R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

Număr în format vechi XXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.920 R/2013

Ședința publică de la 29 aprilie 2013

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE : M____ C_______ S______

JUDECĂTOR : G_____ B_____ F_______

JUDECĂTOR : M______-I____ B____-P________

GREFIER : V______ G___

Pe rol este soluționarea recursului formulat de recurenta A____ L_________ I.P.U.R.L., în calitate de lichidator al S.C. TIRI INTERNAȚIONAL S.R.L. împotriva Sentinței civile nr.xxxxx din 02.11.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații S______ D__ M_____ și D______ G_____.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea face aplicarea dispozițiilor art.98 Cod procedură civilă în ceea ce-l privește pe intimatul-pârât D______ G_____, având în vedere că nu s-a notificat instanței o eventuală modificare a domiciliului părții în cursul procedurii și reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:

Prin sentința comercială nr. 6279/12.10.2010, Tribunalul București a admis cererea formulată de creditoarea __________________________ IFN SA a dispus deschiderea procedurii insolvenței, în forma generală fașă de debitoarea _________________________, fiind desemnat administrator judiciar.

Prin sentința nr. 7888/07.12.2010 s-a dispus deschiderea procedurii generale a falimentului.

A fost întocmit tabelul definitiv consolidat al creanțelor, a fost efectuate activități pentru recuperarea actelor contabile ale societății și identificarea masei de bunuri a debitoarei.

La termenul din 07.02.2012, lichidatorul judiciar a depus la dosarul cauzei cerere de atragere a răspunderii patrimoniale, cerere disjunsă conform art.138 alin.5 din lege, constituindu-se dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX.

Prin raportul de activitate întocmit la 23.10.2012 lichidatorul judiciar a învederat că în patrimoniul debitoarei nu au fost identificate bunuri a căror valorificare să permită acoperirea cheltuielilor de procedură, solicitând închiderea procedurii.

Prin sentința civilă nr. xxxxx/23.10.2012, Tribunalul București a dispus închiderea procedurii insolvenței, a dispus descărcarea lichidatorului judiciar, și plata către acesta, din fondul de lichidare conform art. 4 alin. 4 din lege, a cheltuielilor de procedură și a onorariului stabilit; a dispus radierea debitoarei.

Prin cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, înregistrate la 07.02.1012, lichidatorul judiciar a chemat în judecată pârâții S______ D__ M_____ și D______ G_____, solicitând obligarea acestora la suportarea pasivului societății debitoare în cuantum de 7.040.002, 09 lei, conform tabelului definitiv consolidat.

S-a învederat că societatea debitoare deține un număr două autoturisme Mercedes Benz XXXXXXX și 11 autovehicule IVECO Trakker ce nu au putut fi identificate; din analiza documentelor contabile, reconstituite pe baza copiilor situațiilor financiare și a raportărilor contabile publicate de debitoare, în urma refuzului de predare a documentelor prevăzute de art. 28 din lege s-a constatat că la data de 20.06.2009 debitoarea deținea în patrimoniu active imobilizate în valoare totală de 16.860.011 lei și active circulante în valoare totală de 25.632.873 lei, reprezentând stocuri în valoare de 11.101.217 lei și creanțe în valoare de 14.501.730 lei, precum și suma de 29.926 lei aflată în casă și în conturi.

S-a învederat că debitoarea nu a probat modalitatea ieșirii din patrimoniu a bunurilor, prezumând deturnarea acestora cu consecința cauzării stării de insolvență, fiind întrunite cerințele art. 138 alin. 1 lit. e din lege.

Prin sentința civilă nr. 1158/02.11.2012, Tribunalul București a respins cererea ca neîntemeiată .

În motivarea hotărârii instanța s-a limitat la aspecte de natură pur teoretică.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs lichidatorul judiciar , pentru motive de nelegalitate circumscrise dispozițiilor art. 304¹ c.pr.civ.

În motivare recursului au fost reluate susținerile prezentate în cererea introductivă, deja consemnate.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea , în opinie majoritară apreciază întemeiat recursul, raportat la art. 306 alin. 2 c.pr.civ. cu referire la art. 304 pct. 7 c.pr.civ.

Constată că în cuprinsul considerentelor, pe larg prezentate, instanța a făcut o singură referire la motivele cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, cu privire la sarcina probei, apreciind că sarcina probării modului în care bunurile menționate în evidențele contabile au ieșit din patrimoniul pârâtei, incumbă lichidatorului judiciar, prezumțiile simple neconstituind o excepție de la regula instituită de art. 1169 cod civil.

Procedând astfel instanța, a eludat analiza circumstanțiată și detaliată a întregul material probator administrat, respectiv a rapoartelor de activitate, cu precădere cel întocmit conform art. 59 alin. 1 din lege, cu încălcarea dispozițiilor art. 261 pct. 5 c.pr.civ. potrivit cărora hotărârea trebuie să cuprindă motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței.

În consecință, conform art. 304 pct. 7 c.pr.civ. va admite recursul, raportat la art. 312 alin. 3 c.pr.civ., apreciind că nemotivarea în fapt și în drept a hotărârii echivalează cu nejudecarea fondului va casa sentința și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurenta A____ L_________ I.P.U.R.L., în calitate de lichidator al S.C. TIRI INTERNAȚIONAL S.R.L. împotriva Sentinței civile nr.xxxxx din 02.11.2012 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații S______ D__ M_____ și D______ G_____.

Casează sentința atacată, trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 29 aprilie 2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

M.C. S______ M.I. B____-P________

GREFIER,

V. G___

OPINIE SEPARATĂ:

Mi-am exprimat părerea în sensul respingerii recursului ca nefondat, în temeiul art. 312 alin.1 C.pr.civ. 1865, pentru următoarele considerente:

1. În primul rând, apreciez că nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.7 C.pr.civ. 1865.

Sentința atacată cuprinde toate elementele prevăzute la art. 261 alin.1 C.pr.civ., inclusiv motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței și pentru care a fost respinsă cererea lichidatorului. Judecătorul sindic a reținut că, deși reclamantul lichidator avea sarcina probei, nu a dovedit existența în fapt a activelor imobilizate, a stocurilor, a lichidităților sau a bunurilor mobile, modul în care se pretinde că aceste active au ieșit din patrimoniul societății și nici împrejurarea că presupusele fapte săvârșite de pârâți au cauzat starea de insolvență.

Nevalorificarea unei probe nu constituie motiv de nelegalitate a hotărârii, însă poate face obiectul examinării instanței de recurs în situația prevăzută de art. 304¹ C.pr.civ., când instanța de control judiciar analizează cauza sub toate aspectele, inclusiv cu privire la stabilirea situației de fapt.

2. În al doilea rând, apreciez că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a legii și a evaluat în mod complet și exact probatoriul administrat în cauză, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.

Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. 1864 (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care dobândesc în această situație unele conotații speciale.

Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 lit.e) din Legea nr. 85/2006, însă ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.

Faptul că anumite active evidențiate scriptic în contabilitatea societății debitoare nu au fost identificate în materialitatea lor nu înseamnă obligatoriu că acestea au fost deturnate sau ascunse de pârâți. Lichidatorul apelează la o simplă prezumție, insuficientă însă pentru a proba săvârșirea faptei. Este evidentă astfel lipsa probelor certe privind fapta ilicită imputată. Afirmația lichidatorului se bazează pe o simplă presupunere și nu conține un minim de certitudine, fiind exprimată doar posibilitatea săvârșirii faptei.

Lichidatorul a mai susținut că societatea debitoare figurează în evidența autorităților publice ca deținătoare a două autoturisme Mercedes Benz și a 11 autovehicule Iveco Trakker. Această afirmație este neconformă realității, întrucât din adresa nr. xxxxx/SPC/03.05.2012 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor București (fila 236 dosar nr. XXXXXXXXXX10) rezultă că societatea debitoare Tiri International S.R.L. a figurat/figurează doar în calitate de utilizator cu autovehiculele indicate de recurentă, fără ca societatea să figureze cu vehicule înmatriculate pe numele său în calitate de proprietar.

În lipsa unor dovezi din care să rezulte în concret ce bunuri au fost deturnate/ascunse de pârâți, modalitatea în care s-a realizat această faptă, perioada de timp, și nu în ultimul rând faptul că această faptă ar fi produs starea de insolvență, nu poate fi reținută ca fiind dovedită fapta ilicită.

Raportul asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția insolvenței debitorului, întocmit de lichidator, nu este suficient pentru a dovedi săvârșirea faptei ilicite, în condițiile în care acesta conține propria opinie subiectivă a lichidatorului, reclamant în prezenta cauză, și nu se coroborează cu alte probe.

Simplele aserțiuni ale recurentei, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169 C.civ. 1864, iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.

JUDECĂTOR,

G_____ B_____ F_______