Dosar nr. XXXXXXXXXXXX - anulare act ad-tiv -

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL SUCEAVA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 954

Ședința publică din 27 Februarie 2012

Președinte Vințilă N______

Judecător G______ C_____

Judecător M________ L_______

Grefier M_______ D______

Pe rol, judecarea recursului declarat de reclamanta C________ C_____ L_____ cu domiciliul în B_______, _______________________. 4, _____________, Județul B_______, împotriva sentinței nr. 2624 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul B_______ - secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal în dosar nr. XXXXXXXXXXX, intimată fiind Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale B_______ cu sediul în B_______, Calea Națională, nr. 85, Județul B_______.

La apelul nominal au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care, instanța, în baza art.159¹ al.4 și art.3 pct.3 Cod procedură civilă și a art.10 al.2 din Legea nr.554/2004, declară că este competentă să judece cauza și luând act că recurenta a solicitat judecarea în lipsă, constată recursul în stare de judecată și în conformitate cu disp. art.150 Cod proc. civilă, rămâne în pronunțare.

După deliberare,

C U R T E A,

Asupra recursului de față, constată :

Prin cererea înregistrată pe rolul Secției Comerciale și C_________ Administrativ și Fiscal a Tribunalului B_______ la data de 18.01.2010, reclamanta C________ C_____ L_____, a solicitat în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Prestații Sociale B_______, anularea Deciziei nr. 274/10.01.2006 și implicit a Deciziei nr. 9904/25.11.2009, precum și obligarea acesteia la plata îndemnizației lunare pentru creșterea copilului în sumă de câte 800 lei lunar, pentru fiecare dintre cei doi copii gemeni născuți la data de 28.07.2005.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat că la data de 28.07.2005 a născut doi copii gemeni, însă ca efect al deciziilor contestate a beneficiat de indemnizație pentru creșterea copilului doar pentru unul dintre aceștia, cu justificarea faptului că potrivit dispozițiilor art. 3 aliniat 1 din H.G. nr. 1025/2006 dreptul la indemnizație se acordă pentru o naștere și nu pentru numărul de copii născuți.

În temeiul art. 4 din Legea nr. 554/2004, reclamanta a invocat excepția de nelegalitate a disp. art. 3 aliniat 1 din H.G. nr. 1025/2006, fiind sesizată cu soluționarea acesteia Curtea de Apel Suceava .

Prin Sentința nr. 175/9.09.2010, devenită irevocabilă prin respingerea recursului, Curtea de Apel Suceava a admis excepția de nelegalitate, constatând nelegalitatea disp. art. 3 aliniat 1 din H.G. nr. 1025/2006 rap. la art. 1 și 6 din O.U.G. nr. 148/2005.

După soluționarea excepției de nelegalitate, pârâta a invocat excepția prescrierii dreptului la acțiune în raport de dispozițiile art. 1 din Decretul nr. 167/1958, arătând că dreptul reclamantei la plata indemnizației solicitate s-a născut la data de 1.01.2006, conform Deciziei nr. 274/2006 și a încetat la data de 31.12.2006, existând posibilitatea valorificării acestui drept prin introducerea acțiunii în instanță, cel mult până la data de 1.01.2009.

Instanța a comunicat aceste precizări scrise față de excepția invocată către reclamantă, însă aceasta nu s-a prezentat în instanță și nu a pus concluzii scrise referitoare la aceasta.

Prin sentința nr.2624 din 26 octombrie 2011 Tribunalul B_______ – secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal a respins, ca prescrisă, acțiunea reclamantei.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că acțiunea vizează un act administrativ individual, respectiv Decizia nr. 274/2006, astfel încât sunt aplicabile dispozițiile prevăzute de legea specială, respectiv Legea nr. 554/2004, și nu cele prevăzute de Decretul nr. 167/1958.

Astfel, termenul de introducere a acțiunii formulate împotriva unui act administrativ individual, este reglementat prin dispozițiile prevăzute de art. 11 din Legea nr. 554/2004.

Având în vedere că actul contestat a fost emis în anul 2006 și că dreptul la indemnizația pentru creșterea copilului a fost acordat doar pentru un copil începând cu data de 1.01.2006 și până la data de 31.12.2006, instanța a constatat aplicabilitatea dispozițiilor art. 11 aliniat 2 din lege, potrivit căreia pentru motiv temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la aliniatul 1, dar nu mai târziu de 1 an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.

În speță, deși pârâta nu a putut face dovada comunicării Deciziei nr. 274/2006, reclamanta a luat cunoștință de neacordarea unui drept similar și pentru cel de al doilea copil născut la aceeași dată, cel târziu la momentul plății primei indemnizații ce a avut loc în luna ianuarie 2006, motiv pentru care instanța a constatat că aceasta nu a respectat termenul legal pentru introducerea acțiunii, întrucât de la acea dată au trecut peste 3 ani de zile.

Întrucât termenul de introducere a acțiunii prevăzut de art. 11 aliniat 2 din Legea nr. 554/2004 este un termen de decădere, conform dispozițiilor art. 11 aliniat 5 din Legea nr. 554/2004, instanța a respins acțiunea formulată ca fiind prescrisă.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termen legal, reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În motivare, a arătat că depunerea cererii sale după termenul de prescriere a fost determinată de apariția Legii nr.239/2009 pentru modificarea articolului 2 din O.U.G 148/2005 și de soluționarea favorabilă a unor spețe similare, pronunțate atât de alte tribunale din țară cât și de Tribunalul B_______.

A invocat Decizia nr.26 din 14.11.2011 a ÎCCJ care prevede că indemnizația lunară de creștere a copilului se acordă pentru fiecare copil născut dintr-o sarcină gemelară, de tripleți sau multipleți, apreciind că are dreptul la acordarea retroactivă a indemnizației de creștere a copilului în cuantum de 800 lei lunar pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 31 decembrie 2006 pentru cel de-al doilea copil născut din sarcina gemelară la data de 28.07.2005.

A solicitat admiterea recursului, anularea Deciziei nr. 274/10.01.2006 și implicit a Deciziei nr. 9904/25.11.2009 și obligarea pârâtei la plata retroactivă a indemnizației pentru creșterea copilului aferentă perioadei 1.01.xxxxxxxxxxxxxxx06 în cuantum de 800 lei (9600 lei), actualizată cu indicele de inflație.

Prin întâmpinare, pârâta a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.

A considerat pârâta că în mod corect instanța de fond a constatat că dreptul la indemnizația de creștere a copilului a fost acordat în sumă de 800 lei lunar începând cu 01.01.2006 și până la 31.12.2006, dată la care reclamanta și-a reluat activitatea.

Astfel, având în vedere că reclamanta a luat la cunoștință de neacordarea unui drept similar și pentru cel de al doilea copil născut la aceeași dată (28.07.2005), cel mai târziu la momentul plății primei indemnizații, care a avut loc în luna ianuarie 2006, instanța a constatat că au trecut peste 3 ani de zile de la data deschiderii dreptului la acțiune și prin urmare, întrucât termenul de introducere a acțiunii prevăzut la art. 11 alin.2 din Legea nr.554/2004 este un termen de decădere, în mod corect, instanța a respins acțiunea formulată de reclamantă ca fiind prescrisă.

A susținut că recurenta-reclamantă nu a fost împiedicată de nici o împrejurare mai presus de voința ei în respectarea termenului legal de promovare a acțiunii și nu poate fi repusă în termen pe considerent că după împlinirea acestui termen a intrat în vigoare Legea nr.239/2009, că după împlinirea termenului de promovare a acțiunii a fost publicată în Monitorul Oficial al României Decizia nr.26 din 14 noiembrie 2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, ori pe motiv că a aflat de soluțiile favorabile pe care le-ar fi dat alte instanțe de judecată în spețe care se referă la drepturile pe care le-a solicitat.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de nelegalitate și netemeinicie invocate, Curtea constată că recursul este fondat.

Astfel, reclamanta a formulat contestație împotriva deciziei nr. 274/10.01.2006 la organul emitent al actului administrativ, respectiv la Direcția de Muncă și Protecție Socială a Județului B_______, solicitând modificarea acesteia și acordarea indemnizației pentru creșterea copilului până la 2 ani pentru ambii copii născuți la data de 09.08.2005. Prin decizia 9904 din 25.11.2009, pârâta a respins contestația formulată de reclamantă ca nefondată.

Împotriva acestei din urmă decizii reclamanta a formulat acțiune în contencios administrativ, în temeiul art. 8 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

Analizând excepția prescripției dreptului la acțiune reținută de prima instanță, Curtea constată următoarele:

În conformitate cu dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ „înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia.”

După îndeplinirea procedurii prealabile, aceeași persoană, în cazul în care este nemulțumită de răspunsul primit la contestație, poate formula acțiune la instanța de judecată „în termen de 6 luni de la:

a) data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă;

b) data comunicării refuzului nejustificat de soluționare a cererii;

c) data expirării termenului de soluționare a plângerii prealabile, respectiv data expirării termenului legal de soluționare a cererii;

d) data expirării termenului prevăzut la art. 2 alin. (1) lit. h), calculat de la comunicarea actului administrativ emis în soluționarea favorabilă a cererii sau, după caz, a plângerii prealabile;

e) data încheierii procesului-verbal de finalizare a procedurii concilierii, în cazul contractelor administrative.”

D__ fiind că reclamantei i s-a comunicat un răspuns la plângerea prealabilă, termenul curge de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă. Răspunsul la plângerea prealabilă a fost comunicat reclamantei prin adresa nr. 9904/21.12.2009 și, întrucât acțiunea a fost introdusă pe rolul Tribunalului B_______ la data de 18.01.2010, aceasta nu este prescrisă.

În mod eronat a apreciat prima instanță că, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 554/2004 care stabilesc că „pentru motive temeinice, în cazul actului administrativ individual, cererea poate fi introdusă și peste termenul prevăzut la alin. (1), dar nu mai târziu de un an de la data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii sau data încheierii procesului-verbal de conciliere, după caz.” Dispozițiile citate sunt aplicabile numai în subsidiar, atunci când acțiunea a fost depusă la instanță cu depășirea termenului prevăzut la alin. 1 ori, așa cum s-a arătat mai sus, acțiunea a fost formulată în termen.

Singura problemă care s-ar putea pune ar fi dacă reclamanta a formulat plângerea administrativă în termenul de 30 de zile prevăzut de dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004 dar, atâta timp cât chiar pârâta a arătat că nu poate face dovada comunicării deciziei nr. 274/10.01.2006 și cum acest text normativ nu prevede un alt moment de la care curge termenul, nici plângerea prealabilă nu putea fi respinsă ca tardiv formulată. De altfel, pârâta a respins contestația ca nefondată și nu ca tardivă.

În considerarea celor arătate, Curtea, în temeiul art. 312 alin. 1, 2 și 5 Cod procedură civilă, va admite recursul și va casa sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

D E C I D E :

Admite recursul declarat de reclamanta C________ C_____ L_____ cu domiciliul în B_______, _______________________. 4, _____________, Județul B_______, împotriva sentinței nr. 2624 din 26 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul B_______ - secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal în dosar nr. XXXXXXXXXXX, intimată fiind Agenția Județeană Pentru Prestații Sociale B_______ cu sediul în B_______, Calea Națională, nr. 85, Județul B_______.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 27 februarie 2012.

Președinte, Judecători, Grefier,

Red. VN.

Jud. fond R_____ M.

Tehnored. MD.

2ex/27.03.2012