Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL C______

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE Nr. 9884/2012

Ședința publică de la 06 Noiembrie 2012

Președinte E________ M______

Judecător N_______ Ț_________

Judecător D____ L____

Grefier M_____ C_________

Pe rol, judecarea recursului declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG –J__ împotriva sentinței nr.1401/2012 din 3 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul reclamant B_____ F______ N______.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul reclamant, reprezentat de avocat R_____ P_____, lipsind recurenta pârâtă.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind formulate alte cereri, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Avocat R_____ P_____, pentru intimatul reclamant, solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței ca legală și temeinică. Solicită acordarea cheltuielilor de judecată în recurs, constând în onorariu avocat. Depune note scrise și chitanța nr.300/14.04.2012.

C U R T E A

Asupra recursului constată următoarele:

P___ sentința nr.1401/2012 din 3 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B_____ F______ N______ împotriva pârâtei Administrația Finanțelor Publice Tg.-J__. A fost obligată pârâta Administrația Finanțelor Publice Tg.-J__ la 1028 lei, cu titlu de taxă de primă înmatriculare, actualizată cu rata dobânzii legale. A mai fost obligată pârâta AFP Tg-J__ la 500 lei cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta AFP Tg.J__, criticând-o ca netemeinică și nelegală.

Recurenta a susținut că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a legii.

A menționat că în cauză s-a invocat excepția tardivității acțiunii, motivat de faptul că reclamantul ar fi trebuit să atace decizia de calcul a taxei de poluare și, de asemenea, ar fi trebuit să îndeplinească procedura prealabilă, fiind incidente dispozițiile art. 7 alin. 1 din Legea nr. 554/2004.

Recurenta a învederat că instanța de fond a asimilat greșit documentele de plată a taxei, cererea de restituire, răspunsul organului fiscal, adresa, ca fiind acte administrative tipice sau asimilate, ce au dus la vătămarea unui drept al reclamantului.

A susținut că decizia necontestată de reclamant la D.G.F.P. Gorj, potrivit art. 205 din O.G. nr. 92/2003, ar fi dus la inadmisibilitatea acțiunii și că instanța nu a analizat probatoriile , nu a avut în vedere că suma a fost achitată voluntar de către reclamant.

Soluția instanței a considerat că este nefondată și prin raportare la prevederile Ordinului 986/2008 pentru aprobarea procedurii privind stabilirea taxei de poluare pentru autovehicule. A susținut că, mergând pe logica instanței că nu se atacă un act administrativ, înseamnă că natura litigiului este civilă, competența revenind judecătoriei.

În continuarea motivării, a arătat că, din moment ce suma a fost încasată de A.F.M. București, este eronată obligarea la restituire doar a A.F.P. Târgu-J__, organ fiscal care a stabilit doar cuantumul sumei achitate și necontestate conform art. 17 din O.U.G. nr. 196/2008, fără a beneficia de suma respectivă.

A solicitat să se constate că reclamantul nu a fost vătămat în vreun fel, atâta timp cât nu a formulat contestație potrivit art.205-211 din OG nr. 92/2003, R.

Referitor la fondul cauzei, a susținut că sentința este netemeinică și nelegală, întrucât instanța de fond a reținut ca temei al restituirii Tratatul de Aderare încheiat de România cu ocazia intrării în Uniunea Europeană, ca o soluție legislativă adoptată de Parlamentul României și nu a avut în vedere reglementările în materie ale UE, care dau dreptul autorităților competente să aibă inițiative legislative în conformitate cu prevederile art. 21 alin. 3 din Legea nr.24/2000.

A menționat că legile cadru sunt obligatorii pentru statele membre, iar Curtea Europeană de Justiție a admis că acest sistem de taxare nu intră sub incidența art. 110 invocat de reclamant, cu condiția efectuării inspecției tehnice în vederea stabilirii emisiei poluante la momentul achitării, astfel că autoritățile naționale au competența de a alege forma și mijloacele prin care dispozițiile legilor cadru devin obligatorii pentru fiecare stat membru în parte.

A mai susținut că reclamantul ar fi trebuit să producă probe din care să rezulte că taxele pe care le aplică statul român sunt superioare celor din statul din care reclamantul și-a achiziționat autoturismul, deci că ar fi fost discriminat.

În ceea ce privește admiterea cererii privind cheltuielile de judecată, a arătat că AFP Tg. J__ nu se află în culpă procesuală, refuzul de a restitui suma achitată la bugetul de stat fiind determinat de legislația fiscală pusă în executare de către organul fiscal, entitate subordonată Ministerului Finanțelor Publice și DGFP.

Recurenta a mai criticat sentința și sub aspectul admiterii cu ușurință a cheltuielilor de judecată, arătând că instanța de fond nu a stabilit culpa procesuală a organului fiscal, în condițiile prevăzute de art.276 C.pr.civ. și nici nu a avut în vedere că pretențiile nu au fost admise în întregime.

Totodată, a considerat că greșit instanța de fond a obligat organul fiscal la restituirea sumei cu dobânzile de la data plății, organul fiscal nefiind beneficiarul sumei potrivit art.1 din OUG 50/2008 și a obligat la restituirea sumei, fără a avea în vedere dispozițiile art.21-22 C.pr.fiscală.

Recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței, iar pe fond respingerea acțiunii ca netemeinică și nefondată. În subsidiar, a solicitat respingerea cererii privind cheltuielile de judecată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 și urm. C.proc.civ., coroborate cu dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și OG nr.92/2003.

Recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Analizând recursul prin prisma motivelor invocate și dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele:

Reclamantul a cumpărat un autoturism second-hand, iar pentru înmatricularea acestuia a achitat o taxă de primă înmatriculare, înmatricularea autoturismului făcându-se doar în condițiile achitării acestei obligații.

Reclamantul a solicitat restituirea integrală a taxei de primă înmatriculare, pârâta AFP Tg.J__ comunicându-i refuzul restituirii, cu motivarea că taxa este prevăzută de Codul fiscal român.

În raport de situația de fapt expusă, rezultă că prima instanță a soluționat excepția inadmisibilității acțiunii, cu respectarea prevederilor cuprinse în art.88 și 205 din Codul de procedură fiscală, dar și ale Legii 554/2004.

Procedura restituirii sumelor încasate fără temei legal la bugetul de stat era reglementată la data formulării cererii de restituire în cuprinsul art.113 Cod pr. fiscală, în prezent art.117 Cod pr. fiscală.

Astfel, conform textului menționat, sumele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale se restituie debitorului la cerere.

În consecință, cererea debitorului este cea care declanșează procedura restituirii sumelor apreciate ca fiind încasate nelegal la bugetul de stat.

Potrivit art.70 alin.1 Cod procedură fiscală, organul fiscal trebuia să se pronunțe asupra cererii de restituire, în termen de 45 de zile.

De precizat este că reclamantul a depus toate actele prevăzute de Ordinul 1899/2004, însă s-a refuzat restituirea pe motiv că taxa a fost încasată legal.

Reclamantul a parcurs procedura prealabilă, aceea de a depune cerere de restituire a sumelor, iar organul fiscal a refuzat să restituie sumele respective.

În speța de față nu sunt aplicabile prevederile art.205 Cod pr. fiscală, deoarece acest text de lege se referă la posibilitatea de contestare a titlului de creanță sau altor acte administrative fiscale, iar reclamanta a solicitat să fie cenzurat refuzul organului fiscal de a-i restitui sumele plătite fără titlu.

Așa cum s-a arătat în literatura și practica de specialitate, în cazul refuzului de a emite un act, nu se mai impune să se formuleze o nouă cerere, pentru că autoritatea nu a emis un act administrativ pe care să-l poată eventual revoca.

Legiuitorul a asimilat, conform prevederilor art.2 alin.2, actelor administrative unilaterale și refuzul de a rezolva o cerere, referitoare la un drept sau un interes legitim.

Practic refuzul de a emite actul, de a soluționa cererea, se circumscrie sferei controlului instanței de contencios administrativ, iar asimilarea a avut ca scop instituirea pentru persoana respectivă, căreia i s-a refuzat emiterea unui act, a dreptului de acces la justiție.

Mai trebuie precizat că în conformitate cu prevederile art.7 din Legea 554/2004, procedura prealabilă, respectiv obligativitatea plângerii prealabile, sub forma recursului grațios sau a recursului ierarhic este prevăzută numai în situația vătămării dreptului sau interesului printr-un act administrativ individual.

Astfel fiind, critica formulată de recurentă este neîntemeiată, corect prima instanță a apreciat că acțiunea este admisibilă.

Pe fondul cauzei, se reține că soluția primei instanțe este legală și temeinică, deoarece art.214¹ Cod fiscal, care reglementează taxa de primă înmatriculare, nesocotește prevederile art.90 (86) din Tratatul Uniunii Europene, întrucât România, ca stat membru al acestei comunități a ignorat la adoptarea textului respectiv prevederile Tratatului care sunt obligatorii.

Astfel, conform textului citat din Tratat, țările membre sunt obligate să nu emită și să nu mențină nici o măsură contrarie regulilor Tratatului. Ori, în situația reglementării taxei de primă înmatriculare, România a stabilit în mod indirect impuneri interne, pentru produsele provenind dintr-un alt stat membru, superioare celor stabilite pentru produsele naționale similare.

Astfel, în situația în care un autoturism second-hand înmatriculat în România este vândut, nu se percepe taxă de primă înmatriculare.

De altfel, însăși denumirea acestei taxe demonstrează caracterul contrar tratatului, pentru că se referă la taxa de primă înmatriculare în România.

În ceea ce privește susținerea că taxa respectivă ar avea caracter de protecție pentru a nu fi importate autoturisme cu grad ridicat de poluare, Curtea arată că taxa respectivă are caracter pur fiscal, componenta de mediu invocată neputând fi extrasă din formula de calcul și oricum, în situația în care nu se aplică și autoturismelor deja existente pe piața din România, taxa își menține același caracter, în sensul încălcării prevederilor art. 90 din Tratat.

Adoptarea OUG 50/2008, privind taxa de poluare nu produce consecințe, în sensul asanării neconformității taxei de primă înmatriculare cu legislația comunitară.

Așa cum s-a mai arătat în cuprinsul acestei hotărâri, taxa de primă înmatriculare, prevăzută de art.214¹ Cod fiscal, este o taxă fiscală contrară art.90 din tratat, caracter pe care îl menține în continuare, motiv pentru care trebuie restituită în integralitate , contribuabilului .

Instanța de fond a dat o corectă și justă aplicare prevederilor art.148 alin.4 din Constituția României, în sensul că autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării, așa încât judecătorul național trebuie să aplice, în caz de conflict între norma națională și norma comunitară, dreptul comunitar.

Cât privește criticile vizând acordarea dobânzii, Curtea constată că sunt neîntemeiate.

Procedura de restituire a sumelor achitate de un contribuabil ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale este reglementată de art. 117 alin. 1 lit. d din Codul de procedură fiscală, precum și de Ordinul MFP 1899/22.12.2004.

Dreptul contribuabilului de a i se plăti dobândă pentru sumele de restituit sau de rambursat este reglementat de art. 124 C.proc.fiscală. Pentru sumele de restituit de la buget contribuabilii au dreptul la dobândă din ziua următoare expirării termenului prevăzut de art. 117 alin. 2 sau la art. 70, după caz. „Acordarea dobânzilor se face la cererea contribuabililor”.

În speță, reclamantul a solicitat acordarea dobânzii prin cererea adresată organului fiscal, în cadrul procedurii prealabile (fila 5 dosar fond).

Cu privire la critica referitoare la cheltuielile de judecată, Curtea reține că și aceasta este neîntemeiată.

La baza obligației de restituire a cheltuielilor de judecată stă culpa procesuală. Partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuie să suporte cheltuielile făcute, justificat, de partea câștigătoare. Culpa procesuală este legată de declanșarea unui proces, iar a cădea în pretenții în sensul art. 274 alin. 1 C.proc.civ., înseamnă a pierde procesul.

În speță, reclamantului i-a fost admisă acțiunea, astfel că ambele pârâte se află culpă procesuală și în mod corect instanța de fond a obligat pârâtele A.F.P. și A.F.M. la plata cheltuielilor de judecată către reclamant.

Faptul că sumele încasate de organul fiscal s-au virat în fondul administrat de AFM nu justifică obligarea numai a fondului la restituirea taxei de poluare și la plata cheltuielilor de judecată, deoarece parte în raportul juridic este și AFP Tg.J__, care a calculat și încasat taxa, astfel încât cele două autorități administrative răspund solidar.

Față de considerentele expuse și potrivit dispozițiilor art. 304¹ și art. 312 C. proc. civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.

În temeiul art.274 alin.1 C.pr.civ., recurenta, în culpă procesuală, va fi obligată către intimatul reclamant la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat), conform chitanței nr.300/14.04.2012.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE TG –J__ împotriva sentinței nr.1401/2012 din 3 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Gorj – Secția C_________ Administrativ și Fiscal, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul reclamant B_____ F______ N______.

Obligă recurenta către intimatul reclamant la plata sumei de 500 lei, reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu avocat).

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 06 Noiembrie 2012.

Președinte, E________ M______	Judecător, N_______ Ț_________	Judecător, D____ L____
	Grefier, M_____ C_________

red.jud.DL/ex.2

tehnored.M.C. 29 Noiembrie 2012