetului de avocatură al creditoarei fiind identic cu cel al lichidatorului judiciar desemnat pentru debitoare.

Totodată, pârâta a considerat că nedepunerea actelor și documentelor contabile la organele fiscale ca faptă omisivă precum și nerealizarea publicității prevăzute de lege cu privire la sediul social, secundar sau al raportărilor contabile, nu îndeplinesc toate condițiile prevăzute de lege pentru atragerea răspunderii personale a membrilor organelor de conducere a debitorului.

Antrenarea răspunderii patrimoniale a fostului administrator și a actualului administrator statutar ai debitoarei, nu presupune doar simplele „opinii” „probabile” ale unui lichidator/creditor dovedit de rea credință , ci poate interveni doar în cazul prezentării unor dovezi concludente și pertinente, care să conducă la concluzia că, prin săvârșirea anumitor fapte prevăzute de lege, s-a contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență, situație care nu a fost dovedită în cauză cu nici unul dintre înscrisurile depuse la dosar.

In concluzie, s-a solicitat respingerea ca neîntemeiată a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale în privința ambilor pârâți și pe cale de consecință, respingerea acțiunii ca nefondată.

După administrarea probatoriului, prin sentința nr. 205 din data de 16 martie 2015, Tribunalul Dâmbovița a admis cererea formulată de reclamantul F______ Insolventa SPRL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei I__________ SRL cu sediul în ________________________________, ______________________, județul Dâmbovița, având CUI xxxxxxxx și nr. de înregistrare în registrul comerțului JXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu pârâții S_____ I_____ R_____, cu domiciliul în localitatea B_______ V___, ______________________, __________, ______________________ și P____ C_____ I______, cu domiciliul în București, ________________, ___________, ___________, sector 6 și domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în G_____, _____________________ nr. 30, județul G_____, și în consecință, a obligat pârâții să aducă la masa credală suma de 197.014,31 lei, reprezentând pasivul societății debitoare.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că prin sentința nr. 197 din 17.03.2014, pronunțată de Tribunalul Dâmbovița –Secția a II-a Civilă de C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr. XXXXXXXXXX14, s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei I__________ SRL, în temeiul art.34 din Legea nr. 85/2006 fiind numit administrator judiciar societatea Fructal Insolvență SPRL.

Prin sentința nr. 602 din 6.10.2014 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița –Secția a II-a Civilă de C_________ Administrativ și Fiscal , în același dosar, s-a dispus – în temeiul art. 107 lit. D din Legea nr. 85/2006 – începerea procedurii falimentului debitoarei .

In temeiul art. 107 alin. 2 din Legea nr. 85/2006, a fost desemnat lichidator judiciar societatea Fructal Insolvență SPRL.

A mai reținut instanța de fond că potrivit art.59 din Lege anr.85/2006, administratorul sau, după caz, lichidatorul judiciar are obligația ca în cadrul raportului întocmit, să stabilească împrejurările și cauzele care au determinat apariția insolvenței cu menționarea persoanelor cărora le-ar fi imputabilă.

In conformitate cu acest text de lege, judecătorul fondului a reținut că lichidatorul desemnat a procedat la întocmirea raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței debitorului, în care a reținut că, din derularea faptelor și în raport de situațiile evidențiate la organele fiscale, răspunderea pentru starea de insolvență aparține actualului administrator al societății, respectiv S_____ R_____ I_____, dar și fostului administrator statutar, respectiv P____ C_____ I______.

De asemenea, s-a mai reținut că față de situația reținută în raportul întocmit, lichidatorul judiciar a promovat prezenta cerere de chemare în judecată a pârâților în calitate de administratori ai debitoarei I__________ SRL, solicitând obligarea în solidar a acestora la plata pasivului debitoarei, în cuantum total de 197.014,31 lei.

Prima instanța a mai reținut că acțiunea a fost motivată prin invocarea împrejurărilor că, subsecvent notificării administratorului statutar de a prezenta documentele menționate în art. 28 din Legea nr.85/2006, situațiile contabile nu au fost predate, astfel că se prezumă că actualul administrator al debitoarei – S_____ R_____ I_____, a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, iar fostul administrator statutar – P____ C_____ I______, a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documentele contabile, sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, a ascuns o parte din activul societății, făcându-se astfel vinovați de ajungerea societății în faliment.

Conform prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr.85/2006,s-a reținut că judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitoarei persoanei juridice ajunsă în insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere ori de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin una din faptele expres și limitativ prevăzute la lit. a –g ale articolului.

De asemenea, s-a mai reținut că această răspundere patrimonială personală decurge din natura raporturilor care se stabilesc între organele de conducere și alte persoane care au cauzat insolvența și societatea debitoare, iar pentru antrenarea ei este necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții:prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile expres prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților și culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează.

A mai reținut tribunalul că răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr. 85/2006, este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de insolvență.

Pentru a fi angajată această răspundere, instanța de fond a reținut că trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale.

Prin urmare, tribunalul a reținut că trebuie să se probeze că pârâtul, prin fapta lui culpabilă, în una din formele prevăzute de art.138 a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.

Coroborând actele dosarului cu concluziile raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, întocmit de lichidatorul judiciar și având în vedere poziția adoptată pe parcursul procesului de pârâtul S_____ I_____ R_____, în calitate de administrator al societății debitoare - care deși legal citat nu s-a prezentat și nici nu a exprimat în scris un punct de vedere, dar și față de poziția pârâtei P____ C_____ I______, care a rămas în pasivitate deși cunoștea situația societății la momentul cesionării părților sociale, ieșind din societate după ce aceasta a acumulat debite importante, judecătorul sindic a apreciat că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 pentru atragerea răspunderii patrimoniale a acestora în limita cuantumului indicat în cererea introductivă.

Pentru aceste considerente, judecătorul sindic a admis cererea formulată, iar pe cale de consecință a obligat în solidar pârâții la plata sumei de 197.014,31 lei, reprezentând pasivul societății debitoare și aducerea acesteia la masa credală.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta P____ C_____ I______, criticând sentința atacată pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea cererii de apel, apelanta susține că, în fapt, F______ Insolvența SPRL, CUI xxxxxxxx, cu sediul în București, _____________________.33, Sector 2, în calitate de reclamant - lichidator judiciar al I__________ SRL, CUI xxxxxxxx aflată în insolvența, a formulat cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a fostului administrator și asociat unic P____ C_____ I______, în solidar cu actualul administrator statutar și asociat unic S_____ I_____ R_____ pentru întreg pasivul societății debitoare.

La data de 9.02.2015, susține apelanta că a depus la registratura Tribunalului Dâmbovița o întâmpinare în care a prezentat motivele însoțite de probe din care reieșea în mod clar că cererea de atragere a răspunderii patrimoniale așa cum a fost formulată de lichidatorul judiciar în fața instanței de fond, era neîntemeiată în fapt și în drept.

Cu toate acestea, susține apelanta, instanța de fond nu a analizat nici una dintre probele administrate de apelanta-pârâtă, singurul document pe care judecătorul sindic se întemeiază la pronunțarea hotărârii fiind raportul întocmit de către lichidator.

Mai mult, susține apelanta, în cazul atragerii răspunderii patrimoniale a apelantei P____ C_____ I______, motivarea judecătorului sindic cu raportul lichidatorului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția insolvenței (conf. art.59 Legea 85/2006) este eronată, deoarece în acest raport persoana nu este menționată ca fiind responsabilă de apariția stării de insolvență și deci condițiile cumulative pentru atragerea răspunderii acesteia nu sunt întrunite (atașez prezentei copie Raport Lichidator publicat în BPI, în copie certificată).

Așa cum rezultă din motivarea hotărârii, apelanta suține că judecătorul sindic nu a înțeles situația de fapt din acest dosar și a rezolvat procesul fără a intra în cercetarea fondului, pronunțând o hotărâre nelegală prin neanalizarea tuturor documentelor depuse, ce făceau dovada că în perioada 2006-2009, cât a fost administrator al __________________, a desfășurat o activitate legală, iar la ieșirea din societate - luna mai 2009 (din motive de sănătate), societatea nu avea datorii, exceptându-le pe cele către apelantă;depozitul colateral de xxxxx euro lăsat la dispoziția Vitantis SRL, pe care acesta 1-a încasat la data de 20.10.2009, Ia 6 luni după încetarea oricărei activități a societății I__________ SRL în spațiul închiriat/ ieșirea sa din societate și respectiv demolarea Magazinului-Unitate 0.36-October, sunt dovada stingerii ultimelor pretenții reciproce, atașând, în acest sens adeverința Unicredit Tiriac Bank / 9.04.2015 (în copie certificată).

Ba mai mult, susține apelanta, în condițiile în care, pe fondul crizei imobiliare din 2008-2009, cartierul rezidențial din apropierea Vitantis Shopping Center nu s-a mai construit, iar galeria comercială a rămas fără clienți, închiriată doar pe jumătate și practic în vecinătatea câmpului, sunt cauze obiective, independente de voința oricărui administrator, care nu pot fi imputate zecilor de chiriași care au plecat, din imposibilitatea acestora de a-și susține afacerile pe timp de criză din buzunarul propriu, prinși în contracte de închiriere abuzive.

În cazul aplicării art. 138 din legea nr.85/2006, mai arată apelanta,judecătorul sindic nu a interpretat corect nici legea, nici actele depuse la dosarul de fond, astfel că a concluzionat eronat asupra situației de fapt, pronunțând prin aceasta o sentință netemeinică și nelegală.

Dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, mai arată apelanta nu instituie nici o prezumție, nici măcar relativă, intimatul-reclamant având obligația de a le proba în întregime și cumulativ, conform articolului 1169 Cod civil.

Cu privire la dispozițiile art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006, apelanta susține că judecătorul sindic nu a observat că nu s-a probat incidența acestora; simplul fapt că nu s-ar fi ținut o contabilitate în conformitate cu legea sau o contabilitate fictivă, sau s-ar fi făcut să dispară documente contabile, nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate dintre aceste fapte și ajungerea societății în stare de insolvență; lichidatorul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate, nefiind dovedită săvârșirea cu vinovăție de către vreunul dintre foștii administratori a faptei prevăzută la art. 138 lit.d).

Invocarea dispozițiilor art.138 alin.llit.d), în cazul de față, mai susține apelanta, nu are un temei legal deoarece nu a fost probată nici o legătură de cauzalitate între faptă și prejudiciu, iar prezumția nu este suficientă dacă nu este susținută de alte probatorii.

Susține apelanta că nu este întemeiată nici reținerea în sarcina foștilor administratori a dispozițiilor art.138 alin.l lit.c din Legea nr. 85/2006 întrucât nu a fost indicată în concret nici o faptă care ar duce la concluzia că s-a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, societatea debitoare în insolvență.

Deci, susține apelanta, continuarea activității nu este suficientă pentru atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor, ci este absolut necesar să se dovedească și interesul personal;în cazul de față, nu au fost dovedite nici continuarea activității și nici interesul personal al acestora.

Printre afirmațiile făcute cu rea-credință de intimatul-reclamant, în raportul invocat de instanța de fond, mai arată apelanta,este și aceea că "solicită antrenarea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori pentru îndestularea creanței ANAF".

În acest sens, în ședința publică din data de 16.03.2015, apelanta susține că a prezentat instanței de fond, reprez. ANAF și lichidatorului, ultimul decont de TVA înaintea ieșirii din societate, probă ce dovedește că statul datora în martie 2009 societății I__________ SRL suma de 18.695 lei - TVA de recuperat. Deci, dacă intimatul-reclamant se achita de atribuțiile ce-i reveneau ca lichidator ar fi știut acest lucru și ar fi făcut deja cererea de compensare, creanța ANAF fiind deci zero. Deși instanța i-a acordat termen special pentru acest lucru în procesul de faliment, lichidatorul nu s-a achitat din nou de această atribuție.

Față de momentul depunerii cererii de atragere a răspunderii sale patrimoniale, apelanta invocă excepția prescrierii dreptului de a se formula o astfel de cerere față de apelanta, drept care se prescrie în termen de 3 ani de la momentul când a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, potrivit art. 139 din Legea nr. 85/2006.

De asemenea, apelanta susține că motivarea instanței nu poate fi primită cu privire la atragerea răspunderii patrimoniale în solidar cu intimatul S_____ R_____ I_____, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de lege, respectiv existența prejudiciului cauzat de apelantă și nici condițiile generale ale răspunderii civile delictuale.

Astfel, apreciază că instanța de fond nu a analizat actele dosarului cu atenție, procedând la admiterea cererii de atragere a răspunderii doar pe baza susținerilor lichidatorului judiciar.

Concluzionând, apelanta solicită admiterea apelului împotriva sentinței civile nr.205/16.03.2015, pe care o consideră netemeinică și nelegală, reanalizarea probelor de la dosarul cauzei, încuviințarea completării acestora, iar prin hotărârea ce se va pronunța să se anuleze sentința atacată, să se trimită cauza spre rejudecare sau să se respingă ca nefondată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, cel puțin în ceea ce o privește pe apelantă și să fie obligat intimatul-reclamant la plata cheltuielilor de judecată conform art. 274 Cod procedură civilă.

Intimatul - lichidator judiciar F______ Insolvență SPRL a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, susținând, în esență, faptul că instanța de fond a analizat toate probele administrate, pronunțând o soluție justă, apelanta necontestând niciuna dintre măsurile dispuse de instanță până la primirea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.

Examinând sentința apelată prin prisma motivelor de apel, a actelor și lucrărilor dosarului dar și a dispozițiilor legale care au incidență în soluționarea cauzei, Curtea constată că apelul este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente :

Așa cum rezultă din ansamblul probator administrat în cauză, Curtea urmează să aprecieze că judecătorul fondului a dat o interpretare corectă, atât actelor normative incidente în soluționarea cauzei dar și a tuturor probelor administrate.

Astfel, referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune nu poate fi invocată în acest stadiu procesual. Apelanta a invocat-o numai cu ocazia dezbaterii în fond a apelului, contrar prevederilor art. 470 alin. 3 Cod procedură civilă.

Prevederile art.138 din Legea nr.85/2006, au fost îndeplinite așa cum s-a arătat în considerentele sentinței apelate, acțiunea fiind pe deplin admisibilă.

De altfel, apelanta nu a reușit să probeze susținerile nici la fond și nici în fața instanței de control judiciar și anume nu a făcut dovada sub nicio formă că nu are vreo legătură cu starea de insolvență a societății I__________ SRL al cărui administrator a fost.

Judecătorul sindic a reținut corect că în speță sunt aplicabile prevederile art.138 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, în sensul că asociații unor societăți cu datorii mari transferă părțile sociale către persoane fără bunuri, fără domiciliu stabil, cu scopul vădit de a pune creditorii în imposibilitatea recuperării creanțelor, cum este cazul în speță.

Nici critica privind cheltuielile de judecată nu poate fi primită, întrucât acestea reprezintă de fapt cheltuieli de procedură, acțiunea în antrenarea răspunderii patrimoniale se promovează în interesul creditorilor și nu în nume propriu.

În considerarea celor ce preced, Curtea, urmează ca în conformitate cu prevederile art.480 Cod procedură civilă, să respingă apelul ca nefondat, păstrând sentința apelată ca fiind legală și temeinică.

În conformitate cu prevederile art.453 Cod procedură civilă raportat la art.48(1) OUG nr.80/26.06.2013, urmează ca apelanta să fie obligată la plata sumei de 500 lei, onorariu curator special.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de pârâta P____ C_____ I______, cu domiciliul ales pentru comunicarea actelor de procedură în G_____, __________________, nr.30, județul G_____, împotriva sentinței nr.205 din data de 16 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu debitoarea __________________, cu sediul în comuna Iedera, _________________, ____________________, județul Dâmbovița, lichidator judiciar F______ INSOLVENȚĂ SPRL, cu sediul în București, _____________________.33, sector 2 și pârâtul S_____ I_____ R_____, domiciliat în localitatea B_______ V___, _________________, județul G______.

Obligă apelanta la plata sumei de 500 lei onorariu curator special.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 20 ianuarie 2016.

Președinte, Judecător,

E________ G_______ A_____ R____ G_________

Grefier,

M______ M________ C________

Red.EG

Tehnored.CMM

4 ex/19.02.2016

d.f.239 /120/2014 Tribunalul Dâmbovița

j.f. G_______ C______

Operator de date cu caracter personal

Notificare nr.3120